ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC L.L.C. SA Timișoara a solicitat anularea Deciziei nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate de societate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplinitoare de plată stabilite de inspecția fiscală din 8 decembrie 2006 și a Raportului de inspecție fiscală din 7 decembrie 2006 emise de D.G.A.M.C. În motivare a arătat că, dispunând suspendarea soluționării contestației în procedura administrativă, A.N.A.F.

a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, în sensul că din textul acesteia rezultă că organele de urmărire penală nu au fost sesizate de către organul de control, ci dimpotrivă, D.N.A. a cerut organelor fiscale să facă verificarea, nefiind respectate dispozițiile art. 184 C. proc. fisc., nerezultând în nici un fel legătura dintre cauza penală și legalitatea deciziei de impunere. Prin sentința nr. 216 din 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.L.C. SA, a anulat Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. pe care a obligat-o să repună pe rol, pentru soluționare, contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 emisă de pârâta I și a Raportului de inspecție fiscală din 7 decembrie 2006 al aceleiași pârâte.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea reclamantei este temeinică și legală față de împrejurarea că prin Rezoluția D.N.A. – serviciul teritorial Timișoara din 25 ianuarie 2007, s-a dispus în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., soluția de neîncepere a urmăririi penale față de J.I., T.Ș. și C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen. și art. 289 C. pen., în legătură cu actul de control efectuat la SC L.L.C. SA la data de 4 iulie 2003. Împotriva acestei soluții, reține instanța de fond, nu a fost înregistrată nici o plângere, așa cum rezultă din adresa din data de 24 august 2007, în Dosarul nr. 36/P/2006 emisă de D.N.A.

– serviciul teritorial Timișoara. Reține Curtea de Apel Timișoara și aspectul potrivit căruia pârâtele s-au opus inițial admiterii acțiunii, dar la termenul de judecată a cauzei, date fiind probele administrate, reprezentantul pârâtelor s-a declarat de acord cu admiterea acțiunii. Împotriva acestei soluții au formulat recurs A.N.A.F., în nume propriu și pentru D.G.A.M.C. și de D.G.F.P. a județului Timiș, în reprezentarea A.N.A.F. care, fără a încadra criticile în dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., au susținut, în esență, că Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 este legală și temeinică, în cauză fiind incidente prevederile art. 184 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.

Astfel, au susținut autoritățile recurente, între stabilirea obligațiilor bugetare prin Decizia de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 care a fost contestată și soluționarea cauzei penale care face obiectul Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea cauzei, ceea ce a impus suspendarea soluționării contestației. În întâmpinarea formulată, societatea comercială intimată a susținut că, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., recursurile apar ca fiind nemotivate, iar pe fond, a cerut respingerea acestora ca neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect că soluționarea contestației fiscale nu are nici o legătură cu soluționarea Dosarului nr. 1025/30/2006 aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

Recursurile sunt nefondate. Așa cum s-a reținut în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de A.N.A.F., în temeiul prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în forma în vigoare la data respectivă (art. 214, după republicarea O.G. nr. 92/2003 în M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007), s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de societatea comercială reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006, până la soluționarea Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, între care există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei, devenit Dosarul nr. 1025/30/2006 pe rolul Tribunalului Timiș, în care A.N.A.F.

s-a constituit parte civilă. Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă din dosarul respectiv și constituirea A.N.A.F. ca parte civilă, nu are ca obiect sumele înscrise în decizia de impunere și că o legătură ar fi putut exista numai în legătură cu cercetările penale efectuate în Dosarul nr. 36/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., care au fost finalizate prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 25 ianuarie 2007. Din actele depuse în fața instanței de recurs rezultă că la data de 19 decembrie 2007 A.N.A.F. a formulat plângere împotriva Rezoluției din 25 ianuarie 2007, care a fost respinsă prin Rezoluția din 31 ianuarie 2008, iar împotriva acestei rezoluții a fost formulată plângere în temeiul art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., care formează obiectul Dosarului nr. 1347/1/2008 aflat pe rolul secției penale a Înalta Curte de Casație și Justiție, cu termen la data de 7 mai 2008. Într-adevăr, potrivit art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”. Or, în cauza de față, inspecția fiscală a fost efectuată la cererea organelor de urmărire penală care, așa după cum s-a arătat mai sus, au finalizat cercetările prin rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce face ca prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. să nu mai fie aplicabile, urmând ca autoritatea competentă să procedeze la soluționarea contestației cu care a fost învestită. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursurile vor fi respinse, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Timiș și de A.N.A.F., în nume propriu și pentru D.G.A.M.C. împotriva sentinței nr. 2116 din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.