ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 44689/3/2011/a2, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, având pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații H.C., S.D. și L.N. împotriva sentinței penale nr. 104 din 14 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, verificând din oficiu în condițiile prevăzute de art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. măsura arestării preventive a constatat că subzistă și în faza soluționării căii de atac a apelului temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 61 2 C. proc.

pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., faptele pentru care inculpatul a fost urmărit penal și condamnat de prima instanță fiind grave, în sarcina sa reținându-se infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) și b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea de trafic de persoane în modalitatea exploatării prin muncă, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor, cât și din conduita adoptată.

Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.N., solicitând lăsarea în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive. Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 104 din 14 februarie 2012 Tribunalul București a condamnat pe inculpatul L.N. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) și b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane în modalitatea exploatării prin muncă, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și a art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin mandatul de arestare nr. 145/UP din 20 mai 2010 emis de Tribunalul București, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite.

În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani. Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lui preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 44689/3/2011/a2. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.