ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 64 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călărași, secția penală, s-a

admis cererea formulată de inculpat privind soluționarea cauzei în procedura

recunoașterii vinovăției prevăzută de Legea nr. 202/2010.

În baza art.

174-l75 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la

Legea nr. 202/2010, respectiv art. 320

1

C. proc. pen. l-a condamnat

pe inculpatul M.G., la 16 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art.

321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și cu referire la Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe inculpatul

de mai sus la 3 ani închisoare.

În baza art. I

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

și Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe același inculpat la un an închisoare.

În baza art.

33 și art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 16

ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II și b) C. pen.

În baza art.

71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art.

88 C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția

acestuia, de la 14 aprilie 2011 la zi.

S-a luat act

că părțile vătămate A.I. și A.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 563,11 lei plus dobânzile legale aferente sumei

până la achitarea efectivă către Spitalul clinic de urgență Sfântul Pantelimon

București. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

În baza art.

118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat

a armei folosite la săvârșirea infracțiunilor sau contravaloarea acesteia,

respectiv suma de 50 lei.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 10 ianuarie 2011 au

fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații U.A., B.M.,

B.D., M.V., M.M., R.C., R.G.C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174-l75

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a infracțiunii prev. de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., art. I

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru

fiecare dintre inculpații mai sus arătați și inculpatul R.G., pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174-l75 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. I

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut

că, în dimineața zile de 16 iulie 2010 în jurul orelor 5

40

, organele

de poliție au fost sesizate cu faptul că în zona pieței din Gălbinași a avut

loc o agresiune a cărei victimă a fost numitul A.C., fratele numitului A.M.

Victima a fost

transportată la Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon București, unde a decedat în

aceeași zi, ca urmare a gravelor leziuni de violență suferite.

După decesul

victimei A.C. și deplasarea la fața locului a procurorului și echipei de

investigații criminale, cercetările au fost demarate, însă s-au desfășurat cu

mare dificultate, datorită atât refuzului martorilor de a da declarații

complete și sincere, de a coopera cu organele de anchetă, sentimentului de

teamă avut de martori vis-a vis de „reputația" persoanelor implicate, cât

și modalității în care a fost săvârșită infracțiunea, respectiv numărului mare

al agresorilor, stării de învălmășeală și agitație publică creată în piață,

impactului psihologic și tulburării emoționale a martorilor prezenți datorate

violenței deosebite cu care a fost săvârșită fapta.

În cursul

aceleiași zile, numitul A.M. s-a întors din străinătate în Gălbinași,

creându-se o stare tensionată deosebită, având loc diverse acte de amenințare

la adresa familiilor T. (ulterior fiind chiar incendiate și distruse câteva

case ale unora din inculpații ce au participat la faptă, fapte ce fac obiectul altor

dosare penale).

În zilele ce

au urmat, în urma audierii mai multor martori (ale căror declarații s-au

dovedit a nu fi adevărate în totalitate, în sensul că a fost extins cercul

agresorilor și la alte persoane care nu au participat la săvârșirea faptei),

s-a stabilit că victima A.C. a fost agresată în jurul orelor 5

20

de

membrii grupării „T." ce au coborât din autoturismul „Dacia Papuc" de

culoare albă cu nr. aparținând lui R.G. zis „M.", înarmați cu furci,

topoare, bâte, săbii și au lovit-o peste tot corpul, în timp ce se afla pe

stradă, în fața intrării din piață, lăsând-o inconștientă la pământ.

Potrivit

depozițiilor inițiale ale martorilor audiați, din grupul agresorilor au făcut

parte numiții U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.I., M.G., R.G., M.G., T.G.E.,

P.A., P.F., P.L.C., A.G.D.

În data de 27

iulie 2010, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele din județul

Ilfov aparținând numiților P.A. și T.G.E. (fratele decedatului T.C.)

considerați a fi liderii grupării „T." precum și la locuința lui numitului

T.C. unde au fost găsiți cei mai mulți dintre inculpați, alături de un adevărat

„arsenal" de arme albe, furci, topoare și sticle incendiare, loc în care

s-au refugiat după agresarea lui A.C., în așteptarea unui conflict cu fratele

decedatului, numitul A.M. și a grupării pe care o conduce.

În seara

aceleiași zile, cele mai multe din persoanele susmenționate, cu excepția lui

A.G.G., M.G. și R.I., au fost reținute de procurorii din cadrul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Călărași, instanța emițând mandate de arestare preventivă

pe numele acestora, cu excepția numitului P.L.C.

Cu prilejul

audierilor inițiale, nici unul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, susținând că nu au participat la agresarea lui A.C., cu excepția

numiților B.M. și U.A. care, au declarat, conform unei înțelegeri de grup, că

s-au hotărât "să ia fapta asupra lor" și doar ei l-au agresat pe

A.C., și în condițiile care s-au dovedit a nu fi reale, depoziții pe care le-au

schimbat ulterior, ca și ceilalți inculpați.

În urma

continuării cercetărilor și verificării apărărilor unora dintre inculpați s-a

dispus revocarea măsurii arestării preventive a numiților M.G., T.G.E., P.A.,

P.F., și R.G. care au fost puși în libertate în data de 26 august 2010.

La aceeași dată

a fost dispusă arestarea preventivă în lipsă a inculpaților R.I. și M.G. care,

imediat după participarea la agresiunea lui A.C. au fugit, sustrăgându-se

urmăririi penale. în data de 03 noiembrie 2010 inculpatul R.I. a fost prins și

introdus în arestul IPJ Călărași.

Privitor la

împrejurările în care a avut loc agresiunea, din declarațiile martorilor și ale

inculpaților (ce au revenit ulterior asupra depozițiilor inițiale și au relatat

împrejurările săvârșirii faptelor) a reieșit că în dimineața zilei de 16 iulie

2010, în jurul orelor 5

15

, inculpații U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C.,

R.I., M.G. și M.G. s-au întâlnit într-un punct (magazinul lui B.) de pe raza

comunei Gălbinași pentru a-l aștepta pe R.G. ce urma să-i ducă până în

București, unde fiecare presta muncă ocazională.

După sosirea

lui R.G. cu autoturismul Dacia Papuc, inculpatul B.M. s-a urcat în cabină

alături de șofer, ceilalți inculpați îngrămădindu-se în spatele autoturismului,

unde se aflau armele albe. Pe drum, inculpatul B.M. i-a cerut lui R.G. să

oprească lângă piața din cartierul localității Gălbinași, pentru a cumpăra

ceva, lucru pe care respectivul l-a făcut, oprind în apropierea pieței.

Inculpatul

B.M. a coborât și s-a deplasat către intrarea în piață unde s-a întâlnit însă

cu victima A.C. zis „D." ce era însoțit de martorul Ștefănescu S.V. zis

„M.". Pe fondul situației conflictuale preexistente, A.C. l-a observat și

s-a luat după inculpatul B.M., fapt ce a făcut ca acesta să fugă către mașină

și să-i alarmeze pe ceilalți inculpați care au coborât din dubă, au luat

fiecare câte o armă din cele existente și s-au deplasat către locul în care se

afla A.C., cu excepția lui R.G. și M.G. care au rămas lângă autoturismul Dacia,

neînarmându-se și neparticipând la agresarea victimei. Ceilalți inculpați

înarmați s-au apropiat de A.C. și au început să-l lovească fiecare cu arma pe

care o poseda, în urma loviturilor, victima cazând la pământ și rămânând fără

cunoștință.

Persoanele ce

se aflau în piață (vânzători, cumpărători, trecători) văzând conflictul, fie au

fugit în diverse direcții, fie s-au retras și ascuns în diverse zone ale

pieței, creându-se învălmășeală, panică și tulburându-se liniștea și ordinea

publică.

Imediat după

aceea, inculpații au revenit și s-au urcat în Dacia papuc, deplasându-se apoi

pe ruta Budești-Frumușani până la periferia municipiului București și

oprindu-se la locuința lui T.C.

După

săvârșirea faptei, unii dintre inculpați au telefonat numitului T.G.E. căruia

i-au relevat evenimentul și au stabilit să se întâlnească la locuința lui T.C.,

lucru care s-a și întâmplat, majoritatea inculpaților rămânând la această

adresă și pregătindu-se să facă față unui eventual atac al grupării A.

În cursul

aceleiași zile, după aflarea veștii că victima A.C. a decedat, inculpații s-au

hotărât să „sacrifice" pe doi dintre ei, respectiv pe U.A. și B.M., în

sensul că aceștia au mers la Postul de Poliție Dobroiești unde au declarat că

doar ei l-au agresat pe A.C.

Ulterior

inculpații R.I. și M.G. au părăsit locuința respectivă, fugind în alte locații.

A doua zi, inculpatul P.A. (ce fusese anunțat telefonic de eveniment de către

T.G.E. din dimineața zilei de 16 iulie 2010) s-a întors în București din orașul

Drobeta Turnu Severin - unde se deplasase în urmă cu câteva zile, alăturându-se

celorlalți inculpați, în așteptarea unui eventual conflict cu gruparea A..

Sus-numiții au rămas la locuința din județul Ilfov, până în ziua de 21 iulie

2010 când s-au efectuat perchezițiile domiciliare, au fost ridicați de organele

de anchetă și prezentați procurorului pentru audieri.

Situația de

fapt a fost stabilită în baza declarațiilor martorilor, ale inculpaților,

raportului medico-legal de necropsie nr. A3/972/2010 din 27 octombrie 2010

întocmit de INML București, înregistrările convorbirilor telefonice de pe

telefoanele mobile folosite de unii dintre inculpați.

La termenul

din data de 17 martie 2011 cauza s-a disjuns astfel că inculpații U.A., B.M.,

B.D., M.V., M.M., R.C. și R.G. au fost condamnați prin sentința penală nr. 47/2011.

Urmare

disjungerii pentru inculpații M.G. și R.I. s-a continuat cercetarea

judecătorească.

La termenul

din data de 14 aprilie 2011, primul termen la care inculpatul M.G. a fost

prezent, a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției

conform art. 320

1

C. proc. pen. cu referire la Legea nr. 202/2010.

Față de

recunoașterea totală a faptelor de către inculpatul M.G., instanță a constatat

că situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor dată de parchet sunt

corecte și a dispus condamnarea inculpatului în baza textelor legale reținute

în actul de inculpare.

La

individualizarea pedepselor, instanța s-a orientat la maximul prevăzut de lege

pentru infracțiunea de omor calificat având în vedere modalitatea de comitere a

faptei, inculpatul făcând parte dintr-un grup numeros de făptași care au

acționat cu bestialitate asupra victimei, dar față de poziția inculpatului s-a

făcut aplicarea beneficiului prevăzut de Legea nr. 202/2010.

S-a admis

cererea formulată de inculpat privind soluționarea cauzei în procedura

recunoașterii vinovăției prevăzută de Legea nr. 202/2010 și a dispus

condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 16 ani închisoare și 8 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II

și b) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.G. și a

solicitat reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen. și anume provocarea, precum și reținerea circumstanței

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia

penală nr. 256 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel București în temeiul art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 28 aprilie 2011 a

Tribunalului Călărași. în temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen.

a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art.383 alin. (2) C.

proc. pen. a dedus arestarea preventivă de la 14 aprilie 2011 la zi. în temeiul

art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

A constatat

instanța de apel că instanța fondului a reținut corect situația de fapt

rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută

de inculpat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la

solicitarea inculpatului de reținere a scuzei provocării, instanța de apel a

reținut că fapta a fost comisă urmare a întâlnirii spontane cu victima și nu se

poate susține că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de acțiunea provocatoare a victimei, cu atât mai mult cu cât

inculpatul era însoțit de alte șapte persoane înarmate cu arme albe care i-au

sporit curajul de a comite infracțiunea.

De asemenea, a

constatat instanța de apel că la individualizarea judiciară a pedepsei prima

instanță a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul special pentru

infracțiunea de omor calificat -l6 ani, ca urmare a noilor limite de pedeapsă

rezultate în urma reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

(10 ani-l6 ani și 8 luni), ținând seama de criterii generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și analizând situația conflictuală anterioară

dintre grupările din care făceau parte inculpatul și victima, cât și faptul că

ulterior comiterii faptelor inculpatul s-a sustras urmăririi penale, mandatul

de arestare fiind emis pe numele său în lipsă.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.G. și a solicitat în temeiul

cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei

sub minimul special prevăzut de lege, reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul

inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta

Curte constată că recursul declarat inculpatul M.G. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care

rezultă probele administrate, respectiv din procesul-verbal de cercetare la

fața locului însoțit de planșele foto, raportul de constatare medico-legală

întocmit de SML Călărași, documente medicale, declarațiile martorilor și ale

coinculpaților, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere complete date

de inculpat.

În ceea ce

privește solicitarea inculpatului de reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b)

C. pen., această circumstanță atenuantă este reținută când infracțiunea este

săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte,

constată, față de materialul probator administrat, că în cauză nu pot fi

reținute disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat nicio activitate

de provocare din partea victimei (violență fizică, violență psihică, atingere

gravă a demnității persoanei sau orice alte acțiuni ilicite grave). Totodată,

susținerea inculpatului că este posibil ca datorită problemelor fizice și

familiale prin care trecea, discernământul său să fie afectat la momentul

săvârșirii incidentului, nu poate fi primită având în vedere că din probele

administrate în cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi fost lipsit de rațiune,

inconștiență exprimată pe un fond de tulburare mentală care i-ar fi anihilat

voința la acel moment, iar mai mult decât atât aceste susțineri sunt

nedovedite, întrucât ar fi trebuit a fi susținute de o expertiză psihiatrică a

inculpatului. De asemenea, susținerea inculpatului că agresarea fratelui

acestuia constituie un act de violență fizică ce ar fi putut conduce la o stare

de tulburare puternică, nu poate fi primită deoarece această acțiune ar fi

trebuit să aibă loc în momentele premergătoare comiterii faptei sau la un timp

foarte scurt de la aceasta, și nu cu 48 ore înainte, cum s-a întâmplat în

prezenta speță, inculpatul fiind însoțit și de alte șapte persoane înarmate cu

arme albe.

Cu privire la

reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. în sensul reducerii pedepsei,

Înalta Curte constată poziția de recunoaștere a faptei valorificată de inculpat

prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și lipsa

antecedentelor penale, puse în balanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. și nici stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor.

Înalta Curte

constată că pedeapsa dispusă de instanța de instanța de fond și menținută de

instanța de apel ( 16 ani și 8 luni închisoare ) a fost aplicată ținându-se

seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol

social al faptei, de periculozitatea inculpatului, și nu în ultimul rând de

conduita ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârșirea faptei s-a

sustras de la urmărirea penală.

Potrivit art.

72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea

specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Astfel,

cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de

circumstanțele reale și personale ale acestuia și față de gravitate faptei

săvârșite - omor calificat - art. 174-l75 lit. i) C. pen. și limitele acesteia

(15-25 ani), constatându-se că pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare, astfel

cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 320/1

C. proc. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de

reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just

individualizată avându-se în vedere și urmările produse, respectiv decesul

victimei A.C., iar dreptul la viață este valoarea fundamentală a omului care

trebuie respectată.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând

că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursul inculpatului M.G., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În baza art.

88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive

de la 14 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr.

256 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14

aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.