ÎCCJ, decizie (scj.ro #84079)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84079) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Reconstituirea
dosarului sau a înscrisului dispărut. Încheiere prin care instanța respinge
cererea de reconstituire. Recurs separat. Inadmisibilitate
Cuprins pe
materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura în caz de
dispariție a înscrisurilor judiciare
Indice
alfabetic:
Drept
procesual penal
- reconstituirea dosarului sau a înscrisului
dispărut
-
încheiere prin care instanța respinge
cererea de reconstituire
-
recurs separat
C.
proc
.
pen
.,
art.
385
1
alin. (2), art. 508 -
512
Potrivit art.
509 alin. (2) C.
proc
.
pen
.,
încheierea prin care instanța dispune reconstituirea dosarului sau înscrisului
dispărut nu este supusă
niciunei
căi de atac. În
temeiul art. 512 alin. (1), (3) și (4) din același cod, după ce s-a procedat la
reconstituirea dosarului sau a înscrisului, rezultatul reconstituirii se
constată prin hotărârea instanței, hotărârea de reconstituire fiind supusă
apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind supusă recursului.
În conformitate
cu prevederile art. 385
1
alin. (2) C.
proc
.
pen
., încheierile pot fi atacate cu recurs numai
odată cu sentința sau decizia
recurată
, cu excepția
cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Din
interpretarea prevederilor art. 385
1
alin. (2), art. 509 alin. (2)
și art. 512 alin. (4) C.
proc
.
pen
.
rezultă că încheierea prin care instanța respinge, ca nefondată, cererea de
reconstituire a dosarului sau înscrisului nu poate fi atacată separat cu
recurs, ci numai odată cu sentința sau decizia pronunțată asupra fondului
cauzei.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1990 din 3
iunie 2008
Prin încheierea
de ședință din 16 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 1240/2/2008 al Curții de
Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
instanța de judecată învestită cu rejudecarea în fond a cauzei penale privind
pe inculpatul Ș
.I.
- sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257
alin. (1) C.
pen
. raportat la art. 7 din Legea nr.
78/2000 -, prealabil începerii cercetării judecătorești, a soluționat, prin
respingerea acesteia ca nefondată, între altele, a cererii formulate de
inculpat privind
reconstituirea
unor înscrisuri
din dosarele de
urmărire penală ce
s-au pierdut în timpul când cauza se afla spre
soluționare în recurs în ciclurile procesuale de judecată anterioare pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.
Împotriva încheierii nr. 1240/2/2008 din 16 aprilie
2008, inculpatul Ș.I. a declarat apel.
Calea de atac împotriva încheierii amintite -
examinată ca recurs în conformitate cu dispozițiile art. 385
1
alin.
(1) lit. c) C.
proc
.
pen
.
[„pot fi atacate cu recurs: (...) c) sentințele pronunțate de curțile de apel”]
- este
inadmisibilă, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C.
proc
.
pen
.
Conform art. 385
1
alin. (2) C.
proc
.
pen
. (având titlu marginal
„hotărârile supuse recursului”) „încheierile pot fi atacate cu recurs numai
odată cu sentința sau decizia
recurată
, cu excepția
cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”
Or, potrivit
art. 508 C.
proc
.
pen
.
„în cazul dispariției
unui dosar judiciar sau a
unui înscris care aparține unui astfel de dosar (...),
președintele instanței la care
se găsea dosarul sau înscrisul întocmește un
proces-verbal
prin care constată dispariția și arată măsurile care s-au
luat pentru găsirea lui” (alin. 1), iar „pe baza procesului-verbal se
procedează potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol” (alin. 2).
Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat
de un interes justificat și nu poate fi refăcut potrivit procedurii obișnuite,
conform art. 509 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
instanța de
judecată prin încheiere
dispune,
după
caz,
înlocuirea sau
reconstituirea
dosarului ori înscrisului dispărut,
cu mențiunea că
încheierea amintită „
nu este supusă
niciunei
căi de atac.”
Ulterior depășirii acestei faze prealabile de
constatare a dispariției înscrisului care este reclamat de un interes
justificat, se trece la reconstituirea propriu-zisă a înscrisului conform art.
512 C.
proc
.
pen
., iar
rezultatul acestei operațiuni administrativ-judiciare „
se constată prin hotărârea instanței”
(alin. 3), care „este
supusă apelului, iar hotărârea instanței de apel este supusă recursului” (alin.
4).
În speță, instanța de fond, în rejudecare, sesizată
cu cererea inculpatului privind aplicarea art. 512 C.
proc
.
pen
. referitor la dispariția „în anul 2005 a
volumelor 1 și 3 ale dosarului de urmărire penală nr. 113/P/2002, a dosarului
nr. 167/2002 al Tribunalului Militar Teritorial și nr. 72/2002 al Curții
Militare de Apel, precum și a altor volume de cercetare judecătorească”,
prin încheierea din 16 aprilie 2008, a
respins ca nefondată
cererea amintită.
Ca atare, nefiind depășită
faza prealabilă menționată, prevăzută în
art. 508 și art. 509 C.
proc
.
pen
., recursul împotriva
încheierii din 16 aprilie 2008 este inadmisibil, legalitatea și temeinicia
soluției adoptate de instanță sub acest aspect urmând a fi verificată ulterior,
odată cu efectuarea controlului asupra sentinței pronunțată pe fondul cauzei.
În cadrul căii de atac amintite inculpatul a
solicitat a se constata că dispozițiile art. 512 C.
proc
.
pen
. sunt neconstituționale în măsura în care
limitează calea de atac specială prevăzută în art. 512 alin. (4) C.
proc
.
pen
. numai la hotărârile
prin care instanțele constată rezultatul reconstituirii înscrisurilor
dispărute, înlăturând posibilitatea exercitării respectivei căi de atac cu
privire la hotărârile prin care instanțele resping cererile de reconstituire a
înscrisurilor dispărute.
Cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a
fost formulată în cadrul unui recurs inadmisibil.
În consecință, Înalta Curte de Casație
și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Ș.I.
împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 și a respins, ca inadmisibilă, cererea
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 512 C.
proc
.
pen
.