ÎCCJ, decizie (scj.ro #84080)

Contestație în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc . pen . Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.

Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc . pen . C. proc . pen ., art. 386 lit. e) În conformitate cu dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc . pen ., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, dacă la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc . pen . Dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc . pen . nu sunt incidente în cazul în care contestația în anulare este exercitată împotriva hotărârii prin care instanța a respins recursul declarat contra sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, formulată în temeiul art. 278 1 C. proc . pen ., întrucât în acest caz niciuna dintre părți nu are calitatea de inculpat și, prin urmare, instanța de recurs nu are obligația de a aplica prevederile art. 385 14 alin. (1 1 ) sau art. 385 16 alin. (1) C. proc . pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2012 din 4 iunie 2008 Prin decizia nr. 1214 din 2 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.S.

împotriva sentinței nr. 1 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, Secția penală. Instanța de recurs a reținut că, inițial, petiționarul D.S. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor T.C., C.A. și P.M., solicitând cercetarea penală a acestora pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen . Prin rezoluția nr. 302/P/2007 din 16 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei judecători pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen ., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc . pen ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1045/II/2/2007 din 21 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Petiționarul D.S. s-a adresat cu plângere la instanța de judecată, în condițiile art. 278 1 C. proc . pen . Prin sentința nr. 1 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Iași, Secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 302/P/2007 din 16 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Recursul declarat de petiționar împotriva acestei sentințe a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat, prin decizia împotriva căreia petiționarul a formulat prezenta contestație în anulare. În motivarea contestației în anulare, contestatorul D.S. a susținut că instanța de fond și instanța de recurs nu s-au pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) C. proc . pen ., precum și că instanța de recurs nu a respectat dispozițiile art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., privind obligarea instanței de recurs de a-l audia pe inculpat.

În prezenta contestație în anulare s-a fixat termen la 4 iunie 2008, fără citarea contestatorului, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc . pen ., pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu. Verificând actele dosarului, se constată că, deși motivele de contestație invocate de petiționar sunt prevăzute în dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc . pen ., nu sunt incidente în cauza de față, întrucât dispozițiile art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen . sunt aplicabile numai inculpatului care nu a fost ascultat la instanța de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Textul a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, ca o garanție a respectării dreptului la apărare al inculpatului.

Cum în cauza de față niciuna dintre părți nu are calitatea de inculpat, instanța de recurs nu avea obligația să facă aplicarea textului menționat. Totodată, încetarea procesului penal se putea dispune numai dacă instanța de judecată ar fi fost sesizată cu acțiunea penală pornită împotriva unui inculpat, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat, obiectul cauzei constituindu-l plângerea petiționarului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Mai mult, acest caz de contestație în anulare poate fi invocat numai de inculpatul față de care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe în dosar, nu și de partea vătămată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc . pen . și, în consecință, potrivit art. 391 C. proc . pen ., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare.