ÎCCJ, decizie (scj.ro #84079)

Reconstituirea dosarului sau a înscrisului dispărut. Încheiere prin care instanța respinge cererea de reconstituire. Recurs separat. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura în caz de dispariție a înscrisurilor judiciare Indice alfabetic: Drept procesual penal - reconstituirea dosarului sau a înscrisului dispărut - încheiere prin care instanța respinge cererea de reconstituire - recurs separat C. proc . pen ., art. 385 1 alin. (2), art. 508 - 512 Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc . pen ., încheierea prin care instanța dispune reconstituirea dosarului sau înscrisului dispărut nu este supusă niciunei căi de atac.

În temeiul art. 512 alin. (1), (3) și (4) din același cod, după ce s-a procedat la reconstituirea dosarului sau a înscrisului, rezultatul reconstituirii se constată prin hotărârea instanței, hotărârea de reconstituire fiind supusă apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind supusă recursului. În conformitate cu prevederile art. 385 1 alin. (2) C. proc . pen ., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată , cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Din interpretarea prevederilor art. 385 1 alin. (2), art. 509 alin. (2) și art. 512 alin. (4) C. proc . pen . rezultă că încheierea prin care instanța respinge, ca nefondată, cererea de reconstituire a dosarului sau înscrisului nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu sentința sau decizia pronunțată asupra fondului cauzei.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1990 din 3 iunie 2008 Prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 1240/2/2008 al Curții de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de judecată învestită cu rejudecarea în fond a cauzei penale privind pe inculpatul Ș .I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen . raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 -, prealabil începerii cercetării judecătorești, a soluționat, prin respingerea acesteia ca nefondată, între altele, a cererii formulate de inculpat privind reconstituirea unor înscrisuri din dosarele de urmărire penală ce s-au pierdut în timpul când cauza se afla spre soluționare în recurs în ciclurile procesuale de judecată anterioare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

Împotriva încheierii nr. 1240/2/2008 din 16 aprilie 2008, inculpatul Ș.I. a declarat apel.

Calea de atac împotriva încheierii amintite - examinată ca recurs în conformitate cu dispozițiile art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc . pen . [„pot fi atacate cu recurs: (...) c) sentințele pronunțate de curțile de apel”] - este inadmisibilă, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc . pen . Conform art. 385 1 alin. (2) C. proc . pen . (având titlu marginal „hotărârile supuse recursului”) „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată , cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.” Or, potrivit art. 508 C. proc . pen . „în cazul dispariției unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparține unui astfel de dosar (...), președintele instanței la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmește un proces-verbal prin care constată dispariția și arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lui” (alin. 1), iar „pe baza procesului-verbal se procedează potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol” (alin. 2). Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes justificat și nu poate fi refăcut potrivit procedurii obișnuite, conform art. 509 alin. (1) C. proc . pen ., instanța de judecată prin încheiere dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului ori înscrisului dispărut,

cu mențiunea că încheierea amintită „ nu este supusă niciunei căi de atac.” Ulterior depășirii acestei faze prealabile de constatare a dispariției înscrisului care este reclamat de un interes justificat, se trece la reconstituirea propriu-zisă a înscrisului conform art. 512 C. proc . pen ., iar rezultatul acestei operațiuni administrativ-judiciare „ se constată prin hotărârea instanței” (alin. 3), care „este supusă apelului, iar hotărârea instanței de apel este supusă recursului” (alin. 4). În speță, instanța de fond, în rejudecare, sesizată cu cererea inculpatului privind aplicarea art. 512 C. proc . pen . referitor la dispariția „în anul 2005 a volumelor 1 și 3 ale dosarului de urmărire penală nr. 113/P/2002, a dosarului nr. 167/2002 al Tribunalului Militar Teritorial și nr. 72/2002 al Curții Militare de Apel, precum și a altor volume de cercetare judecătorească”, prin încheierea din 16 aprilie 2008, a respins ca nefondată cererea amintită.

Ca atare, nefiind depășită faza prealabilă menționată, prevăzută în art. 508 și art. 509 C. proc . pen ., recursul împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 este inadmisibil, legalitatea și temeinicia soluției adoptate de instanță sub acest aspect urmând a fi verificată ulterior, odată cu efectuarea controlului asupra sentinței pronunțată pe fondul cauzei. În cadrul căii de atac amintite inculpatul a solicitat a se constata că dispozițiile art. 512 C. proc . pen . sunt neconstituționale în măsura în care limitează calea de atac specială prevăzută în art. 512 alin. (4) C. proc . pen . numai la hotărârile prin care instanțele constată rezultatul reconstituirii înscrisurilor dispărute, înlăturând posibilitatea exercitării respectivei căi de atac cu privire la hotărârile prin care instanțele resping cererile de reconstituire a înscrisurilor dispărute.

Cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată în cadrul unui recurs inadmisibil. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 și a respins, ca inadmisibilă, cererea privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 512 C. proc . pen .