ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2134/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul T.C. la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod, precum și la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată prin Legea nr. 169/2002. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 9.954.580 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și, respectiv, 9.227.011 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan București. Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I., cu același titlu, suma de 20.000.000 lei și daune morale în cuantum de 20.000.000 lei. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a cuțitului corp delict. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 26 iunie 2004, într-o discotecă din localitatea Sohatu, județul Călărași, inculpatul a aflat de la mai mulți tineri că fratele său ar fi fost lovit de un membru au unui grup venit din localitatea Fundeni, acest zvon determinându-l să iasă în stradă, pe traseu el lovindu-se de umărul lui C.I.

Păsându-i că acesta din urmă la atins intenționat, a început să se certe cu el, l-a lovit în cap cu o sticlă de bere și când cel lovit s-a apropiat pentru a-i cere socoteală, a scos un cuțit și l-a lovit în flancul stâng abdominal. Conflictul iscat a determinat busculadă între grupurile de tineri, aceștia aruncând cu pietre și sticle, ei fiind împrăștiați numai după intervenția poliției. În atmosfera generală de scandal, inculpatul a scăpat din mână cuțitul, după care a fost, cu greu, dus la o mașină de prietenii lui. Raportul de constatare medico-legală a înscris că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral minor, plagă scalp, plagă prin înjunghiere penetrantă flanc stâng, hemoperitoneu prin plagă transfixiantă jejun ureter stâng, hematom retroperitoneal, leziunile fiind produse prin lovire cu corp dur și corp dur tăietor-înțepător, ele punându-i viața în pericol.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul. În apel, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea mică în raport de datele ce caracterizau persoana inculpatului, cunoscut a fi violent și cercetat pentru mai multe fapte de vătămare corporală gravă. Inculpatul și-a motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt în sensul nereținerii în favoarea sa, a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și, în consecință, pe greșita individualizare a pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 86 din 4 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de către inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Existența stării de provocare, în oricare din modalitățile arătate în textul invocat, trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta și de circumstanțele în care aceasta s-a comis. Din moment ce, așa cum rezultă din probele cauzei, partea vătămată nu a întreprins nici o acțiune de violență sau de amenințare a inculpatului, nu a avut în mână nici un obiect cu care să fi încercat să-l tempereze pe făptuitorul aflat la acea oră, în stare de ebrietate, nu se poate reține că inculpatul a acționat provocat fiind, astfel că nu este justificată aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, se apreciază că procedând la stabilirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, instanța, în concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a considerat pericolul social grav al faptelor, mărit de consecințele aduse stării de sănătate și integrității părții vătămate, dar și persoana inculpatului, cunoscut ca fiind violent și predispus la săvârșirea de acte ce aduc atingere ordinii și liniștii publice. Dispunerea executării pedepsei în regim de detenție este în măsură să asigure și rolul ei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 4 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 19 iulie 2004, la 29 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.