ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3714/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 223 din data de 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul M.J., în baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 3 ani închisoare iar în temeiul dispozițiilor art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) cu referire la art. 270 alin. (3). din Legea nr. 86/2006, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33, lit. a) C. proc. pen., art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71, alin. (2), C. pen. au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de an. 64, alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 14 martie 2012 la zi.

S-a luat act că partea civilă, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza dispozițiilor art. 255 alin. (4) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 5.800 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare și chitanței nr. 4851065/1 și sumele de 3 RON și 20 euro consemnate la CEC conform chitanțelor nr. 4851065/1 și 4851078/1.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.J., 750 cartușe țigări marca R.

S-au respins ca neîntemeiate cererile privind confiscarea autoturismului marca VS cu nr. de înmatriculare .......... serie șasiu ............., a briceagului din material lemnos de culoare maro cu lama în lungime totală de 37 cm, a telefoanelor mobile marca S, GT, cu cartela SIM C, N cu cartela C, N cu cartelă V, Cartela CF sigilată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 14 martie 2012 în jurul orelor 14 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a fost sesizat de către lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Prahova cu privire la faptul că, un echipaj de poliție din cadrul Secției 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ....... condus de numitul M.J.,  iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartușe țigări marca R netimbrate motiv pentru care, a fost anunțat inspectorul principal de poliție S.G., împuternicit la comanda secției de poliție.

Urmare a verificărilor preliminare efectuate de ofițerul de poliție, acesta a constatat că inculpatul M.J., nu deținea documente legale de proveniență a țigărilor transportate, motiv pentru a fost invitat la Postul de Poliție Gorgota unde conducătorul auto i-a propus „să ajungă la o înțelegere" în sensul că i-a promis oferirea unei sume de bani în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu cu privire la consemnarea celor constatate.Inspectorul principal de poliție S.G., față de atitudinea inculpatului, a anunțat conducerea I.P.J. Prahova și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Prahova constituindu-se astfel echipă operativă în vederea constatării infracțiunii.în momentul în care denunțătorul a intrat în Postul de Poliție, inculpatul M.J. a oferit inițial suma de 5.000 euro iar ulterior a oferit și dat inspectorului principal de poliție S.G., din cadrul Secției 9 Rurală Puchenii - Mari suma de 5.800 RON aspecte surprinse și cu aparatura de înregistrare audio -video disimulată. întregul dialog purtat în încăpere a fost redată în rechizitoriu, la dosar fiind depuse și planșe foto. S-a constatat că autoturismul condus de inculpat nu este proprietatea acestuia și conform verificărilor, proprietar este numitului D.M.A. iar inculpatul declară că în urmă cu 2 zile a împrumutat autoturismul (proces-verbal întocmit de organele de poliție). S-a arătat că inițial, inculpatul a precizat că nu dorește să facă nici o declarație cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată și dorește să se prevaleze de dreptul său la tăcere așa cum a făcut și în fața organului de urmărire penală unde a motivat această atitudine față de starea sa de sănătate, însă ulterior, după audierea martorilor inculpatul a dat o declarație completă.Tot în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că are cunoștință de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, dar nu dorește aplicarea acestui text de lege.

în drept, fapta inculpatului așa cum au fost descrisă și în final chiar recunoscută de inculpat în sensul de a promite denunțătorului inspectorului principal de poliție S.G., din cadrul Secției 9 Rurală Puchenii aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu suma de 5.000 euro, de a oferi și da aceluiași denunțător suma de 5800 RON în scopul de a nu-i întocmi actele de constatare a infracțiunii întrucât fusese surprins cu 750 cartușe țigări pentru care nu avea documentele legale s-a apreciat că îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzute și pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la această infracțiune s-a precizat că elementul material este dat de trei situații și anume promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foIoase necuvenite, în modurile și în scopurile de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

La darea de mită există într-adevăr două situații care înlătură pedeapsa. în aliniatul 2 este stipulată o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, o dezincriminează atunci când a existat o constrângere prin orice mijloc a mituitorului de către cel care a luat mita.

Față de probatoriul administrat în cauză s-a apreciat că nu se poate vorbi de existența unei constrângeri fizice care să fi acționat direct în momentul săvârșirii faptei asupra fizicului inculpatului, iar de asemenea nu poate fi vorba nici de o constrângere morală, exercitată prin amenințare asupra psihicului inculpatului. Acest din urmă gen de constrângere fiind generată de existența unui pericol, dar de data aceasta pericolul trebuie să izvorască numai dintr-o faptă a omului mai precis dintr-o amenințare asociată unei cereri de a comite o anumită faptă prevăzută de legea penală.

Ori în speța dedusă judecății chiar inculpatul a declarat „că a făcut acest lucru și a vrut să dea bani pentru a nu se întocmi un dosar penal".

De asemenea, s-a precizat că nu pot fi reținute nici dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. atâta timp cât însăși inculpatul recunoaște că oferire și promisiunea au avut loc înainte de a se proceda la înregistrarea discuțiilor deci înainte de a fi lăsat singur în birou pentru a fi organizată înregistrarea discuției. Inculpatul cunoștea că este deja cercetat pentru fapte similare și că prins din nou în trafic având asupra sa țigări de contrabandă își agravează situația juridică motiv pentru care încerca prin mituire să evite acest lucru.

Făcând trimitere la probele administrate în cauză, tribunalul a arătat că nu rezultă un comportament al denunțătorului prin care lasă să se înțeleagă că trebuie mituit, mai ales că inculpatul ar fi avut posibilitatea să respingă acest lucru și să permită organului de poliție să întocmească actele cu privire la constatarea transportului.

În drept s-a mai reținut că faptele inculpatului de a deține și transporta cantitatea de 750 cartușe țigări cunoscând că provin din contrabandă și destinate săvârșirii acesteia, constituie infracțiunea de contrabandă, faptă prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea,deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.Această infracțiune se precizează că rezultă din materialul probator administrat în cauză, dar și din rechizitoriile și hotărârile instanțelor de judecată în cauzele în care inculpatul a mai fost cercetat pentru infracțiuni similare precum și din notele de redare a convorbirilor ce au avut loc între denunțător și inculpat. Astfel, se poate constata fără putință de tăgadă că inculpatul cunoștea proveniența și destinația cartușelor de țigări, acesta chiar indicând că pentru transportul fiecărui bax ( sac a câte 50 cartușe țigări) primea suma de 50 RON. De asemenea, fapta inculpatului M.J. de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, din Legea nr. 571/2003 fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, constituie infracțiunea prevăzute și pedepsite de art. 296

1

alin. (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003.

Reținând vinovăția inculpatului cu privire la faptele deduse judecății, instanța de fond l-a condamnat pe acesta, în baza situației de fapt descrisă și a textelor de lege încriminatorii la câte o pedeapsă cu închisoarea care a fost stabilită conform limitelor de pedeapsă prevăzute dar ținând cont și de dispozițiilor art. 52 C. pen. care reglementează scopul pedepsei.

La stabilirea și dozarea pedepselor, instanța s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume împrejurările săvârșirii faptelor, inculpatul nefiind la prima abatere de acest gen, modalitatea concretă în care au fost săvârșite, comportamentul inculpatului, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor reținute în sarcina sa. în condițiile în care inculpatul știa că primise o condamnare la pedeapsa închisorii chiar dacă nu este definitivă, pentru fapte similare.

în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, s-a apreciat că nu se impune un astfel de regim de clemență judiciară, în condițiile în care inculpatul știa că primise o condamnare la pedeapsa închisorii, pentru fapte similare, chiar dacă nu este definitivă și se dispusese suspendarea executării, știa că are probleme de sănătate care fac mai greu de suportat un regim de detenție pe care putea să-l prevadă atunci când a continuat să se angreneze în săvârșirea de fapte pentru care deja fusese condamnat și chiar fusese atenționat de revocare a suspendării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu toate acestea tribunalul s-a orientat, către un cuantum al pedepselor adecvat pericolului social pe care îl reprezintă fiecare faptă, pedeapsa cea mai aspră fiind aplicată pentru infracțiunea de dare de mită, avându-se în vedere modalitatea comiterii, împrejurarea și scopul săvârșirii, în sensul că inculpatul știa că se află sub interdicții impuse de o altă sentință de condamnare și cu toate acestea perseverează către fapte mai grave decât cele pentru care mai fusese cercetat.

Cu privire la modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că cea mai adecvată pentru a contribui la reeducarea condamnatului este privarea de libertate, având în vedere nu numai gravitatea faptelor dar și conjunctura săvârșirii acestora în condițiile în care pentru judecarea unor fapte similare fusese liberat sub control judiciar, motivul principal fiind starea de sănătate de care se pare că inculpatul dorește să o folosească drept împrejurare favorabilă comiterii de infracțiunii.

În baza art. 270 alin. (1). cu referire la art. 270 alin. (3). din Legea nr. 86/2006, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii. în baza art. 71 alin. (2). C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a lit. b). C. pen. Instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor inculpatului de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunțată de CEDO în data de 06 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii prevederi incidente în baza art. 20 din Constituția României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

Cu privire la dreptul de a alege în alegerile legislative, instanța nu a considerat că pedeapsa interzicerii exercițiului acestuia este justificată în cauza de fată de un scop legitim, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, aceasta nefiind o faptă cu violentă aptă să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viata socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative.

În ce privește cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat și care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcții elective publice, instanța de fond a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă de iure cu executarea pedepsei penale.

Totodată față de faptul că prin Adresa cu nr. 2513 din 19 martie 2012 Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova a comunicat în cauză doar calculul reprezentând cuantumul accizei aferente țigaretelor și modul cum a fost făcut acest calcul fără a preciza dacă se constituie parte civilă cu această sumă și deși legal citată cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în fața instanței și cu ce sumă DJAOV - Prahova, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a comunicat alte date, tribunalul a luat act că partea civilă, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Față de atitudinea procesuală a părții civile, tribunalul a confiscat de la inculpat în baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. f). C. pen., doar cele, 750 cartușe țigări marca R, descoperite în posesia acestuia.

În baza dispozițiilor art. 255 alin. (1) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat și suma de 5.800 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare și chitanței nr. 4851065/1 și sumele de 3 RON și 20 euro consemnate la CEC conform chitanțelor nr. 4851065/1 și 4851078/1.

De asemenea, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile privind confiscarea autoturismului marca VS cu nr. de înmatriculare ............. serie șasiu ............., a briceagului din material lemnos de culoare maro cu lama în lungime totală de 37 cm, a telefoanelor mobile marca S, GT, cu cartela SIM C, N. cu cartela C, N. cu cartelă V., Cartela CF sigilată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul și ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.

ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, în apelul declarat a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală cu suma de 322.129 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de către inculpat prin neplata accizei, TVA și taxe vamale.

A mai precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în cadrul procesului penal, atâta vreme cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

lit. i) din Legea nr. 571/2003, acesta trebuia obligat la plata prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului.în concluzie a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii privind obligarea inculpatului M.J. la plata sumei de 322.129 RON reprezentând accize, taxe vamale și TVA.

Inculpatul prin apelul formulat a solicitat reducerea pedepsei rezultante, precizând că recunoaște întru-totul infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, dând chiar și o declarație în acest sens, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. Reducerea pedepsei, a precizat inculpatul că se impune, prin prisma circumstanțelor sale personale arătând în acest sens că, nu este recidivist și are o stare a sănătății precară având două proteze la nivelul oaselor bazinului.

Examinând apelurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., curtea a apreciat că numai apelul formulat de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Coroborând probele administrate până în prezent, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, însoțit de planșe foto, procesul-verbal de interceptări, procesul-verbal percheziție, declarațiile martorilor, adresa Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova privind cuantumul accizelor aferente țigaretelor găsite în mașina condusă de către inculpat, precum și declarațiile acestuia, Curtea a apreciat că instanța de fond a reținut situația de fapt astfel cum aceasta s-a derulat în realitate.

Astfel, s-a constatat că la data de 14 martie 2012, în jurul orelor 14:30 un echipaj de poliție din cadrul Secției nr. 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ............. condus de numitul M.J., iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartușe țigări marca R netimbrate, pentru care inculpatul nu a prezentat documente legale de proveniență.Inculpatul, ulterior, a fost invitat la Postul de Poliție Gorgota unde i-a propus inspectorului principal de poliție S.G. „să ajungă la o înțelegere" oferindu-i o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cu privire la constatarea transportului de țigări.

Față de această atitudine, lucrătorul de poliție a anunțat conducerea I.P.J. Prahova și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Prahova, care au constituit o echipă operativă în vederea constatării infracțiunii, de dare de mită.

În acest context, inspectorul de poliție denunțător, a continuat activitatea de constatare a celor reținute în trafic, perioadă în care inculpatul M.J., a promis inițial suma de 5.000 euro iar ulterior a oferit și pus la dispoziție pe biroul lucrătorului de poliție S.G., suma de 5.800 RON aspecte ce au fost surprinse și cu aparatura de înregistrare audio - video disimulată. în mod corect instanța de fond a încadrat această situație de fapt, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, toate fiind comise sub forma concursului real de infracțiuni.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, dar și la modalitatea executării a pedepsei rezultante, Curtea a considerat că acestea respectă întru-totul criteriile prev. de art. 72 C. pen. dar și scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. S-a observat astfel, că pentru fiecare pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere situația medicală a inculpatului, cuantumul prejudiciului produs, dar și atitudinea acestuia (care într-un fel sau altul a recunoscut comiterea infracțiunilor, declarând însă că nu este vinovat pentru comiterea infracțiunii de dare de mită motiv pentru care nu a dorit să fie judecat în baza procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen. De asemenea s-a mai reținut că acesta a mai fost cercetat în mai multe rânduri pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.

Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală - s-a observat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, însă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform Sentinței penale nr. 1077 din 16 decembrie 2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 556 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, precum și la 4 ani închisoare prin Sentința penală nr. 323/2011 a Tribunalului Argeș.

Apreciind asupra celor de mai sus, Curtea a considerat că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate se circumscrie perfect criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și este aptă de a forma în conștiința inculpatului o atitudine față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, așa cum cere art. 52 C. pen.

În consecință, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul inculpatului ca nefondat.

În ceea ce privește acțiunea civilă, Curtea a constatat că prin adresa existentă la fila 72 dosar urmărire penală, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova a precizat că suma ce reprezintă cuantumul accizei aferentă țigaretelor descoperite în autoturismul condus de inculpat este de 49.408 RON.Ulterior, procurorul nu a mai solicitat nici o relație de la această instituție, considerând că prin adresa de mai sus s-a constituit parte civilă cu respectiva sumă.

Instanța de fond, pe parcursul cercetării judecătorești a citat aceeași instituție, cu mențiunea „dacă se constituie parte civilă în fața instanței și cu ce sumă" iar pentru că nu a precizat expres a apreciat că Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Așa cum mai sus s-a menționat, împotriva Sentinței instanței de fond a declarat apel ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București apreciind că în mod greșit instanța de fond a dispus așa cum s-a menționat mai sus.

Observând H.G. nr. 110/2009, Anexa II privind Structura Organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor, Curtea a constatat că direcțiile județene pentru Accize și Operațiuni Vamale nu pot angaja din punct de vedere juridic această autoritate.

Singurele direcții ce pot angaja astfel această instituție sunt direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, întrucât numai acestea beneficiază de asistență din partea direcției juridice.

Ca o consecință a celor de mai sus, Curtea a apreciat că în mod greșit în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond a fost citată ca persoană vătămată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, trebuind ca în această calitate să fie citată cu mențiunea „dacă se constituie parte civilă în cadrul procesului penal" ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București. De altfel, în toate dosarele în care sunt persoane trimise în judecată pentru infracțiuni de contrabandă și deținerea unei cantități de țigarete în afara antrepozitului fiscal este citată Direcția Regională în raza căreia se presupune că s-a comis infracțiunea de contrabandă.

Față de aceste aspecte, Curtea a apreciat că în fața organelor de urmărire penală, iar ulterior în fața instanței de fond judecarea acțiunii civile a avut loc fără citarea în mod legal a persoanei vătămate și anume ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.

Pentru cele de mai sus, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 382 alin. (2) și art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a desființat, în parte, Sentința apelată și a dispus rejudecarea cauzei, în latură civilă, cu citarea în mod legal a ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2012 la zi, iar pe de altă parte având în vedere predispoziția inculpatului pentru comiterea acelorași gen de infracțiuni, situație ce a rezultat din faptul că a fost până în prezent cercetat pentru astfel de fapte și chiar condamnat, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M.J.

împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.J., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17/2 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susținute și oral de apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei recurate și reducerea pedepsei de 4 ani, aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Cu privire la latura civilă a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și în mod greșit a fost lăsată nesoluționată latura civilă, întrucât în cursul cercetării judecătorești s-a pus în vedere părții civile să se prezinte pentru a-și preciza poziția procesuală

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat M.J., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate circumstanțe favorabile inculpatului.

Așadar, Înalta Curte reține că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, la data de 14 martie 2012, în jurul orelor 14:30 un echipaj de poliție din cadrul Secției nr. 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ............. condus de inculpatul M.J., iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartușe țigări marca R netimbrate, pentru care inculpatul nu a prezentat documente legale de proveniență.Inculpatul, ulterior, a fost invitat la Postul de Poliție Gorgota unde i-a propus inspectorului principal de poliție S.G. „să ajungă la o înțelegere" oferindu-i o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cu privire la constatarea transportului de țigări.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanțele au avut în vedere cerințele prev. de art. 72 C. pen.; au analizat dispozițiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptei comise, cât și datele personale ale inculpatului, care mai este cercetat în alte două cauze pentru fapte similare, suferind de diverse afecțiuni medicale, cât și conduita sa parțial sinceră pe parcursul procesului penal.

În raport de gradul de pericol social al faptei, ridicat în raport de valoarea sociala ocrotită și consecințele produse, corect s-a apreciat că nu este posibilă reducerea pedepsei și aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei, așa cum s-a solicitat.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și modalității de executare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă, parțial sinceră, la soluționarea cauzei nu a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., deși, la instanța de fond i s-au făcut cunoscute aceste dispoziții legale și a precizat expres că nu dorește soluționarea cauzei în procedura simplificată, aceste dispoziții fiind invocate tardiv, la instanța de recurs.

Cu privire la latura civilă, Înalta Curte reține că au fost respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 347 C. proc. pen.,instanța de apel a procedat corect în raport de înscrisurile aflate la dosar, acțiunea civilă nu împietează asupra acțiunii penale, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

și 17

2

C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.J. și nici schimbarea modalității de executare.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2012 la 14 noiembrie 2012.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2012 la 14 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM