ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2007, reclamanta SC F.C. AG SRL, Mioveni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.F.P. Argeș anularea Deciziei nr. 207 din 16 iulie 2007, emisă de A.N.A.F. și a procesului verbal și raportului de inspecție fiscală precum și a deciziei de impunere nr. 10867 din 30 noiembrie 2007, întocmite de D.G.F.P. Argeș. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin actele întocmite de către D.G.F.P.

Argeș i-au fost reținute în sarcină în mod nelegal debite către bugetul de stat precum și debite suplimentare constând în impozit pe profit, cu dobânzi și penalități aferente și TVA, cu dobânzi și penalități, cu toate că la verificarea gestiunii nu au fost analizate documentele, nu au fost prezenți reprezentanții legali, iar marfa nu s-a numărat, iar documentele justificative verificate cu prilejul controlului fiscal întrunesc condițiile prevăzute de H.G. nr. 832/1997, deși au fost considerate false. Referitor la firmele furnizoare, cu privire la care s-a constatat existența unor nereguli, așa numitele „societăți fantome", s-a susținut că, acestea nu-i sunt imputabile reclamantei, aceasta neavând obligația verificării sediului sau altor aspecte legale de respectivele societăți.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 297 din 16 iunie 2007 și a trimis cauza la pârâtă, pentru a soluționa fondul plângerii. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși reclamanta a invocat în cerere motive vizând legalitatea și temeinicia actelor de impunere fiscală emise de organul de inspecție fiscală, nu se poate analiza fondul acestora, atâta timp cât, prin decizia nr. 207/2007, A.N.A.F. a suspendat soluționarea contestației formulată de societate împotriva actelor de impunere, ca urmare a efectuării unor cercetări penale.

S-a mai reținut că, din actele depuse la dosar, rezultă că pârâta avea la îndemână toate actele pentru soluționarea contestației pe fond și nu s-a motivat în nici un fel cum o persoană fizică ce poate răspunde penal, poate influența modul de soluționare a contestației, atâta timp cât nu s-a arătat că cercetările penale privesc pe administratorii societății sau vizează aspectele reținute de către organele de control. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs în nume propriu și în numele A.N.A.F., pârâta D.G.F.P. Argeș invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta susține în esență că în mod corect s-a stabilit prin decizia contestată că se impune suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă, incidente fiind prevederile art. 184 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30 martie 2007 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.867 din 30 martie 2007 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite, există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă, motiv pentru care organele administrative au fost în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale. În concluzie arată recurenta prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. sunt pe deplin aplicabile, procedura administrativă urmând a fi reluate în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege.

Recursul nu este fondat. Conform art. 184 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizia motivată, soluționarea cauzei atunci când: organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă; în cauză recurenta prin decizia nr. 207 din 16 iulie 2007, a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de SC F.C. AG SRL, Mioveni împotriva deciziei de impunere nr. 10867 din 30 martie 2007 cu motivarea în esență că D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Argeș, a solicitat recurentului D.G.F.P.

cu adresa nr. 337.621 din 30 martie 2006, efectuarea unei inspecții fiscale la societatea reclamantă și alte persoane juridice, societăți comerciale. Recurenta cu adresa nr. 143/1308/din 10 aprilie 2007 a transmis către D.I.I.C.O.T. rezultatele inspecției fiscale efectuate în perioada 01 iunie 2006-30 martie 2007 la societățile comerciale pentru care s-a solicitat un control fiscal, comunicând și un prejudiciu total de 1.659.549 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 106 alin. (1) O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sesizarea organelor de urmărire penală se face de către organele fiscale care au constatat cu ocazia inspecției fiscale fapte ce pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni.

În cauză, se constată, că situația este contrară dispozițiilor legale menționate, organele de urmărire penală fiind cele care au solicitat efectuarea controlului fiscal, control în baza căruia s-a emis o decizie de impunere, care a fost contestată de reclamanta-intimată în procedura administrativă. Cu privire la aplicarea prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. se constată că în cauză, organul fiscal nu a sesizat organele de urmărire penală și mai mult nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale în legătură cu fapte ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

Prin rechizitoriul nr. 85/P/2006 întocmit de Ministerul Public D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a unor persoane fizice administratori ai altor societăți comerciale cât și în mod corect a reținut instanța de fond atât actul de sesizare a instanței de judecată cât și ordonanța din 18 septembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina constată existența unor relații comerciale cu reclamanta fără a fi încriminată activitatea acesteia sau a administratorului SC F.C. AG SRL, Mioveni. Suspendarea procedurii administrative facultative în cauză nu se impune, motiv pentru care în baza tuturor probelor, recurenta urmează a soluționa contestația administrativă pe fond, astfel cum s-a dispus prin hotărârea recurată.

În baza acestor considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat și menținută hotărârea Curții de Apel București care a anulat decizia nr. 207/2007 și a obligat pârâta să procedeze la soluționarea contes­tației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeș în nume propriu și în numele A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.