ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2848/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2848/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar:
Prin Sentința penală nr. 873 din data de 14
decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1)
lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art.
320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă
de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei
principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76
alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320
1
C. proc. pen., a
fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65
C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 5 ani
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de
pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut
starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada
reținerii și arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată,
respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic.
art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu
referire la art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul
N.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după
executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la o pedeapsă de 5 ani
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale,
în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 5 ani
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de
pedeapsă accesorie. S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut
starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada
reținerii și arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată,
respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 17 alin.
(1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de
194,44 grame cocaină și 5,11 grame cocaină, indisponibilizată la I.G.P.R
conform dovezii seria H nr. X, cantități ramase în urma analizelor de laborator
și distrugerea acestora.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: trei
telefoane marca N. și a cartelelor SIM D., V. și C. ridicate de la inculpatul
G.M.F.; a telefonului marca N. și a cartelei SIM C. ridicate de la inculpatul
N.G. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că prin
Ordonanța nr. 398D/P/2011 din data de 10 octombrie 2011 emisă în dosarul cu
același număr, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe numiții G.M.F., N.G.,
Ș.C.R. zis "G." și alții, și continuarea cercetărilor față de aceștia
într-un dosar separat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de
droguri de mare risc și introducere de droguri de mare risc pe teritoriul
României, fapte prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.
3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în această modalitate
constituindu-se prezentul dosar.
Disjungerea cauzei
s-a impus deoarece urmare autorizațiilor de interceptare și înregistrare emise în
Dosarul 398D/P/2011 a rezultat faptul că inculpații G.M.F., N.G. împreună cu
învinuitul Ș.C.R. zis "G." și alte persoane neidentificate desfășoară
activități infracționale circumscrise traficului de droguri, iar cercetările în
Dosarul 398D/P/2011 erau într-o fază avansată, cu inculpați aflați în stare de
arest preventiv, fiind necesară sesizarea, de îndată, a Tribunalului București
cu rechizitoriu.
În consecință, din
exploatarea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză a
reieșit că inculpații G.M.F. și N.G. au plecat, la începutul lunii octombrie
2011, din București, cu destinația Spania (Madrid), urmând a aduce în țară o
importantă cantitate de droguri în vederea comercializării. Trebuie menționat
că, mai întâi, a plecat din București inculpatul G.M.F. și ulterior la cererea
acestuia din urmă și pe cheltuiala sa a plecat și inculpatul N.G. Astfel, prin
Ordonanța de delegare din data de 15 octombrie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul
Teritorial București a dispus delegarea lucrătorilor de poliție din cadrul
I.G.P.R - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București -
Serviciul Antidrog, în vederea prinderii în flagrant a persoanelor cu privire
la care exista suspiciunea că urmează să introducă în România o anumită
cantitate de droguri, precum și pentru efectuarea altor activități procedurale.
În aceste
împrejurări, în data de 17 octombrie 2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat
la Vama Nădlac unde au instalat un dispozitiv de supraveghere întrucât existau
indicii că inculpații urmează să intre în România deplasându-se cu un autocar.
În jurul orelor 10:30 și-a făcut apariția un autocar cu nr. de înmatriculare
TR-AA-AAA aparținând SC M.A. SRL, în care se aflau și inculpații G.M.F. și N.G.
împreună cu martorul T.C.G.. În continuare, s-a procedat la urmărirea
autocarului respectiv de către lucrătorii de poliție așteptându-se momentul
oportun pentru a interveni și imobiliza pe inculpați. În apropiere de
localitatea Miercurea Sibiului autocarul cu care se deplasau inculpații a făcut
o oprire, ocazie cu care aceștia au coborât și au urcat într-o mașină tip taxi,
continuându-și drumul cu acest mijloc de transport.
În apropiere de
intrarea în orașul Sibiu, respectivul autoturism a fost oprit de către
lucrătorii de poliție, trecându-se la imobilizarea persoanelor, cât și la
percheziționarea acestora, a autoturismului și a bunurilor și obiectelor aflate
înăuntru. În autoturism se aflau inculpații G.M.F. și N.G., martorii T.C.G. și
T.G., acesta din urma fiind și conducătorul autoturismului taxi cu care se
deplasau persoanele în cauză. Trecându-se la verificarea bagajelor, în prezența
martorilor asistenți C.C.D. și C.D., într-unul din bagaje, revendicat în primă
instanță de inculpatul G.M.F., s-au găsit disimulate în două borcane cu
ciocolată două pungi din material plastic transparent în care se afla o
substanță solidă de culoare albă.
Potrivit Raportului
de constatare tehnico-științifică din 24 octombrie 2011, cele două pungi
conțineau cantitatea totală de 199,28 grame cocaină. Cantitatea de 193,44 grame
cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator, și cantitatea de 5,11 grame
cocaină păstrată drept contraprobă se află la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform
dovezii seria H nr. X din data de 9 noiembrie 2011. Fiind audiat, inculpatul
G.M.F. a avut o atitudine sinceră, declarațiile sale coroborându-se cu
ansamblul probelor existente în dosar. Anterior arestării, inculpatul G.M.F.
lucra în construcții în Spania, pe cont propriu, fiind șeful unei echipe care
efectua diverse lucrări de acest gen, însă se deplasa destul de frecvent în
România. Potrivit declarațiilor acestuia, în luna iulie 2011, cu ocazia
efectuării unei lucrări de amenajări interioare într-un oraș de la periferia
Madridului, prin intermediul proprietarului imobilului unde efectua lucrarea, care
era consumator de droguri, l-a cunoscut pe numitul D., furnizorul de droguri al
acestuia, originar din Ecuador, care i-a vorbit despre intențiile sale de a-și
"extinde afacerea" și în România. În continuare, cu ocazia unei
deplasări în România, inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe numitul "C.",
care aflând că lucrează în Spania l-a întrebat dacă poate procura cocaină
întrucât are niște clienți care ar putea să cumpere astfel de substanțe. În
aceste condiții inculpatul G.M.F. l-a anunțat pe numitul "D." și
astfel a avut loc prima livrare de droguri efectuată de către inculpat.
Introducerea drogurilor în România s-a făcut ca și în speța de față printr-un
colet, fiind disimulate în borcane de ciocolată. Ulterior în anturajul
numitului "C." inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe inculpatul N.G.
căruia i-a propus să-i livreze lui cocaină întrucât are și el suficienți
clienți care ar putea să o achiziționeze. În consecință, acesta a fost momentul
care a marcat începutul colaborării dintre cei doi inculpați. Până în momentul
prinderii în flagrant, inculpatul G.M.F. afirmă că i-a dat inculpatului N.G. de
trei ori cocaină, totalizând cantitatea de aproximativ 300 grame cocaină.
Transportul drogurilor s-a făcut de asemenea prin colet, iar plata se făcea în
două - trei zile de la predarea acestora. Referitor la transporturile de
cocaină anterioare prinderii în flagrant, au existat date rezultate din
interceptările efectuate în cauză, mai ales referitor la ultima livrare de
cocaină care s-a făcut pentru niște indivizi cunoscuți cu numele de
"A." și "E." care, după primire nu au mai plătit-o,
generând o pagubă în ceea ce-l privește pe inculpatul G.M.F. în cuantum de
aproximativ 9.500 euro, sumă pe care inculpatul afirmă că o datora
narcotraficantului furnizor.
Referitor la cantitatea
de aproximativ 200 grame de cocaină găsită cu ocazia prinderii celor doi
inculpați în flagrant în data de 17 octombrie 2011, inculpatul G.M.F. a afirmat
că inculpatul N.G. a insistat să-i furnizeze 200 grame de cocaină. Întrucât
avea o datorie destul de mare la "D.", inculpatul G.M.F. i-a cerut
inculpatului N.G. să plătească suma de 3.000 euro în avans și să vină în Spania
pentru a vedea la fața locului care este situația în legătură cu livrarea pe
mai departe a cocainei în aceleași condiții ca și până în acel moment, acesta
trebuind să-și asume un angajament față de furnizor în privința plății
datoriei. În aceste condiții, așa cum rezultă și din convorbirile interceptate,
inculpatul N.G. s-a deplasat în Spania (Madrid), mergând împreună cu inculpatul
G.M.F. la locuința numitului "D. ", unde au discutat cu soția
acestuia "B." și doar telefonic cu "D.", care era plecat în
Ecuador. Cu ocazia discuțiilor inculpatul N.G. și-a luat angajamentul ca până
în data de 20 octombrie 2011 să strângă banii reprezentând contravaloarea
drogurilor, iar în data de 21 octombrie 2011 urma să vină personal
"D." în București pentru a intra în posesia sumei respective.
Referitor la bagajul
în care s-a găsit cantitatea de cocaină inculpatul G.M.F. a precizat că
impropriu spus era doar al său, întrucât potrivit "afacerilor"
derulate împreună cu inculpatul N.G., este evident că drogurile respective le
aparțineau amândurora și urmau să fie valorificate de inculpatul N.G. conform
înțelegerii existente între ei. Inculpatul N.G. a avut o atitudine oscilantă pe
parcursul urmăririi penale, afirmând inițial că nu avea cunoștință de faptul că
se aflau droguri în bagajul care potrivit susținerilor sale aparținea doar
inculpatului G.M.F., pentru ca ulterior în declarația din data de 5 decembrie
2011 să revină asupra declarațiilor sale anterioare și să afirme că știa că în
bagaj se afla cocaină și că urma să găsească "clienți" pentru ea
împreună cu celălalt inculpat, după ce ajungeau în București. De asemenea,
inculpatul N.G. a recunoscut că a trimis suma de 3.000 euro inculpatului
G.M.F., care reprezenta o parte din contravaloarea cocainei ce urma a fi
livrată, bani pe care i-a împrumutat de la inculpatul Ș.C.R.
În privința
inculpatului N.G. s-a reținut că există mai multe convorbiri telefonice din
care rezultă că acesta era apelat și vindea cocaină către mai mulți
consumatori, discuțiile fiind mai mult decât evidente cu privire la obiectul
acestora. În plus, martora A.I.N. a fost audiată și a declarat că a cumpărat de
mai multe ori cannabis și cocaină de la inculpatul N.G. În consecință, ținând
cont de faptul că inculpatul N.G. a avansat o sumă de bani pentru plata
cocainei care a fost găsită cu ocazia prinderii în flagrant, s-a deplasat
personal în Madrid pentru a fi de față în momentul primirii drogurilor și
pentru a garanta într-un fel că "afacerea merge mai departe" în
pofida datoriilor acumulate de către inculpatul G.M.F. la narcotraficantul
ecuadorian, având în vedere și convorbirile interceptate în cauză din care
rezultă că cei doi inculpați împreună vor introduce în România o cantitate de
droguri, aspect confirmat în momentul prinderii acestora în flagrant, rezultă
fără dubiu că cei doi inculpați sunt în mod egal vinovați de săvârșirea
infracțiunilor reținute în sarcină.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare o Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și a
solicitat majorarea pedepselor aplicate date fiind și împrejurările concrete de
săvârșire a faptelor și inculpații G.M.F., care a solicitat aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen., și N.G., care a solicitat reducerea
pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală
nr. 144/A din 17 mai 2012, Curtea de Apel București a respins ca nefondate
apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații G.M.F. și
N.G. împotriva Sentinței penale nr. 873 din 14 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul București, secția a II-a penală. În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., a dedus
perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 octombrie 2011 la zi
pentru ambii inculpați și a obligat pe fiecare inculpat la câte 200 RON
fiecare, cheltuieli judiciare statului.
A reținut instanța de
apel că ambii inculpați, printr-o înțelegere prealabilă, au transportat, în mod
disimulat, din Spania, în România, cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină,
drog de mare risc, care urma să fie valorificată în România. Inculpații, după ce
au fost urmăriți de la întoarcerea în țară, în apropierea orașului Sibiu, au
fost opriți în trafic, iar la percheziție au fost depistate drogurile și
reținuți de organele de poliție.
A apreciat că lipsa
antecedentelor penale și sinceritatea inculpaților nu sunt de natură să
justifice micșorarea cuantumului pedepsei de câte 5 ani închisoare, aplicată de
instanța de fond. Dimpotrivă, față de pericolul social al faptei comise și
având în vedere și dispozițiile art. 52 C. pen., s-a constatat că pedepsele la care
au fost condamnați cei doi inculpați-apelanți au fost corect individualizate.
S-a reținut că dacă denunțul celor doi inculpați nu a fost valorificat de
organele de anchetă, nu se poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 16 din
Legea nr. 143/2000.
A constatat că nu se
impune nici majorarea pedepselor de câte 5 ani aplicate de prima instanță,
fiind o consecință a aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen., când pedeapsa prevăzută de lege s-a redus cu o treime, apreciindu-se că
pedepsele de câte 5 ani închisoare apar corect individualizate în raport și de
cantitatea de 200 grame traficată, dar și de datele personale ale fiecărui
inculpat, așa cum rezultă din restul de acte depuse la dosar.
Împotriva Deciziei
penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București au formulat recurs
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -
Serviciul Teritorial București și a invocat cazurile de casare prev. de art.
385
9
pct. 9 C. proc. pen., susținând că există o contradicție între
considerentele hotărârii atacate și dispozitivul acesteia și a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru
rejudecarea apelurilor, și pct. 14, susținând că pedepsele aplicate nu satisfac
cerințele art. 72 C. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea
hotărârilor atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Inculpatul
N.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., solicitând aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor
personale, reducerea pedepsei și ca modalitate de executare a solicitat
aplicarea disp. art. 86
1
C. pen., și inculpatul G.M.F., care a
invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și
a solicitat reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cât și reducerea
pedepsei cu aplicarea disp. art. 86
1
alin. (2) C. pen. și cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 17
1
C. pen., arătând că în
mod greșit instanța de apel nu a dispus reducerea pedepsei ca urmare a
aplicării disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Examinând decizia
recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
București și de inculpații G.M.F. și N.G., dar și din oficiu, conform
prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
din același cod, Înalta Curte constată că
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpații
G.M.F. și N.G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată
că prima instanță și instanța de prim control judiciar au stabilit corect
situația de fapt și au reținut vinovăția celor doi inculpați pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost condamnați
la pedepse de câte 5 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
În ceea ce privește
critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare
la art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen., în sensul că există o
contradicție între considerentele deciziei atacate și dispozitiv, Înalta Curte
constată că această critică este neîntemeiată, întrucât în considerentele
deciziei se regăsesc motivele și argumentele care au condus la pronunțarea
deciziei. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în
ansamblu problemelor supuse dezbaterii, astfel că hotărârea atacată răspunde
criticilor formulate de către părți în apel și considerentele deciziei nu
contrazic dispozitivul acesteia.
Astfel, în
considerentele deciziei atacate, instanța a făcut referire la situația de fapt
și a dezvoltat motivele invocate de inculpați, făcând referire la dispozițiile
legale care au condus la pronunțarea deciziei, astfel că nu se regăsește
aplicabilitate cazului de casare invocat, deoarece considerentele deciziei nu
contrazic dispozitivul acesteia, instanța de apel constatând în considerente că
pedepsele au fost corect individualizate și pronunțând decizia în acest sens,
respectiv respingerea ca nefondate a apelurilor.
În ceea ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
invocat de inculpați în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 16 din
Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată
întrucât, potrivit dispozițiilor menționate, beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a comis una
dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale
denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor
persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, ceea ce înseamnă că
denunțul și tragerea la răspundere a altor persoane trebuie concretizate până
la finalizarea urmăririi penale, prin emiterea rechizitoriului.
Or, din adresa aflată
la dosarul instanței de apel rezultă că denunțurile formulate de inculpați au
fost făcute în anul 2012, iar rechizitoriul a fost întocmit la data de 7
decembrie 2012, astfel că denunțurile inculpaților nu au condus în timpul
urmăririi penale la facilitarea, identificarea și tragerea la răspundere a
altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, pentru a le fi
aplicate dispozițiile solicitate.
În ceea ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. invocat de
către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul
majorării pedepselor, și de către inculpați, în sensul reducerii pedepsei,
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților,
instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a
funcțiilor de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii
săvârșirii de noi infracțiuni.
Potrivit art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse
greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte
limite decât cele prevăzute de lege.
Pedepsele aplicate
inculpaților, de câte 5 ani închisoare, au fost corect individualizate atât cu
privire la cuantum, cât și ca modalitatea de executare în raport de prevederile
art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare,
ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de
pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al
faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
De asemenea, în
raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților,
modalitatea concretă de săvârșire a acestora, circumstanțele personale ale
inculpaților, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare sau de
diminuare a pedepselor aplicate inculpaților, împrejurările invocate fiind deja
valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanța de fond și
confirmate de instanța de apel.
Instanțele au avut în
vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, pedepsele stabilite de
legiuitor, atitudinea sinceră a inculpaților - în cauză fiind reținute
dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.,
astfel că pedepsele, cum au fost individualizate, atât cu privire la cuantum,
cât și cu privire la modalitatea de executare, față de dispozițiile art. 72 C.
pen., răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și
datele personale ale inculpaților, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În temeiul dispozițiilor
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpații
G.M.F. și N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală.
În temeiul art. 88 C.
pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților G.M.F. și N.G. durata
arestării preventive, de la 18 octombrie 2011 la 18 septembrie 2012.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de
inculpații G.M.F. și N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpaților G.M.F. și N.G. durata arestării preventive, de la 18
octombrie 2011 la 18 septembrie 2012.
Obligă
recurenții-inculpați G.M.F. și N.G. la plata sumei de câte 475 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând
onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ