ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13

august 2008, reclamanta SC A.C.C. SRL, Curtea de Argeș a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Argeș, Activitatea de Inspecție Fiscală,

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008 emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației de către instanța de fond, în sensul

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare

unui control efectuat la societate s-a întocmit de către organele de inspecție

fiscală raportul de inspecție fiscală nr. 23898 din 29 mai 2008 și decizia de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, împotriva cărora s-a formulat contestație, în temeiul art. 205 și următoarele C. proc. fisc.

Prin decizia nr. 79 din 1 august 20 08, pârâta D.G.F.P. Argeș a dispus suspendarea soluționării contestației

potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., ca urmare a sesizării

organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

S-a arătat că există un caz bine

justificat pentru că societatea a respectat dispozițiile legale privitoare la întocmirea

și înregistrarea facturilor fiscale și nu are nici o culpă pentru

neîndeplinirea acestor obligații legale de către partenerii de afaceri, care nu

și-au înregistrat documentele justificative respective.

De asemenea, reclamanta a susținut că

există și o pagubă iminentă, constând în perturbarea previzibil gravă a

activității societății, prin executarea silită a actelor fiscale, în condițiile

în care soluționarea pe fond a contestației a fost suspendată.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere

nr. 453/2008, până la soluționarea contestației de către instanța de fond.

Instanța a reținut că soluția se impune,

fiind întrunite, cumulativ, în cauză, ambele condiții prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, prin aceea

că în sarcina petentei nu au fost reținute încălcări personale ale legislației

fiscale și cea a prevenirii unei pagube iminente, în contextul suspendării soluționării

contestației.

Împotriva sus menționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P. Argeș.

Cererea de recurs a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat că:

- motivul de nelegalitate prevăzut de pct.

5 al art. 304 C. proc. civ. este incident deoarece instanța fondului a permis

efectuarea unui act de procedură, plata cauțiunii în cuantum de 20.000 lei

fixate la termenul de judecată din 24 septembrie 2008, ulterior închiderii

dezbaterilor, ceea ce atrage în opinia recurentei sancțiunea nulității

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; în privința vătămării produse, care

este prevăzută în mod expres de textul de procedură înainte menționat, s-a

subliniat că prin soluția pronunțată s-au creat premisele întârzierii

executării silite pentru o creanță de ordinul miliardelor de lei și ale

acumulării de debite suplimentare la debitul înscris în acele de executare;

- motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este evident, considerentele sentinței atacate

fiind extrem de succinte;

- hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal, mai exact a fost dată cu aplicarea greșită a art. 14 din Legea nr.

554/2004, în cauză lipsind condiția referitoare la „cazul bine justificat”, or

condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării unui act

administrativ trebuie îndeplinite cumulativ; de altfel, susține recurenta, în

mod greșit s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiția „pagubei iminente” cu

argumentul că aceasta rezultă, implicit, în contextul suspendării soluționării contestației

formulate de societatea reclamantă.

Examinând cauza atât prin prisma

criticilor dezvoltate în cererea de recurs, cât și temeiul art. 304

1

C. proc. civ., față de probatoriul existent și norma legală incidentă, art. 14

din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate.

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită aserțiunea

recurentei referitoare la nulitatea actelor de procedură efectuate în

intervalul cuprins între data fixării sumei datorate cu titlu de cauțiune

(încheierea din 24 septembrie 2008) și data pronunțării sentinței, respectiv 1 octombrie 2008. Condiția prevăzută în mod expres de legiuitor pentru a se constata

nulitatea actului de procedură conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

privește pricinuirea, pentru partea care o invocă, a unei vătămări ce nu se

poate înlătura decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor

legale.

În speță, operațiunea achitării sumei ce

reprezintă cauțiune potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. până la momentul

pronunțării sentinței nu constituie prin ea însăși o vătămare adusă adverse,

respectiv recurentei-pârâte, fiind o condiție obligatorie pentru a se dispune suspendarea

executării.

De altfel, nici argumentele aduse în

susținerea primului motiv de recurs nu sunt pertinente, recurenta însăși

precizând că suspendarea executării silite nu produce și suspendarea curgerii

accesoriilor (debite suplimentare) față de debitul principal.

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din considerentele

sentinței rezultând că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că nu s-a făcut referire explicită

la apărările autorității fiscale pârâte nu este de natură a considera „nemotivată”

soluția adoptată, analiza cererii cu care a fost învestită instanța fiind

făcută din perspectiva prevederilor legale incidente în materia dedusă

judecății.

critică adusă de recurentă și circumscrisă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

soluția de admitere a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere

nr. 453/2008 a D.G.F.P. Argeș fiind dispusă ca măsură de protecție provizorie

în favoarea societății reclamante, până la soluționarea contestației de către

instanța de fond, cu respectarea normei care reglementează acest gen de cerere,

anume art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și

t) din același act normativ, care explică semnificația exactă a expresiilor de

„paguba iminentă” și „cazuri bine justificate”.

Verificarea legalității actului

administrativ-fiscal nu a fost în niciun fel antamată prin soluția dată cererii

de suspendare, această abordare fiind în spiritul principiilor cuprinse în Recomandarea

R(89)8 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei către statele membre

privind protecția judiciară în materie de contencios administrativ.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

Argeș împotriva sentinței civile nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.