ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 116/2011

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Călărași a dispus condamnarea inculpatului C.C. , la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, în temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile: - 2102, 55 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență prof. dr. Bagdasar Arseni București; -1919,45 lei către Spitalul județean de Urgență Călărași; - 2000 lei despăgubiri civile și 5 000 lei daune morale către partea civilă M.E.; - câte 2000 lei cu același titlu de despăgubiri civile și câte 1000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile G.S., G.V., G.L. și G.F.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt. La data de 16 iulie 2008, în jurul orelor 18 00 , victima G.P., zisă „B.", a văzut-o pe str. I. pe numita C.L. (fiica inculpatului) și a început să o înjure, în contextul unui conflict avut cu puțin timp în urmă în Italia, cu soțul acesteia și cu alte rude ale lui. C.L. a ripostat la injuriile adresate de G.P., iar acesta a luat un băț cu diametrul de 2 cm și lungimea de 108 cm și a plecat spre locuința familiei C. G.P. a pătruns în curte, a înjurat-o și amenințat-o pe C.L. că o va viola și determina să se mute din cartier, după care a lovit-o de mai multe ori peste mâini cu bățul. Aceasta a fugit spre o anexă a casei, a reușit să iasă în stradă, urmărită de G.P., s-a îndreptat spre calea ferată, țipând și cerând ajutor.

În scurt timp, la fața locului au apărut C.M. și C.F.M. (mama, respectiv sora L.C.) urmate la mică distanță de inculpatul C.C., care, la plecarea de acasă, a luat un furcoi și un cuțit de bucătărie. În momentul apropierii de G.P., acesta din nou a lovit-o pe C.F.M. cu bățul în cap, apoi a trântit-o la pământ pe C.M., i-a rupt hainele și a lovit-o cu pumnii. Observând violențele la care erau supuse cele două femei, inculpatul s-a apropiat de victima G.P., a încercat să-l îndepărteze de soția sa, însă acesta i-a aplicat și lui o lovitură cu bățul în zona parieto-occipitală, cei doi s-au îmbrâncit reciproc. În această împrejurare, inculpatul C.C. a scos cuțitul și i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului, după care a fugit.

Victima a fost dusă la domiciliul său, apoi a fost transportată la Spitalul de Urgență Călărași unde a stat internată în perioada 16 iulie - 3 august 2008 cu diagnosticul „plagă inghinală hipocondru stâng, penetrantă, cu eviscerație de mare epiplon, hemiperitonean prin leziune de mare epiplon, peritonită fecaloidă, șoc traumatic și hemoragie". Întrucât starea de sănătate a victimei s-a agravat, acesta a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arseni București, unde a decedat la data de 9 august 2008. A mai reținut prima instanță, pe baza raportului medico-legal de necropsie, întocmit de INML București, că moartea victimei G.P. a fost violentă, datorându-se insuficienței organice multiple, survenite în evoluția unei plăgi penetrante abdominale cu secționarea colonului transvers cu peritonită fecaloidă, pentru care s-a intervenit chirurgical în mod repetat.

În raport de împrejurările în care a avut loc conflictul și de atitudinea victimei, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, aplicând în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, actele medicale și expertiza medico- legală, depozițiile martorilor R.T., P.L., C.L., C.M. , M.P., M.V., M.E., C.C., I.T. și M.L., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010, a admis apelul declarat de inculpat și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constatând că fapta a fost comisă în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. V din Legea nr. 61/1991. Prin aceeași decizie au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile. Totodată, instanța de control judiciar a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile G.S., G.V., G.L., G.F. și M.E.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, după o analiză a dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 44 alin. (3) C. pen., pe baza acelorași probe administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească, a concluzionat că instanța de fond nu a făcut distincția necesară între excesul scuzabil în depășirea limitelor legitimei apărări, care constituie circumstanța atenuantă a provocării și excesul justificat în această materie, care echivalează, în privința consecințelor, cu legitima apărare și constituie, de asemenea o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, considerente pentru care a dispus achitarea inculpatului. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 instanța de apel a motivat, în esență, că nu se poate reține în privința inculpatului intenția directă specifică infracțiunii de port de armă albă fără drept.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceeași instanță a învederat că, în raport de soluția de achitare, nu există niciun temei pentru admiterea cererilor formulate de părțile civile privind acordarea despăgubirilor solicitate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și părțile civile G.S., M.E., G.V., G.L. și G.F. Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București se critică decizia pronunțată în temeiul art. 385 9 pct. 9 și 17 1 C. proc. pen. în sensul că: 1) între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia există contradicție cu privire la temeiul achitării inculpatului [art. 10 lit. e) reținut în minuta hotărârii, respectiv art. 10 lit. c) reținut în dispozitivul deciziei] pentru infracțiunea de omor calificat.

2) Greșita achitare a inculpatului cu privire la cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță. Părțile civile nu au motivat recursurile declarate. Recursurile sunt fondate. Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor. În speță, pe baza acelorași probe, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpat a fost comisă în condițiile circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar instanța de apel, cu o motivare amplă, a stabilit că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Articolul 44 alin. (3) C. pen. reglementează „excesul de apărare" sau „excesul justificat", caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare, care are ca principală caracteristică depășirea limitei unei apărări proporționale, pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a comis fapta pentru a înlătura atacul. Legea a ținut seama și de existența altor situații decât cea menționată, și anume că în cazul depășirii limitelor apărării cauza acestei depășiri este datorată împrejurării că persoana atacată nu își poate da seama exact de natura atacului, de iminența acestuia, de gravitatea pericolului, așa încât, ținând seama și de condiția psihică în care a acționat, depășirea apărării este explicabilă, în toate cazurile vina acestei depășiri revenind agresorului.

Pe de altă parte, potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Numai pornind de la aceste dispoziții legale și interpretări doctrinare, pe baza probelor administrate, se poate stabili dacă, în cauză, inculpatul a acționat în condițiile existenței unei cauze care înlătură caracterul penale al faptei [art. 44 alin. (3) C. pen.] ori, dimpotrivă, acțiunea s-a desfășurat în condițiile existenței circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Probele administrate în cauză, în principal martorii audiați, relevă două moduri de desfășurare a incidentului.

Astfel, martorii care fac parte din familia inculpatului descriu un conflict anterior petrecut între fiica inculpatului, C.L., și victima G.P., conflict ce a determinat deplasarea inculpatului și a altor membri ai familiei sale la locul incidentului. Pe de altă parte, martorii care fac parte din familia victimei evidențiază atitudinea violentă a acesteia. În mod cert, la data de 16 iulie 2008, victima G.P. a declanșat un scandal, a insultat-o și amenințat-o pe fiica inculpatului, C.L., aceasta a ripostat și ea, fapt ce a condus la accentuarea stării conflictuale și a determinat-o pe victimă să ia un băț și să o lovească de mai multe ori. După acest prim moment, a avut loc un al doilea conflict, în apropierea căii ferate situată în apropierea casei inculpatului, conflict în care au fost angrenate mai multe persoane, rude ale inculpatului.

Inculpatul, fiind sesizat cu privire la agresiunea exercitată de victimă asupra fiicei sale, s-a înarmat cu un furcoi și cu un cuțit de bucătărie și a plecat spre locul în care se aflau rudele sale și victima. Rezultă, așadar, că inculpatul nu a perceput direct actele de agresivitate exercitate de victimă asupra L.C., ci doar a aflat din cele relatate de rudele sale, și, mai mult, s-a înarmat cu un cuțit și cu un furcoi, instrumente apte de a ucide, și s-a îndreptat spre victimă, cu intenția clară de a participa la agresiune. Din analiza normei care prevede legitima apărare rezultă că, pentru existența acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei trebuie îndeplinite două categorii de condiții: condiții referitoare la atac și condiții referitoare la apărare.

Condițiile atacului sunt: să fie material, direct, imediat și injust; să fie îndreptat contra unei persoane, drepturilor unei persoane sau împotriva unui interes general; să pună în pericol grav drepturile vizate, iar condițiile ripostei sunt: să fie necesară, să fie orientată împotriva agresorului, să fie proporțională cu gravitatea pericolului. Aceste condiții, care trebuie îndeplinite cumulativ, nu sunt realizate în totalitate. Apărarea, ca o condiție necesară, este o reacție de înlăturare a unui atac declanșat caracterizată prin spontaneitate; ea reprezintă un act de agresiune absolut spontan generat de un atac grav, preexistent. Or, în speță, incidentul a avut două momente, inculpatul participând doar la al doilea moment, fără a cunoaște amploarea conflictului și numai după ce se înarmase cu un cuțit și cu o furcă.

Numai o apărare proporțională cu gravitatea pericolului determinat de atac se încadrează în limitele legitimei apărări, în sensul că acesta este necesar să aibă o periculozitate mai scăzută sau cel mult egală cu cea a agresiunii. În condițiile în care conflictul dintre victimă și fiica inculpatului încetase, iar inculpatul a acționat într-o formă vădit disproporționată, fiind înarmat cu un cuțit și cu o furcă, în prezența mai multor membri ai familiei sale, în timp ce victima avea asupra sa doar un băț, elementele legitimei apărări nu sunt îndeplinite. De altfel, rapoartele de constatare medico-legale sunt relevante sub acest aspect, inculpatul C.C. prezentând doar plăgi contuze ce au necesitat 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în pericol viața victimei, C.L.

a prezentat la rândul ei echimoze de mici dimensiuni ce au necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale, iar moartea victimei a fost urmarea unei plăgi penetrante abdominale cu secționarea colonului transvers, prin lovire cu un corp dur tăietor- înțepător. în raport de împrejurările în care au avut loc faptele, de atitudinea victimei, justificat prima instanță a reținut circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acționând sub stăpânirea unei puternice tulburări, văzându-și fiica agresată, faptă comisă pe fondul unui conflict spontan apărut între victimă și fiica inculpatului și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, așa cum bine a stabilit instanța de fond.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanța de apel în mod greșit a reținut că sub aspectul laturii subiective lipsește intenția directă a inculpatului de a săvârși această faptă. Atâta vreme cât inculpatul s-a înarmat cu un cuțit pentru că „așa se obișnuiește la scandal" (conform declarației date de inculpat în faza de cercetare judecătorească) acesta a prevăzut că portul armei în loc public ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a vreunei persoane ori ar tulbura ordinea și liniștea publică, ceea ce sub aspectul laturii subiective constituie intenție directă și, deci elementele constitutive ale infracțiunii de port, fără drept, de armă albă, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În consecință, recursurile declarate de parchet și părțile civile sunt întemeiate, vor fi admise în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , se va casa decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010 a Curții de Apel București și se va menține sentința penală nr. 136 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Călărași. Față de motivul de recurs admis, primul motiv de casare invocat de parchet, ce vizează contradicția dintre motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia, nu va mai fi analizat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea avocatului ales, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de părțile civile G.S., M.E., G.V., G.L. și G.F. împotriva deciziei penale nr. 118/A din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimatul inculpat C.C. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 136 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Călărași. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.