ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 august 2008, reclamanta SC A.C.C. SRL, Curtea de Argeș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Argeș, Activitatea de Inspecție Fiscală, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008 emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației de către instanța de fond, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare unui control efectuat la societate s-a întocmit de către organele de inspecție fiscală raportul de inspecție fiscală nr. 23898 din 29 mai 2008 și decizia de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, împotriva cărora s-a formulat contestație, în temeiul art. 205 și următoarele C. proc.

fisc. Prin decizia nr. 79 din 1 august 20 08, pârâta D.G.F.P. Argeș a dispus suspendarea soluționării contestației potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., ca urmare a sesizării organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni. S-a arătat că există un caz bine justificat pentru că societatea a respectat dispozițiile legale privitoare la întocmirea și înregistrarea facturilor fiscale și nu are nici o culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale de către partenerii de afaceri, care nu și-au înregistrat documentele justificative respective. De asemenea, reclamanta a susținut că există și o pagubă iminentă, constând în perturbarea previzibil gravă a activității societății, prin executarea silită a actelor fiscale, în condițiile în care soluționarea pe fond a contestației a fost suspendată.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 453/2008, până la soluționarea contestației de către instanța de fond. Instanța a reținut că soluția se impune, fiind întrunite, cumulativ, în cauză, ambele condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, prin aceea că în sarcina petentei nu au fost reținute încălcări personale ale legislației fiscale și cea a prevenirii unei pagube iminente, în contextul suspendării soluționării contestației. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P.

Argeș. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că: - motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. este incident deoarece instanța fondului a permis efectuarea unui act de procedură, plata cauțiunii în cuantum de 20.000 lei fixate la termenul de judecată din 24 septembrie 2008, ulterior închiderii dezbaterilor, ceea ce atrage în opinia recurentei sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; în privința vătămării produse, care este prevăzută în mod expres de textul de procedură înainte menționat, s-a subliniat că prin soluția pronunțată s-au creat premisele întârzierii executării silite pentru o creanță de ordinul miliardelor de lei și ale acumulării de debite suplimentare la debitul înscris în acele de executare; - motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. este evident, considerentele sentinței atacate fiind extrem de succinte; - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, mai exact a fost dată cu aplicarea greșită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză lipsind condiția referitoare la „cazul bine justificat”, or condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ; de altfel, susține recurenta, în mod greșit s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiția „pagubei iminente” cu argumentul că aceasta rezultă, implicit, în contextul suspendării soluționării contestației formulate de societatea reclamantă. Examinând cauza atât prin prisma criticilor dezvoltate în cererea de recurs, cât și temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., față de probatoriul existent și norma legală incidentă, art. 14 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate. 1. În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită aserțiunea recurentei referitoare la nulitatea actelor de procedură efectuate în intervalul cuprins între data fixării sumei datorate cu titlu de cauțiune (încheierea din 24 septembrie 2008) și data pronunțării sentinței, respectiv 1 octombrie 2008. Condiția prevăzută în mod expres de legiuitor pentru a se constata nulitatea actului de procedură conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. privește pricinuirea, pentru partea care o invocă, a unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale. În speță, operațiunea achitării sumei ce reprezintă cauțiune potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. până la momentul pronunțării sentinței nu constituie prin ea însăși o vătămare adusă adverse, respectiv recurentei-pârâte, fiind o condiție obligatorie pentru a se dispune suspendarea executării. De altfel, nici argumentele aduse în susținerea primului motiv de recurs nu sunt pertinente, recurenta însăși precizând că suspendarea executării silite nu produce și suspendarea curgerii accesoriilor (debite suplimentare) față de debitul principal.

2. Nu va fi primită nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din considerentele sentinței rezultând că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Împrejurarea că nu s-a făcut referire explicită la apărările autorității fiscale pârâte nu este de natură a considera „nemotivată” soluția adoptată, analiza cererii cu care a fost învestită instanța fiind făcută din perspectiva prevederilor legale incidente în materia dedusă judecății. 3. Va fi înlăturată și cea de-a treia critică adusă de recurentă și circumscrisă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluția de admitere a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 453/2008 a D.G.F.P.

Argeș fiind dispusă ca măsură de protecție provizorie în favoarea societății reclamante, până la soluționarea contestației de către instanța de fond, cu respectarea normei care reglementează acest gen de cerere, anume art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ, care explică semnificația exactă a expresiilor de „paguba iminentă” și „cazuri bine justificate”. Verificarea legalității actului administrativ-fiscal nu a fost în niciun fel antamată prin soluția dată cererii de suspendare, această abordare fiind în spiritul principiilor cuprinse în Recomandarea R(89)8 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei către statele membre privind protecția judiciară în materie de contencios administrativ.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Argeș împotriva sentinței civile nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.