ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1883/2015

Decizia nr. 1883/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată D.G.F.P. Sălaj, solicitând anularea parțială a actelor administrative emise de pârâtă, respectiv a Raportului de inspecție fiscală din 28 octombrie 2010, care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate; a Deciziei de impunere din 29 octombrie 2010 cu privire la stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de a achita TVA suplimentar pentru anul 2007 în cuantum de 326.800 RON cu majorări de 303.671 RON, a Dispoziției din 28 octombrie 2010, privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală; anularea Deciziei din 7 septembrie 2011 privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative menționate; exonerarea reclamantei de la plata sumelor de 326.800 RON reprezentând TVA și 303.671 RON reprezentând majorări, ca nedatorate și suspendarea executării Deciziei de impunere din 29 octombrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală din 28 octombrie 2010.

În motivarea cererii s-a arătat că prin actul administrativ fiscal - Decizia de impunere din 29 octombrie 2010 și Raportul de inspecție fiscală din 29 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Sălaj, s-a stabilit că reclamanta datorează suma totală de 643.135 RON, din care 339.464 RON reprezintă TVA suplimentar și 303.671 RON reprezintă majorări.

Aceste acte au fost emise în urma controlului efectuat în perioada 20 septembrie 2010 - 28 octombrie 2010 la sediul reclamantei de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Sălaj, control care a urmărit, în principal, verificarea situației contabile a societății în raport cu controlul efectuat anterior la SC B. SCM Sălaj.

Împotriva Deciziei de impunere din 29 octombrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație înregistrată la 23 noiembrie 2010 la D.G.F.P. Sălaj, contestație care a fost soluționată la data de 7 septembrie 2011 prin decizia atacată prin prezenta acțiune.

Prin Somația din 8 decembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Zalău în procedura de executare silită, Dosar de executare nr. x/31/30/1/2010, i s-a solicitat plata sumei 626.529 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată și majorări aferente taxei pe valoarea adăugată stabilite prin Titlul executoriu nr. x/2010. S-a avut în vedere împrejurarea că reclamanta a achitat între timp suma de 16.876 RON reprezentând TVA suplimentar datorat din alte cauze.

Prin Sentința nr. 156 din 15 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele.

Reclamanta a atacat actul prin care s-a respins contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală din 28 octombrie 2010 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere din 29 octombrie 2010 cu privire la stabilirea în sarcina reclamantei a TVA în sumă de 326.800 RON și a accesoriilor aferente prevăzute de Factura din 26 mai 2007 prin care reclamanta a achiziționat de la SC B. SCM Zalău un imobil.

În fapt, la SC A. SRL s-a desfășurat inspecția fiscală generală și a cuprins perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2010.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată contestată s-a reținut că în luna mai 2007 SC A. SRL a achiziționat de la SC B. SCM un imobil cu valoarea de 1.720.000 RON și TVA aferentă în sumă de 326.800 RON conform Facturii fiscale din 24 mai 2007, factura fiscală fiind întocmită cu mențiunea "taxare inversă".

În timpul controlului, respectiv în data de 27 septembrie 2010 s-a efectuat un control încrucișat la SC B. SCM cu privire la investițiile efectuate la clădirea magazin achiziții C., constatându-se următoarele:

La data de 1 ianuarie 2007 valoarea contabilă a magazinului C. a fost de 45.540 RON.

SC B. SCM a mărit valoarea clădirii cu suma de 25.919 RON, sumă ce reprezintă amenajări efectuate în spațiul magazinului și care au fost înregistrate în evidența contabilă în contul 231 "Imobilizări corporale în curs de execuție" ajungându-se înainte de vânzare la o valoare totală de 71.459 RON.

Conform celor constatate a rezultat faptul că valoarea amenajărilor reprezintă 20% din valoarea bunului imobil modernizat.

A mai reținut instanța că SC B. SCM a efectuat vânzarea imobilului conform art. 160 alin. (2) lit. b) din C. fisc., respectiv cu taxare inversă, lucru menționat pe Factura de vânzare din 24 mai 2007 (anexată în xerocopie) înscriind pe factură la rubrica de TVA suma de 326.800 RON.

A constatat instanța că SC A. SRL a înregistrat achiziția imobilului cu suma de 1.720.000 RON și nu a achitat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 326.800 RON către SC B. SCM, operațiunea de vânzare fiind supusă măsurilor de simplificare.

Totodată s-a reținut că în luna decembrie 2007 SC A. SRL a vândut imobilul în cauză respectiv "magazin C." conform Facturii fiscale din 31 decembrie 2007 către PF D. și E. în regim de scutire cu valoarea de 1.882.000 RON.

În opinia instanței, conform prevederilor legale societatea avea obligația ajustării taxei pe valoarea adăugată în suma de 326.800 RON.

Astfel, s-a apreciat că pentru bunurile imobile achiziționate pentru care persoana impozabilă a avut dreptul de deducere integrală sau parțială a taxei aferente se aplică prevederile art. 149 din C. fisc. și pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din C. fisc., cu modificările ulterioare aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007. Perioada de ajustare a taxei aferente achiziției unui bun imobil fiind de 20 de ani.

De asemenea, s-a reținut că prevederile art. 149 și art. 161 din C. fisc. se aplică atât de beneficiarii care au primit facturi cu taxa pe valoare adăugată de la furnizori pentru care s-a aplicat regimul normal de taxare precum și de beneficiarii care au aplicat măsurile de simplificare respectiv "taxare inversă" prevăzute la art. 160 din C. fisc.

Având în vedere prevederile legale și constatările actului de control, s-a reținut că SC B. SCM, la data vânzării imobilului - magazin C., a optat pentru aplicarea prevederilor art. 160 alin. (2) lit. b) din C. fisc., respectiv cu taxare inversă, aspect menționat pe Factura de vânzare din 24 mai 2007.

Din procesul-verbal s-a reținut faptul că SC B. SCM a depus la data de 16 mai 2011 Notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din C. fisc. pentru spațiu magazin achiziții bloc C.

Astfel, s-a reținut că în situația depunerii notificării privind opțiunea de taxare pentru operațiunea de vânzare a spațiului magazin achiziții bloc C. efectuată în anul 2007, aceasta rămâne valabil exercitată chiar dacă notificarea s-a depus ulterior livrării acestuia, având în vedere faptul că la data efectuării tranzacției pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice, în vigoare la data realizării tranzacției, nu condiționează dreptul persoanelor impozabile de a exercita opțiunea de taxare în cazul vânzării de imobile de data depunerii notificării la organul fiscal competent.

Astfel, în opinia instanței, potrivit prevederilor legale, urmare aplicării măsurilor de simplificare, SC A. SRL avea obligația ajustării taxei pe valoarea adăugată dedusă la achiziționarea clădirii magazin C. pe o perioada de 20 ani.

Referitor la completările aduse de către societate prin Adresa din 3 iunie 2011 înregistrată la A.F.P. Sălaj la data de 7 iunie 2011, organul de inspecție fiscală a arătat următoarele:

Contractul de vânzare-cumpărare prezentat nu este un document de înregistrare în contabilitate, vânzarea având loc la data emiterii facturii respectiv la data de 31 decembrie 2007. Contractul a fost încheiat la data de 26 mai 2008, iar faptul generator și exigibilitatea taxei a intervenit la data emiterii facturii, data de 31 decembrie 2007, conform art. 134

2

alin. (2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare.

Societatea a înregistrat în evidența contabilă în contul 212, analitic distinct, clădirea la valoarea de achiziție de 1.720.000 RON și a descărcat-o din gestiune la aceeași valoare o dată cu vânzarea, înregistrând în contul 6583 "Cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital" suma de 1.720.000 RON.

La vânzare, societatea a înregistrat în contul 7583 "Venituri din vânzarea activelor cedate și alte operațiuni de capital" suma de 1.882.000 RON.

Având în vedere prevederile legale, motivele invocate de către contestatoare și de către organul de control, documentele existente la dosarul cauzei, s-a reținut că prin utilizarea bunului imobil achiziționat în alte scopuri și pentru care avea obligația ajustării taxei pe valoarea adăugată, SC A. SRL are obligația ajustării sumei de 326.800 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată o singură dată. Prin urmare, s-a apreciat că această sumă reprezintă taxă pe valoarea adăugată de plată stabilită suplimentar de către organele de control în mod corect, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la majorările de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată calculate conform prevederilor legale și contestate de către societate, s-a reținut că stabilirea acestora reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul și întrucât s-a respins acțiunea referitoare la taxa pe valoarea adăugată, instanța a respins și contestația referitoare la majorările de întârziere corespunzătoare acesteia.

Împotriva Sentinței nr. 156 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs SC A. SRL.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a adus în esență următoarele critici sentinței recurate:

- invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond nu a respectat cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a răspuns criticilor aduse actelor administrative fiscale supuse controlului judecătoresc și nici precizării acțiunii din 4 august 2012, prin care, în subsidiar, reclamanta a susținut că în sarcina sa pot fi reținute obligații fiscale în sumă de 131.724 RON, conform variantei 2 din raportul de expertiză;

- în argumentarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a menționat că instanța de fond nu a exercitat rol activ și nu a analizat normele de drept ce vizează transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, considerând, în mod eronat, că acesta a avut loc la data emiterii Facturii din 24 mai 2007, deși vânzătoarea SC B. SCM Zalău a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză abia la 8 august 2007;

- în ceea ce privește factura menționată anterior, aceasta nu poate avea calitatea de document justificativ și implicit de fapt generator din punct de vedere al exigibilității TVA;

- livrarea imobilului, obiect al tranzacției, reprezintă o livrare scutită de TVA fără drept de deducere, conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc., pentru care vânzătorul nu și-a exprimat opțiunea de taxare conform art. 141 alin. (3) C. fisc.

Intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând temeinicia și legalitatea sentinței recurate și combătând criticile recurentei care reprezintă o reluare a aspectelor invocate pe fondul cauzei și analizate de instanța de fond.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, cât și având în vedere disp. art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.

Analizând sentința recurată, se constată că aceasta respectă cerințele impuse de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Considerentele expuse în cuprinsul acesteia conduc către soluția pronunțată, fiind cercetat fondul cauzei.

Confirmând actele administrative fiscale contestate, instanța de fond a reținut argumentele organului de control, însă acest fapt nu poate conduce la casarea sentinței recurate în sensul menționat de recurentă, în speță putându-se realiza controlul de legalitate al hotărârii de instanța de recurs.

În contextul în care acțiunea reclamantei a fost respinsă nu se mai impunea analiza precizărilor din 4 septembrie 2012.

Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă a precizat, inclusiv că acțiunea precizată nu se limitează la constatarea/menținerea unor obligații fiscale suplimentare în sumă de 131.724 RON.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, se reține că acesta este nefondat.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită, în temeiul art. 218 C. proc. fisc., cu o acțiune care vizează anularea Deciziei din 7 septembrie 2011 emisă în procedura instituită de Titlul IV C. proc. fisc., respectiv exonerarea reclamantei de la plata sumei de 326.800 RON TVA și 303.671 RON majorări de întârziere.

Prin urmare, litigiul este unul fiscal, referitor la legalitatea impunerii TVA și majorări de întârziere menționate, astfel că nu pot fi analizate în cauză aspecte care vizează legalitatea/valabilitatea actului sub semnătură privată/contractului de vânzare-cumpărare din 3 mai 2007 menționat de reclamantă, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 7/1996, Legii nr. 247/2005 și Decretului-lege nr. 115/1938, întrucât aceste aspecte exced cadrului procesual de față.

Referitor la criticile recurentei referitoare la impunerea de către autoritatea pârâtă a sumei de 326.800 RON TVA și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 297.127 RON, instanța de recurs reține că acestea sunt nefondate, fiind corectă soluția instanței de fond care a confirmat legalitatea actelor administrative fiscale contestate în cauză.

Din actele ce se află la dosar rezultă că reclamanta a achiziționat de la SC B. SCM un imobil-magazin - Bloc C., în valoare de 1.720.000 RON și TVA în sumă de 326.800 RON, conform Facturii fiscale din 24 mai 2007, factura fiscală fiind întocmită cu mențiunea "taxare inversă" și fiind înscrisă suma de 326.800 RON la rubrica de TVA.

Deci, operațiunea de taxare pentru operațiunea de vânzare a spațiului magazin bloc C. efectuată în anul 2007 a fost în sensul art. 160 alin. (2) lit. b) din C. fisc., respectiv cu taxare inversă, aspect de altfel menționat pe Factura de vânzare din 24 mai 2007.

Necontestat este și faptul că la 16 mai 2011, vânzătoarea a depus și notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de dispozițiile art. 141 alin. (2) lit. f) din C. fisc., pentru spațiul magazin - bloc C.

Opțiunea de taxare a fost făcută în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare și Normele metodologice, respectiv art. 141 alin. (3), potrivit cărora: "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și f), în condițiile stabilite prin norme" și ale pct. 39 din Normele metodologice: "(1) În sensul art. 141 alin. (3) din C. fisc., orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea livrării bunurilor imobile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din C. fisc., în condițiile prevăzute la alin. (2) - (6)". "(3) Opțiunea prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa 3 la prezentele norme metodologice și se exercită pentru bunurile imobile menționate în notificare. Opțiunea se poate exercita și numai pentru o parte a acestor bunuri. Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opțiunii de taxare exercitată de vânzător și nici la anularea dreptului de deducere exercitat de beneficiar în condițiile art. 145 - 147

1

C. fisc. Notificarea trebuie transmisă în copie și cumpărătorului. Dreptul de deducere la beneficiar ia naștere și poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei și nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător".

Rezultă din cuprinsul prevederilor legale citate că opțiunea de taxare pentru operațiunea de vânzare din 2007 rămâne valabil exercitată chiar dacă notificarea s-a depus ulterior livrării magazinului, având în vedere și faptul că la data efectuării tranzacției pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice în vigoare la data realizării tranzacției, nu condiționează dreptul persoanelor impozabile de a exercita opțiunea de taxare în cazul vânzării de imobile de data depunerii notificării la organul fiscal competent.

Prin urmare, vânzătorul a optat și notificat opțiunea sa privind taxarea operațiunii de vânzare a spațiului magazin bloc C., respectiv pentru taxare inversă, cu respectarea dispozițiilor legale.

De altfel, la data întocmirii și remiterii Facturii din 24 mai 2007, în cuprinsul căreia s-a menționat opțiunea "taxare inversă", această opțiune de taxare a fost cunoscută, acceptată, fiind plătită și contravaloarea facturii de reclamantă, fără nicio obiecțiune.

În acest context, sunt lipsite de temei aserțiunile recurentei-reclamante în sensul că SC B. SCM a facturat eronat vânzarea imobilului cu mențiunea "taxare inversă" deși trebuia să vândă imobilul în regim de "scutire" TVA.

Fiind emisă și acceptată Factura din 21 mai 2007 cu taxare inversă, totalul acesteia fiind de 2.046.800 RON din care baza în sumă de 1.720.000 RON, iar TVA în sumă de 326.800 RON, acest lucru are drept efect faptul că TVA-ul înscris în factura fiscală nu s-a mai plătit de cumpărător și nici nu s-a mai colectat de vânzător.

Deci, urmare a taxării inverse, măsură simplificată a plății TVA la achiziție, se consideră că societatea reclamantă și-a exercitat dreptul de deducere a TVA la cumpărare, însă TVA nu a mai fost virată/plătită la bugetul de stat, aceasta nefiind colectată.

Ulterior, reclamanta, la data de 31 decembrie 2007, a vândut imobilul magazin bloc C. cu Factura din 31 decembrie 2007 către PF D. și E., în regim de scutire de TVA, cu valoarea de 1.882.000 RON.

Conform art. 161 și 149 C. fisc., "În situația în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depășește 20% din valoarea bunului imobil sau a părții acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, care nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) sau anulează opțiunea de taxare, la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform normelor".

Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital.

"Art. 149 - (2) Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condițiile în care nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situațiile prevăzute la alin. (4) lit. a) - d):

b) pe o perioadă, de 20 de ani, pentru construcția sau achiziția unui bun imobil, precum și pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puțin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.

(3) Perioada de ajustare începe:

c) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziționate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt achiziționate, și se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit în anul aderării sau într-un an ulterior anului aderării".

Potrivit Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, art. 141 alin. (1) lit. d) "taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa achitată sau datorată, aferentă oricărei operațiuni legate de achiziția, fabricarea, construcția, transformarea sau modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării ori întreținerii acestor bunuri sau cea aferentă achiziției pieselor de schimb destinate reparării ori întreținerii bunurilor de capital" și a pct. 54 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 "Ajustarea taxei deductibile, prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) din C. fisc., se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzută la alin. (2), pentru o cincime sau, după caz, a doua zecime din taxa dedusă inițial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinației de utilizare. Prin excepție, dacă bunul de capital se utilizează integral în alte scopuri decât activitățile economice sau pentru realizarea de operațiuni care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinației de utilizare".

Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții legale, că pentru bunurile imobile achiziționate pentru care persoana impozabilă a avut dreptul de deducere integrală sau parțială a taxei aferente se aplică prevederile art. 149 din C. fisc. și pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din C. fisc., cu modificările ulterioare aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007.

Prevederile art. 149 și 161 din C. fisc. se aplică atât de beneficiarii care au primit facturi cu taxa pe valoare adăugată de la furnizori pentru care s-a aplicat regimul normal de taxare, precum și de beneficiarii care au aplicat măsurile de simplificare respectiv "taxare inversă" prevăzute la art. 160 din C. fisc.

În contextul celor menționate mai sus, aplicarea taxării inverse la cumpărare nu afectează operațiunea de ajustare, taxarea inversă reprezentând numai o măsură de simplificare a plății taxei pe valoare adăugată, dar totuși taxa este considerată dedusă.

Prin urmare, prevederile referitoare la ajustare se aplică în cazul în care orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă, cum este cazul reclamantei, a dobândit bunuri imobile pentru a căror livrare s-au aplicat măsurile de simplificare, respectiv "taxare inversă" pentru care nu s-a făcut plata efectivă între furnizor și beneficiar.

În consecință, având în vedere prevederile legale și documentele existente la dosarul cauzei, se reține că prin utilizarea bunului imobil achiziționat în alte scopuri și pentru care avea obligația ajustării taxei pe valoarea adăugată, reclamanta SC A. SRL avea obligația ajustării sumei de 326.800 RON reprezentând TVA o singură dată. Această sumă reprezintă TVA de plată stabilită suplimentar de către organele de control, fiind legal impusă la plată.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că este corectă soluția instanței de fond prin care au fost confirmate actele administrative fiscale contestate, fiind nefondate criticile recurentei-reclamante.

În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Zalău împotriva Sentinței nr. 156 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - N