ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2848/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar: Prin Sentința penală nr. 873 din data de 14 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.

la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 194,44 grame cocaină și 5,11 grame cocaină, indisponibilizată la I.G.P.R conform dovezii seria H nr. X, cantități ramase în urma analizelor de laborator și distrugerea acestora.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: trei telefoane marca N. și a cartelelor SIM D., V. și C. ridicate de la inculpatul G.M.F.; a telefonului marca N. și a cartelei SIM C. ridicate de la inculpatul N.G. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că prin Ordonanța nr. 398D/P/2011 din data de 10 octombrie 2011 emisă în dosarul cu același număr, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe numiții G.M.F., N.G., Ș.C.R. zis "G." și alții, și continuarea cercetărilor față de aceștia într-un dosar separat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fapte prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în această modalitate constituindu-se prezentul dosar.

Disjungerea cauzei s-a impus deoarece urmare autorizațiilor de interceptare și înregistrare emise în Dosarul 398D/P/2011 a rezultat faptul că inculpații G.M.F., N.G. împreună cu învinuitul Ș.C.R. zis "G." și alte persoane neidentificate desfășoară activități infracționale circumscrise traficului de droguri, iar cercetările în Dosarul 398D/P/2011 erau într-o fază avansată, cu inculpați aflați în stare de arest preventiv, fiind necesară sesizarea, de îndată, a Tribunalului București cu rechizitoriu. În consecință, din exploatarea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză a reieșit că inculpații G.M.F. și N.G. au plecat, la începutul lunii octombrie 2011, din București, cu destinația Spania (Madrid), urmând a aduce în țară o importantă cantitate de droguri în vederea comercializării.

Trebuie menționat că, mai întâi, a plecat din București inculpatul G.M.F. și ulterior la cererea acestuia din urmă și pe cheltuiala sa a plecat și inculpatul N.G. Astfel, prin Ordonanța de delegare din data de 15 octombrie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a dispus delegarea lucrătorilor de poliție din cadrul I.G.P.R - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog, în vederea prinderii în flagrant a persoanelor cu privire la care exista suspiciunea că urmează să introducă în România o anumită cantitate de droguri, precum și pentru efectuarea altor activități procedurale. În aceste împrejurări, în data de 17 octombrie 2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat la Vama Nădlac unde au instalat un dispozitiv de supraveghere întrucât existau indicii că inculpații urmează să intre în România deplasându-se cu un autocar.

În jurul orelor 10:30 și-a făcut apariția un autocar cu nr. de înmatriculare TR-AA-AAA aparținând SC M.A. SRL, în care se aflau și inculpații G.M.F. și N.G. împreună cu martorul T.C.G.. În continuare, s-a procedat la urmărirea autocarului respectiv de către lucrătorii de poliție așteptându-se momentul oportun pentru a interveni și imobiliza pe inculpați. În apropiere de localitatea Miercurea Sibiului autocarul cu care se deplasau inculpații a făcut o oprire, ocazie cu care aceștia au coborât și au urcat într-o mașină tip taxi, continuându-și drumul cu acest mijloc de transport. În apropiere de intrarea în orașul Sibiu, respectivul autoturism a fost oprit de către lucrătorii de poliție, trecându-se la imobilizarea persoanelor, cât și la percheziționarea acestora, a autoturismului și a bunurilor și obiectelor aflate înăuntru.

În autoturism se aflau inculpații G.M.F. și N.G., martorii T.C.G. și T.G., acesta din urma fiind și conducătorul autoturismului taxi cu care se deplasau persoanele în cauză. Trecându-se la verificarea bagajelor, în prezența martorilor asistenți C.C.D. și C.D., într-unul din bagaje, revendicat în primă instanță de inculpatul G.M.F., s-au găsit disimulate în două borcane cu ciocolată două pungi din material plastic transparent în care se afla o substanță solidă de culoare albă. Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 24 octombrie 2011, cele două pungi conțineau cantitatea totală de 199,28 grame cocaină. Cantitatea de 193,44 grame cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator, și cantitatea de 5,11 grame cocaină păstrată drept contraprobă se află la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. X din data de 9 noiembrie 2011. Fiind audiat, inculpatul G.M.F. a avut o atitudine sinceră, declarațiile sale coroborându-se cu ansamblul probelor existente în dosar. Anterior arestării, inculpatul G.M.F. lucra în construcții în Spania, pe cont propriu, fiind șeful unei echipe care efectua diverse lucrări de acest gen, însă se deplasa destul de frecvent în România. Potrivit declarațiilor acestuia, în luna iulie 2011, cu ocazia efectuării unei lucrări de amenajări interioare într-un oraș de la periferia Madridului, prin intermediul proprietarului imobilului unde efectua lucrarea, care era consumator de droguri, l-a cunoscut pe numitul D., furnizorul de droguri al acestuia, originar din Ecuador, care i-a vorbit despre intențiile sale de a-și "extinde afacerea" și în România.

În continuare, cu ocazia unei deplasări în România, inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe numitul "C.", care aflând că lucrează în Spania l-a întrebat dacă poate procura cocaină întrucât are niște clienți care ar putea să cumpere astfel de substanțe. În aceste condiții inculpatul G.M.F. l-a anunțat pe numitul "D." și astfel a avut loc prima livrare de droguri efectuată de către inculpat. Introducerea drogurilor în România s-a făcut ca și în speța de față printr-un colet, fiind disimulate în borcane de ciocolată. Ulterior în anturajul numitului "C." inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe inculpatul N.G. căruia i-a propus să-i livreze lui cocaină întrucât are și el suficienți clienți care ar putea să o achiziționeze.

În consecință, acesta a fost momentul care a marcat începutul colaborării dintre cei doi inculpați. Până în momentul prinderii în flagrant, inculpatul G.M.F. afirmă că i-a dat inculpatului N.G. de trei ori cocaină, totalizând cantitatea de aproximativ 300 grame cocaină. Transportul drogurilor s-a făcut de asemenea prin colet, iar plata se făcea în două - trei zile de la predarea acestora. Referitor la transporturile de cocaină anterioare prinderii în flagrant, au existat date rezultate din interceptările efectuate în cauză, mai ales referitor la ultima livrare de cocaină care s-a făcut pentru niște indivizi cunoscuți cu numele de "A." și "E." care, după primire nu au mai plătit-o, generând o pagubă în ceea ce-l privește pe inculpatul G.M.F.

în cuantum de aproximativ 9.500 euro, sumă pe care inculpatul afirmă că o datora narcotraficantului furnizor. Referitor la cantitatea de aproximativ 200 grame de cocaină găsită cu ocazia prinderii celor doi inculpați în flagrant în data de 17 octombrie 2011, inculpatul G.M.F. a afirmat că inculpatul N.G. a insistat să-i furnizeze 200 grame de cocaină. Întrucât avea o datorie destul de mare la "D.", inculpatul G.M.F. i-a cerut inculpatului N.G. să plătească suma de 3.000 euro în avans și să vină în Spania pentru a vedea la fața locului care este situația în legătură cu livrarea pe mai departe a cocainei în aceleași condiții ca și până în acel moment, acesta trebuind să-și asume un angajament față de furnizor în privința plății datoriei.

În aceste condiții, așa cum rezultă și din convorbirile interceptate, inculpatul N.G. s-a deplasat în Spania (Madrid), mergând împreună cu inculpatul G.M.F. la locuința numitului "D. ", unde au discutat cu soția acestuia "B." și doar telefonic cu "D.", care era plecat în Ecuador. Cu ocazia discuțiilor inculpatul N.G. și-a luat angajamentul ca până în data de 20 octombrie 2011 să strângă banii reprezentând contravaloarea drogurilor, iar în data de 21 octombrie 2011 urma să vină personal "D." în București pentru a intra în posesia sumei respective. Referitor la bagajul în care s-a găsit cantitatea de cocaină inculpatul G.M.F. a precizat că impropriu spus era doar al său, întrucât potrivit "afacerilor" derulate împreună cu inculpatul N.G., este evident că drogurile respective le aparțineau amândurora și urmau să fie valorificate de inculpatul N.G.

conform înțelegerii existente între ei. Inculpatul N.G. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, afirmând inițial că nu avea cunoștință de faptul că se aflau droguri în bagajul care potrivit susținerilor sale aparținea doar inculpatului G.M.F., pentru ca ulterior în declarația din data de 5 decembrie 2011 să revină asupra declarațiilor sale anterioare și să afirme că știa că în bagaj se afla cocaină și că urma să găsească "clienți" pentru ea împreună cu celălalt inculpat, după ce ajungeau în București. De asemenea, inculpatul N.G. a recunoscut că a trimis suma de 3.000 euro inculpatului G.M.F., care reprezenta o parte din contravaloarea cocainei ce urma a fi livrată, bani pe care i-a împrumutat de la inculpatul Ș.C.R.

În privința inculpatului N.G. s-a reținut că există mai multe convorbiri telefonice din care rezultă că acesta era apelat și vindea cocaină către mai mulți consumatori, discuțiile fiind mai mult decât evidente cu privire la obiectul acestora. În plus, martora A.I.N. a fost audiată și a declarat că a cumpărat de mai multe ori cannabis și cocaină de la inculpatul N.G. În consecință, ținând cont de faptul că inculpatul N.G. a avansat o sumă de bani pentru plata cocainei care a fost găsită cu ocazia prinderii în flagrant, s-a deplasat personal în Madrid pentru a fi de față în momentul primirii drogurilor și pentru a garanta într-un fel că "afacerea merge mai departe" în pofida datoriilor acumulate de către inculpatul G.M.F.

la narcotraficantul ecuadorian, având în vedere și convorbirile interceptate în cauză din care rezultă că cei doi inculpați împreună vor introduce în România o cantitate de droguri, aspect confirmat în momentul prinderii acestora în flagrant, rezultă fără dubiu că cei doi inculpați sunt în mod egal vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcină. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare o Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și a solicitat majorarea pedepselor aplicate date fiind și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și inculpații G.M.F., care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., și N.G., care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 144/A din 17 mai 2012, Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații G.M.F. și N.G. împotriva Sentinței penale nr. 873 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 octombrie 2011 la zi pentru ambii inculpați și a obligat pe fiecare inculpat la câte 200 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.

A reținut instanța de apel că ambii inculpați, printr-o înțelegere prealabilă, au transportat, în mod disimulat, din Spania, în România, cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină, drog de mare risc, care urma să fie valorificată în România. Inculpații, după ce au fost urmăriți de la întoarcerea în țară, în apropierea orașului Sibiu, au fost opriți în trafic, iar la percheziție au fost depistate drogurile și reținuți de organele de poliție. A apreciat că lipsa antecedentelor penale și sinceritatea inculpaților nu sunt de natură să justifice micșorarea cuantumului pedepsei de câte 5 ani închisoare, aplicată de instanța de fond. Dimpotrivă, față de pericolul social al faptei comise și având în vedere și dispozițiile art. 52 C. pen., s-a constatat că pedepsele la care au fost condamnați cei doi inculpați-apelanți au fost corect individualizate.

S-a reținut că dacă denunțul celor doi inculpați nu a fost valorificat de organele de anchetă, nu se poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. A constatat că nu se impune nici majorarea pedepselor de câte 5 ani aplicate de prima instanță, fiind o consecință a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., când pedeapsa prevăzută de lege s-a redus cu o treime, apreciindu-se că pedepsele de câte 5 ani închisoare apar corect individualizate în raport și de cantitatea de 200 grame traficată, dar și de datele personale ale fiecărui inculpat, așa cum rezultă din restul de acte depuse la dosar. Împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București și a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., susținând că există o contradicție între considerentele hotărârii atacate și dispozitivul acesteia și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, și pct. 14, susținând că pedepsele aplicate nu satisfac cerințele art. 72 C. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Inculpatul N.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor personale, reducerea pedepsei și ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp.

art. 86 1 C. pen., și inculpatul G.M.F., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cât și reducerea pedepsei cu aplicarea disp. art. 86 1 alin. (2) C. pen. și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. pen., arătând că în mod greșit instanța de apel nu a dispus reducerea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpații G.M.F. și N.G., dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpații G.M.F. și N.G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prima instanță și instanța de prim control judiciar au stabilit corect situația de fapt și au reținut vinovăția celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost condamnați la pedepse de câte 5 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., în sensul că există o contradicție între considerentele deciziei atacate și dispozitiv, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată, întrucât în considerentele deciziei se regăsesc motivele și argumentele care au condus la pronunțarea deciziei. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii, astfel că hotărârea atacată răspunde criticilor formulate de către părți în apel și considerentele deciziei nu contrazic dispozitivul acesteia.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, instanța a făcut referire la situația de fapt și a dezvoltat motivele invocate de inculpați, făcând referire la dispozițiile legale care au condus la pronunțarea deciziei, astfel că nu se regăsește aplicabilitate cazului de casare invocat, deoarece considerentele deciziei nu contrazic dispozitivul acesteia, instanța de apel constatând în considerente că pedepsele au fost corect individualizate și pronunțând decizia în acest sens, respectiv respingerea ca nefondate a apelurilor. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.

invocat de inculpați în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată întrucât, potrivit dispozițiilor menționate, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, ceea ce înseamnă că denunțul și tragerea la răspundere a altor persoane trebuie concretizate până la finalizarea urmăririi penale, prin emiterea rechizitoriului.

Or, din adresa aflată la dosarul instanței de apel rezultă că denunțurile formulate de inculpați au fost făcute în anul 2012, iar rechizitoriul a fost întocmit la data de 7 decembrie 2012, astfel că denunțurile inculpaților nu au condus în timpul urmăririi penale la facilitarea, identificarea și tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, pentru a le fi aplicate dispozițiile solicitate. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul majorării pedepselor, și de către inculpați, în sensul reducerii pedepsei, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedepsele aplicate inculpaților, de câte 5 ani închisoare, au fost corect individualizate atât cu privire la cuantum, cât și ca modalitatea de executare în raport de prevederile art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare, ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare sau de diminuare a pedepselor aplicate inculpaților, împrejurările invocate fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanța de fond și confirmate de instanța de apel.

Instanțele au avut în vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, pedepsele stabilite de legiuitor, atitudinea sinceră a inculpaților - în cauză fiind reținute dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., astfel că pedepsele, cum au fost individualizate, atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, față de dispozițiile art. 72 C. pen., răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpaților, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București și de inculpații G.M.F. și N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților G.M.F. și N.G. durata arestării preventive, de la 18 octombrie 2011 la 18 septembrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpații G.M.F. și N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților G.M.F. și N.G. durata arestării preventive, de la 18 octombrie 2011 la 18 septembrie 2012. Obligă recurenții-inculpați G.M.F. și N.G. la plata sumei de câte 475 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ