ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2012

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 4379 din 06 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. în Dosarul nr. 5421/2/2010 a respins, ca nefondat recursul declarat de petiționarul I.C. împotriva sentinței penale nr. 290 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei decizii, petentul a formulat contestație în anulare, motivată în scris, de faptul că R.I., intimata în cauză nu a fost audiată. Contestația în anulare este inadmisibilă în principiu. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din același text. Cazul de contestație în anulare invocat este cel prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen., care în expresia legiuitorului se referă la „neascultarea inculpatului în recurs”. Invocarea acestui caz este pur formală pentru următoarele motive: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară care are drept obiect o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs în cadrul procedurii prealabile prev. de art. 278 1 C. proc. pen. Susținerea contestatorului petent că intimata în cauză nu a fost audiată, ca și caz de contestație în anulare [art. 386 lit. e) C. proc.

pen.] nu se încadrează în această dispoziție. Așa cum s-a arătat disp. art. 386 lit. e) C. proc. pen., se referă la neascultarea inculpatului în recurs atunci când aceasta era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., ori 385 16 alin. (1) C. proc. pen. În speță, hotărârea contestată este pronunțată de o instanță de recurs, dar este o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii reglementate de art. 278 1 C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, neavând caracteristicile unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Ca atare, motivul invocat de contestatorul petent „neaudierea intimatei” nu poate fi încadrată în disp.

art. 386 lit. e) C. proc. pen. Față de cele arătate, având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (termen, unul din cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocare unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario” rezultă că, în situația în care una sau mai multe din aceste condiții nu este (nu sunt) îndeplinite (îndeplinite) soluția este respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare. Așa fiind, prezenta contestație în anulare nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa. Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.C.

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.C. împotriva deciziei penale nr. 4379 din 06 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5421/2/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2012.