ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Tulcea, prin Sentința penală nr.

2/CF din 4 ianuarie 2011 a respins ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de M.C. împotriva Deciziei penale nr. 220 din 30 noiembrie 2010

pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 1446/179/2009.

Contestatoarea a solicitat

revizuirea deciziei cu motivarea că în mod abuziv și fără a lua în considerare

probele de la dosar instanța a soluționat cauza pronunțând o hotărâre

nefavorabilă.

Prima instanță a

reținut că cererea de contestație a fost formulată în temeiul prevederilor art.

388 teza ultimă C. proc. pen., însă motivul pe care se sprijină contestația nu

se regăsește printre cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386

lit. a) - e) C. proc. pen.

Apelul declarat

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia penală

nr. 268/P din 30 martie 2011.

Instanța de apel a

motivat că apelul a fost declarat împotriva deciziei pronunțate de o instanță

învestită să soluționeze contestația în anulare, decizie care este definitivă.

Nemulțumită și de

această hotărâre contestatoarea a declarat recurs.

La termenul de astăzi

a fost ridicată din oficiu excepția inadmisibilității recursului, procurorul și

contestatoarea făcând susțineri în acest sens.

Înalta Curte, ținând

seama de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată că recursul

este inadmisibil

Hotărârea prin care a

fost soluționată contestația în anulare este definitivă - contestația a fost

respinsă ca fiind inadmisibilă.

Această hotărâre

(decizie) a fost atacată cu apel, iar apelul a fost respins ca inadmisibil.

În art. 385

1

C. proc. pen. sunt arătate hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu

recurs, iar printre acestea nu se regăsesc deciziile definitive pronunțate în

contestația în anulare.

A admite că o

hotărâre definitivă poate fi atacată pe calea recursului ar echivala cu

admiterea recursului la recurs ceea ce în drept este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul formulat de M.C. împotriva Deciziei penale nr. 268/P din

30 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă recurenta la

plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 iunie 2011.