ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC L.L.C. SA

Timișoara a solicitat anularea Deciziei nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de

pârâta A.N.A.F. și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației

formulate de societate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplinitoare de plată stabilite de inspecția fiscală din 8 decembrie 2006

și a Raportului de inspecție fiscală din 7 decembrie 2006 emise de D.G.A.M.C.

În motivare a arătat că,

dispunând suspendarea soluționării contestației în procedura administrativă,

A.N.A.F. a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, în sensul că din textul

acesteia rezultă că organele de urmărire penală nu au fost sesizate de către

organul de control, ci dimpotrivă, D.N.A. a cerut organelor fiscale să facă

verificarea, nefiind respectate dispozițiile art. 184 C. proc. fisc., nerezultând în nici un fel legătura dintre cauza penală și legalitatea deciziei

de impunere.

Prin sentința nr. 216 din 19

septembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.L.C. SA, a anulat Decizia

nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. pe care a obligat-o să repună

pe rol, pentru soluționare, contestația formulată de reclamantă împotriva

Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 emisă de pârâta I și a

Raportului de inspecție fiscală din 7 decembrie 2006 al aceleiași pârâte.

Pentru a hotărî astfel, a reținut

că acțiunea reclamantei este temeinică și legală față de împrejurarea că prin

Rezoluția D.N.A. – serviciul teritorial Timișoara din 25 ianuarie 2007, s-a

dispus în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de J.I., T.Ș. și C.A., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248

1

raportat la art. 248 C. pen. și art. 289 C. pen., în legătură cu actul de control efectuat la SC L.L.C. SA la data de 4 iulie 2003.

Împotriva acestei soluții,

reține instanța de fond, nu a fost înregistrată nici o plângere, așa cum

rezultă din adresa din data de 24 august 2007, în Dosarul nr. 36/P/2006 emisă

de D.N.A. – serviciul teritorial Timișoara.

Reține Curtea de Apel

Timișoara și aspectul potrivit căruia pârâtele s-au opus inițial admiterii

acțiunii, dar la termenul de judecată a cauzei, date fiind probele

administrate, reprezentantul pârâtelor s-a declarat de acord cu admiterea

acțiunii.

Împotriva acestei soluții au

formulat recurs A.N.A.F., în nume propriu și pentru D.G.A.M.C. și de D.G.F.P. a

județului Timiș, în reprezentarea A.N.A.F. care, fără a încadra criticile în

dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., au susținut, în esență,

că Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 este legală și temeinică, în cauză fiind

incidente prevederile art. 184 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc.

fisc.

Astfel, au susținut

autoritățile recurente, între stabilirea obligațiilor bugetare prin Decizia de

impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 care a fost contestată și soluționarea

cauzei penale care face obiectul Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., există o

strânsă interdependență, de care depinde soluționarea cauzei, ceea ce a impus

suspendarea soluționării contestației.

În întâmpinarea formulată,

societatea comercială intimată a susținut că, în raport cu prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., recursurile apar ca fiind nemotivate,

iar pe fond, a cerut respingerea acestora ca neîntemeiate, instanța de fond

reținând în mod corect că soluționarea contestației fiscale nu are nici o

legătură cu soluționarea Dosarului nr. 1025/30/2006 aflat pe rolul Tribunalului

Timiș.

Recursurile sunt nefondate.

Așa cum s-a reținut în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 48 din 5 martie 2007

emisă de A.N.A.F., în temeiul prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc., în forma în vigoare la data respectivă (art. 214, după republicarea O.G.

nr. 92/2003 în M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007), s-a dispus suspendarea

soluționării contestației formulate de societatea comercială reclamantă

împotriva Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006, până la

soluționarea Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, între care există o strânsă

interdependență de care depinde soluționarea cauzei, devenit Dosarul nr. 1025/30/2006

pe rolul Tribunalului Timiș, în care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă.

Instanța de fond a reținut

că acțiunea civilă din dosarul respectiv și constituirea A.N.A.F. ca parte

civilă, nu are ca obiect sumele înscrise în decizia de impunere și că o

legătură ar fi putut exista numai în legătură cu cercetările penale efectuate

în Dosarul nr. 36/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A., care au fost finalizate prin Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale din 25 ianuarie 2007.

Din actele depuse în fața

instanței de recurs rezultă că la data de 19 decembrie 2007 A.N.A.F. a formulat plângere împotriva Rezoluției din 25 ianuarie 2007, care a fost respinsă

prin Rezoluția din 31 ianuarie 2008, iar împotriva acestei rezoluții a fost

formulată plângere în temeiul art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.,

care formează obiectul Dosarului nr. 1347/1/2008 aflat pe rolul secției penale

a Înalta Curte de Casație și Justiție, cu termen la data de 7 mai 2008.

Într-adevăr, potrivit art. 184

alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. „organul de soluționare competent poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a

efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la

existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură

administrativă”.

Or, în cauza de față,

inspecția fiscală a fost efectuată la cererea organelor de urmărire penală

care, așa după cum s-a arătat mai sus, au finalizat cercetările prin rezoluție

de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce face ca prevederile art. 184 alin. (1)

lit. a) C. proc. fisc. să nu mai fie aplicabile, urmând ca autoritatea

competentă să procedeze la soluționarea contestației cu care a fost învestită.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, recursurile vor fi respinse, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de D.G.F.P. a județului Timiș și de A.N.A.F., în nume propriu și

pentru D.G.A.M.C. împotriva sentinței nr. 2116 din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.