ÎCCJ, decizie (scj.ro #84080)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84080) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație în anulare. Cazul
prevăzut în art. 386 lit. e) C.
proc
.
pen
.
Cuprins pe
materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.
Contestația în anulare
Indice
alfabetic:
Drept
procesual penal
- contestație în anulare
-
cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C.
proc
.
pen
.
C.
proc
.
pen
.,
art. 386 lit. e)
În
conformitate cu dispozițiile art. 386 lit. e) C.
proc
.
pen
., împotriva hotărârilor penale definitive se
poate face contestație în anulare, dacă la judecarea recursului sau la
rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost
ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1) C.
proc
.
pen
. Dispozițiile art. 386
lit. e) C.
proc
.
pen
. nu
sunt incidente în cazul în care contestația în anulare este exercitată
împotriva hotărârii prin care instanța a respins recursul declarat contra
sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale, formulată în temeiul art. 278
1
C.
proc
.
pen
., întrucât în acest caz
niciuna dintre părți nu are calitatea de inculpat și, prin urmare, instanța de
recurs nu are obligația de a aplica prevederile art. 385
14
alin. (1
1
)
sau art. 385
16
alin. (1) C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 2012 din 4 iunie 2008
Prin decizia nr. 1214 din 2
aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, a fost
respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.S. împotriva
sentinței nr. 1 din 8 februarie
2008 a
Curții de Apel Iași, Secția penală.
Instanța de
recurs a reținut că, inițial, petiționarul D.S. a formulat plângere penală
împotriva judecătorilor T.C., C.A. și P.M., solicitând cercetarea penală a
acestora pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C.
pen
.
Prin
rezoluția nr. 302/P/2007 din 16 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei judecători
pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C.
pen
., în
temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C.
proc
.
pen
.
Plângerea
formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror, în conformitate
cu dispozițiile art. 275-278 C.
proc
.
pen
., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr.
1045/II/2/2007 din 21 noiembrie
2007 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Petiționarul
D.S. s-a adresat cu plângere la instanța de judecată, în condițiile art. 278
1
C.
proc
.
pen
.
Prin
sentința nr. 1 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Iași, Secția penală, a
respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției
nr. 302/P/2007 din 16 octombrie
2007 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Recursul declarat de petiționar împotriva
acestei sentințe a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca
nefondat, prin decizia împotriva căreia petiționarul a formulat prezenta
contestație în anulare.
În motivarea contestației în
anulare, contestatorul D.S. a susținut că instanța de fond și instanța de
recurs nu s-au pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal
potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) - i
1
) C.
proc
.
pen
., precum și că instanța de recurs nu a respectat
dispozițiile art. 385
14
alin. (1
1
) C.
proc
.
pen
., privind obligarea instanței de recurs de a-l
audia pe inculpat.
În prezenta contestație în anulare s-a
fixat termen la 4 iunie 2008, fără citarea contestatorului, potrivit
dispozițiilor art. 391 alin. (1) C.
proc
.
pen
., pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de
admisibilitate în principiu.
Verificând actele dosarului, se
constată că, deși motivele de contestație invocate de petiționar sunt prevăzute
în dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C.
proc
.
pen
., nu sunt incidente în cauza de față, întrucât
dispozițiile art. 385
14
alin. (1
1
) C.
proc
.
pen
. sunt aplicabile numai inculpatului care nu a
fost ascultat la instanța de fond și apel, precum și atunci când aceste
instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Textul a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, ca o garanție a respectării
dreptului la apărare al inculpatului.
Cum în cauza de față niciuna dintre
părți nu are calitatea de inculpat, instanța de recurs nu avea obligația să
facă aplicarea textului menționat.
Totodată, încetarea procesului penal se
putea dispune numai dacă instanța de judecată ar fi fost sesizată cu acțiunea
penală pornită împotriva unui inculpat, ceea ce în cazul de față nu s-a
întâmplat, obiectul cauzei constituindu-l plângerea petiționarului împotriva
unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Mai mult, acest caz de
contestație în anulare poate fi invocat numai de inculpatul față de care
instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu
privire la care existau probe în dosar, nu și de partea vătămată.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauza de față nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C.
proc
.
pen
. și, în consecință, potrivit art. 391 C.
proc
.
pen
., a respins, ca
inadmisibilă, contestația în anulare.