ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2008

Asupra recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 17 septembrie 2007, reclamanta SC F.C. AG SRL, Mioveni

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.F.P. Argeș anularea

Deciziei nr. 207 din 16 iulie 2007, emisă de A.N.A.F. și a procesului verbal și

raportului de inspecție fiscală precum și a deciziei de impunere nr. 10867 din

30 noiembrie 2007, întocmite de D.G.F.P. Argeș.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că prin actele întocmite de către D.G.F.P. Argeș

i-au fost reținute în sarcină în mod nelegal debite către bugetul de stat precum

și debite suplimentare constând în impozit pe profit, cu dobânzi și penalități

aferente și TVA, cu dobânzi și penalități, cu toate că la verificarea gestiunii

nu au fost analizate documentele, nu au fost prezenți reprezentanții legali,

iar marfa nu s-a numărat, iar documentele justificative verificate cu prilejul controlului

fiscal întrunesc condițiile prevăzute de H.G. nr. 832/1997, deși au fost

considerate false.

Referitor la

firmele furnizoare, cu privire la care s-a constatat existența unor nereguli,

așa numitele „societăți fantome", s-a susținut că, acestea nu-i sunt

imputabile reclamantei, aceasta neavând obligația verificării sediului sau

altor aspecte legale de respectivele societăți.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a admis acțiunea, a anulat

decizia nr. 297 din 16 iunie 2007 și a trimis cauza la pârâtă, pentru a

soluționa fondul plângerii.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși reclamanta a

invocat în cerere motive vizând legalitatea și temeinicia actelor de impunere

fiscală emise de organul de inspecție fiscală, nu se poate analiza fondul

acestora, atâta timp cât, prin decizia nr. 207/2007, A.N.A.F. a suspendat

soluționarea contestației formulată de societate împotriva actelor de impunere,

ca urmare a efectuării unor cercetări penale.

S-a mai

reținut că, din actele depuse la dosar, rezultă că pârâta avea la îndemână

toate actele pentru soluționarea contestației pe fond și nu s-a motivat în nici

un fel cum o persoană fizică ce poate răspunde penal, poate influența modul de

soluționare a contestației, atâta timp cât nu s-a arătat că cercetările penale

privesc pe administratorii societății sau vizează aspectele reținute de către

organele de control.

Împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs în nume propriu și în numele A.N.A.F.,

pârâta D.G.F.P. Argeș invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul

că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Recurenta

susține în esență că în mod corect s-a stabilit prin decizia contestată că se

impune suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă, incidente

fiind prevederile art. 184 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală.

Astfel între

stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin raportul de inspecție fiscală

încheiat la data de 30 martie 2007 care a stat la baza emiterii deciziei de

impunere nr.867 din 30 martie 2007 și stabilirea caracterului infracțional al

faptelor săvârșite, există o strânsă interdependență de care depinde

soluționarea cauzei pe cale administrativă, motiv pentru care organele

administrative au fost în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei

înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.

În concluzie

arată recurenta prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. sunt pe

deplin aplicabile, procedura administrativă urmând a fi reluate în conformitate

cu alin. (3) al aceluiași text de lege.

Recursul nu

este fondat.

Conform art. 184 din

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată organul de

soluționare competent poate suspenda, prin decizia motivată, soluționarea

cauzei atunci când:

organul care a

efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la

existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

în cauză recurenta

prin decizia nr. 207 din 16 iulie 2007, a dispus suspendarea soluționării

contestației formulată de SC F.C. AG SRL, Mioveni împotriva deciziei de

impunere nr. 10867 din 30 martie 2007 cu motivarea în esență că D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Argeș, a solicitat recurentului D.G.F.P. cu adresa nr. 337.621

din 30 martie 2006, efectuarea unei inspecții fiscale la societatea reclamantă

și alte persoane juridice, societăți comerciale.

Recurenta cu adresa

nr. 143/1308/din 10 aprilie 2007 a transmis către D.I.I.C.O.T. rezultatele

inspecției fiscale efectuate în perioada 01 iunie 2006-30 martie 2007 la

societățile comerciale pentru care s-a solicitat un control fiscal, comunicând

și un prejudiciu total de 1.659.549 lei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 106 alin. (1) O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, sesizarea organelor de urmărire penală se face de către organele

fiscale care au constatat cu ocazia inspecției fiscale fapte ce pot întruni

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

În cauză, se

constată, că situația este contrară dispozițiilor legale menționate, organele

de urmărire penală fiind cele care au solicitat efectuarea controlului fiscal,

control în baza căruia s-a emis o decizie de impunere, care a fost contestată

de reclamanta-intimată în procedura administrativă.

Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. se constată că

în cauză, organul fiscal nu a sesizat organele de urmărire penală și mai mult

nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale în legătură cu fapte ce ar avea

o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura

administrativă.

Prin rechizitoriul

nr. 85/P/2006 întocmit de Ministerul Public D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a unor persoane fizice administratori ai altor societăți comerciale

cât și în mod corect a reținut instanța de fond atât actul de sesizare a

instanței de judecată cât și ordonanța din

18

septembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina constată

existența unor relații comerciale cu reclamanta fără a fi încriminată

activitatea acesteia sau a administratorului SC F.C. AG SRL, Mioveni.

Suspendarea

procedurii administrative facultative în cauză nu se impune, motiv pentru care

în baza tuturor probelor, recurenta urmează a soluționa contestația

administrativă pe fond, astfel cum s-a dispus prin hotărârea recurată.

În baza acestor

considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca

nefondat și menținută hotărârea Curții de Apel București care a anulat decizia

nr. 207/2007 și a obligat pârâta să procedeze la soluționarea contes­tației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G.F.P. Argeș în nume propriu și în numele A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.