ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2012

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4379 din 06 decembrie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. în Dosarul

nr. 5421/2/2010 a respins, ca nefondat recursul declarat de petiționarul I.C.

împotriva sentinței penale nr. 290 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Împotriva acestei

decizii, petentul a formulat contestație în anulare, motivată în scris, de

faptul că R.I., intimata în cauză nu a fost audiată.

Contestația în

anulare este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

391 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din același

text.

Cazul de contestație

în anulare invocat este cel prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen., care în

expresia legiuitorului se referă la „neascultarea inculpatului în recurs”.

Invocarea acestui caz

este pur formală pentru următoarele motive:

Contestația în

anulare este o cale de atac extraordinară care are drept obiect o hotărâre

definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată

de o instanță de recurs în cadrul procedurii prealabile prev. de art. 278

1

C. proc. pen.

Susținerea contestatorului

petent că intimata în cauză nu a fost audiată, ca și caz de contestație în

anulare [art. 386 lit. e) C. proc. pen.] nu se încadrează în această

dispoziție.

Așa cum s-a arătat

disp. art. 386 lit. e) C. proc. pen., se referă la neascultarea inculpatului în

recurs atunci când aceasta era obligatorie potrivit art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen., ori 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În speță, hotărârea

contestată este pronunțată de o instanță de recurs, dar este o hotărâre

pronunțată în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc.

pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei rezoluții de

neîncepere a urmăririi penale, neavând caracteristicile unei hotărâri

definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Ca atare, motivul

invocat de contestatorul petent „neaudierea intimatei” nu poate fi încadrată în

disp. art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Față de cele arătate,

având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite

în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile

prevăzute de lege (termen, unul din cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen.,

depunerea ori invocare unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per

a contrario” rezultă că, în situația în care una sau mai multe din aceste

condiții nu este (nu sunt) îndeplinite (îndeplinite) soluția este respingerea

ca inadmisibilă a contestației în anulare.

Așa fiind, prezenta

contestație în anulare nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de lege

pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul I.C. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.C.

împotriva deciziei penale nr. 4379 din 06

decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 5421/2/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai

2012.