ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2192 din 4 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5747/3/2008, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul Y.O. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, și a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 396 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.O.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., că s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României pe durata procesului. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) și alin. (3) C. proc. pen. privind consecințele încălcării cu rea-credință a măsurii la care a fost obligat și s-a dispus confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a luat act că partea vătămată, P.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-a făcut aplicarea art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 din C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.707,97 RON, daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate Ș.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., luându-se act că părțile s-au împăcat. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că la data de 8 octombrie 2007, inculpatul Y.O. l-a căutat pe martorul P.E. în complexul comercial D. din comuna Afumați, jud. Ilfov pentru a-l determina să medieze un diferend între el și partea vătămată P.M. cu privire la o sumă de bani.

S-a stabilit că întrucât cei doi nu s-au întâlnit, inculpatul i-a trimis martorului mesajul SMS cu conținut amenințător la adresa părții vătămate P.M.: „O să iau banii aceia de la el și o să plătească cu sângele lui", „N-am de luat de la tine, dar am de luat de la M., chiar dacă o să stau 15 ani la pușcărie". Inculpatul s-a deplasat apoi la locuința sa, de unde a luat un cuțit cu o lamă de 15 cm, pe care l-a pus în buzunarul interior al sacoului cu care era îmbrăcat. A luat un taxi cu care a plecat în comuna Voluntari, jud. Ilfov, la complexul comercial S.M., unde erau birourile firmei SC N.F. SRL. Aici a purtat o discuție cu unchiul părții vătămate, martorul P.S.. A coborât apoi în holul parterului, unde l-a întâlnit pe P.M., căruia i-a cerut să vină la el.

Când partea vătămată P.M. s-a apropiat, inculpatul a scos cuțitul, partea vătămată P.M. s-a îndepărtat în fugă, ieșind pe rampa din față a imobilului și apoi în curtea complexului comercial. Inculpatul, ținând în mână cuțitul, a urmărit-o pe partea vătămată și din spate i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă a abdomenului, cauzându-i o plagă penetrantă cu lezarea organelor interne. Partea vătămată Ș.M., aflată în zona locului faptei, a încercat să stopeze agresiunea inculpatului, care a tăiat-o cu cuțitul la mâini. Inculpatul a ieșit apoi din incinta complexului comercial, a ajuns în stradă și a aruncat cuțitul în spațiul verde de lângă acostament, apoi s-a deplasat către municipiul București cu un maxi-taxi.

Pe raza comunei Voluntari inculpatul a fost depistat de organele de poliție alertate de partea vătămată Ș.M. P.M. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul „agresiune, plagă înjunghiată hipocondru stâng", ulterior diagnosticul final fiind „plagă penetrantă abdominală de hipocondru stâng cu plagă de unghi splenic, colonie, hemiperitoneu". Partea vătămată a fost supusă la 2 intervenții chirurgicale. Din raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2007 efectuat la I.N.M. Mina Minovici a rezultat că prin caracterul penetrant al obiectului tăietor-înțepător a fost lezat colonul, s-a produs hemoragie internă, viața victimei a fost pusă în primejdie. Leziunile provocate au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale.

S-a mai reținut că din împrejurările în care inculpatul a comis fapta rezultă premeditarea inculpatului, agravantă prevăzută la lit. a) a art. 175 lit. a) C. pen. În cursul judecății fondului, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu motivarea că nu a intenționat să ucidă pe partea vătămată. Instanța fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, motivând că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului și concluziile actului medico-legal rezultă neîndoielnic intenția inculpatului de a ucide.

S-a mai reținut că la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul concret al faptei și făptuitorului, împrejurarea că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, dar și faptul că în cursul procesului penal a avut o comportare sinceră. Prin Decizia penală nr. 271 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală atacată și, în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului Y.O. Măsura expulzării a fost luată prin decizia instanței de apel cu motivarea că inculpatul este cetățean turc și nu a prezentat acte din care să rezulte că ar avea motive serioase de nesiguranță a sa și a familiei sale dacă ar ajunge în țara de origine.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul Y.O. Parchetul a criticat greșita individualizare a pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., motivându-se că inculpatul a comis o infracțiune de mare violență, că pedeapsa este insuficientă față de natura infracțiunii care denotă periculozitate deosebită, prin modul cum a fost comisă și concepută. S-a mai criticat faptul că s-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales nu și dreptul de a alege, or prin gravitatea faptelor comise inculpatul a relevat lipsă de respect față de valori fundamentale, cum este viața, ceea ce impune și interzicerea dreptului de a alege.

În esență, inculpatul a criticat actul de sesizare al instanței ca fiind pasibil de refăcut, formal, judecata a avut loc fără participarea inculpatului, urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la unele probe, actul medico-legal n-ar fi fost corect întocmit. În recurs a solicitat casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru a fi reaudiați atât el, cât și victima P.M., precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă.

În soluționarea recursurilor declarate în cauză, instanța a reținut că inculpatul a avut o bună conduită înainte de comiterea faptei, că și-a întemeiat în România o familie în urmă cu 12 ani, fiind căsătorit cu o cetățeană română împreună cu care are un copil minor, că aceste împrejurări sunt de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că în mod corect s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. Prin urmare, și coborârea pedepsei sub minimul de 7 ani și 6 luni prevăzut de lege este legală.

A mai reținut că actul de sesizare al instanței este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, că în cursul urmăririi penale și în cursul judecății au fost respectate garanțiile cu privire la apărarea inculpatului, care a beneficiat de apărător, iar încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică în concordanță cu probele administrate care relevă cu certitudine că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat, respectiv cu premeditare și în loc public. Împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 4 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare contestatorului Y.O., care a avut calitatea de recurent-inculpat în recurs și al cărui temei de drept îl constituie art. 386 lit. e) C. proc.

pen. A solicitat suspendarea executării hotărârii contestate până la soluționarea contestației în anulare, invocând dispozițiile art. 390 C. proc. pen. Contestatorul a învederat că în faza de judecată a recursului, întreaga activitate de executare a controlului judiciar asupra Deciziei penale nr. 271 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a desfășurat de-a lungul a două termene de judecată, iar la data de 4 iunie 2010 s-a procedat la judecarea cauzei fără a fi ascultat, deși ascultarea acestuia era obligatorie, conform art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen., a mai învederat contestatorul că pe parcursul desfășurării procesului penal i s-au prezentat toate actele procesuale și procedurale în limba română, deși el este cetățean turc și nu stăpânește limba română la un nivel satisfăcător, având dificultăți în a înțelege limbajul de specialitate juridică, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 128 C. proc.

pen. A solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei contestate și, în rejudecare, admiterea recursului după ascultarea sa, pentru motivele invocate. Contestația în anulare este nefondată. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de contestator cu referire la dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., constată că cererea de contestație în anulare formulată este nefondată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea contestată, cât și de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea putând controla condițiile în care a dat hotărârea, eventual cu consecința infirmării. Din această perspectivă, legiuitorul a folosit cumularea pedepsei și situația limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și oricând să înlăture efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Dispozițiile art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen. instituie obligația instanței de a proceda la ascultarea inculpatului, prezent, cu ocazia rejudecării recursului, atunci când nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din conținutul reglementării sus-menționate rezultă că sunt incidente aceste dispoziții legale numai dacă sunt întrunite următoarele condiții: - inculpatul să fi fost prezent la judecarea recursului; - inculpatul să nu fi fost ascultat la instanțele de fond și apel; - să nu se fi pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, în fond sau în apel. În speță, cu ocazia soluționării cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 5747/3/2008, contestatorul-inculpat a fost ascultat la instanța de fond, cât și la instanța de apel.

Așa fiind, se constată că nu sunt întrunite cerințele cazului de contestație în anulare invocat de contestatorul-inculpat, motiv pentru care urmează a se respinge contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 2192 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 5747/3/2008. Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul Y.O. împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 5747/3/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.