ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 932/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 131/F-CC din 24

septembrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.C. SRL Curtea

de Argeș, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Argeș și, pe cale de consecință a anulat Decizia nr. 79 din 1 august

2008, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să soluționeze contestația

formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 23898 din

29 mai 2008 și a Deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, contestație înregistrată

la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Argeș, sub nr. 26869 din

19 iunie 2008.

În acest sens instanța a

reținut că, prin decizia contestată, pârâta a dispus suspendarea soluționării

contestației cu motivarea că a sesizat organele în drept cu privire la

existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni, întrucât există o strânsă

interdependență între aspectele reținute prin actele de control și cele ce se

vor stabili de către organele de urmărire penală cu privire la existența, sau

inexistența naturii infracționale a faptelor săvârșite, în condițiile în care

societatea a înregistrat în evidența contabilă operațiuni nereale, a dedus TVA

în baza unor operațiuni fără scop economic și nu a colectat TVA aferent tuturor

operațiunilor efectuate.

A mai reținut instanța că,

în aprecierea făcută, pârâta nu a precizat ce anume a omis în concret

reclamanta să evidențieze în actele contabile, ce a înregistrat fictiv, de unde

rezultă existența unor cheltuieli în baza operațiunilor nereale și care este

vinovăția societății în tranzacțiile încheiate, nesocotind astfel dispozițiile art.

11 lit. c) din Legea nr. 87/2003, pentru combaterea evaziunii fiscale și pe cele

ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 214/2005.

S-a apreciat în acest

context că, în condițiile în care, practic, administratorul societății nu este

acuzat de săvârșirea unor fapte penale ci se descrie numai modul în care

societatea și-a desfășurat activitatea, în speranța că organele de cercetare

penală vor putea să facă încadrarea lor în textele de lege, organul fiscal nu a

constatat de fapt existența unor indicii infracționale și nu a enumerat

elementele constitutive ale unor infracțiuni, astfel cum impun dispozițiile art.

184 alin. (1) C. proc. fisc.

Instanța a mai reținut că

pârâta, prin suspendarea soluționării contestației, concomitent cu pornirea

executării silite, a influențat negativ activitatea reclamantei, vătămând-o în

drepturile sale, în condițiile în care datoria acesteia către buget este doar

prezumată, culpa societății și a administratorului acesteia fiind imprecisă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta D.G.F.P, a județului Argeș, solicitând modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta împotriva Deciziei

nr. 79 din 1 august 2008 și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens,

recurenta-pârâtă a susținut că:

-

p

lângerea penală formulată de ea respectă toate condițiile de

formă impuse de C. proc. pen. și prin urmare opinia instanței de fond este

eronată, în raport de dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

- Necesitatea soluționării

plângerii penale formulate până la soluționarea contestației administrative și interdependența

dintre faptele penale imputate administratorului societății și contestația

societății sunt justificate de raportul de inspecție fiscală și de conținutul

plângerii penale.

- Organele fiscale au

respectat toate condițiile de formă necesare formulării unei plângeri penale,

iar între acestea nu se regăsește obligativitatea enumerării elementelor

constitutive ale infracțiunii.

- Faptul că executarea

silită a sumelor stabilite la efectuarea inspecției fiscale afectează

activitatea agentului economic nu poate influența soluția instanței în ceea ce

privește aplicarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 108 alin. (1) C. proc. fisc., „Organele fiscale vor sesiza

organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuată cu ocazia

inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei

infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală”.

De asemenea, potrivit art. 214

alin. (1) C. proc. fisc., „Organul de soluționare competent poate suspenda,

prin decizia motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a

efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la

existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”.

Or, din cuprinsul raportului

de inspecție fiscală nu rezultă că s-a constatat existența indiciilor

săvârșirii unor fapte penale, indicii ce ar putea reprezenta elementele

constitutive ale unor infracțiuni, acest document reprezentând, așa cum corect a

reținut instanța de fond o descriere a modului în care societatea intimată și-a

desfășurat activitatea într-o anumită perioadă, fără a se menționat ce anume a

omis, în concret, intimata să evidențieze în actele contabile sau în alte

documente sau ce a înregistrat fictiv și fără a indica operațiunile, facturile

și veniturile din care rezultă aceste aspecte sau în ce anume a constat

vinovăția societății.

Față de conținutul acestui

raport, sesizarea organelor de urmărire penală cu consecința suspendării soluționării

contestației astfel cum a fost dispusă din decizia recurentei nr. 79 din 1

august 2008, apare dacă nu abuzivă cel puțin surprinzătoare și în orice caz în

contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței atacate,

Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș împotriva sentinței

civile nr. 131/F-CC din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009