ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1880/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2012 Curtea

de Apel București - Secția a Ii-a Penală,

în

dosarul nr. 44689/3/2011(756/2012), în baza art. 300

2

C. proc. pen.

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de

arest a inculpatului L.N.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut

că inculpatul L.N., a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de prev. de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) și b)

pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane, în

modalitatea exploatării prin muncă, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și a art. 37 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 104 din data de 14

februarie 2012 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, a fost

condamnat la pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 (opt) ani închisoare și 5

(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen.

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art.

88 C. pen. a fost dedusă durata măsurii arestării preventive de la data de 04

februarie 2011 și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare

preventivă nr. 145/UP din 20 mai 2010.

În esență, ca

situație de fapt, s-a reținut că, în luna mai a anului 2009 inculpații L.N., H.C.,

B.A.M. și S.D. au constituit un grup infracțional organizat ce avea drept scop

identificarea mai multor persoane din mediul rural interesate să-și găsească un

loc de muncă în străinătate și care să poată fi racolate prin inducerea în

eroare asupra condițiilor de care urmau să beneficieze (transport, cazare, masă

și salarizare) iar ulterior să fie transportate și cazate în imobile aflate în posesia

inculpaților și, în cele din urmă, să fie constrânse să efectueze activități în

domeniul agricol pentru diverși angajatori spanioli proprietari de terenuri

agricole, urmând ca o parte importantă a sumelor reprezentând contravaloarea muncii

prestate de către persoanele în cauză să fie însușită de către inculpați.

În privința condițiilor prevăzute de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea cercetată, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, Curtea a constatat că pericolul pentru ordinea publică există, acesta

rezultând din modul de operare și perseverența infracțională a inculpatului

recidivist.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul L.N. a declarat, în termen legal, recurs, iar apărătorul inculpatului

a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive,

apreciind că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României,măsura

lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există

motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există

motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi

infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului

penal.

Pericolul pentru ordinea publică își

găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în

rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor

infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru

ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, înalta Curte

apreciază că rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta,

pentru care a și fost condamnat de instanța de fond.

În plus, simpla trecere a unei anume

perioade de timp nu este de natură/să diminueze rezonanța asupra gradului de

pericol public a faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpatului fiind

generatoare de puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în

rândul comunității în care au fost comise și din care inculpatul provine. Pe de

altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal

permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar reveni în

mediul din care a fost scos prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel

riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea sa de

libertate.

Așa fiind, Curtea constată că

protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului L.N.

Recursul declarat învederându-se,

așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 17 mai 2012 a Curții de

Apel București, Secția a Ii-a Penală, pronunțată în dosarul nr.

44689/3/201l/a3.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31

mai 2012.