ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1417/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.C. împotriva sentinței penale nr. 148 din 2 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, procedând potrivit art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.,  fără antecedente penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunțarea căreia au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent, din care rezultă că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

De asemenea, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., sens în care a reținut că pedeapsa pentru infracțiunile imputate inculpatului este mai mare de 4 ani și că există date și indicii că, fiind judecat în stare de libertate, prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, existența acestuia rezultând, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța de control judiciar a constat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, infracțiune cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită, aduc atingere unora dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectul datorat reprezentanților autorității statale și încrederea populației în modul de desfășurare a activității de serviciu, valori incompatibile cu faptele funcționarilor de a condiționa îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de primirea unor foloase.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul M.C. a declarat, în termen legal, recurs, solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social- inculpatul fiind condamnat de prima instanță la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevpzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. (4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că : în perioada 22 mai 2011-19 octombrie 2011 inculpatul M.C. a pretins de la denunțătorul D.M.L.N. sumele de 500 de euro, 300 de euro, 1000 de euro și 1000 de lei și a primit de la acesta sumele de 250 de euro, 50 de euro și 100 de euro pentru a nu îl sancționa contravențional pe acesta, pentru a nu introduce în sistemele Afiș și Imagetrak amprentele, fotografia și semnalmentele însoțite de datele reale de identitate ale denunțătorului și pentru a nu sesiza autoritățile competente cu privire la faptul că denunțătorul, cetățean irakian, nu avea drept de ședere în România).

La 22 mai 2011 inculpatul a contrafăcut fișa dactiloscopică a denunțătorului D.M.L.N., atestând faptul că amprentele digito-palmare ale acestuia aparțin cetățeanului irakian F.G.K.; la data de 22 mai 2011 a încredințat colegilor săi de serviciu, din cadrul Biroului Criminalistic, în vederea implementării în sistemul A.F.I.S., fișa dactiloscopică conținând impresiunile digito-palmare ale denunțătorului D.M.L.N. și datele de identitate ale numitului F.G.K.; la data de 22 mai 2011, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a contrafăcut fișa Imagetrak a denunțătorului D.M.L.N. atestând faptul că fotografia și semnalmentele acestuia aparțin cetățeanului irakian F.G.K. și a încredințat colegilor săi de serviciu, din cadrul Secției 8 Poliție - Biroul Criminalistic, fișa Imagetrak conținând fotografia și semnalmentele denunțătorului D.M.L.N. și datele de identitate ale numitului F.G.K., în vederea implementării acestora în baza de date Imagetrak iar la data de 22 mai 2011, a aplicat o sancțiune contravențională cetățeanului irakian F.G.K., cunoscând că acesta nu a săvârșit contravenția respectivă, creându-i astfel un avantaj nepatrimonial denunțătorului D.M.L.N. care ar fi trebuit sancționat.

Or, în contextul recrudescenței infracțiunilor de corupție, lăsarea în libertate a unor inculpați care săvârșesc astfel de fapte prezintă un pericol concret vădit pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a activității specifice a justiției, iar pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului M.C.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva încheierii din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 72283/3/2011/a4 (nr. 1083/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.