ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4159/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 51 din 22 martie 2012, Tribunalul Călărași a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul F.C. prin apărătorul său.

În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 9 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a stabilit ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 13 martie 2011 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate B.A.M. prin reprezentantul legal B.I. și C.M., nu s-a constituit părți civile în cauză.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Călărași și a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 324,85 RON reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 138.985,34 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "S.P." București și a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 518,67 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui cuțit și lamă de cuțit, obiecte ce se află depuse la Tribunalul Călărași și înregistrate sub nr. 13/2011 în Registrul corpuri delicte.

A obligat inculpatul la 4500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 RON reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada 10 septembrie 2010 - 13 martie 2011, pe raza municipiului Călărași au fost înregistrate mai multe acte de agresiune asupra unor persoane de sex feminin, acestea fiind amenințate, lovite cu cuțitul, cu pumnii sau pipăite, majoritatea atacurilor prezentând similitudini în ceea ce privește modul de operare al autorului.

În urma acestor atacuri mediatizate și de presa locală, s-a creat o adevărată psihoză în municipiul Călărași, ce a luat sfârșit odată cu prinderea autorului în seara de 13 martie 2011 identificat a fi inculpatul F.C. ca urmare a urmăririi și a altei încercări de a face o nouă victimă.

În seara de 10 septembrie 2010 în jurul orelor 21.00 victima C.Ș.L. după ce a terminat programul de muncă a pornit către domiciliu ajungând în zona blocului D23 unde avea apartamentul. În tot acest timp victima a vorbit pe telefonul mobil și după ce a intrat în scara blocului și-a dat seama că a uitat cheile de la locuință la serviciu, în barul în care lucra motiv pentru care s-a întors, însă în scară a intrat inculpatul F.C. care o urmărise pe ultima parte a drumului și care a apucat-o de partea superioară a corpului punând-o la pământ și începând să o lovească cu pumnii și picioarele. Victima l-a implorat să o lase în pace țipând și încercând să scape și a reușit să-l lovească peste picioare pe inculpat care s-a dezechilibrat căzând lângă victimă.

Inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri și a înțepat-o cu un cuțit în piept după care i-a luat acesteia o poșetă de culoare deschisă în care se aflau un telefon mobil S. și un pachet de țigări L. de culoare roșie, a ieșit din scara blocului și a fugit către bazar.

În momentul în care a ieșit din scară inculpatul a fost observat de C.C.C. și C.M.C. ce auziseră țipetele victimei și se îndreptau către scară.

Victima a fost transportată la spital și datorită gravității leziunilor aceasta a fost transportată la Spitalul clinic de urgență București unde s-a intervenit chirurgical însă starea acesteia s-a agravat astfel că în 26 octombrie 2010 aceasta a decedat.

În seara de 23 februarie 2011 în jurul orelor 21.30 victima B.A.M. (de 17 ani) se întorcea acasă pe strada P. vorbind la telefonul mobil și a fost urmărită de către inculpat până în fața scării blocului în care aceasta locuia, inculpatul apropiindu-se din spate și a luat-o în brațe.

B.A.M. a încercat să scape, zbătându-se, reușind astfel să se desprindă din brațele inculpatului și să urce cele câteva trepte din fața ușii de acces în scară, însă agresorul a prins-o de păr, rămânând în mână cu două extensii ale părului (meșe) și a lovit-o în abdomen cu cuțitul. Victima continua să țipe motiv pentru care inculpatul a fugit.

B.A.M. a urcat în casă a povestit părinților ce s-a întâmplat, constatând că prezenta o tăietură în zona sternală, motiv pentru care a mers la Spitalul Călărași și apoi la S.P. București și constatându-se că nu este o plagă profundă nu s-a intervenit chirurgical.

Pe parcursul a mai multor perioade de timp respectiv 21 februarie 2011, 1 martie 2011, 4 martie 2011, 8 martie 2011 și 13 martie 2011, seara, inculpatul F.C. a mai agresat pe numitele A.M., R.M.A. de 17 ani, B.V., A.E.

Deși au existat mai multe victime doar B.A.M. și C.Ș.L. au formulat plângere împotriva inculpatului. Celelalte victime nu au dorit să formuleze plângeri penale față de inculpat pentru loviri, amenințări și viol.

Se reține că înainte de a fi identificat autorul faptelor, au reieșit câteva elementele comune relative la autorul faptelor, din declarațiile martorilor respectiv în ceea ce privește modul de operare, mobilul cu predilecție sexual, modalitatea de a se îmbrăca, caracteristicile fizice, toate aceste elemente conducând la concluzia că inculpatul este autorul faptelor.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție oscilantă în prima fază recunoscând faptele, după care, cu ocazia reaudierii de către procur, a negat comiterea faptelor.

Reține instanța de fond din declarația martorilor audiați în cauză a rezultat cu certitudine că inculpatul este autorul faptelor.

Martorul C.C. a relatat că în seara de 10 septembrie 2010 fiind împreună cu prietena sa C.M. a auzit țipete de femeie din scara blocului în care a fost agresată victima C.Ș.L., s-a îndreptat spre zona respectivă, l-a observat pe inculpat că a ieșit din scară și apoi pe victimă târându-se. Martorul a mai declarat că inculpatul a fugit în direcția bazarului și s-a luat după el împreună cu alte două persoane, dar nu a reușit să-l prindă observând că respectivul avea ceva specific în modul de a alerga.

Acest martor l-a identificat pe inculpatul F.C. ca fiind persoana ce a ieșit din scara unde a agresat-o pe victima C.Ș.L. și a fugit spre bazar, atât după fotografii, cât și cu prilejul recunoașterii din grup.

În declarația dată la 11 septembrie 2010 în fața organelor de poliție, martora C.M. a relatat aceleași fapte ca și martorul C.C.

Martorul T.R. - arestat în altă cauză - și coleg de celulă în Arestul IPJ cu inculpatul F.C. a declarat că acesta i-a povestit cum a înjunghiat cu cuțitul două femei, că a luat de la una din ele o geantă în care se aflau un telefon mobil, un pachet de țigări L. și 300.000 RON, și după ce a ajuns acasă a dat foc hainelor cu care fusese îmbrăcat, a luat banii și țigările, a spart telefonul și l-a aruncat în WC-ul din curtea locuinței și a rupt cuțitul folosit la agresiune aruncându-l de asemenea în WC și a dat alt cuțit și alte haine organelor de anchetă.

Ca urmare a acestei declarații a martorului T.R. a fost efectuată o nouă percheziție la domiciliul inculpatului, fiind găsită în WC-ul din curtea locuinței sale o lamă de cuțit ruptă provenind de la un cuțit similar celui predat de inculpat la prima percheziție din data de 14 martie 2011 și deși nu este cert că această lamă a fost cea folosită la lovirea victimelor totuși este de luat în considerare declarația inculpatului din 14 martie 2011, declarație olografă unde a precizat că a lovit victimele cu lama unui cuțitaș mic pe care o ținea între degete.

Faptul că el este autorul infracțiunilor rezultă și din relatarea acestuia cu privire la unele amănunte pe care nu avea cum să le cunoască altfel. Astfel, la data de 17 martie 2011 s-a efectuat o conducere în teren la care a participat și apărătorul inculpatului și cu această ocazie inculpatul a prezentat organelor de anchetă traseele urmate și principalele momente ale agresiunilor săvârșite asupra victimelor, aspecte care se coroborează cu cele declarate de victime, martori și celelalte probe administrate.

Instanța mai are în vedere pe lângă aceste probatorii care conduc la vinovăția inculpatului și expertiza psihiatrică care a concluzionat că inculpatul a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentul comiterii faptelor, păstrând capacitatea critică de apreciere a conținutului și consecințelor acestora, neexistând astfel nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptelor.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele prin purtarea de cuțit în loc public, instanța a admis cererea parchetului de extindere a procesului penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei reține instanța de fond că sunt întemeiate acțiunile civile formulate de Spitalul județean de Urgență Călărași, Spitalul Clinic de Urgență București și Spitalul Clinic de Urgență S.P. și a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale privind părțile vătămate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul F.C. care au criticat soluția instanței de fond pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a invocat netemeinicia pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt insuficiente pentru a permite realizarea scopului lor preventiv. În acest sens, au fost invocate circumstanțele grave în care au fost comise agresiunile, numărul mare al faptelor, consecințele produse asupra victimelor și comportamentul inculpatului, care a avut discernământul păstrat.

În ședința din data de 07 mai 2012, Ministerul Public a extins criticile și cu privire la încadrarea juridică a faptei comise asupra victimei C.Ș.L., arătându-se că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen., fiind comisă în loc public.

Inculpatul F.C. a invocat, în esență, insuficiența probatoriului în acuzare, arătând că singura probă directă existentă în cauză - respectiv examenul ADN - nu a dus la identificarea unor urme biologice masculine pe meșele de păr, iar declarațiile martorilor nu permit identificarea sa certă ca fiind autorul faptelor. Totodată, au fost invocate împrejurările ce rezultă din declarațiile celor doi martori propuși de către inculpat (referitoare la motivul pentru care inculpatul a părăsit domiciliul la data de 13 martie 2011), caracterul contradictoriu al declarațiilor părții vătămate B.A.M. (care l-ar fi recunoscut pe inculpat, deși susținuse că nu i-a observat fața), omisiunea organelor de poliție de a asculta toți martorii, precum și nerespectarea dispozițiilor art. 73 C. proc. pen. în cursul judecății (sub aspectul erorii referitoare la ora ascultării sale).

Criticând, în final, și neefectuarea unei noi expertize psihiatrice în cursul judecății, apelantul-inculpat a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Prin Decizia penală nr. 225/A din 20 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Sentinței penale nr. 51 din 22 martie 2012 a Tribunalului Călărași.

A desființat în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului F.C. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;

- pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de:

- omor deosebit de grav, din infracțiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.;

- tentativă la omor calificat, din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. c) C. pen.;

- port de cuțit fără drept, din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 23 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și 8 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și 6 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de port de cuțit fără drept (faptă din data de 10 septembrie 2010).

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de port de cuțit fără drept (faptă din data de 23 februarie 2011).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 23 de ani închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare, astfel stabilite, cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală, urmând ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final 26 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția de la 13 martie 2011 la zi.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

A obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, apreciind că au fost reținute corect circumstanțele reale în care s-au derulat cele două incidente deduse judecății.

Reține instanța de prim control judiciar că din coroborarea tuturor elementelor probatorii rezultă neîndoielnic că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, însă apreciază că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă și în consecință a procedat la schimbarea încadrării juridice după cum urmează.

Referitor la fapta comisă la data de 10 septembrie 2010 împotriva victimei C.Ș.L., apreciază Curtea de Apel București că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., reținerea dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen. fiind determinată de locul săvârșirii infracțiunii, respectiv într-o scară de bloc neasigurată, în care accesul era permis fără restricții, atât locatarilor cât și persoanelor străine, loc care prin destinația sa este întotdeauna accesibil publicului.

Cu privire la fapta comisă împotriva victimei B.A.M., reține Curtea de Apel București că în cauză se impune reținerea agravantei prev. de art. 176 lit. c) C. pen. determinat de împrejurarea că fapta a fost comisă după săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei C.Ș.L. astfel că încadrarea juridică stabilită de instanța de apel este cea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 reține instanța de prim control judiciar că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă, reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. nu este justificată față de intervalul de timp semnificativ scurs între cele două acte materiale și în consecință a apreciat că cele două fapte de port de cuțit alcătuiesc o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real de infracțiuni.

Cu privire la individualizarea pedepsei apreciază curtea de apel că în raport de gravitatea deosebită a faptelor, modul de comitere a acestora, se impune aplicarea unui regim sancționator mult mai aspru decât cel stabilit de instanța fondului, fapt pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare sporită cu 3 ani, în final inculpatul urmând să efectueze pedeapsa de 27 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul F.C. criticile sale vizând netemeinicia deciziei recurate.

Recurentul inculpat solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., arătând că probele administrate în cauză nu fac dovada că el este autorul faptelor.

Din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., recurentul inculpat F.C. solicită a se reține că se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanțele inferioare față de împrejurarea că martorul C.C. nu a fost audiat la instanța de fond și de asemenea, deși a solicitat efectuarea unei noi expertize psihiatrice, instanța de fond i-a respins această cerere, împrejurări în raport de care apreciază că nu a beneficiat de o judecată dreaptă.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente, obiective și coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect reținând cele două instanțe că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul F.C. este vinovat de comiterea infracțiunilor deduse judecății, ambele instanțe realizând o analiză amplă și judicioasă a întregului ansamblu probator pe care și-o însușește și Înalta Curte, rezultând în mod indubitabil că în seara zilei de 10 septembrie 2010, în jurul orelor 21.00 inculpatul F.C. a urmărit-o pe victima C.Ș.L. în vârstă de 34 de ani, în timp ce se deplasa spre domiciliu și după ce victima a intrat în scara blocului pe ușa neasigurată, urmată de inculpat, acesta a început să o lovească pe victimă cu pumnii și cu picioarele provocând căderea ei la pământ. Victima l-a implorat pe inculpat să nu o lovească întrucât este însărcinată și că poate lua orice obiect dorește.

În această situație, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a deposeda pe victimă de un portofel de culoare albă, astfel încât a lovit-o pe aceasta cu un cuțit în zona pieptului, o singură dată, după care a luat portofelul și a părăsit locul faptei în fugă.

Fiind alertați de strigătele victimei martorii C.C.C., G.V. și C.N., au pornit în urmărirea inculpatului fără a mai reuși să-l prindă, iar martora C.M. a încercat să-i acorde primul ajutor victimei și a solicitat intervenția unei ambulanțe.

Victima C.Ș.L. a fost internată în stare gravă cu diagnosticul plagă prin înjunghiere toracică penetrantă. Hemotorax. Șoc hemoragic. Agresiune, însă la data de 26 octombrie 2010 a decedat.

Se reține de asemenea în sarcina inculpatului că în seara zilei de 23 februarie 2011, în jurul orelor 21.30 a urmărit-o pe partea vătămată B.A.M., în vârstă de 17 ani, în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, iar la intrarea în scara blocului, înainte ca minora să pătrundă în holul de acces s-a apropiat din spate, a încercat să-i acopere gura cu mâna și a cuprins-o în brațe.

Partea vătămată a reușit să scape și a încercat să fugă în scara blocului, însă inculpatul a prins-o de păr și a lovit-o de două ori în zona abdomenului cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, după care a părăsit în fugă locul faptei.

Conform certificatului medico-legal eliberat la data de 28 martie 2011, partea vătămată B.A.M. a suferit o plagă nepenetrantă, în regiunea epigastrică, ce a necesitat pentru vindecare circa 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt reținută de instanța de fond are la bază un material probator consistent care înlătură orice dubiu cu privire la calitatea de autor a inculpatului în raport de infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel încât reține Înalta Curte că apărările formulate de inculpat, respectiv că probele administrate în cauză nu sunt concludente și nu fac dovada vinovăției sale, nu sunt întemeiate și nici în măsură să atragă incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Săvârșirea celor două acte de agresiune de către inculpatul F.C. rezultă în mod indubitabil din declarațiile părților vătămate cât și din declarațiile martorilor, coroborate cu elementele evidențiate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului.

Este adevărat că nu toți martorii prezintă amănunte referitoare la fizionomia inculpatului, însă prezintă anumite aspecte comune referitoare la obiectul de îmbrăcăminte, modul de mișcare a inculpatului, toate aceste descrieri fiind determinante în identificarea inculpatului ca fiind autorul celor două acte de agresiune.

Astfel, victima C.Ș.L. fiind audiată o singură dată pe perioada spitalizării, a descris modul în care a fost agresată de către inculpat și a menționat câteva trăsături ale acestuia ca fiind tânăr, înălțimea de circa 1.70 m, construcție atletică, fața prelungă, ten închis, tuns scurt, îmbrăcat cu haine de culoare închisă, descriere ce corespunde semnalmentelor inculpatului.

Arată victima că inculpatul i-a sustras o borsetă în care se afla un pachet de țigări L. roșu, parțial consumat și un telefon mobil marca S., împrejurare ce rezultă și din declarația inculpatului dată la 14 martie 2011, ocazie cu care acesta a menționat că a sustras de la victimă un portofel în care a găsit un pachet de țigări L. început și un telefon.

La fel martorii C.C.C. și C.M. care au auzit strigătele victimei la data de 10 septembrie 2010, au observat un bărbat ieșind din scara blocului și având în mână o gentuță sau un portofel de culoare albă, ambii martori descriindu-l pe inculpat ca având înălțimea de 1,70 - 1,75 m, slab, îmbrăcat cu o bluză de trening de culoare neagră, având pe mâneci dungi verticale de culoare verde.

În declarația dată ulterior la 24 mai 2011, martorul C.C. a făcut o precizare foarte importantă referitoare la modul de mișcare a inculpatului pe care l-a descris ca având picioare lungi și părea că se deplasează cu greutate, în sensul că își trage picioarele.

Aceeași descriere o reîntâlnim și în declarația părții vătămate B.A.M. care după ce descrie semnalmentele atacatorului ca fiind înalt, în jur de 1.75 - 1.80 m, slab, arată că individul respectiv avea ceva specific în mișcare, în sensul că avea o mișcare dezordonată a corpului, părând că se mișcă mai greu decât o persoană normală.

La fel declară și martora D.R.A. barman la SC P. SRL situat în apropierea locului unde a fost agresată victima C.Ș.L., în urma prezentării "portretului vorbit" al agresorului de către organele de poliție, aceasta a declarat că persoana cu semnalmentele respective a frecventat barul unde lucrează și i-a atras atenția faptul că are un mers deosebit de al unei persoane normale, în sensul că nu îndoaie genunchii și merge pe vârfuri.

Aspectele referitoare la obiectele de îmbrăcăminte ale agresorului, modul similar de comitere a faptelor, respectiv urmărirea victimelor de sex feminin, pe timp de noapte, la intrarea în scara blocului, sunt împrejurări descrise atât de victimele din prezenta cauză cât și de alte persoane atacate de inculpat care încă nu au dorit să formuleze plângere penală, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor R.M.A., B.V. și A.E.

Martorele descriu în declarațiile date, un mod de operare identic cu cel descris de părțile vătămate din cauza dedusă judecății, fiind și o descriere a obiectelor de îmbrăcăminte ale agresorului, obiecte ce au fost găsite în locuința inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare și corespund semnalmentelor menționate de martori.

În altă ordine de idei, modul în care a fost depistat inculpatul la data de 13 martie 2011 este determinant în stabilirea identității acestuia, fiind înlăturat orice dubiu cu privire la persoana inculpatului.

Astfel martorii D.R.D. și P.V.G., în timp ce se deplasau pe str. B., au fost opriți de strigătele unei femei care le-a cerut ajutorul, spunându-le că este urmărită de un bărbat pe care nu îl cunoaște și îi este teamă.

Cei doi martori declară în continuare că l-au văzut pe individ, iar martorul P.V.G. a hotărât să sune la poliție întrucât i s-a părut suspect individul respectiv.

Arată martorii că la scurt timp, la fața locului a venit o mașină din care au coborât doi sau trei tineri îmbrăcați civil cate l-au legitimat pe cel în cauză și l-au urcat în autoturism.

De asemenea, arată martorii că la scurt timp au fost invitați la Poliția Mun. Călărași pentru a da declarații, ocazie cu care au aflat că acel bărbat se numește F.C. în vârstă de 32 de ani și locuiește pe str. S. în Călărași.

Foarte importantă în stabilirea vinovăției inculpatului F.C. este și declarația martorului T.R., arestat pentru o infracțiune de omor și pus în aceeași cameră cu inculpatul care arată că în urma discuțiilor cu inculpatul a aflat de la acesta că a omorât o femeie în scara unui bloc și de asemenea că a mai înțepat o altă fată, în altă seară, cu cuțitul, tot în burtă.

De la inculpat a aflat că de la una din fete a sustras o geantă în care se afla un pachet de țigări L., un telefon mobil și suma de 30 RON, iar după ce a ajuns acasă a dat foc genții, a spart telefonul mobil pe care l-a aruncat în wc-ul din curte.

De asemenea, arată martorul că inculpatul i-a mai spus că cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunilor l-a rupt și l-a aruncat tot în wc și a dat foc hainelor cu care era îmbrăcat când a comis fapta de omor, iar organelor de poliție le-a dat alt cuțit și alte haine.

Această declarație a fost dată de martor la data de 25 iulie 2011 iar în urma mențiunilor făcute de martor, s-a efectuat o nouă percheziție domiciliară la locuința inculpatului, la data de 2 august 2011, ocazie cu care s-au găsit în wc-ul din curtea imobilului o lamă de cuțit cu lungimea de 7 - 8 cm și un portofel de damă cu motive florale.

Poziția oscilantă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal denotă încercarea acestuia de a denatura adevărul cu scopul vădit de a fi absolvit de răspundere penală.

Inculpatul F.C., în declarațiile date în faza de urmărire penală la data de 14 martie 2011 a recunoscut comiterea faptelor, descriind în detaliu modul de săvârșire a acestora, începând de la urmărirea părților vătămate și până la momentul agresării acestora.

În declarația olografă dată în fața organelor de urmărire penală și aflată la dosar, inculpatul F.C. declară că a luat un portofel de la victima C.Ș.L. în care se afla un pachet de țigări L. început și un telefon mobil, aspecte ce se coroborează și cu declarația dată de victimă.

Ca atare, poziția ulterioară a inculpatului, de negare a faptelor, fără a arăta însă argumente plauzibile ce l-au determinat să revină asupra declarațiilor inițiale, confirmă, coroborat și cu celelalte probe directe și indirecte administrate în cauză, vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor ce i se rețin în sarcină.

Modul detaliat de descriere a faptelor, în cele mai mici detalii, nu poate fi rezultatul presiunii exercitate de organele de instrucție penală, așa cum încearcă să susțină inculpatul în fața instanței de fond, cât timp aspectele menționate de acesta se regăsesc atât în declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor coroborate și cu rezultatul perchezițiilor domiciliare.

Foarte elocventă în stabilirea vinovăției inculpatului este și proba privind efectuarea unei conduceri în teren ocazie cu care inculpatul a indicat organelor de poliție traseele urmate în zilele în care le-a agresat pe cele două victime, arătând cu foarte multă precizie clădirile pe lângă care a trecut precum și străzile pe care s-a deplasat în urmărirea și ulterior agresarea victimelor.

Este adevărat că expertiza psihiatrică efectuată în faza de urmărire penală identifică o tulburare de personalitate antisocială, intelect liminar, însă medicii specialiști concluzionează că "numitul F.C. a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentele comiterii infracțiunii, având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale păstrată".

De altfel, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, de recunoaștere inițială a faptelor iar ulterior de revenire asupra acestei poziții, denotă că acesta are capacitatea de a conștientiza consecințele faptelor sale, astfel încât realizând situația dificilă în care se afla a încercat să denatureze adevărul fără însă a prezenta o altă situație de fapt, declarația dată în fața primei instanțe reprezentând doar o negare a aspectelor menționate în declarațiile inițiale.

Pentru toate argumentele prezentate, în urma propriului examen analitic a întregului ansamblu probator, apreciază Înalta Curte că vinovăția inculpatului a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, așa încât apreciez că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt în accepțiunea disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., situația de fapt reținută de instanțele inferioare fiind în deplină concordanță cu conținutul probelor administrate pe parcursul procesului penal.

Nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

În mod corect a reținut instanța de prim control judiciar că în cauză nu se justifică efectuarea unei noi expertize psihiatrice cât timp expertiza efectuată în faza de urmărire penală s-a desfășurat în condiții de strictă legalitate, inculpatul fiind supus unui examen nemijlocit, medicii ce au făcut parte din comisia de examinare având specializarea necesară pentru efectuarea acestui gen de expertiză.

De asemenea, faptul că martorul C.C. nu a putut fi audiat în faza de cercetare judecătorească nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum solicită apărarea, atâta timp cât în cauză au fost administrate probe concludente, apte să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului, astfel încât imposibilitatea reaudierii în mod nemijlocit a unui martor de către instanța de judecată nu are capacitatea de a modifica în vreun mod situația de fapt și nici nu poate ridica îndoieli cu privire la vinovăția inculpatului.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că a fost corect dozată, instanța de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. cărora le-a dat eficiența necesară.

Natura faptelor comise, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor constând în agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, care pe timp de noapte a urmărit victimele de sex feminin pe care le-a agresat cu cuțitul, provocând decesul uneia dintre ele și punând în pericol viața celeilalte victime, deposedarea victimei C.Ș.L. de bunurile pe care le avea asupra sa, sunt împrejurări care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de apel în sensul orientării pedepsei către maximul special prevăzut de lege.

Este adevărat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală iar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică relevă un intelect liminar și o tulburare de personalitate antisocială, însă apreciază Înalta Curte că aceste împrejurări nu pot determina stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală a oricărui individ și nu o virtute care să contribuie în mod decisiv la stabilirea unui regim sancționator, într-un cuantum mai mic în cazul unor infracțiuni atât de grave.

Față de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383

3

alin. (2) C. proc. pen. va deduce prevenția inculpatului de la 13 martie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 225/A din 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2011 la 14 decembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - NN