ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3261/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 164 din data de 30 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a dispus respingerea cererilor de achitare în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., formulate de inculpații B.V. și G.G.D., prin apărători. S-au respins cererile de aplicare a art. 86 1 C. pen. formulate de inculpații P.M.M. și G.G.D., prin apărători. În baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.M. la 8 ani închisoare. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen., acesta execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate împotriva inculpatului P.M.M. perioada prevenției acestuia, de la 17 mai 2011 la zi. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.V., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 12 ani închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate împotriva inculpatului B.V. perioada prevenției de la 17 iunie 2011 la zi. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G.D. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 12 ani închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani închisoare cu executare în detenție și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada prevenției, de la 24 mai 2011 la 7 iunie 2011. În baza art. 14 C. proc.

pen. și 346 C. proc. pen., s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Z.N. Au fost obligați inculpații în solidar (inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente P.A. și P.V.) la plata sumei de 60.000 RON, reprezentând despăgubiri morale. A fost obligat fiecare inculpat (inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente) la câte 2.500 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezintă onorariu apărător oficiu în faza de judecată pentru inculpatul B.V. În considerentele sentinței se arată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 290/P/2011 din 20 iulie 2011 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații: 1. P.M.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. 2. B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. A fost trimis în judecată în stare de libertate și inculpatul G.G.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că în ziua de 4 mai 2011 în jurul orelor 12 - 12:30, cei trei inculpați s-au deplasat cu autoturismul inculpatului G.G.D. din București în localitatea Fundulea, unde au răpit-o pe partea vătămată Z.N., minoră în vârstă de 14 ani, pe care au dus-o în municipiul București într-un imobil de pe strada L. (locuința lui B.V.), unde prin constrângere fizică inculpatul minor P.M.M. a întreținut raport sexual cu victima împotriva voinței acesteia, lipsind-o de libertate, de acțiune de mișcare și după consumarea raportului sexual.

În timpul urmăririi penale inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au declarat constant că deplasarea la București s-a efectuat cu acordul victimei, iar raportul sexual a fost întreținut tot cu acordul minorei în vederea căsătoriei cu inculpatul P.M.M. La primul termen de judecată cu procedura completă inculpatul minor P.M.M. a revenit asupra tuturor declarațiilor sale anterioare și a solicitat să fie judecat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., declarând în fața instanței că recunoaște săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost reținute în actul de inculpare și a solicitat totodată ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a procedat la audierea inculpaților și a martorilor C.E.A., P.S., R.A.Ș. și B.V., declarațiile acestora fiind atașate la dosar. Pentru partea vătămată minoră s-au depus la dosar acte, respectiv o caracterizare întocmită de diriginta sa de școală, copie după foaia matricolă și 2 fotografii color în format A4 cu locul din care aceasta a fost răpită. Pe baza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul P.M.M. a luat rezoluția infracțională de a o răpi pe victima minoră Z.N. despre care cunoștea că este elevă la școala generală din Fundulea. Acesta o cunoștea pe victimă întrucât a văzut-o de mai multe ori în București în Piața Obor, unde părinții acesteia au o tarabă pentru vânzare de produse în apropierea tarabei ce aparține părinților săi.

Scopul răpirii victimei a fost cel de a întreține un raport sexual cu aceasta și în condițiile în care constată că a fost virgină dorea să se însoare cu ea, după tradiția etniei rome din care fac parte amândoi. Pentru ducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale le-a cerut ajutorul inculpaților B.V., consătean cu inculpatul ce locuiește în apropiere, și G.G.D., pe care îl cunoștea tot din Piața Obor. Pe inculpatul B.V. l-a cooptat pentru a-și asigura protecția, acesta fiind membru al clanului C., cunoscut ca deosebit de violent, iar inculpatul G.G.D. posedă autoturismul D.L. nr. B AAA AAA. Întrucât cei doi inculpați au fost de acord, în ziua de 3 mai 2011, s-au deplasat cu autoturismul în orașul Fundulea și au parcat în apropierea școlii la care inculpatul P.M.M.

știa că învață minora, pentru a-i vedea programul. Autoturismul a fost observat de martorele C.E.A. și R.A.Ș. datorită faptului că avea număr de București, însă nu au dat importanță. În ziua următoare, 4 mai 2011, inculpatul P.M.M., având asupra sa o sacoșă în care se găsea o cămașă de noapte, în jurul orelor 11:00 a plecat din nou cu cei doi inculpați cu autoturismul în orașul Fundulea și au parcat mașina lângă un magazin, unde observaseră că merge minora în pauza școlară să-și cumpere de mâncare. După ce minora însoțită de colege a luat pauză și au intrat în magazin, inculpatul B.V. a coborât din autoturism, a intrat în magazin și profitând că minora se afla mai la distanță de colege, în apropierea ușii de acces, a prins-o în brațe din spate și a scos-o afară din magazin.

Minora a început să țipe, însă inculpatul, fiind masiv și puternic, a reușit să o urce în autoturism pe bancheta din spate, unde a urcat și el, victima fiind la mijloc între inculpatul P.M.M. și B.V. Inculpatul G.G.D., care se afla la volan, i-a transportat în municipiul București, la locuința inculpatului B.V., unde inculpatul P.M.M. a dus victima într-un dormitor, apoi, pentru că minora a refuzat să întrețină raport sexual, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, capului, umărului și a brațului și subscapular, toate pe partea stângă, apoi a întreținut un raport sexual normal complet cu partea vătămată Z.N. După consumarea raportului sexual inculpatul P.M.M. a ieșit din cameră și apoi i-a adus și pe ceilalți inculpați să vadă că minora a fost virgină.

Victima Z.N. a fost lipsită de libertate și după actul sexual până în jurul orelor 22:00, când la intervenția rudelor care i-au adus la cunoștință inculpatului P.M.M. că este căutat de organele de poliție, a fost de acord ca minora să fie luată de unchiul său P.S., care a încredințat-o părinților în prezența organelor de poliție. Raportul de constatare medico-legală din 5 mai 2011 al S.M.L. Călărași a atestat că minora Z.N., de 14 ani, a fost examinată medico-legal și la examenul obiectiv s-au constatat următoarele semne de violență: retroauricular stâng - echimoză violacee de 5/3 cm cu moderată tumefacție subiacentă; regiunea palpebrală superioară ochi stâng - echimoză violacee de 0,6/0,3 cm; toracal anterior stâng - echimoză violacee de 2/1 cm; pe umărul stâng - excoriație de 4/0,6 cm, acoperită de depozit hematic; pe dorsul brațului stâng (1/3 proximala) - echimoză violacee de 2/1 cm; subscapular stâng - excoriație de 1,2/0,2 cm acoperită de depozit hematic.

La examenul genital s-a constatat himen inelar, semimembranos, lat de 0,7 cm prezentând o ruptură incompletă, recentă, cu marginile infiltrate hemoragic la poziția 6 de pe cadranul convențional. S-a concluzionat că minora Z.N. a prezentat o deflorare incompletă recentă care poate data din 4 mai 2011 orele 13:30 - 14:00. Semnele de violență de pe corp au fost produse prin lovire și zgâriere cu corp dur și pot data din 4 mai 2011 orele 13:30 - 14:00. Necesită îngrijiri medicale 3 - 4 zile de la data producerii. Din raportul de expertiză medico-legală examen din 22 iunie 2011 al I.N.M.L. Mina Minovici s-a concluzionat că analiza genetică a urmelor de spermă de pe chilotul victimei Z.N. a pus în evidență un profil genetic unic complet, aparținând unei persoane de sex masculin.

Între caracterele genetice din profilul de referință a suspectului P.M.M. în cele evidențiate în probă există o corespondență perfectă. Audiată fiind de organele de poliție la data de 10 iunie 2011, partea vătămată Z.N. a confirmat situația de fapt expusă, arătând că inculpatul P.M.M. a amenințat-o și cu un briceag, a lovit-o și a întreținut raportul sexual împotriva voinței sale. Inculpatul P.M.M., inițial, pe tot parcursul urmăririi penale a fost nesincer, încercând să acrediteze ideea că minora a întreținut raport sexual cu el din plăcere și dorea să se căsătorească cu el, însă nu au fost de acord părinții și victimei i-a fost frică de ei. Ulterior, în fața instanței de judecată a confirmat situația de fapt și a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de inculpare, inclusiv vinovăția celorlalți doi inculpați.

Inculpații B.V. și G.G.D. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Aceștia au confirmat că au luat-o pe minoră din orașul Fundulea și au dus-o la București, unde a întreținut raport sexual cu minora Z.N. numai inculpatul P.M.M., însă cu acordul părții vătămate, care a mers de bunăvoie cu mașina. Declarațiile acestora au fost infirmate în primul rând de inculpatul P.M.M. care a recunoscut săvârșirea faptelor împreună cu ceilalți doi inculpați, așa cum s-a reținut în actul de inculpare. Martorele oculare D.C.E., R.A.Ș. și C.A. au arătat că inculpatul B.V. a luat-o cu forța, în brațe, pe partea vătămată minoră și a urcat-o într-un autoturism L. cu nr. B AAA AAA, pe care îl văzuseră și cu o zi înainte, în același loc.

Cele trei martore au confirmat că în autoturism se aflau 3 bărbați, iar partea vătămată a țipat și s-a împotrivit să fie urcată în mașină. În cauză, organele de poliție au audiat și părțile responsabile civilmente P.V. și P.A. și aceștia au confirmat că și-au dat seama că fiul lor a întreținut raport sexual cu minora, împotriva voinței acesteia pentru că după ce le-a confirmat că a luat-o pe fată, inculpatul P.M.M. a închis telefonul. Martorul P.S. a confirmat faptul că minora a fost ținută în locuința inculpatului B.V. de inculpatul P.M.M., până la orele 22:00, când la rugămințile părților responsabile civilmente a mers și a luat-o pe minoră și apoi a încredințat-o părinților la o stație PECO de la ieșirea din București.

În cauză a fost autorizată înregistrarea convorbirilor telefonice ale părinților victimei la cererea acestora. Din procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor a rezultat că rudele inculpaților au făcut presiuni și au adresat amenințări pentru denaturarea adevărului. Procesul-verbal de conducere în teren și planșa foto din 6 mai 2011 au atestat că victima Z.N. a condus organele de poliție în București la un imobil din strada L. în sectorul 2 (Colentina) și a declarat că în acel imobil a fost dusă împotriva voinței sale și violată de inculpatul P.M.M. Conform art. 482 C. proc. pen., în cauză a fost întocmit un raport de evaluare a inculpatului minor P.M.M. de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, care atestă că acesta a crescut în condiții bune însă evoluția comportamentală este condiționată de modificarea modalității de gândire și a stilului de viață.

Pe baza probelor existente în dosar, instanța a constatat că fapta inculpaților de a o răpi, prin întrebuințarea de violențe pe minora Z.N. și a-i îngrădi acesteia libertatea de mișcare în ziua de 4 mai 2011 între orele 12:00 - 22:00, a fost considerată a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. pentru inculpatul minor și art. 75 lit. c) C. proc., pentru inculpații majori. Totodată, asigurarea transportului minorei cu mașina și punerea la dispoziția inculpatului P.M.M. a locuinței, unde acesta a întreținut un raport sexual normal complet cu victima Z.N. de 14 ani, a fost apreciată a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la viol prev. de art. 26 C. pen.

rap la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpații B.V. și G.G.D., respectiv viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplic. art. 99 C. pen. pentru inculpatul P.M.M. Deoarece faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor, s-a reținut ca formă a vinovăției intenția directă, chiar inculpatul P.M.M. recunoscând acest lucru, iar din coroborarea probelor a rezultat, fără niciun dubiu, că și ceilalți doi inculpați au acționat cu aceeași formă de vinovăție. Faptul că au urmărit victima cu o zi înainte, iar în momentul în care au pus în executare rezoluția infracțională, au luat-o cu forța pe minoră, care țipa să fie lăsată acasă, a înlăturat apărările inculpaților B.V.

și G.G.D. care au încercat să acrediteze ideea că minora nu s-a opus, că mergea la munte cu ei. În circumstanțierea inculpaților a rezultat că aceștia s-au sustras de la urmărirea penală, fiind prinși pe rând de organele de poliție, timp în care și-au pregătit o versiune comună pentru a scăpa de rigorile legii. În ceea ce privește cererile de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 rap la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., formulate de inculpații B.V. și G.G.D., acestea au fost respinse, deoarece aceștia au acționat cu intenția directă de a o răpi pe victima minoră de la școală pentru inculpatul P.M.M., în vederea întreținerii unui raport sexual. Instanța a respins și cererea de aplicare a art. 86 1 C. pen.

formulată de inculpații P.M.M. și G.G.D. întrucât la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (agresiune fizică și sexuală împotriva unui minor) și de circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite (în loc public, victima fiind răpită dintre prietenele ei, răpitorul inculpat B.V. având un gabarit fizic de natură a șoca persoanele aflate de față), precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, s-au sustras de la urmărirea penală, o perioadă fiind reținuți de organele de poliție succesiv, faptul că și-au pregătit o versiune comună pentru a denatura adevărul, presiunea și amenințările exercitate asupra familiei părții vătămate.

Instanța a considerat că reeducarea inculpaților nu se poate face decât prin executarea unei pedepse privative de libertate. La dozarea pedepselor s-a avut în vedere în cazul inculpatului P.M.M. faptul că acesta a comis fapta în minorat (în prezent fiind major) și beneficiază de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. În cazul inculpaților majori, B.V. și G.G.D., s-a avut în vedere că față de aceștia apar incidente prevederile art. 75 lit. c) C. pen. deoarece au săvârșit faptele împreună cu un minor. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În raport de faptele comise și încadrarea juridică, aplicarea pedepsei complementare a fost obligatorie în cazul inculpaților majori și interzisă pentru fapte comise în minorat, alături de pedeapsa închisorii.

Pe latură civilă, față de natura despăgubirilor (daune morale) tribunalul a apreciat că suma de 60.000 RON solicitată față de toți inculpații reprezintă o reparație echitabilă pentru trauma psihică a minorei, afectarea imaginii în colectivitate, urmând să poarte stigmatul violului întreaga viață, iar cazul fetelor de etnie romă cu atât mai mult, și nu în ultimul rând suferințelor fizice prin care a trecut (loviri repetate, amenințare cu briceagul) la o vârstă atât de fragedă. Pentru aceste motive, în baza art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați la despăgubiri inculpații în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Împotriva Sentinței penale nr. 164 din data de 30 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, au declarat apel inculpații B.V., P.M.M. și G.G.D. și partea civilă Z.N. Inculpații B.V. și P.M.M. au motivat apelul, criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, vizând cuantumul mare al pedepselor aplicate, solicitând instanței de apel să se țină cont de motivația faptelor săvârșite de către aceștia, și anume dorința inc. P.M.M. ca să se căsătorească cu partea civilă Z.N., potrivit tradiției rome. Inc. B.V. a solicitat, în fața instanței de apel aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., acesta declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În motivele de apel formulate de inculpatul G.G.D., hotărârea instanței de fond a fost apreciată ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive: - sentința apelată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția dată, instanța de fond făcând doar aprecieri generale privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și neanalizând probele care au servit ca temei la soluționarea cauzei; - greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prin ignorarea declarațiilor părții vătămate; - individualizarea greșită a sancțiunilor penale aplicate, instanța de fond nefăcând constatări axate pe criterii de fapt, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurări care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Partea civilă Z.N. a solicitat, în cadrul motivelor de apel formulate, reaprecierea asupra pedepselor aplicate inculpaților, în sensul majorării cuantumului acestora, motivat de atitudinea acestora de nerecunoaștere a faptei, precum și de circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia. În fața instanței de apel, la termenul din data de 28 februarie 2012, au fost audiați inculpații B.V. și G.G.D., la termenul din data de 14 martie 2012 a fost audiată, în camera de consiliu, în prezența părinților și a unui consilier de probațiune, partea civilă minoră Z.N., iar la termenul din data de 24 aprilie 2012 au fost audiații părinții - reprezentanți legali ai părții civile Z.N., numiții Z.L. și Z.V. Prin Decizia penală nr. 128/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanta-parte civilă Z.N. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de apelanții-inculpați P.M.M., B.V. și G.G.D. împotriva Sentinței penale nr. 164, pronunțată la data de 30 noiembrie 2011 de Tribunalul Călărași. S-a desființat, în parte, sentința atacată și în fond, rejudecând: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.G.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 189 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. A redus cuantumul pedepsei aplicate inc. P.M.M., pentru săvârșirea infr. de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la 8 ani închisoare, la 4 ani închisoare. A redus cuantumul pedepsei aplicate inc. P.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și a aplicat inculpatului P.M.M.

pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. A condamnat pe inculpatul B.V. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. a) C. pen. A condamnat pe inculpatul B.V. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și a aplicat inculpatului B.V.

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A înlăturat obligarea inculpatului G.G.D. la plata despăgubirilor civile către partea civilă Z.N. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a apelanților-inculpați P.M.M. și B.V. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., durata reținerii și arestării preventive, de la 17 mai 2011, la zi. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.V., durata reținerii și arestării preventive, de la 17 iunie 2011, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că inculpatul P.M.M. a recunoscut săvârșirea faptei, în mod corect fiindu-i aplicabile disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a redus cuantumul pedepsei la 4 ani închisoare. Inculpatul B.V., la 13 octombrie 2011 a învederat instanței de fond că nu dorește aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât nu i-au fost incidente aceste dispoziții, iar în faza apelurilor a fost considerată tardivă formularea unei astfel de cereri. De asemenea, vinovăția inculpatului B. a fost considerată pe deplin dovedită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. teza I și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., apărările inculpatului privind lipsa laturii subiective au fost considerate lipsite de suport probator și contrazise de probele administrate. Instanța de prim control judiciar a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 8 ani închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. În privința inculpatului G.G.D. s-a constatat că acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fără vinovăție, din probele dosarului rezultând că nu a avut cunoștință de intențiile celorlalți inculpați, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestuia. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, recurentul-intimat-inculpat B.V.

și partea civilă Z.N. În motivele de recurs scrise și susținute oral de reprezentantul parchetului a fost criticată hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului P.M.M. și B.V. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), cât și pentru greșita achitare a inculpatului G.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.). Astfel s-a învederat faptul că pedepsele aplicate de către instanța de apel nu reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite și nu corespund scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului G.G.D., în opinia parchetului, aceasta rezultă din probele administrate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. În susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile părții vătămate Z.N., care se coroborează cu declarațiile martorilor D.C., R.A. și C.A., cât și cu cele ale inculpaților P. și B. Recurenta-parte civilă Z.N. a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul laturii penale, invocând aceleași motive de recurs ca ale Parchetului, solicitând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților P. și B., cât și condamnarea inculpatului G.G.D., iar sub aspectul laturii civile, menținerea hotărârii primei instanțe.

Inculpatul P.M.M. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul B.V. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate. La termenul de judecată din 11 octombrie 2012, inculpatul P.M.M. a solicitat să se ia act de declarația de retragere a recursului formulat. Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorului inculpatului, ale părții civile, cât și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și recurenta-parte civilă Z.N., Înalta Curte le consideră nefondate, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge. a) Critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocată în recursurile parchetului și ale părții civile, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt prin achitarea inculpatului G.G.D. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv viol sub forma complicității și lipsire de libertate, este nefondată. Instanța prim control judiciar, în mod corect, a apreciat în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că inculpatul G.G.D.

a acționat fără vinovăție. Încă din faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptul că i-a transportat pe partea vătămată și inculpat, însă nu a cunoscut intențiile celorlalți doi inculpați de a o lipsi de libertate pe Z.N. sau de a întreține relații sexuale cu aceasta de către inculpatul P.M.M., prin constrângere. În faza de cercetare judecătorească, inculpatul G. a avut aceeași poziție procesuală, învederând că a avut convingerea că partea vătămată era de acord să fie furată pentru a se căsători în acest fel cu inculpatul P. Cele învederate de către inculpatul G. sunt confirmate de către partea civilă Z.N., care a arătat că inculpatul nu a vorbit deloc cu ceilalți doi inculpați, iar în momentul în care a ajuns la locuința inculpatului B., acesta i-ar fi spus șoferului că are de luat ceva, acesta având impresia că toți vor merge la munte.

Relevantă în sensul nevinovăției inculpatului este declarația părții vătămate dată la 10 iunie 2011, în care arată: "Menționez că pe șoferul autoturismului nu-l văzusem niciodată, era pentru prima dată când îl vedeam, iar în drumul spre București, acesta nu a vorbit deloc cu cei doi, respectiv P. și B. Când m-a urcat B. în mașină l-am auzit pe șofer că le-a zis ceva, dar nu am înțeles prea bine, dar am auzit sigur că i-a întrebat "Ce faceți măi?", dar a primit răspuns de la B. "Hai, dă-i drumul, mergi.". (…) când am intrat în București, B.V. i-a arătat drumul șoferului și l-a îndrumat pentru a ajunge la domiciliul său (…)". "Revin și arăt faptul că B.V.

i-a spus șoferului să oprească în dreptul locuinței menționate pentru că el are de luat ceva, șoferul avea impresia că vom merge la munte, eu, P. și G. cu mașina lui." De asemenea, conform declarațiilor aceleiași părți civile Z.N., coroborate cu cele ale martorilor P.S., inculpatul G. nu a fost prezent în imobil la momentul consumării violului și nici ulterior. Parchetul a arătat că inculpatul G. a cunoscut intenția inculpatului P. de a răpi victima și a întreține relații sexuale cu aceasta, împotriva voinței părții vătămate, fapt ce ar rezulta din declarațiile de recunoaștere a faptelor ale inculpaților P.M.M. și B.V.

Acest fapt ar fi confirmat de însuși inculpatul G.G.D., care în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, la 28 februarie 2012, a recunoscut la rândul său că "a fost de față la discuția celor doi inculpați, în care P. spunea că vrea să aibă raport sexual cu partea vătămată pentru că vrea să o ia de nevastă". Înalta Curte constată că din probele dosarului rezultă că inculpatul G. a înțeles că partea vătămată era de acord să întrețină raport sexual cu inculpatul P., aspect pe care parchetul nu-l mai reține, dar este dovedit de actele dosarului. Astfel, din probele administrate în cauză nu au fost dovedite aspecte, care dincolo de orice dubiu, să conducă la concluzia că inculpatul cu intenție a lipsit-o de libertate pe partea civilă Z.N., prin transportarea acesteia, împotriva voinței sale, cu autoturismul la un imobil situat în București și înlesnind astfel săvârșirea infracțiunii de viol.

În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, și există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula "in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea. În mod corect s-a dispus și înlăturarea obligării inculpatului G. la plata despăgubirilor civile către partea civilă, ca urmare a soluției de achitare. b) Critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților P.M.M. și B.V., invocată de către parchet și partea civilă Z.N., este nefondată. Raportat la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire, circumstanțele personale favorabile ale inculpaților, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

poate fi atins numai prin menținerea pedepselor aplicate celor doi inculpați de către instanța de apel. Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin prisma nevoii de reeducare a făptuitorului. În cazul infracțiunii de viol și lipsire de libertate trebuie avute în vedere în egală măsură persoana infractorului, reintegrarea și reeducarea sa socială, cât și diminuarea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte, pentru că nu ideea unor pedepse exemplare, cu efect intimidant este cea care dă valoare procesului în sine, ci aplicarea unor pedepse juste, echitabile atât pentru inculpat, cât și pentru societate.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite nu trebuie analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunii nu trebuie să reprezinte o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicată, ci impune obligația analizării gradului de pericol social concret alături de analiza celorlalte criterii de individualizare.

Instanța de prim control judiciar a ținut seama de faptul că gravitatea concretă a faptelor este reglementată și de modul și scopul acesteia (în scopul căsătoriei), a modalității și mijloacelor concrete de săvârșire, instanța, fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al faptelor, nu a ignorat nici circumstanțele reale și personale ale acestora, respectiv faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut faptele, în mod corect reținându-le în favoare circumstanțe atenuante, motiv pentru care pedepsele aplicate, prin cuantum și modalitate de executare, sunt juste și de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului prin caracterul restrictiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice asupra resocializării viitoare pozitive a inculpatului. Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu înseamnă aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei, este însăși pedeapsa. Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil. Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul, luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Această funcție de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, are în esență același rol și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situația în care conștientizează natura și rolul acestor sancțiuni menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși. Cu privire la critica recurentei-părți civile Z.N., care vizează latura civilă, în sensul menținerii hotărârii primei instanțe, Înalta Curte apreciază că instanța de apel, ca urmare a soluției de achitare dispuse față de inculpatul G.G.D., a înlăturat în mod corect obligarea acestuia la despăgubiri civile, iar cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de control judiciar a fost just individualizată, neimpunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.

2. Cu privire la recursul inculpatului P.M.M., Înalta Curte, având în vedere declarația acestuia de retragere a căii de atac, dată la termenul de judecată din 11 octombrie 2012, conform art. 385 4 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de această retragere a recursului. 3. Cu privire la recursul inculpatului B.V., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge. Inculpatul B.V. a solicitat reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și ca urmare reducerea cuantumului pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere declarația inculpatului dată la 13 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești când erau aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., potrivit căreia nu dorește să beneficieze de procedura simplificată, solicitarea ulterioară, după începerea cercetării judecătorești, face ca această procedură să nu-i fie aplicabilă. Pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanța de apel este aptă atât prin modalitate, cât și cuantum să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al celor două infracțiuni, modalitatea de săvârșire (inculpatul B. profitând de forța deținută a imobilizat-o pe partea civilă Z.N., înfrângându-i reacțiile de apărare și a împins-o în mașină), urmările produse, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere că nu e cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor). A aplica inculpatului B.V.

o pedeapsă într-un cuantum mai mic nu ar reprezenta decât o încurajare tacită a inculpatului, cât și a altor persoane în săvârșirea de acest gen de infracțiuni, generând și un sentiment de insecuritate datorat incapacității organelor judiciare de a riposta în mod ferm față de persoanele care săvârșesc acest gen de infracțiuni, acordându-le impresia că pot persista în încălcarea legii. Resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului nu se poate face decât în mediul penitenciar, fiind exclusă posibilitatea executării pedepsei fără privare de libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, recurentul-intimat-inculpat B.V. și partea civilă Z.N. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul-intimatul-inculpat P.M.M., împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V. durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2011 la 11 octombrie 2012. Obligă recurenții-intimați-inculpați B.V. și P.M.M. la plata sumei de câte 450 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta-parte civilă Z.N. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat G.G.D., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ