ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Călărași, secția penală, a fost respinsă cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. e) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., formulată de inculpatul B.L.V. S-a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., formulată de același inculpat. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. a fost dispusă încetarea procesului penal față de inculpatul B.L.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. („lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate"). În temeiul art. 20 rap.la art. 174 - 175 lit. e) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.L.V. la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. De asemenea, în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În conformitate cu art. 33 - 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.L.V. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului și, conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 06 iunie 2009 la zi. A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Bagdasar Arseni București și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la 14.007,27 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată O.I.

A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă O.I. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la 1.500 lei despăgubiri materiale și la 100.000 lei despăgubiri morale. S-a luat act că partea vătămată B.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 alin. (4) C. pen. a fost dispusă confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a contravalori pistolului de calibru 9x19 mm, în sumă de 2.500 lei. S-a mai dispus confiscarea specială în folosul statului a probelor materiale (corpuri delicte) ambalate în coletul sigilat cu sigiliul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 0242 și depus la Tribunalul Călărași, fiind înregistrat în registrul de corpuri delicte la poziția nr. 23/2009.

A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 2 iunie 2009, în jurul orelor 17 00 martorul S.B. se deplasa cu autoturismul marca D.S. cu nr. de înmatriculare ... pe str. București, din municipiul Călărași, în direcția Călărași - Modelu, iar în zona băncii comerciale, martorul D.V.I., care se deplasa în aceeași direcție de mers împreună cu prietena sa B.I.M. cu un scuter, a încercat să-l depășească. întrucât șoferul autoturismului Dacia nu a permis motoscuterului depășirea, între S.B. și D.V.I. a izbucnit un conflict verbal, aceștia aducându-și jigniri reciproce, în condițiile în care se cunoșteau unul pe celălalt.

Deși S.B. a încercat să-l provoace pe D.V. la bătaie, acesta nu a răspuns provocării și și-a continuat drumul, împreună cu prietena sa, efectuând un viraj la stânga pe str. Grivița, iar B.S. continuându-și drumul către corn. Modelu. În continuare, D.V.I. s-a deplasat la domiciliul prietenei sale, unde lăsase autoturismul său W.G. cu nr. de Bulgaria, și - de aici - a plecat singur în comuna Modelu, unde, la un bar (denumit „Barul lui M.") l-a întrebat pe martorul Mihalache Teodor dacă știe unde îl poate găsi pe S.B. întrucât a avut o altercație cu acesta. Deoarece martorul nu i-a putut furniza nici o informație, D.V. a plecat, deplasându-se la domiciliul său din str. Știrbei-Vodă din municipiul Călărași, unde au mai venit și prietenii acestuia, numiții Z.M., D.I.G., precum și prietena sa B.I.M.

Între timp însă, S.B., ajungând în corn. Modelu și trecând pe la „Barul lui M." a fost informat de martorul Mihalache Teodor despre faptul că D.V. lonuț se interesase de el, motiv pentru care i-a contactat pe prietenii săi, numiții C.E., O.N. și pe fiul acestuia, O.I., care i s-au alăturat în scurt timp, pornind împreună în căutarea lui D.V. În acest sens, cei 4 s-au deplasat cu autoturismul condus de B.S. (D.S., cu nr… ) în zona blocului în care locuia D.V.I., pe strada Știrbei-Vodă din mun. Călărași. La scara blocului acestuia, cei 4 au identificat autoturismul W.G. (cu nr. de înmatriculare ...), despre care știau că-i aparține lui D.V., și care avea afișat un anunț de vânzare și un număr de telefon.

B.S. a apelat numărul de telefon respectiv și, fără a-și divulga identitatea, a stabilit cu D.V. să coboare în fața blocului, pretinzând că este un potențial cumpărător al autoturismului. D.V. a coborât imediat, însoțit de Z.M. și D.I.G., însă nu au apucat să iasă din scara blocului fiind asaltați și luați la bătaie de B.S. și însoțitorii acestuia. D.V. lonuț a reușit totuși să scape și să fugă înapoi pe scări, refugiindu-se în apartamentul său, telefonându-i de aici prietenului său, inculpatul B.L.V., pentru a le veni în sprijin. Acesta, aflându-se în zonă cu autoturismul său N.P. de culoare bleumarin cu nr. de înmatriculare ..., s-a deplasat în câteva minute în fața locuinței lui D.V. lonuț însă, în acel moment, conflictul deja se stinsese iar cei 4 agresori se îndreptau cu autoturismul D.S.

cu nr. de înmatriculare ..., la volanul căruia se afla B.S., pe strada din spatele Pieții Big, către intersecția cu str. Bărăganului. Inculpatul B.L.V. a pornit în urmărirea autoturismului D.S., la volanul autoturismului său N.P.; la intersecția cu str. Bărăganului acesta a virat către stânga, urmând autoturismul D.S., iar în apropierea intersecției semaforizate cu str. Prel. București, aflându-se la câțiva metri în spatele D., inculpatul a încetinit viteza de rulare, s-a apropiat de bordura dreaptă, a scos arma de foc pe care o avea asupra sa pe geamul portierei stânga - față și a tras trei focuri de armă în autoturismul D.S. (acesta rula în fața sa, zona de mijloc a șoselei). în timp ce unul din gloanțele trase nu a lovit acest autoturism, celelalte două gloanțe au avut o direcție diferită, unul din ele ricoșând din portiera dreaptă-spate a acestui autoturism, iar celălalt pătrunzând prin haion la o distanță de cca.

90 cm. de sol, apoi în chederul portbagajului și, respectiv, în bancheta din spate dreapta a autoturismului, rănindu-l pe ocupantul acestei poziții O.I. în zona coloanei vertebrale. În timp ce autoturismul D.S. s-a deplasat imediat la Spitalul de Urgență Călărași, pentru a-i acorda îngrijiri medicale victimei, inculpatul B.L.V. a demarat în trombă virând dreapta la semafor, trecând pe culoarea roșie a acestuia, îndreptându-se apoi către intersecția dintre D.N. 3 și D.N. 31, apoi deplasându-se prin com. Cuza Vodă până la intersecția cu D.N. 21; în continuare, inculpatul a fost reperat în zona Dragalina la ora 20 14 , oră la care și martorul C.P.V., prietenul inculpatului, s-a aflat în aceea zonă.

în continuare, aceștia au urmat același traseu până în zona B-dului Matei Basarab din municipiul Slobozia. Aici B.L.V. a stat până în jurul orelor 22 00 după care s-a înapoiat în mun. Călărași, în jurul orelor 00 08 pe același traseu. Numitul C.V.P., după ce s-a întors în mun. Călărași, în jurul orelor 22 00 s-a deplasat din nou până în mun. Slobozia, plecând de aici la volanul autoturismului N.P., aparținând lui B.L., până în municipiul București, în zona Calea Giulești, unde - în mod surprinzător - „autoturismul a fost găsit incendiat, martorul luând foc" odată cu acesta și suferind arsuri grave. La câțiva metri de acesta, într-un parc învecinat, au fost găsite, sub o șapcă, o serie de acte (printre acestea și actele autoturismului) într-o mapă de plastic, neafectată de incendiu.

D.V.I. a urmat aproximativ același traseu în seara respectivă, după producerea incidentului deplasându-se și el către intersecția dintre D.N. 3 cu D.N. 31, apoi prin com. Cuza Vodă până la Dragalina ajungând în jurul orelor 19 25 în municipiul Slobozia, tot în zona B-dului Matei Basarab, în jurul orelor 21 40 întorcându-se în Călărași pentru a se prezenta la organele de poliție. Motivul evident al deplasării în municipiul Slobozia al lui D.V.I., ca și în cazul lui C.P.V., a fost acela de a se întâlni în această localitate cu inculpatul B.L.V.. Deși a fost apelat de câteva ori de organele de poliție în vederea prezentării în fața acestora, inculpatul B.L.V. a venit la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Călărași abia în jurul orelor 10 00 , invocând diferite motive pentru amânarea acestui moment.

După săvârșirea faptei, victima O.I. a fost transportată la Spitalul de Urgență Județean Călărași, unde i-a fost acordat primul ajutor, și - de aici - la Spitalul de Urgență Bagdasar - Arseni unde a fost supus unei intervenții chirurgicale în urma căreia i-a fost extras glonțul, consecința plăgi împușcate fiind paraplegia spastică ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă. La data de 03 iunie 2009, față de inculpatul B.L.V. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile, această măsură fiindu-i adusă la cunoștință inculpatului în momentul în care se pregătea să părăsească teritoriul țării, la aeroportul H.C. din București, intenționând să se deplaseze în Spania.

Cu toate acestea, la data de 06 iunie 2009, inculpatul a încercat din nou să părăsească teritoriul țării pentru a se sustrage cercetărilor, fiind prins de organele poliției de frontieră ale Bulgariei, în zona malului drept al Brațului Ostrov (Dunărea) la aproximativ 30 m. de B 669, pe teritoriul Bulgariei. Ulterior, față de acesta a fost luată măsura arestării preventive, aceasta fiind prelungită până în prezent, conform procedurii legale. Se reține că audiat fiind, încă din prima fază a cercetărilor inculpatul B.L.V. a avut o atitudine ostilă și necooperantă, negând nu numai săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, dar și orice implicare în evenimentele ce constituie obiectul cauzei, precum și tentativa de a se sustrage cercetărilor prin părăsirea, în mod fraudulos, a teritoriului țării.

În ședința de judecată din 25 martie 2010, inculpatul a solicitat achitarea sa conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru tentativă la omor calificat și distrugere și, de asemenea, achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. În motivarea acestor cereri, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate lăsând loc posibilității ca altcineva să fie autorul. A susținut că nu a participat la altercația de la scara blocului lui D.I. și că acuzațiile potrivit cărora ar fi autorul infracțiunilor apar ca fiind absurde și lipsite de fundament faptic, mai ales că se afla în altă locație atunci când au fost săvârșite faptele, respectiv în comuna Ciocănești, așa cum au declarat și martorii D.P.V.

și M.I.R.. A mai susținut că nici o probă nu confirmă prezența sa în zona în care s-a produs altercația și unde s-au săvârșit infracțiunile și cu atât mai puțin executarea unor focuri de armă. Mai arată că martorii C.E., B.S. și O.N., ocupanți ai autoturismului în care s-a tras, au declarat că nu știu cine a tras și de unde s-a tras. Pe înregistrarea de la banca R. Bank nu se pot identifica nici autoturisme, nici persoane și nici executarea unor focuri de armă. Organul de urmărire penală nu a identificat poziția trăgătorului și distanța de la care s-a tras, astfel încât se putea trage de oriunde, din orice autovehicul, din afara unui autovehicul, dintr-o clădire, etc. în final, inculpatul a solicitat achitare, iar în subsidiar, încetarea procesului penal pentru infracțiunea de distrugere întrucât lipsește plângerea prealabilă din partea celui care avea un drept asupra autoturismului, numitul B.S.

fiind un simplu posesor. Instanța de fond a apreciat că achitarea inculpatului nu se impune pentru următoarele considerente: Astfel, în declarațiile date în data de 2 iunie 2009 inculpatul B.L.V. a arătat că între orele 14 00 -15 00 a plecat de la locuința prietenei sale C.D., din comuna Cuza Vodă în municipiul Călărași cu autoturismul său N.P. cu nr. de înmatriculare ... împreună cu prietenul său C.P.V. care-i conducea autoturismul, el neavând permis de conducere. S-au plimbat cu autoturismul prin Călărași până la lăsarea întunericului când C.P.V. l-a lăsat în zona „5 Călărași", și de aici a plecat la prietena sa C.D. în comuna Cuza Vodă unde a stat până la orele 12 30 când s-a prezentat la organele de poliție în timp ce prietenul său a plecat cu mașina la București, la sora sa.

Instanța de fond, analizând datele furnizate în format electronic de SC C.R.M.T.C. SA cu privire la numărul de telefon 076532xxxx utilizat de inculpat a constatat că în după amiaza zilei de 2 iunie 2009, până la orele 17 20 telefonul inculpatului a fost receptat de releul din zona intersecției DN 3 cu DN31, respectiv zona comuna Cuza Vodă, inculpatul chiar purtând o discuție telefonică cu D.V.I. din această zonă la orele 17 20 . Prin urmare, s-a apreciat că afirmațiile inculpatului sunt nereale întrucât nu avea cum să plece din zona Cuza Vodă la orele 14 00 -15 00 . După ce a discutat la telefon cu D.V.I. inculpatul s-a deplasat către Călărași fiind reperat după doar 8 minute în zona Complexului „5 Călărași", din municipiul Călărași.

A mai susținut inculpatul că s-a întors la prietena sa în jurul orelor 22 00 însă această afirmație este nereală pentru că la ora 18 42 acesta a fost localizat în zona comunei Ștefan Vodă, iar de la orele 21 00 până la orele 22 27 se afla în zona Slobozia, apoi la 22 39 din nou la Ștefan Vodă, apoi la Dragalina ajungând în Călărași la 23 47 . Martora C.D. a arătat că B.L.V. s-a întors la ea acasă abia la ora 5 00 dimineața. Or, reține instanța de fond, la orele 18 45 inculpatul i-a telefonat prieteni sale C.D., iar la 23 47 i-a transmis acesteia un SMS, ceea ce ar fi lipsit de sens dacă inculpatul ar fi fost la ora respectivă acasă, așa cum susține. Inculpatul a negat și intenția de a trece fraudulos granița, susținând că în data de 5 iunie 2009 se afla cu prietenii săi D.V.

și D.I. la pescuit pe malul Dunării, iar în momentul în care a fost oprit de organele de poliție bulgare se aflau la o plimbare printr-o pădurice fără să știe că acolo era teritoriu românesc sau bulgar pentru că nu a văzut semne de hotar. Instanța de fond a apreciat că și aceste susțineri ale inculpatului sunt nereale întrucât din procesul-verbal de cercetare în comun a evenimentelor de frontieră întocmit în ziua de 6 iunie 2009, rezultă că inculpatul a fost reținut pe teritoriul Bulgariei la o distanță de 30 metri de borna B 669, iar din discuția telefonică ce a avut loc între inculpat și D.V.I. la ora 1409 din data de 3 iunie 2009 rezultă că D.V.I. îl îndruma pe inculpat pe unde să treacă, pe la Chiciu, pentru a ajunge la bulgari.

D.V.I. i-a spus inculpatului „da, B., la Chiciu te urci în bac, când te duci la bulgari". La termenul de judecată din 10 decembrie 2009, în instanța de fond, inculpatul B.L.V. a precizat că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală și că, deocamdată, nu mai dorește să facă declarații, eventual va reveni asupra acesteia. Este adevărat, reține instanța de fond, că inculpatul a revenit asupra declarației sale abia în data de 25 martie 2010 când, după audierea martorilor C.E., D.P.V. și M.I.R., ultimii doi martori audiați la cererea inculpatului, a declarat că în ziua de 2 iunie 2009, în jurul orelor 14 00 -15 00 a plecat de la domiciliul prietenei sale C.D. A.-M., împreună cu șoferul care-i conducea mașina - C.P.

și s-au plimbat prin oraș. De la un magazin de piese auto situat pe strada Grivița a cumpărat două telescoape pentru mașină pentru care dăduse comandă în urmă cu câteva zile. După ce a plătit acele telescoape s-au mai plimbat cu șoferul cu mașina aproape o jumătate de oră, după care l-a lăsat la „5 Călărași". La „5 Călărași" a mers la o garsonieră unde locuiește sora lui pentru a vedea ce îmbunătățiri a făcut la acea garsonieră și a stat aproximativ 15 minute, după care a mers printre blocuri până la „Vultur". A vrut să meargă în stația de taxi dar întâmplător a trecut un taxi în care se afla un client, iar pe acel client 1-a recunoscut pentru că era prietenul său, șoferul taxi-ului fiind D.P.V.

pe care nu-1 cunoștea. L-a rugat pe șoferul taxi-ului să-l ducă la Ciocănești și ajunși acolo l-a rugat să aștepte 5-10 minute. În acest timp a mers la un restaurant unde s-a întâlnit cu o prietenă M.F. și a stat cu ea două-trei ore. După aceia l-a rugat pe același șofer de taxi să-1 ducă la Slobozia unde a ajuns la 1930 și este sigur de această oră pentru că avea întâlnire cu o persoană. Inculpatul a mai arătat că aceasta este completarea pe care o dorește să o mai facă, în afară de declarațiile date în faza de urmărire penală, și pe care și le menține, și a mai arătat că nu a spus acest lucru atunci când a fost audiat pentru că el se află în relații de concubinaj cu C.D. Ana Măria și nu a vrut să afle aceasta că el de fapt mai are o relație cu M.F., evitând certuri în familie.

Instanța de fond însă nu a luat în considerare declarațiile celor doi martori D.P.V. și M.I.R. deoarece a apreciat că aceste declarații nu au niciun suport probator, fiind date în încercarea de a înlătura răspunderea penală a inculpatului. În opinia instanței de fond, nici aceste afirmații ale inculpatului și nici ale celor doi martori nu sunt reale întrucât din întreg materialul probator rezultă că atât inculpatul cât și autoturismul s-au aflat în câmpul infracțional. Astfel, martorul C.E., ocupantul locului dreapta față al autoturismului D.S. asupra căruia au fost trase focuri de armă, a arătat că după altercația pe care a avut-o el și prietenii săi la scara blocului lui D.I., s-au urcat din nou în autoturism și au plecat pe strada din spatele pieții Big.

După ce s-a îndepărtat aproximativ 100 metri de colțul blocului s-a uitat pe fereastra mașinii care era deschisă, înapoi și a văzut când de pe strada Cuza Vodă a venit un autoturism de culoare albastră condus de numitul B. Laurențiu, declarând că „îl cunosc foarte bine pe acesta". Tot acest martor a mai arătat că după ce au intrat pe strada Belșugului, în momentul în care au ajuns în dreptul băncii R. a auzit 3 focuri de armă, unul după altul, „întrucât aveam și eu și B. geamurile deschise am auzit focurile de armă foarte bine, acestea au venit din spatele mașinii de la mică distanță din partea dreaptă". Același martor a mai avut o discuție telefonică ce a fost interceptată de organele de anchetă în 3 iunie 2009 la ora 11 59 cu o persoană neidentificată, din care rezultă că susținerile sale în fața organelor de urmărire penală sunt reale, arătând că de fapt conflictul a pornit de la B.S.

„căuta numai bătăi", „s-a luat cu ăia la ceartă și a venit și m-a luat pe mine, pe N. și pe fiu-su, și după ce m-am luat cu ăia acolo a tras acela cu arma și l-a împușcat p-acela". Acest martor a mai spus că „fraieru acela de B., jegosu acela a tras cu arma. e fugit acum . pistolarii . numai pistoale, în pumni nu se bate pe stradă". În declarația dată la instanța de fond, acest martor, C.E., a precizat că-și menține declarațiile date cu mențiunea că nu l-a văzut la data de 2 iunie 2009, ci doar mașina lui. A spus că l-a văzut pe B. dar în realitate a văzut numai mașina, iar pe șofer nu l-a identificat întrucât erau geamurile fumurii. A mai arătat că toată lumea spunea că este mașina lui B. și a presupus că el conducea.

Aceste ultime precizări ale martorului instanța de fond nu le-a acceptat întrucât chiar și martorul D.M.L. îl plasează pe inculpat la locul săvârșirii infracțiunii, arătând că știe de la fratele său D.V.I. și de la martorul Drăgan Ion că D.V.I. l-a sunat pe inculpat în după-amiaza respectivă pentru a-i solicita sprijinul și acesta a venit la blocul lui David cu autoturismul său N.P. cu număr de Spania. Din declarația olografă a martorei C.D.A.-M. rezultă că în după amiaza de 2 iunie 2009 inculpatul a plecat în jurul orelor 16°" de la domiciliul său, revenind de-abia în dimineața zilei de 3 iunie 2009, în jurul orelor 500. Inculpatul era abătut și supărat și i-a povestit că în timp ce se afla în Piața Big împreună cu C.P., D.V.I.

și prietena acestuia au coborât mai mulți indivizi dintr-o mașină cu răngi și cu bâte încercând să-i bată, să-i omoare, făcând parte din clanul lui „Ț.". Inculpatul i-a mai spus acestei martore că a fugit din zona pieței fără a-i mai oferi alte amănunte. Se reține că din discuțiile efectuate de către inculpat de la numărul de telefon 076532XXXX rezultă că între orele 18 08 - 18 15 inculpatul s-a aflat în zona de desfășurare a evenimentelor într-o continuă mișcare încât în câteva minute s-a deplasat din zona de recepție a releului din strada Bărăganului în zona de recepție a releului din strada Victoriei. Locul săvârșirii infracțiunii s-a aflat între aceste două relee. Tot din declarațiile martorului D.M., a rezultat că inculpatul venise la blocul fratelui său D.V.I.

cu autoturismul său. S-a precizat de instanța de fond că toți martorii citați pentru a fi audiați au arătat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală și că nu doresc să mai facă alte declarații în faza de cercetare judecătorească. Martorul G.P. a arătat că în ziua de 2 iunie 2009, în jurul orelor 18 00 ,) în timp ce se deplasa pe strada Belușugului, pe trotuar, a auzit 3 împușcături, observând un autoturism care mergea foarte încet și se afla în dreptul bancomatului R., după care a demarat în trombă spre strada Prelungirea București, mașina fiind un N.de culoare albastră cu număr de Spania. Martorul B.V. a arătat că se afla pe strada Belșugului și de la cumnatul său G.P. a aflat că autoturismul care a plecat în trombă după ce s-au auzit cele trei împușcături este un N.albastru.

La fel, și martorul L.D.F. a arătat că cele trei împușcături veneau din direcția Belșugului undeva în zona băncii R. Martorul O.Ș.V., surprins și-n imaginile camerei video de la R.B., a arătat că în timp ce se odihnea pe postamentul de piatră din fața băncii pe strada Belșugului, în jurul orelor 18°° a auzit trei focuri de armă și și-a întors privirea în direcția din care acestea veneau și a observat un autoturism de culoare închisă care a demarat în trombă spre strada Prelungirea București. Susținerile acestui martor se coroborează cu planșa foto efectuată de organele de poliție prin vizionarea cu programul Windows Media Player a imaginilor stocate pe CD-ul marca B. în ziua de 2 iunie 2009, în intervalul orar afișat de înregistrare 1728:0 - 1828:29 de către camera de supraveghere a ATM-ului 062 al băncii R. La momentul 1813:43 martorul O.Ș.V.

avea privirea îndreptată către clădirile de pe strada Belșugului, iar la momentul în care autoturismul D.S. și N.P. au intrat mai profund în cadru martorul a întors brusc capul către stradă în direcția acestor autoturisme. Din constatările efectuate de Institutul pentru Tehnologii Avansate (raport nr. 1067180 din 6 iulie 2009) a rezultat că autoturismele surprinse de camera de supraveghere din intervalul de timp al înregistrării 45:40 -45:50 sunt, cu foarte mare probabilitate, modelele D.S. si N.P. în autoturismul N.P. s-a evidențiat o singură persoană, foarte probabil cu părul scurt, situată pe locul șoferului, aplecată înainte. Primul autoturism, foarte probabil model D.S., a avut o viteză ușor crescătoare, iar autoturismul, foarte probabil, N.P.

a frânat la intrarea în cadru, s-a apropiat de trotuarul din dreapta, a circulat circa 3 secunde cu o viteză foarte redusă, după care a schimbat direcția în sensul depășirii autoturismului și a accelerat. Analizând pozițiile tuburilor de cartuș găsite la fața locului cu poziția celui de-al doilea autoturism, s-a constatat că acestea se corelează cu a doua jumătate a sensului de deplasare cu viteză redusă. Este posibil ca șoferul celui de-al doilea autoturism să fi redus viteza și să se fii poziționat pe partea dreaptă a străzii pentru a putea astfel să ia linia de ochire spre autoturismul marca D.S., folosind geamul lateral stânga. În opinia instanței de fond, aceste aspecte rezultate din raportul menționat se coroborează cu declarațiile martorilor oculari și ale martorilor care au fost în D.S.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că de pe mijlocul carosabilului din dreptul băncii R. au fost ridicate trei tuburi de cartuș percutate, iar din măsurătorile efectuate aceste tuburi au fost găsite în imediata vecinătate a trecerii de pietoni din zonă, în paralel cu banca R. Prin urmare, s-a reținut că persoana care a efectuat tragerea se afla în această arie și singurul autoturism care potrivit imaginilor surprinse de camerele de luat vederi a secondat autoturismul D.S. a fost cel identificat cu o mare probabilitate ca fiind N.P., aparținând inculpatului și conform declarațiilor martorilor era condus de acesta. Din probe a rezultat și că la ora 18 06 este apelat D.V.I.

de B., pentru a coborî la scara blocului, la ora 18 13 se trag focurile de armă, după care autoturismul D.S., conform declarațiilor martorilor, pleacă în viteză ajungând la Spitalul de Urgență Călărași la ora 18 15 , iar la ora 20 15 partea vătămată este internată la Spitalul Bagdasar Arseni București. Din raportul întocmit de polițistul A.L. a rezultat că în jurul orelor 18 10 în timp ce se afla cu colegul său D.D. în serviciul de patrulare în zona Pieței Big a auzit un număr de focuri despre care a crezut că sunt petarde și a observat că în fața băncii R. s-au strâns mai multe persoane. S-au deplasat imediat la fața locului și au constatat că la o distanță de circa 10 m. de bancomat se aflau trei tuburi de cartuș.

Agentul C.M. a precizat că în jurul orelor 18 10 , în timp ce era de serviciu a fost apelat de la dispecerat pentru a se deplasa la Spitalul de Urgență Călărași întrucât o persoană fusese împușcată. Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică a rezultat că autoturismul marca D.S. a fost lovit de două gloanțe, orificiile de intrare și ieșire în haionul mașinii au fost create de un singur glonț ce a pătruns prin haion la o distanță de 90 cm. față de sol, trăgătorul fiind poziționat în spatele mașinii, ușor în partea dreaptă a acesteia. Cele trei tuburi provin de la trei cartușe cu glonț de calibru 9x19 mm, fabricat în 1992 și au fost trase cu aceiași armă de foc. Martorul C.P.V., prieten cu inculpatul a declarat că de când s-a întors din Spania împreună cu B.L.

numai el a condus autoturismul N.P., inculpatul neavând permis de conducere, iar în după amiaza zilei de 2 iunie 2009, în jurul prânzului a plecat cu autoturismul la Cuza Vodă pentru a-l lua pe inculpat la o plimbare prin Călărași. în jurul orelor 14 00 s-a întâlnit cu D.V.I., iar la orele 16 00 l-a lăsat pe inculpat în zona „5 Călărași", parcând autoturismul în spatele pieței Big unde a stat până în jurul orelor 20 00 - 21°° când a plecat la București intrând pe autostradă la Lehliu, iar în seara respectivă nu a fost deloc în Slobozia. S-a reținut că acest martor, deși și-a dat acordul pentru a fi supus testului cu „detectorul de minciuni", ulterior a refuzat, acuzând probleme cardiace, motiv pentru care i s-a asigurat efectuarea unei consultații de specialitate, medicul stabilind lipsa unor afecțiuni de natură a influența rezultatele testului.

După consultarea sa, martorul C.P.V. a refuzat, fără nici o motivație, efectuarea textului poligraf. În opinia instanței de fond această atitudine denotă lipsa de sinceritate a martorului întrucât din probatorii, respectiv istoricul convorbirilor efectuate de inculpat rezultă că acesta a plecat din Cuza Vodă după orele 17 00 și nu în jurul prânzului, cum a declarat martorul C.P.V., iar autoturismul N.P. a fost identificat de camerele de luat vederi cu o foarte mare probabilitate ca trecând prin fața băncii R. în jurul orelor 18 13 , deci nu avea cum să fie parcat în acest moment în spatele pieței Big. Din convorbirile efectuate de martorul C.P.V. în seara respectivă rezultă faptul că la ora 21 16 a efectuat o convorbire telefonică în timp ce se afla în Slobozia, în zona bulevardului Matei Basarab, iar în jurul orelor 22 49 a efectuat o altă convorbire aflându-se tot în Slobozia, contrar susținerilor că s-ar fi aflat în București și nu a fost deloc în Slobozia.

Tot acest martor a mai arătat că în seara respectivă s-a deplasat cu autoturismul la București, la sora sa, a parcat autoturismul în Calea Ciulești, dar după ce a plecat și-a amintit că uitase niște coli în mașină, motiv pentru care s-a întors, a deschis portiera dreaptă față (deși în declarația olografă a spus de portiera stângă față), a aprins cu o brichetă o țigară și imediat i-a bubuit în față o flacără puternică ce i-a ars fața, mâinile și tricoul, s-a prăvălit la pământ și și-a stins focul, fiind transportat la Spitalul de arși. S-a reținut că au fost efectuate cercetări la fața locului și a fost identificată o mapă de plastic conținând mai multe documente importante printre care și actele autoturismului și care în mod miraculos au fost protejate de efectele incendiului, fiind adăpostite sub o șapcă, la aproximativ 5-6 metri de locul incidentului într-un parc situat în vecinătatea locului parcării.

Martorul C. nu a putut să dea o explicație cu privire la modalitatea în care a ajuns mapa respectivă în acel loc. Prin urmare, concluzionează instanța de fond că autoturismul N. a fost incendiat voit. Se mai reține că din convorbirile telefonice dintre inculpat și D.V.I. rezultă că aceștia au discutat telefonic înainte de momentul săvârșirii infracțiunii, dar și imediat după. Aceștia doi au avut după săvârșirea infracțiunii același traseu, ajungând în Slobozia - B. în jurul orelor 19 50 , iar D.V.I. în jurul orelor 19 30 (cei doi s-au întâlnit în zona bulevardului Matei Basarab). De asemenea, din raportul de expertiză criminalistică nr. XXX/2009 rezultă că din probele recoltate de pe dosul palmelor inculpatului și a unor articole de vestimentație nu au fost identitate urme create de foc pe aceste obiecte însă, din studii, rezultă că urmele secundare ale împușcăturii se găsesc pe piele doar în primele 4 ore de la producerea evenimentului.

Tardivitatea recoltării probelor biologice i s-a datorat inculpatului care deși a fost apelat telefonic de organele de poliție la scurt timp după săvârșirea faptei acesta a inventat tot felul de pretexte prezentându-se mult mai târziu. Partea vătămată O.I. a declarat că se afla în mașina Solenza cu B.S., cu tatăl său O.N. și cu C.E., au oprit în spatele pieții Big și au coborât toți din mașină cu excepția sa. Tatăl său împreună cu Căciularu au rămas lângă mașină, B. s-a dus la o scară din apropiere unde s-a certat cu un tânăr, după care a revenit la scurt timp la mașină. După ce toți s-au urcat în mașină, deplasându-se prin spatele pieței, au virat stânga pe strada Belșugului și la aproximativ 30 de metri de intersecția semaforizată a auzit un foc de armă și și-a dat seama că vine din spatele mașinii, imediat simțind o durere puternică în spate, nemairealizând ce se întâmplă.

Martorul O.N., tatăl părții vătămate, a confirmat cele declarate de fiul său și după momentul împușcăturilor care au fost în număr de 3 l-a auzit pe C.E. „B. a tras". Partea vătămată O.I., conform raportului de primă expertiză medico-legală, a prezentat leziuni produse prin împușcare cu glonț și necesită circa 6 luni de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, iar paraplegia spastică instalată, consecutiv plăgii împușcate constituie o infirmitate fizică permanentă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.L.V., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. e), i) și art. 217 alin. (1), ambele cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. și achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 279 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor scrise de apel, inculpatul a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile cu privire la sesizarea instanței, prin aceea că nu a soluționat latura penală a cauzei, respectiv neefectuarea cercetării judecătorești, nepronuntarea asupra infracțiunii de distrugere și nemotivării sentinței, datorate refuzului de a administra probe, de unde a rezultat ineficienta soluționării acțiunii penale. A mai arătat că sentința este nemotivată, în sensul că a folosit rechizitoriul ca și considerente ale sentinței, fără ca judecătorul să-și expună propria viziune asupra cauzei.

S-a susținut și că s-au încălcat dispozițiile relative la compunerea instanței, existând un caz de incompatibilitate deoarece instanța s-a antepronuntat prin încheierile de menținere a arestării preventive a inculpatului. De asemenea, s-a afirmat că a fost încălcat prezumția de nevinovăție, refuzând să se interpreteze dubiul în favoarea inculpatului, fundamentându-se hotărârea exclusiv pe probele obținute în faza de urmărire penală. Inculpatul a mai susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei cereri formulate de apărare, respectiv cererea de excludere a raportului de expertiză video, pentru lipsa de contradictorialitate a administrării acestei probe.

în continuare, s-a arătat că instanța de fond nu a administrat toate probele, respectiv: adresă către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în scopul verificării dacă SC R. SA a efectuat legal înregistrarea video, efectuarea unei expertize criminalistice balistice, precum și expunerea înregistrărilor video. Un alt motiv de apel a fost cele referitor la aprecierea greșită a probelor cu privire la infracțiunea de tentativă de omor, cu referire la declarațiile martorilor audiați, precum și la rapoartele de expertiză efectuate.

S-a susținut că materialul probatoriu prezintă carențe cu privire la aspectele esențiale, respectiv: înregistrarea nu conține suprascriere de dată și timp, expertiza video nu a identificat autovehiculele din imagine și nu a decelat urme de tragere în imagine, persoanele din cadrul apropiat nu au reacția specifică unor persoane care aud împușcături, tuburile de cartuș s-au aflat pe carosabilul circulat, putând fi mutate de la locul inițial, nu au fost identificate persoanele din autovehicule. în privința acestor carențe, instanța de fond a apreciat doar cu prezumții, pentru a-l condamna pe inculpat. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a reținut fapte, fără să existe și probe, respectiv fapta prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, și art. 279 alin. (1) C. pen., prezumând că aceste fapte au fost săvârșite de inculpat, doar ca o consecință a condamnării pentru tentativă de omor. În ultimul rând, s-a arătat că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor, depășind scopul prev. la art. 52 C. pen. Pe latură civilă, s-a susținut că se impunea respingerea pretențiilor civile, ca o consecință a achitării inculpatului. Prin decizia penală nr. 227/ A din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de apelantul inculpat B.L.V. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea corespunzătoare a duratei măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Încă de la început, analizând motivele de apel depuse în scris și susținute în fața instanței prin avocat, s-a constatat că o parte dintre acestea se reiau ca motive distincte de apel, în sensul că o critică a sentinței este cuprinsă în mai multe dintre cele 5 motive ale apelului. Chiar și în aceste condiții, motivele de apel au fost analizate, așa cum au fost structurate, cu riscul de a repeta considerentele arătate deja. I) Astfel, se reține că o primă critică este aceea de nerespectare a dispozițiilor relative la desfășurarea procesului penal, care cuprinde 5 puncte, vizând următoarele aspecte: 1) apelantul a arătat că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile cu privire la sesizare, prev. la art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., prin aceea câ nu s-a pronunțat asupra faptelor cu care a fost investită, refuzând să audieze 10 martori, să dispună efectuarea unei expertize care să lămurească poziția trăgătorului și distanța de la care s-a tras, omisiunea de a se pronunța asupra faptei de distrugere și nemotivarea hotărârii. O primă observație este aceea că respingerea unor cereri de probe nu au legătură cu sesizarea instanței, la fel și nemotivarea hotărârii. în al doilea rând, această critică nu este întemeiată, chiar în lipsa corelării dintre nulitatea prev. la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și efectuarea cercetării judecătorești. Susținerea privind respingerea audierii martorilor arătați nu este reală, instanța de fond respingând audierea celor doi martori polițiști, a căror audiere nu era utilă cauzei, existând la dosar rapoartele acestora.

În ceea ce privește respingerea efectuării unei noi expertize balistice, instanța de fond a concluzionat în mod corect că expertizele efectuate au lămurit cauza răspunzând la obiectivele dispuse la urmărirea penală și fiind efectuate cu respectare procedurilor legale. Atât poziția trăgătorului cât și distanța de tragere au fost stabilite prin expertiza efectuată, în măsura datelor și informațiilor existente, inculpatul manifestându-și nemulțumirea față de aceste concluzii, ceea ce nu poate constitui un temei al refacerii întregii expertize. De asemenea, critica privind nepronunțarea instanței asupra faptei de distrugere nu este reală, întrucât s-a dispus, pentru această faptă, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

Ultima critică a primului motiv de apel este neîntemeiată, instanța de fond motivând sentința atât în fapt, cât și în drept, chiar dacă a preluat o parte din concluziile urmăririi penale, la care a adăugat propria cercetare judecătorească, ținând seama că atât urmărirea penală cât și judecata sunt faze ale procesului penal. 2) inculpatul mai arată că au fost încălcate dispozițiile relative la compunerea instanței, existând caz de incompatibilitate pentru antepronunțarea instanței cu ocazia pronunțării încheierilor de menținere a arestării preventive a inculpatului. Cazurile de incompatibilitate sunt arătate la art. 46 și urm. C. proc. pen. și cazul arătat în motivul de apel nu se regăsește în dispozițiile cuprinse în aceste texte de lege, astfel că susținerea inculpatului nu poate fi primită, nefiind un caz de nulitate absolută privind compunerea instanței.

3) prezumția de nevinovăție a fost respectată de instanța de fond, neexistând nici o referire asupra vinovăției inculpatului până la pronunțarea soluției de condamnare, efectuându-se cercetarea judecătorească în scopul aflării adevărului. Pe de altă parte, existența unor probe indirecte nu înseamnă existența unor dubii, care să fie interpretate în favoarea inculpatului, atâta timp cât aceste probe indirecte dovedesc un singur lucru, adică vinovăția. 4) inculpatul mai arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de excludere a raportului de expetiză video, însă instanța a coroborat acest raport cu celelalte probe, deci avându-l în vedere. Solicitarea inculpatului ca instanța să se pronunțe în sensul că nu exclude probă, nu poate fi primită deoarece instanța nu are obligația de a se pronunța în sensul neexcluderii niciunei probe administrată în cauză.

5) un alt motiv de apel este lipsa de contradictorialitate a efectuării expertizei video, în sensul nedesemnării unui expert parte, solicitare neîntemeiată, atâta timp cât apărarea nu a solicitat expert parte în cursul urmăririi penale, iar criticile privind acest raport nu sunt de natură procesuală, ci numai cu privire la concluziile acestuia, care nu îi sunt favorabile inculpatului. II) O a doua critică se referă la modul de administrare a probelor și cuprinde trei puncte, care au fost analizate în cele ce urmează: 1) apărarea a solicitat efectuarea unei adrese către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, pentru a răspunde la întrebarea dacă înregistrarea video făcută de S.C.

Raifeeisen este legală, iar instanța a respins această cerere, cu motivarea că banca a efectuat înregistrarea pentru siguranța proprie, fără a i se solicita înregistrarea de către organele de urmărire penală. Această solicitare a fost reiterată și în fața instanței de apel, fiind respinsă cu aceeași motivare, în sensul că înregistrarea fiind făcută de bancă în scopul asigurării siguranței proprii, banca fiind operator de date cu caracter personal, legalitatea acestei înregistrări nu poate fi pusă în discuție, atâta timp cât nu s-a efectuat la cererea organelor de cercetare. 2) respingerea cererii de efectuare a unei expertize criminalistice privind poziția trăgătorului și distanța de tragere a fost făcută în mod corect, având în vedere că expertiza efectuată răspunde acestor obiective, limita datelor și informaților ce rezultă din celelalte probe administrate.

3) inculpatul a mai solicitat efectuarea unei expertize tehnice, cu obiectivul dacă înregistrarea efectuată de bancă este autentică, originală și nealterată, solicitare respinsă în mod corect, cu motivarea că înregistrarea a fost făcută în alt scop, nefiind solicitată de organele de cercetare, astfel că nu se pune problema îndeplinirii condițiilor cerute de lege și care reglementează modul de efectuare a înregistrărilor în scopul urmăririi inculpatului. III) O a treia critică în apel a sentinței este greșita apreciere a probelor aflate la dosar, în ceea ce privește fapta de tentativă la omor, în sensul că lipsesc probele directe, iar instanța de fond ar fi operat doar cu prezumții. Probele aflate la dosar, în legătură cu fapta de tentativă la omor sunt probe indirecte, așa cum sunt clasificate în doctrina procesual penală.

în legislația procesual penală, probele nu sunt astfel clasificate, constituind probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea inculpatului și la cunoașterea împrejurărilor comiterii infracțiunii. Spre deosebire de doctrină, legea stabilește că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, respectiv că nu sunt directe sau indirecte, ci că acestea trebuie apreciate de instanță prin coroborare cu toate celelalte probe care s-au administrat. Pornind de la aceste considerente, se constată că în cauză există probe care dovedesc că inculpatul s-a aflat în locul și momentul comiterii faptei, a avut un motiv pentru care a acționat, în împrejurări care se coroborează cu toate declarațiile martorilor și părții vătămate, înregistrările video și ale convorbirilor telefonice, adresele de la societatea de telefonie, expertizele tehnice.

Chiar încercările inculpatului de a șterge urmele faptei, în opinia instanței de apel constituie elemente care se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar: prezentarea la organele de cercetare după trecerea unui timp necesar înlăturării urmelor de tragere, încercarea de a arăta că s-a aflat în alt loc la momentul comiterii faptei, incendierea autoturismului în scopul ștergerii urmelor de tragere cu armă de foc. Este de menționat că, în cauză există și probe directe, respectiv declarații de martori: C.E. a afirmat că „B. a tras", afirmație confirmată de martorul O.N., martorii G.P., B.V., L.D.S., O.Ș.V., care au auzit focurile de armă și au văzut mașina inculpatului demarând după executarea celor trei focuri.

Din nou, s-a menționat că aceste declarații se coroborează cu rapoartele celor doi polițiști: A.L. și C.M., cu planșele foto efectuate prin vizionarea înregistrărilor, cu expertizele tehnice și adresele companiei de telefonie. În acest context, instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost stabilită pe baza coroborării tuturor probelor administrate, probe din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la omor. S-a mai arătat de către instanța de prim control judiciar că cercetarea judecătorească efectuată în apel nu a adus elemente care să modifice situația de fapt reținută de instanța de fond. Au fost audiați inculpatul și partea vătămată, precum și martorii O.N., M.F., C.D.A.-M., G.E., C.P.V., D.I.G., L.D.S., C.E., D.V.I., F.M., P.T., M.I.R., D.M.L., B.I.M., Z.M., M.T., D.P.V.

și G.P.. Aceștia și-au menținut, în esență, declarațiile anterioare, care au fost analizate în mod corect de către instanța de fond. IV) Un alt motiv de apel a fost acela că instanța de fond ar fi reținut vinovăția inculpatului pentru fapte pentru care nu există probe la dosar, respectiv, conducere fără permis și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. S-a menționat că nici acest motiv nu poate fi primit, întrucât la dosar există probe care dovedesc că inculpatul a condus autoturismul N.pe drumurile publice și că nu este deținător legal de arme de foc, folosind o armă în comiterea faptei de tentativă la omor. Stabilind împrejurările comiterii tentativei la omor, inculpatul aflându-se la volanul autoturismului aflat în trafic și executând trei trageri cu armă de foc, elementele constitutive ale celor două infracțiuni, arătate mai sus, sunt conturate de împrejurările comiterii acestei fapte, pentru care există probe, analizate deja în cadrul acesteia.

V) Ultimul motiv de apel, referitor la individualizarea greșită a pedepselor, s-a apreciat că este, de asemenea, neîntemeiat. În sinteză, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., precum și atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a dovedit nici un element de îndreptare și conștientizare a faptelor comise, astfel că, pentru atingerea scopului educativ, pedeapsa este corect individualizată. Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul B.L.V. a declarat prezentul recurs, motivele acestuia fiind menționate în memoriul depus la dosar (fil.31-36 d.r.), cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 10, 3 și 14 din C. proc.

pen. Înalta Curte apreciază că este necesară prezentarea premiselor soluționării recursului declarat de inculpat, constatându-se următoarele: - „motivele de recurs" sunt aceleași ca „motivele de apel" și, de asemenea, aceleași cu „apărările de fond" susținute în fața primei instanțe, toate fiind resistematizate în cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen.; - cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond a fost, în mod semnificativ, completată de către instanța de apel - printr-o cercetare judecătorească amplă - fiind administrate, în mod nemijlocit, numeroase probe (ascultarea ori, după caz, reascultarea inculpatului, părții vătămate și a martorilor).

Instanța de apel, procedând la efectuarea amplei cercetări judecătorești (fii.48, 52-53, 81-85, 213-219, 255-260, 289) a completat cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond, în acest fel dând curs inclusiv criticii apărării expusă în fața instanței de prim control judiciar; - în partea expozitivă (motivarea) sentinței, judecătorul instanței de fond a prezentat ample argumente de fapt și de drept pentru înlăturarea tuturor apărărilor („alibiurilor") inculpatului; - de asemenea, în partea expozitivă (motivarea) deciziei recurate, instanța de apel a prezentat, într-o corectă modalitate de sistematizare, argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat ca neîntemeiate toate motivele de apel (în concret, acestea fiind apărările ori „alibiurile" inculpatului, astfel cum au fost susținute la instanța de fond).

Astfel, se reține că instanța de prim control judiciar a argumentat, punctual, înlăturarea fiecărei critici aduse de apărare sentinței instanței de fond; - în recurs, astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii, inculpatul personal, și apărătorul acestuia, nu au solicitat administrarea unor probe noi pe situația de fapt. În consecință, Înalta Curte - în raport cu cele menționate - apreciază că nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept care au condus, pe de o parte, la înlăturarea apărărilor inculpatului, iar pe de altă parte, la soluția de condamnare a acestuia, toate aceste argumente fiind amplu prezentate atât în sentință (pag. 1-11), cât și în decizia atacată (pag.

14-17). Înalta Curte (ca instanță de recurs) apreciază însă ca necesară - în completarea argumentelor de fapt și de drept care au justificat soluția condamnării inculpatului de către instanțe de fond și, respectiv, soluția confirmării acestuia de către instanța de apel (ca instanță de prim control judiciar) - suplimentarea acestora, după cum urmează: Apărarea, în recurs, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea, după caz, în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a fost săvârșită de inculpat") ori în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există"). Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a c