ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călărași, secția penală, s-a admis cererea formulată de inculpat privind soluționarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de Legea nr. 202/2010. În baza art. 174-l75 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la Legea nr. 202/2010, respectiv art. 320 1 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.G., la 16 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.

și cu referire la Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe inculpatul de mai sus la 3 ani închisoare. În baza art. I 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu referire la art. 320 1 C. proc. pen. și Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe același inculpat la un an închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția acestuia, de la 14 aprilie 2011 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate A.I. și A.V. nu s-au constituit părți civile în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 563,11 lei plus dobânzile legale aferente sumei până la achitarea efectivă către Spitalul clinic de urgență Sfântul Pantelimon București. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a armei folosite la săvârșirea infracțiunilor sau contravaloarea acesteia, respectiv suma de 50 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 10 ianuarie 2011 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.G.C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174-l75 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., art. I 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru fiecare dintre inculpații mai sus arătați și inculpatul R.G., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174-l75 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. I 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că, în dimineața zile de 16 iulie 2010 în jurul orelor 5 40 , organele de poliție au fost sesizate cu faptul că în zona pieței din Gălbinași a avut loc o agresiune a cărei victimă a fost numitul A.C., fratele numitului A.M.

Victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon București, unde a decedat în aceeași zi, ca urmare a gravelor leziuni de violență suferite. După decesul victimei A.C. și deplasarea la fața locului a procurorului și echipei de investigații criminale, cercetările au fost demarate, însă s-au desfășurat cu mare dificultate, datorită atât refuzului martorilor de a da declarații complete și sincere, de a coopera cu organele de anchetă, sentimentului de teamă avut de martori vis-a vis de „reputația" persoanelor implicate, cât și modalității în care a fost săvârșită infracțiunea, respectiv numărului mare al agresorilor, stării de învălmășeală și agitație publică creată în piață, impactului psihologic și tulburării emoționale a martorilor prezenți datorate violenței deosebite cu care a fost săvârșită fapta.

În cursul aceleiași zile, numitul A.M. s-a întors din străinătate în Gălbinași, creându-se o stare tensionată deosebită, având loc diverse acte de amenințare la adresa familiilor T. (ulterior fiind chiar incendiate și distruse câteva case ale unora din inculpații ce au participat la faptă, fapte ce fac obiectul altor dosare penale). În zilele ce au urmat, în urma audierii mai multor martori (ale căror declarații s-au dovedit a nu fi adevărate în totalitate, în sensul că a fost extins cercul agresorilor și la alte persoane care nu au participat la săvârșirea faptei), s-a stabilit că victima A.C. a fost agresată în jurul orelor 5 20 de membrii grupării „T." ce au coborât din autoturismul „Dacia Papuc" de culoare albă cu nr. aparținând lui R.G.

zis „M.", înarmați cu furci, topoare, bâte, săbii și au lovit-o peste tot corpul, în timp ce se afla pe stradă, în fața intrării din piață, lăsând-o inconștientă la pământ. Potrivit depozițiilor inițiale ale martorilor audiați, din grupul agresorilor au făcut parte numiții U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.I., M.G., R.G., M.G., T.G.E., P.A., P.F., P.L.C., A.G.D. În data de 27 iulie 2010, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele din județul Ilfov aparținând numiților P.A. și T.G.E. (fratele decedatului T.C.) considerați a fi liderii grupării „T." precum și la locuința lui numitului T.C. unde au fost găsiți cei mai mulți dintre inculpați, alături de un adevărat „arsenal" de arme albe, furci, topoare și sticle incendiare, loc în care s-au refugiat după agresarea lui A.C., în așteptarea unui conflict cu fratele decedatului, numitul A.M.

și a grupării pe care o conduce. În seara aceleiași zile, cele mai multe din persoanele susmenționate, cu excepția lui A.G.G., M.G. și R.I., au fost reținute de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, instanța emițând mandate de arestare preventivă pe numele acestora, cu excepția numitului P.L.C. Cu prilejul audierilor inițiale, nici unul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că nu au participat la agresarea lui A.C., cu excepția numiților B.M. și U.A. care, au declarat, conform unei înțelegeri de grup, că s-au hotărât "să ia fapta asupra lor" și doar ei l-au agresat pe A.C., și în condițiile care s-au dovedit a nu fi reale, depoziții pe care le-au schimbat ulterior, ca și ceilalți inculpați.

În urma continuării cercetărilor și verificării apărărilor unora dintre inculpați s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a numiților M.G., T.G.E., P.A., P.F., și R.G. care au fost puși în libertate în data de 26 august 2010. La aceeași dată a fost dispusă arestarea preventivă în lipsă a inculpaților R.I. și M.G. care, imediat după participarea la agresiunea lui A.C. au fugit, sustrăgându-se urmăririi penale. în data de 03 noiembrie 2010 inculpatul R.I. a fost prins și introdus în arestul IPJ Călărași. Privitor la împrejurările în care a avut loc agresiunea, din declarațiile martorilor și ale inculpaților (ce au revenit ulterior asupra depozițiilor inițiale și au relatat împrejurările săvârșirii faptelor) a reieșit că în dimineața zilei de 16 iulie 2010, în jurul orelor 5 15 , inculpații U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.I., M.G.

și M.G. s-au întâlnit într-un punct (magazinul lui B.) de pe raza comunei Gălbinași pentru a-l aștepta pe R.G. ce urma să-i ducă până în București, unde fiecare presta muncă ocazională. După sosirea lui R.G. cu autoturismul Dacia Papuc, inculpatul B.M. s-a urcat în cabină alături de șofer, ceilalți inculpați îngrămădindu-se în spatele autoturismului, unde se aflau armele albe. Pe drum, inculpatul B.M. i-a cerut lui R.G. să oprească lângă piața din cartierul localității Gălbinași, pentru a cumpăra ceva, lucru pe care respectivul l-a făcut, oprind în apropierea pieței. Inculpatul B.M. a coborât și s-a deplasat către intrarea în piață unde s-a întâlnit însă cu victima A.C. zis „D." ce era însoțit de martorul Ștefănescu S.V.

zis „M.". Pe fondul situației conflictuale preexistente, A.C. l-a observat și s-a luat după inculpatul B.M., fapt ce a făcut ca acesta să fugă către mașină și să-i alarmeze pe ceilalți inculpați care au coborât din dubă, au luat fiecare câte o armă din cele existente și s-au deplasat către locul în care se afla A.C., cu excepția lui R.G. și M.G. care au rămas lângă autoturismul Dacia, neînarmându-se și neparticipând la agresarea victimei. Ceilalți inculpați înarmați s-au apropiat de A.C. și au început să-l lovească fiecare cu arma pe care o poseda, în urma loviturilor, victima cazând la pământ și rămânând fără cunoștință. Persoanele ce se aflau în piață (vânzători, cumpărători, trecători) văzând conflictul, fie au fugit în diverse direcții, fie s-au retras și ascuns în diverse zone ale pieței, creându-se învălmășeală, panică și tulburându-se liniștea și ordinea publică.

Imediat după aceea, inculpații au revenit și s-au urcat în Dacia papuc, deplasându-se apoi pe ruta Budești-Frumușani până la periferia municipiului București și oprindu-se la locuința lui T.C. După săvârșirea faptei, unii dintre inculpați au telefonat numitului T.G.E. căruia i-au relevat evenimentul și au stabilit să se întâlnească la locuința lui T.C., lucru care s-a și întâmplat, majoritatea inculpaților rămânând la această adresă și pregătindu-se să facă față unui eventual atac al grupării A. În cursul aceleiași zile, după aflarea veștii că victima A.C. a decedat, inculpații s-au hotărât să „sacrifice" pe doi dintre ei, respectiv pe U.A. și B.M., în sensul că aceștia au mers la Postul de Poliție Dobroiești unde au declarat că doar ei l-au agresat pe A.C.

Ulterior inculpații R.I. și M.G. au părăsit locuința respectivă, fugind în alte locații. A doua zi, inculpatul P.A. (ce fusese anunțat telefonic de eveniment de către T.G.E. din dimineața zilei de 16 iulie 2010) s-a întors în București din orașul Drobeta Turnu Severin - unde se deplasase în urmă cu câteva zile, alăturându-se celorlalți inculpați, în așteptarea unui eventual conflict cu gruparea A.. Sus-numiții au rămas la locuința din județul Ilfov, până în ziua de 21 iulie 2010 când s-au efectuat perchezițiile domiciliare, au fost ridicați de organele de anchetă și prezentați procurorului pentru audieri. Situația de fapt a fost stabilită în baza declarațiilor martorilor, ale inculpaților, raportului medico-legal de necropsie nr. A3/972/2010 din 27 octombrie 2010 întocmit de INML București, înregistrările convorbirilor telefonice de pe telefoanele mobile folosite de unii dintre inculpați.

La termenul din data de 17 martie 2011 cauza s-a disjuns astfel că inculpații U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C. și R.G. au fost condamnați prin sentința penală nr. 47/2011. Urmare disjungerii pentru inculpații M.G. și R.I. s-a continuat cercetarea judecătorească. La termenul din data de 14 aprilie 2011, primul termen la care inculpatul M.G. a fost prezent, a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției conform art. 320 1 C. proc. pen. cu referire la Legea nr. 202/2010. Față de recunoașterea totală a faptelor de către inculpatul M.G., instanță a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor dată de parchet sunt corecte și a dispus condamnarea inculpatului în baza textelor legale reținute în actul de inculpare.

La individualizarea pedepselor, instanța s-a orientat la maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat având în vedere modalitatea de comitere a faptei, inculpatul făcând parte dintr-un grup numeros de făptași care au acționat cu bestialitate asupra victimei, dar față de poziția inculpatului s-a făcut aplicarea beneficiului prevăzut de Legea nr. 202/2010. S-a admis cererea formulată de inculpat privind soluționarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de Legea nr. 202/2010 și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 16 ani închisoare și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.G.

și a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și anume provocarea, precum și reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 256 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel București în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călărași. în temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art.383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestarea preventivă de la 14 aprilie 2011 la zi.

în temeiul art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. A constatat instanța de apel că instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. Referitor la solicitarea inculpatului de reținere a scuzei provocării, instanța de apel a reținut că fapta a fost comisă urmare a întâlnirii spontane cu victima și nu se poate susține că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de acțiunea provocatoare a victimei, cu atât mai mult cu cât inculpatul era însoțit de alte șapte persoane înarmate cu arme albe care i-au sporit curajul de a comite infracțiunea.

De asemenea, a constatat instanța de apel că la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul special pentru infracțiunea de omor calificat -l6 ani, ca urmare a noilor limite de pedeapsă rezultate în urma reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. (10 ani-l6 ani și 8 luni), ținând seama de criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și analizând situația conflictuală anterioară dintre grupările din care făceau parte inculpatul și victima, cât și faptul că ulterior comiterii faptelor inculpatul s-a sustras urmăririi penale, mandatul de arestare fiind emis pe numele său în lipsă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.G.

și a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.G.

este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care rezultă probele administrate, respectiv din procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, raportul de constatare medico-legală întocmit de SML Călărași, documente medicale, declarațiile martorilor și ale coinculpaților, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere complete date de inculpat. În ceea ce privește solicitarea inculpatului de reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., această circumstanță atenuantă este reținută când infracțiunea este săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte, constată, față de materialul probator administrat, că în cauză nu pot fi reținute disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat nicio activitate de provocare din partea victimei (violență fizică, violență psihică, atingere gravă a demnității persoanei sau orice alte acțiuni ilicite grave). Totodată, susținerea inculpatului că este posibil ca datorită problemelor fizice și familiale prin care trecea, discernământul său să fie afectat la momentul săvârșirii incidentului, nu poate fi primită având în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi fost lipsit de rațiune, inconștiență exprimată pe un fond de tulburare mentală care i-ar fi anihilat voința la acel moment, iar mai mult decât atât aceste susțineri sunt nedovedite, întrucât ar fi trebuit a fi susținute de o expertiză psihiatrică a inculpatului.

De asemenea, susținerea inculpatului că agresarea fratelui acestuia constituie un act de violență fizică ce ar fi putut conduce la o stare de tulburare puternică, nu poate fi primită deoarece această acțiune ar fi trebuit să aibă loc în momentele premergătoare comiterii faptei sau la un timp foarte scurt de la aceasta, și nu cu 48 ore înainte, cum s-a întâmplat în prezenta speță, inculpatul fiind însoțit și de alte șapte persoane înarmate cu arme albe. Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. în sensul reducerii pedepsei, Înalta Curte constată poziția de recunoaștere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și lipsa antecedentelor penale, puse în balanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și nici stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor. Înalta Curte constată că pedeapsa dispusă de instanța de instanța de fond și menținută de instanța de apel ( 16 ani și 8 luni închisoare ) a fost aplicată ținându-se seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei, de periculozitatea inculpatului, și nu în ultimul rând de conduita ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârșirea faptei s-a sustras de la urmărirea penală. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale acestuia și față de gravitate faptei săvârșite - omor calificat - art. 174-l75 lit. i) C. pen. și limitele acesteia (15-25 ani), constatându-se că pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată avându-se în vedere și urmările produse, respectiv decesul victimei A.C., iar dreptul la viață este valoarea fundamentală a omului care trebuie respectată.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului M.G., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 14 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 256 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.