ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2012

Asupra

recursului de fa

ță;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 18 mai 2012, Curtea de Apel București,

secția

a ll-a penală, învestită cu soluționarea apelului declarat de

inculpatul

D.C.

,

împotriva sentinței penale nr. 107 din 21

martie

2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza

art. 300

2

și 160

b

, alin. (3)

C. proc. pen., a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului.

Pentru

a pronun

ța

această încheiere, instanța a reținut că analizând temeiurile de fapt și de

drept care au fost avute în vedere

la luarea

măsurii arestării preventive, respectiv, art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, acestea se mențin și impun în continuare

privarea

de libertate a inculpatului.

Astfel, probele avute

în vedere la

pronunțarea hotărârii primei

instanțe constituie indicii

temeinice, în accepțiunea prevăzută de art.

143 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 68

1

C. proc. pen.,

ce justifică

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa

prin actul de sesizare a instanței și pentru care

s-a

dispus condamnarea apelantului inculpat în primă instanță.

Totodat

ă, s-a apreciat că sunt întrunite

cumulativ condițiile

prevăzute

de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv,

pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai

mare de 4 ani

și există probe certe că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, Curtea a avut în vedere natura și

gravitatea

deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, împrejurările

concrete în care se presupune că inculpatul a săvârșit

faptele

îndreptate contra vieții persoanei,

gradul deosebit de ridicat de pericol

social

pe care îl relevă natura acestor infracțiuni, modalitatea în care

au fost comise. Toate aceste elemente s-a

apreciat că evidențiază,

neîndoielnic,

riscul producerii unei tulburări a ordinii publice în cazul

lăsării în

libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor

infrac

țiuni grave și

justifică privarea acestuia de libertate în continuare, în vederea asigurării

finalității procesului penal.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul D.C. a declarat, în termen legal, prezentul

recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen.

,

în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

, când constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe

de alt

ă

parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

În

cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și

că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru

ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor de care este acuzat

- tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen. și art. 239 alin. (1) și (5) C. pen.

Astfel,

faptele de care este acuzat inculpatul prezint

ă un grad ridicat de pericol social,

determinat, pe de o parte de importanța valorilor sociale ce constituie

obiectul protecției penale și de gravele urmări (fizice și psihice) pe care le

poate avea pentru victimă săvârșirea acestor infracțiuni; aceste fapte de care

este acuzat inculpatul prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără

respectarea vieții persoanei neputând fi concepută existența însăși a

colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia.

A

șa fiind, Curtea

constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului D.C.

Recursul

declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

,

inculpatul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.

împotriva împotriva

încheierii din 18 mai

2012 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 2633/122/2011/a3

(1490/2012).

Oblig

ă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronun

țată

în ședință publică, azi 30 mai 2012.