ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 932/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 131/F-CC din 24 septembrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.C.

SRL Curtea de Argeș, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș și, pe cale de consecință a anulat Decizia nr. 79 din 1 august 2008, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 23898 din 29 mai 2008 și a Deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, contestație înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Argeș, sub nr. 26869 din 19 iunie 2008. În acest sens instanța a reținut că, prin decizia contestată, pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației cu motivarea că a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni, întrucât există o strânsă interdependență între aspectele reținute prin actele de control și cele ce se vor stabili de către organele de urmărire penală cu privire la existența, sau inexistența naturii infracționale a faptelor săvârșite, în condițiile în care societatea a înregistrat în evidența contabilă operațiuni nereale, a dedus TVA în baza unor operațiuni fără scop economic și nu a colectat TVA aferent tuturor operațiunilor efectuate.

A mai reținut instanța că, în aprecierea făcută, pârâta nu a precizat ce anume a omis în concret reclamanta să evidențieze în actele contabile, ce a înregistrat fictiv, de unde rezultă existența unor cheltuieli în baza operațiunilor nereale și care este vinovăția societății în tranzacțiile încheiate, nesocotind astfel dispozițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2003, pentru combaterea evaziunii fiscale și pe cele ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 214/2005.

S-a apreciat în acest context că, în condițiile în care, practic, administratorul societății nu este acuzat de săvârșirea unor fapte penale ci se descrie numai modul în care societatea și-a desfășurat activitatea, în speranța că organele de cercetare penală vor putea să facă încadrarea lor în textele de lege, organul fiscal nu a constatat de fapt existența unor indicii infracționale și nu a enumerat elementele constitutive ale unor infracțiuni, astfel cum impun dispozițiile art. 184 alin. (1) C. proc. fisc. Instanța a mai reținut că pârâta, prin suspendarea soluționării contestației, concomitent cu pornirea executării silite, a influențat negativ activitatea reclamantei, vătămând-o în drepturile sale, în condițiile în care datoria acesteia către buget este doar prezumată, culpa societății și a administratorului acesteia fiind imprecisă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P, a județului Argeș, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta împotriva Deciziei nr. 79 din 1 august 2008 și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, recurenta-pârâtă a susținut că: - p lângerea penală formulată de ea respectă toate condițiile de formă impuse de C. proc. pen. și prin urmare opinia instanței de fond este eronată, în raport de dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. - Necesitatea soluționării plângerii penale formulate până la soluționarea contestației administrative și interdependența dintre faptele penale imputate administratorului societății și contestația societății sunt justificate de raportul de inspecție fiscală și de conținutul plângerii penale.

- Organele fiscale au respectat toate condițiile de formă necesare formulării unei plângeri penale, iar între acestea nu se regăsește obligativitatea enumerării elementelor constitutive ale infracțiunii. - Faptul că executarea silită a sumelor stabilite la efectuarea inspecției fiscale afectează activitatea agentului economic nu poate influența soluția instanței în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Astfel, conform dispozițiilor art. 108 alin. (1) C. proc. fisc., „Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuată cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală”.

De asemenea, potrivit art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizia motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”.

Or, din cuprinsul raportului de inspecție fiscală nu rezultă că s-a constatat existența indiciilor săvârșirii unor fapte penale, indicii ce ar putea reprezenta elementele constitutive ale unor infracțiuni, acest document reprezentând, așa cum corect a reținut instanța de fond o descriere a modului în care societatea intimată și-a desfășurat activitatea într-o anumită perioadă, fără a se menționat ce anume a omis, în concret, intimata să evidențieze în actele contabile sau în alte documente sau ce a înregistrat fictiv și fără a indica operațiunile, facturile și veniturile din care rezultă aceste aspecte sau în ce anume a constat vinovăția societății. Față de conținutul acestui raport, sesizarea organelor de urmărire penală cu consecința suspendării soluționării contestației astfel cum a fost dispusă din decizia recurentei nr. 79 din 1 august 2008, apare dacă nu abuzivă cel puțin surprinzătoare și în orice caz în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței atacate, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 131/F-CC din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009