ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2728/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2728/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 61 din 11 aprilie 2012 Tribunalul Tulcea a dispus:

- în baza art. 174 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului M.I.A. la

o pedeapsă de 12 ani închisoare și a interzis pe o durată de 4 ani drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea aceluiași inculpat la

o pedeapsă de 4 ani închisoare.

- în baza art. 208 alin. (1)-209 alin.

(1) lit. g) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea

aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În

conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul să

execute

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o până la maximul

de 13 ani și 4 luni închisoare.

În

conformitate cu art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul va

executa pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În

conformitate cu art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

a inculpatului.

În

conformitate cu art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă

durata arestului preventiv, de la 18 ianuarie 2012, la zi.

A constatat că părțile vătămate nu s-au

constituit părți civile în cauză.

În

conformitate cu art. 348 și art. 109 C. proc. pen. a dispus

restituirea către părțile vătămate Ș.A., P.M. și Ș.M.G. a celor trei telefoane mobile

(sustrase de inculpat) și atașarea la dosar, ca mijloc de probă, a celorlalte obiecte

înaintate instanței, conf. procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.

În

conformitate cu art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea

de la inculpat a sumei de 30 RON.

În

temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare.

În

conformitate cu art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul

să plătească în folosul statului suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Tulcea nr. 9/P/2012 din 06 martie 2012, verificat sub aspectul legalității și al

temeiniciei, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 174 alin. (1) și art. 208

alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen., reținându-se că în noaptea de 5 din 6

ianuarie 2012, pe fondul consumului exagerat de alcool și a unor neînțelegeri anterioare,

a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei Ș.I. din comuna M., sat V., jud.

Tulcea, a agresat-o fizic doborând-o la pământ, lovind-o cu capul de un grilaj metalic

și rupându-i patru coaste prin compresie cu genunchii după care i-a acoperit căile

respiratorii

cu mâna până s-a sufocat, iar după ce a încercat să șteargă urmele faptei a sustras

3 telefoane mobile și suma de 30 RON aparținând victimei.

A doua zi de dimineață, inculpatul și-a

făcut un bagaj sumar și a plecat spre M. de unde urma să ia vaporul spre Tulcea,

hotărând să se sustragă urmării penale și să plece în străinătate la reședința surorii

sale din localitatea spaniolă Torijos. Din Autogara T., inculpatul a cumpărat bilet

pentru cursa de Spania din acea seară, ora 20:30. A plecat spre București cu un

microbuz A., iar în dimineața zilei de 07 ianuarie 2012 a fost preluat de un autocar

al aceleiași firme cu destinația Spania.

Prin actul de sesizare s-a dispus totodată:

neînceperea urmăririi penale față de D.R. și D.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii

de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., întrucât fapta nu a fost

săvârșită de către aceștia și neînceperea urmăririi penale față de A.N., cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât

lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În

data de 18 ianuarie 2012, inculpatul a fost ridicat de autoritățile

spaniole în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Tulcea, fiind

predat autorităților române în data de 27 ianuarie 2012.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit

raportului medico-legal de autopsie din 19 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J. Tulcea,

moartea numitei Ș.I. de 43 de ani a fost violentă, fiind determinată de asfixia

mecanică datorată aspirației sanguine în căile respiratorii asociată cu compresiunea

manuală a gâtului (sugrumare), combinată cu elemente de sufocare (obturarea orificiilor

respiratorii) în asociere cu o traumă contuză a capului (cu plăgi contuze ale scalpului

și hemoragie subarahnoidiană) combinată cu compresiunea toracică și abdominală,

cu fracturi costale multiple cu perforarea plămânului drept, și cu dilacerări capsulare

hepatice.

Plăgile scalpului au putut fi cauzate prin

lovire cu/de corpuri contondente/suprafețe dure, probabil supradenivelate.

Toate leziunile traumatice par a avea aceeași

vechime și au putut fi cauzate în succesiune rapidă. Victima prezintă leziuni traumatice

care pot sugera un mecanism de apărare.

Fiind audiat după aducerea în țară, în

prima fază inculpatul M.I.A. a recunoscut doar parțial săvârșirea faptei, revenind

însă ulterior asupra declarației inițiale, astfel că

în

fața instanței de judecată inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. arătând că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost

trimis în judecată și că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în

cursul urmării penale.

Examinând actele dosarului, cererea inculpatului

a fost admisă, instanța constatând că faptele pentru care acesta a fost trimis în

judecată există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat cu vinovăție

în forma cerută de lege.

Această situație de fapt a fost reținută

pe baza următorului material probatoriu: procesul-verbal de cercetare la fața locului,

procesul-verbal privind ridicarea de la inculpat; proces-verbal de sesizare a lucrătorilor

Postului de Poliție M. de către numitul M.M.; proces-verbal de cercetare la fața

locului din data de 06 ianuarie 2012 cu planșa foto; proces-verbal privind ridicarea

de la mama inculpatului M.I.A. a unei bluze de trening ce aparține acestuia din

urmă și care prezintă urme de noroi și sânge; raport medico-legal de autopsie din

06 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J. Tulcea; raport de constatare medico-legală

din 01 februarie 2012 privind examinarea corporală și grupa sanguină a inculpatului;

proces-verbal privind numerele de telefon folosite de victimă în perioada anterioară

datei când i-a fost suprimată viața; procese-verbale de redare a unor convorbiri

telefonice interceptate și înregistrate; procese-verbale din 08 ianuarie 2012 și

09 ianuarie 2012 privind obținerea de informații de către lucrătorii de poliție

cu referire la locația din Spania unde inculpatul a încercat să se ascundă pentru

a se sustrage urmăririi penale; ordonanța din 18 ianuarie 2012 prin care s-a dispus

efectuarea unei expertize biocriminalistice și procesul-verbal privind concluziile

expertizei; declarațiile martorilor; rapoartele întocmite de agenții de poliție

D.R. și D.G. în data de 27 februarie 2012 cu privire la afirmațiile inculpatului

privind agresarea sa cu puțin timp înainte de săvârșirea faptei; declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului; proces-verbal din 01 martie 2012 privind reconstituirea

de către inculpat a modului de săvârșire a faptei, cu planșa foto, se constată că

situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute prin actul de acuzare,

iar vinovăția inculpatului poate fi reținută fără nici un dubiu.

În

drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2),

art. 174 alin. (1) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului au fost avute în vedere, criteriile prev. de art. 72 C. pen. respectiv,

modul de comitere al infracțiunii de omor-cea mai gravă dintre faptele pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată-demonstrează ferocitate și dispreț față de

valorile sociale ocrotite de lege, tulburarea deosebită a inculpatului, sub imperiul

căreia se afla în momentul comiterii faptei, accentuată și pe fondul consumului

de alcool, vârsta acestuia (22 ani) și lipsa antecedentelor penale.

Împotriva sentinței primei instanțe au

formulat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, inculpatul

M.I.A. și părțile civile Ș.A. și Ș.M.G.

Apelurile declarate de către parchet și

de către părțile vătămate Ș.A. și Ș.M.G. au vizat greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpatului M.I.A. solicitând majorarea acestora.

Apelul declarat de inculpat a vizat cuantumul

pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 74/P din 19 iunie

2012 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

S-a reținut că la individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere condițiile prev. de

art. 72 și art. 52 C. pen. astfel că nu se impune nici majorarea și nici reducerea

acestora.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.A. invocând cazul de

casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat

reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus și înlăturarea

sporului aplicat.

Recursul este nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

în mod corect s-a reținut fapta și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate

în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul M.I.A. în seara zilei de 05

ianuarie 2012, pe fondul unei dușmănii mai vechi cu victima Ș.I. și a consumului

exagerat de băuturi alcoolice, a pătruns fără drept în magazinul pe care aceasta

îl avea amenajat

În curtea locuinței sale din comuna M.,

sat V., județul Tulcea și a agresat-o fizic, doborând-o la pământ și a lovit-o cu

capul de un grilaj metalic, după care s-a suit cu genunchii pe pieptul ei, rupându-i

patru coaste și provocându-i hemoragie internă, acoperindu-i apoi gura și căile

respiratorii cu palma până când victima a decedat, iar după ce a încercat să șteargă

urmele faptei a sustras 3 telefoane mobile și suma de 30 RON aparținând victimei

- întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 192

alin. (2), art. 174 alin. (1) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C.

pen.

Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate

criticile formulate de inculpat reținând că în cauză, s-a făcut o corectă individualizare

a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere

a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză,

s-a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile

de care este acuzat inculpatul, de gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise, determinat de circumstanțele reale ale comiterii, respectiv faptele comise

de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat și demonstrează un dispreț

față de valorile sociale ocrotite de lege, însă s-a avut în vedere vârsta tânără

a inculpatului - 22 ani, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, dar și disp.

art. 320

1

C. proc. pen.

Așadar, lipsa antecedentelor penale ale

inculpatului, limitele de pedeapsă stabilite de lege, cât și conduita inculpatului

după comiterea faptei au constituit criterii de apreciere la stabilirea cuantumului

final al pedepsei.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., pedepsele de 12 închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 alin. (1) art. 192 alin. (2) și

art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen. aplicate inculpatului M.I.A. au

fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele

acestora.

În

consecință, față de toate aceste considerente Înalta

Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată

care

a fost sporită cu 1 (un) an și 4 (patru) luni a fost just individualizată, nejustificându-se

reducerea acesteia.

Se constată, de asemenea că aplicarea sporului

de 1 (un) an și 4 (patru) luni este pe deplin justificat, în mod corect făcându-se

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru a da eficiență pedepselor

contopite și pentru atingerea scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.

Totodată, acesta fiind necesar pentru a

sancționa pluralitatea infracțională ce face obiectul concursului, având în vedere

că s-a dispus contopirea a 3 pedepse, de urmarea socialmente periculoasă a infracțiunilor

săvârșite, ceea ce evidențiază nu doar o predilecție a inculpatului, ci chiar o

specializare a acestuia în comiterea de infracțiuni.

În

consecință, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că

pedeapsa stabilită a fost corect individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea

inculpatului și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C.

pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident

în speță cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.

Neexistând alte temeiuri de casare care

pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul

M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat,

în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin.

(2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

arestării preventive de la 11 aprilie 2012 la 10 septembrie 2012.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include

și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 74/P din

19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata arestării preventive de la 11 aprilie 2012 la 10 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie

2012.