ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 116/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 116/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 136 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Călărași a dispus condamnarea

inculpatului C.C.

, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

unor drepturi,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, același inculpat a mai fost

condamnat la pedeapsa de 3 luni

închisoare.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C.

urmează a executa pedeapsa cea mai

grea, de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Totodată, în temeiul art. 118 alin.

(4) C. pen. s-a dispus

confiscarea de la

inculpat a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea

cuțitului

folosit la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Sub aspectul

laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor

sume de bani, cu titlu de despăgubiri

civile:

-

2102,

55 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență prof. dr.

Bagdasar

Arseni București;

-1919,45 lei

către Spitalul județean de Urgență Călărași;

-

2000

lei despăgubiri civile și 5 000 lei daune morale către partea civilă

M.E.;

-

câte

2000 lei cu același titlu de despăgubiri civile și câte 1000 lei cu titlu

de daune morale către părțile civile G.S., G.V., G.L.

și

G.F.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență,

următoarea situație de fapt.

La data de 16

iulie 2008, în jurul orelor 18

00

, victima G.P., zisă „B.", a

văzut-o pe str. I. pe numita C.L. (fiica inculpatului) și a început să o

înjure, în contextul unui conflict avut cu puțin timp

în urmă în Italia, cu soțul acesteia

și cu alte rude ale lui.

C.L. a ripostat

la injuriile adresate de G.P., iar acesta a luat

un băț cu diametrul de 2 cm și lungimea

de 108 cm și a plecat spre locuința

familiei

C.

G.P. a pătruns

în curte, a înjurat-o și amenințat-o pe C.L.

că o va viola și determina să se

mute din cartier, după care a lovit-o de mai

multe ori peste mâini cu bățul.

Aceasta a fugit spre o anexă a casei, a reușit să

iasă în stradă,

urmărită de G.P., s-a îndreptat spre calea ferată, țipând și

cerând ajutor.

În scurt timp, la

fața locului au apărut C.M. și C.F.M.

(mama, respectiv sora L.C.) urmate la mică distanță de

inculpatul

C.C., care, la plecarea de acasă, a luat un furcoi și un cuțit de

bucătărie.

În momentul

apropierii de G.P., acesta din nou a lovit-o pe C.F.M.

cu bățul în cap,

apoi a trântit-o la pământ pe C.M., i-a

rupt

hainele și a lovit-o cu pumnii.

Observând

violențele la care erau supuse cele două femei, inculpatul s-a

apropiat de

victima G.P., a încercat să-l îndepărteze de soția sa, însă

acesta i-a

aplicat și lui o lovitură cu bățul în zona parieto-occipitală, cei doi s-au

îmbrâncit reciproc.

În această

împrejurare, inculpatul C.C. a scos cuțitul și i-a aplicat o

lovitură în zona abdomenului, după

care a fugit.

Victima a fost

dusă la domiciliul său, apoi a fost transportată la Spitalul de

Urgență Călărași

unde a stat internată în perioada 16 iulie - 3 august 2008 cu diagnosticul

„plagă inghinală hipocondru stâng, penetrantă, cu eviscerație de

mare epiplon,

hemiperitonean prin leziune de mare epiplon, peritonită fecaloidă,

șoc traumatic și hemoragie".

Întrucât starea de sănătate a victimei

s-a agravat, acesta a fost

transportat la

Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arseni București,

unde a

decedat la data de 9 august 2008.

A mai reținut prima instanță, pe baza

raportului medico-legal de

necropsie,

întocmit de INML București, că moartea victimei G.P. a fost

violentă, datorându-se insuficienței organice

multiple, survenite în evoluția unei

plăgi

penetrante abdominale cu secționarea colonului transvers cu peritonită

fecaloidă, pentru care s-a intervenit chirurgical

în mod repetat.

În raport de

împrejurările în care a avut loc conflictul și de atitudinea

victimei,

instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei

puternice

tulburări, aplicând în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Situația de fapt

expusă a fost stabilită pe baza următoarelor probe:

procesul-verbal

de cercetare la locul faptei, actele medicale și expertiza medico-

legală, depozițiile martorilor R.T., P.L.,

C.L., C.M.

, M.P., M.V., M.E., C.C., I.T. și M.L.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie,

prin decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010, a admis apelul

declarat de

inculpat și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de omor

calificat

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constatând că fapta a

fost comisă în condițiile art. 44

alin. (3) C. pen.

Conform art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

, inculpatul a

fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

V

din Legea nr. 61/1991.

Prin aceeași decizie au fost respinse

cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile.

Totodată,

instanța de control judiciar a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de

părțile civile G.S., G.V., G.L., G.F.

și

M.E.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel București, după o

analiză a

dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 44 alin. (3) C. pen., pe baza

acelorași probe

administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare

judecătorească, a concluzionat că

instanța de fond nu a făcut distincția

necesară

între excesul scuzabil în depășirea limitelor legitimei apărări, care

constituie circumstanța atenuantă a provocării și excesul justificat în această

materie, care echivalează, în

privința consecințelor, cu legitima apărare și constituie, de asemenea o cauză

care înlătură caracterul penal al faptei,

considerente pentru care a

dispus achitarea inculpatului.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991

instanța de apel a motivat, în esență,

că nu se poate reține în privința

inculpatului

intenția directă specifică infracțiunii de port de armă albă fără drept.

În ceea ce

privește latura civilă a cauzei, aceeași instanță a învederat că,

în raport de soluția

de achitare, nu există niciun temei pentru admiterea cererilor

formulate de

părțile civile privind acordarea despăgubirilor solicitate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel

București și părțile civile G.S., M.E., G.V.,

G.L. și G.F.

Prin recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

se critică

decizia pronunțată în temeiul art. 385

9

pct. 9 și 17

1

C.

proc. pen.

în sensul că:

1) între

considerentele deciziei și dispozitivul acesteia există contradicție cu privire

la temeiul achitării inculpatului [art. 10 lit. e) reținut în minuta hotărârii,

respectiv

art. 10 lit. c) reținut în dispozitivul deciziei] pentru infracțiunea de omor

calificat.

2) Greșita

achitare a inculpatului cu privire la cele două infracțiuni pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Părțile civile nu

au motivat recursurile declarate.

Recursurile sunt

fondate.

Stabilirea

situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente

să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și

instanța de apel,

în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe

pentru corecta și completa stabilire a

faptelor.

În speță, pe

baza acelorași probe, instanța de fond a reținut că fapta

săvârșită de inculpat a fost comisă în

condițiile circumstanței atenuante

prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., iar instanța de apel, cu o motivare amplă, a

stabilit că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, în conformitate cu

dispozițiile

art. 44 alin. (3) C. pen.

Articolul 44 alin.

(3) C. pen. reglementează „excesul de apărare" sau „excesul

justificat", caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și

asimilat cu

legitima apărare, care are ca principală caracteristică depășirea

limitei unei

apărări proporționale, pe fondul tulburării sau temerii de care a fost

stăpânit cel care a comis fapta pentru

a înlătura atacul.

Legea a ținut

seama și de existența altor situații decât cea menționată, și

anume că în cazul depășirii limitelor

apărării cauza acestei depășiri este

datorată

împrejurării că persoana atacată nu își poate da seama exact de natura

atacului, de iminența acestuia, de gravitatea

pericolului, așa încât, ținând seama

și

de condiția psihică în care a acționat, depășirea apărării este explicabilă, în

toate cazurile vina acestei depășiri revenind agresorului.

Pe de altă parte, potrivit art. 73 lit.

b) C. pen. constituie

circumstanță atenuantă

săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate,

printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Numai pornind de

la aceste dispoziții legale și interpretări doctrinare, pe

baza probelor

administrate, se poate stabili dacă, în cauză, inculpatul a acționat

în condițiile

existenței unei cauze care înlătură caracterul penale al faptei [art. 44

alin. (3) C.

pen.] ori, dimpotrivă, acțiunea s-a desfășurat în condițiile

existenței

circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Probele

administrate în cauză, în principal martorii audiați, relevă două

moduri de desfășurare a incidentului.

Astfel, martorii

care fac parte din familia inculpatului descriu un conflict

anterior petrecut între fiica

inculpatului, C.L., și victima G.P.,

conflict

ce a determinat deplasarea inculpatului și a altor membri ai familiei sale

la

locul incidentului.

Pe de altă parte,

martorii care fac parte din familia victimei evidențiază

atitudinea violentă a acesteia.

În mod cert, la

data de 16 iulie 2008, victima G.P. a declanșat un

scandal, a

insultat-o și amenințat-o pe fiica inculpatului, C.L., aceasta a

ripostat și ea, fapt ce a condus la

accentuarea stării conflictuale și a

determinat-o

pe victimă să ia un băț și să o lovească de mai multe ori.

După acest prim

moment, a avut loc un al doilea conflict, în apropierea

căii ferate

situată în apropierea casei inculpatului, conflict în care au fost

angrenate mai multe persoane, rude ale

inculpatului.

Inculpatul, fiind

sesizat cu privire la agresiunea exercitată de victimă

asupra fiicei

sale, s-a înarmat cu un furcoi și cu un cuțit de bucătărie și a plecat

spre locul în care se aflau rudele

sale și victima.

Rezultă, așadar,

că inculpatul nu a perceput direct actele de agresivitate

exercitate de

victimă asupra L.C., ci doar a aflat din cele relatate de

rudele sale, și,

mai mult, s-a înarmat cu un cuțit și cu un furcoi, instrumente apte

de a ucide, și

s-a îndreptat spre victimă, cu intenția clară de a participa la

agresiune.

Din analiza

normei care prevede legitima apărare rezultă că, pentru existența acestei cauze

de înlăturare a caracterului penal al faptei trebuie

îndeplinite două

categorii de condiții: condiții referitoare la atac și condiții

referitoare la

apărare. Condițiile atacului sunt: să fie material, direct, imediat și

injust; să fie

îndreptat contra unei persoane, drepturilor unei persoane sau împotriva unui

interes general; să pună în pericol grav drepturile vizate, iar

condițiile

ripostei sunt: să fie necesară, să fie orientată împotriva agresorului, să

fie proporțională cu gravitatea

pericolului.

Aceste condiții,

care trebuie îndeplinite cumulativ, nu sunt realizate în

totalitate.

Apărarea, ca o

condiție necesară, este o reacție de înlăturare a unui atac

declanșat

caracterizată prin spontaneitate; ea reprezintă un act de agresiune

absolut spontan generat de un atac

grav, preexistent.

Or, în speță,

incidentul a avut două momente, inculpatul participând doar

la al doilea

moment, fără a cunoaște amploarea conflictului și numai după ce se

înarmase cu un cuțit și cu o furcă.

Numai o apărare

proporțională cu gravitatea pericolului determinat de

atac se

încadrează în limitele legitimei apărări, în sensul că acesta este necesar să

aibă o periculozitate mai scăzută sau cel mult egală cu cea a agresiunii.

În condițiile în

care conflictul dintre victimă și fiica inculpatului încetase, iar

inculpatul a

acționat într-o formă vădit disproporționată, fiind înarmat cu un cuțit

și cu o furcă, în

prezența mai multor membri ai familiei sale, în timp ce victima

avea asupra sa

doar un băț, elementele legitimei apărări nu sunt îndeplinite.

De altfel,

rapoartele de constatare medico-legale sunt relevante sub acest

aspect,

inculpatul C.C. prezentând doar plăgi contuze ce au necesitat 6 -

7 zile de

îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în pericol viața victimei, C.L.

a prezentat la

rândul ei echimoze de mici dimensiuni ce au necesitat 3 -

4 zile îngrijiri

medicale, iar moartea victimei a fost urmarea unei plăgi penetrante

abdominale cu

secționarea colonului transvers, prin lovire cu un corp dur tăietor-

înțepător.

în raport de

împrejurările în care au avut loc faptele, de atitudinea victimei,

justificat prima

instanță a reținut circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută

de art. 73 lit.

b) C. pen., inculpatul acționând sub stăpânirea unei

puternice

tulburări, văzându-și fiica agresată, faptă comisă pe fondul unui

conflict spontan

apărut între victimă și fiica inculpatului și care întrunește

elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, așa cum bine a stabilit

instanța de fond.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

instanța de apel

în mod greșit a reținut că sub aspectul laturii subiective lipsește

intenția directă a inculpatului de a

săvârși această faptă.

Atâta vreme cât

inculpatul s-a înarmat cu un cuțit pentru că „așa se

obișnuiește la scandal" (conform

declarației date de inculpat în faza de

cercetare

judecătorească) acesta a prevăzut că portul armei în loc public ar

putea primejdui viața sau integritatea corporală

a vreunei persoane ori ar tulbura

ordinea

și liniștea publică, ceea ce sub aspectul laturii subiective constituie

intenție directă și, deci elementele constitutive

ale infracțiunii de port, fără drept,

de

armă albă, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În consecință,

recursurile declarate de parchet și părțile civile sunt

întemeiate, vor

fi admise în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, se va casa

decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010 a Curții de Apel

București și se

va menține sentința penală nr. 136 din 7 decembrie 2009 a

Tribunalului Călărași.

Față de motivul

de recurs admis, primul motiv de casare invocat de

parchet, ce vizează contradicția

dintre motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia, nu va mai fi analizat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până

la prezentarea

avocatului ales, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

părțile civile G.S., M.E., G.V., G.L.

și G.F. împotriva deciziei penale nr. 118/A din 19 mai

2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și

familie,

privind pe intimatul inculpat C.C.

Casează decizia

penală atacată și menține sentința penală nr. 136 din 7

decembrie 2009 a Tribunalului

Călărași.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până

la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.