ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1/CA/24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în

Dosarul nr. 11/88/2012, s-a respins contestația în anulare formulată de R.I.E.

împotriva Deciziei penale nr. 261 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această Decizie, instanța

de fond a reținut următoarele:

Contestatoarea R.I.E. a formulat contestație

în anulare împotriva Deciziei penale nr. 261 din 20 decembrie 2011 a

Tribunalului Tulcea, fiind invocate prevederile art. 386 C. proc. pen.

S-a reliefat că, deși, prin aceeași cerere,

petenta a susținut că declară recurs împotriva Sentinței penale nr. 77 din 31

octombrie 2011, s-a constatat că prin decizia penală, împotriva căreia s-a

formulat contestație în anulare, a fost soluționat recursul declarat de R.I.E.

împotriva Sentinței penale nr. 77 din 31 octombrie 2011 a Judecătoriei Măcin.

Contestatoarea a susținut că motivele

contestației în anulare sunt aceleași ca ale recursului formulat împotriva

Sentinței penale pronunțate de Judecătoria Măcin și că nu i-a fost admisă proba

cu interogatoriul învinuiților și nu s-au analizat toate probele din dosar.

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 261

din 20 decembrie 2011 s-a dispus respingerea recursului ca inadmisibil,

reținându-se aplicabilitatea art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.

Pentru soluționarea cererii formulate de

R.E., s-a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare,

reglementată de art. 391 C. proc. pen., respectiv dacă cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină

contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în

sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Conform art. 386 C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri: când procedura de citare a părții pentru termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii; când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare; când instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă; când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Contestația în anulare a fost formulată în termenul

legal prev. de art. 388 C. proc. pen. însă, nu s-a întemeiat pe nici unul din

cazurile expres prevăzute de lege, motiv pentru care a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Împotriva susmenționatei decizii a formulat

recurs contestatoarea R.I.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2012,

s-a pus în discuție inadmisibilitatea recursului promovat de contestatoare

împotriva Deciziei penale nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012 pronunțată de

Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012, excepție ce a fost admisă având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 392 alin. ultim C. proc. pen.,

Sentința dată în contestație este supusă apelului, iar decizia dată în apel

este supusă recursului.

Totodată, potrivit art. 385

1

alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., sunt supuse recursului, deciziile pronunțate, ca

instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel.

Decizia penală nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012 s-a pronunțat ca

urmare a promovării contestației în anulare împotriva unei decizii pronunțate

în calea de atac a recursului, respectiv împotriva Deciziei penale nr. 261 din

20 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea prin care a fost soluționat recursul

declarat de R.I.E. împotriva Sentinței penale nr. 77 din 31 octombrie 2011 a

Judecătoriei Măcin.

A fost evident că o astfel de Decizie nu s-a

încadrat nici în prevederile art. 392 C. proc. pen. și nici în prevederile art.

385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 370/A din 12 aprilie

2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, a respins, ca inadmisibil recursul formulat de contestatoarea

R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012 pronunțată de

Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

contestatoarea R.I.E.

Recursul este inadmisibil.

Examinând hotărârea recurată, astfel cum

impun dispozițiilor art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., constată că recursul formulat de recurenta contestatoare este

inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța

este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală ori printr-un act neprocesual.

În raport de dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.

Întrucât Decizia penală nr. 370/P din 12

aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie este definitivă și având în vedere

dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile

ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată nefăcând parte dintre aceste

hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatoarea R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 370/P din 12 aprilie 2012 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat

de contestatoarea R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 370/P din 12 aprilie

2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM