ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 aprilie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 44689/3/2011/a2, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

având pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de

inculpații H.C., S.D. și L.N. împotriva sentinței penale nr. 104 din 14 februarie

2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, verificând din

oficiu în condițiile prevăzute de art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. măsura arestării preventive a constatat că subzistă și în faza

soluționării căii de atac a apelului temeiurile de drept și de fapt care au

determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 61

2

C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., faptele pentru care

inculpatul a fost urmărit penal și condamnat de prima instanță fiind grave, în

sarcina sa reținându-se infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) coroborat cu

art. 2 lit. a) și b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea de trafic de

persoane în modalitatea exploatării prin muncă, prevăzută de art. 12 alin. (1)

și alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., iar în dosar există probe că

lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru

ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a

faptelor, cât și din conduita adoptată.

Împotriva încheierii

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.N., solicitând lăsarea în

stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul declarat

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din verificarea

lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 104 din 14 februarie

2012 Tribunalul București a condamnat pe inculpatul L.N. la o pedeapsă

rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) și b) pct. 12 din

Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane în modalitatea

exploatării prin muncă, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a)

coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și a art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, se reține

că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin

mandatul de arestare nr. 145/UP din 20 mai 2010 emis de Tribunalul București,

instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La acest moment

procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au

stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani

închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în

libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față

de gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite.

În ce privește durata

arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în

faza apelului, nu s-a depășit termenul

rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă

privativă de libertate de 8 ani.

Ca atare, subzistând

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind

și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lui

preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 5

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 44689/3/2011/a2.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie

2012.