ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2134/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145

din 9 decembrie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul T.C. la 8

ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) din același cod, precum și la un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

modificată prin Legea nr. 169/2002.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul

a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de

9.954.580 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni

București și, respectiv, 9.227.011 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență

Sf. Ioan București.

Totodată, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile C.I., cu același titlu, suma de 20.000.000

lei și daune morale în cuantum de 20.000.000 lei.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a cuțitului corp

delict.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 26 iunie 2004,

într-o discotecă din localitatea Sohatu, județul Călărași, inculpatul a aflat

de la mai mulți tineri că fratele său ar fi fost lovit de un membru au unui

grup venit din localitatea Fundeni, acest zvon determinându-l să iasă în

stradă, pe traseu el lovindu-se de umărul lui C.I. Păsându-i că acesta din urmă

la atins intenționat, a început să se certe cu el, l-a lovit în cap cu o sticlă

de bere și când cel lovit s-a apropiat pentru a-i cere socoteală, a scos un

cuțit și l-a lovit în flancul stâng abdominal.

Conflictul iscat a

determinat busculadă între grupurile de tineri, aceștia aruncând cu pietre și

sticle, ei fiind împrăștiați numai după intervenția poliției. În atmosfera

generală de scandal, inculpatul a scăpat din mână cuțitul, după care a fost, cu

greu, dus la o mașină de prietenii lui.

Raportul de constatare

medico-legală a înscris că partea vătămată a prezentat traumatism

cranio-cerebral minor, plagă scalp, plagă prin înjunghiere penetrantă flanc

stâng, hemoperitoneu prin plagă transfixiantă jejun ureter stâng, hematom

retroperitoneal, leziunile fiind produse prin lovire cu corp dur și corp dur

tăietor-înțepător, ele punându-i viața în pericol.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul.

În apel, parchetul a

criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea

mică în raport de datele ce caracterizau persoana inculpatului, cunoscut a fi

violent și cercetat pentru mai multe fapte de vătămare corporală gravă.

Inculpatul și-a motivat

apelul pe greșita stabilire a situației de fapt în sensul nereținerii în favoarea

sa, a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen. și, în consecință, pe greșita individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală

nr. 86 din 4 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

parchet și de către inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct.

14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare

juridică și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit prevederilor art.

73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Existența stării de

provocare, în oricare din modalitățile arătate în textul invocat, trebuie

verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta și de

circumstanțele în care aceasta s-a comis.

Din moment ce, așa cum

rezultă din probele cauzei, partea vătămată nu a întreprins nici o acțiune de

violență sau de amenințare a inculpatului, nu a avut în mână nici un obiect cu

care să fi încercat să-l tempereze pe făptuitorul aflat la acea oră, în stare

de ebrietate, nu se poate reține că inculpatul a acționat provocat fiind,

astfel că nu este justificată aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, se apreciază că

procedând la stabilirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, instanța, în

concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., a considerat pericolul social grav al faptelor, mărit de consecințele

aduse stării de sănătate și integrității părții vătămate, dar și persoana

inculpatului, cunoscut ca fiind violent și predispus la săvârșirea de acte ce

aduc atingere ordinii și liniștii publice.

Dispunerea executării

pedepsei în regim de detenție este în măsură să asigure și rolul ei, așa cum

prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 4

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 19 iulie 2004, la 29 martie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.