ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din 08

aprilie 2009 a Tribunalului Călărași, secția penală, a fost respinsă cererea de

achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art.

20 rap. la art. 174-175 lit. e) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., formulată de inculpatul B.L.V.

S-a respins

cererea de achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile

prev. de art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

formulată de același inculpat.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. a fost

dispusă încetarea procesului penal față de inculpatul B.L.V. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. („lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate").

În temeiul art.

20 rap.la art. 174 - 175 lit. e) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. a fost condamnat inculpatul B.L.V. la 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen.

În conformitate

cu art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

De asemenea,

în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În conformitate

cu art. 33 - 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.L.V. să execute pedeapsa cea

mai grea, respectiv 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și

până la terminarea executării pedepsei.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului și, conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 06 iunie 2009 la zi.

A fost admisă

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Bagdasar

Arseni București și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la 14.007,27

lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată O.I.

A fost

admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă O.I.

și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la 1.500 lei

despăgubiri materiale și la 100.000 lei despăgubiri morale.

S-a luat act

că partea vătămată B.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118

alin. (4) C. pen. a fost dispusă confiscarea specială în folosul statului de la

inculpat a contravalori pistolului de calibru 9x19 mm, în sumă de 2.500 lei.

S-a mai dispus confiscarea specială în folosul statului a probelor materiale

(corpuri delicte) ambalate în coletul sigilat cu sigiliul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Călărași nr. 0242 și depus la Tribunalul Călărași, fiind

înregistrat în registrul de corpuri delicte la poziția nr. 23/2009.

A fost

obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

În după-amiaza

zilei de 2 iunie 2009, în jurul orelor 17

00

martorul S.B. se deplasa

cu autoturismul marca D.S. cu nr. de înmatriculare ... pe str. București, din

municipiul Călărași, în direcția Călărași - Modelu, iar în zona băncii

comerciale, martorul D.V.I., care se deplasa în aceeași direcție de mers

împreună cu prietena sa B.I.M. cu un scuter, a încercat să-l depășească.

întrucât șoferul autoturismului Dacia nu a permis motoscuterului depășirea,

între S.B. și D.V.I. a izbucnit un conflict verbal, aceștia aducându-și jigniri

reciproce, în condițiile în care se cunoșteau unul pe celălalt. Deși S.B. a

încercat să-l provoace pe D.V. la bătaie, acesta nu a răspuns provocării și

și-a continuat drumul, împreună cu prietena sa, efectuând un viraj la stânga pe

str. Grivița, iar B.S. continuându-și drumul către corn. Modelu.

În continuare,

D.V.I. s-a deplasat la domiciliul prietenei sale, unde lăsase autoturismul său W.G.

cu nr. de Bulgaria, și - de aici - a plecat singur în comuna Modelu, unde, la

un bar (denumit „Barul lui M.") l-a întrebat pe martorul Mihalache Teodor

dacă știe unde îl poate găsi pe S.B. întrucât a avut o altercație cu acesta.

Deoarece martorul nu i-a putut furniza nici o informație, D.V. a plecat, deplasându-se

la domiciliul său din str. Știrbei-Vodă din municipiul Călărași, unde au mai

venit și prietenii acestuia, numiții Z.M., D.I.G., precum și prietena sa B.I.M.

Între timp

însă, S.B., ajungând în corn. Modelu și trecând pe la „Barul lui M." a

fost informat de martorul Mihalache Teodor despre faptul că D.V. lonuț se

interesase de el, motiv pentru care i-a contactat pe prietenii săi, numiții C.E.,

O.N. și pe fiul acestuia, O.I., care i s-au alăturat în scurt timp, pornind

împreună în căutarea lui D.V.

În acest

sens, cei 4 s-au deplasat cu autoturismul condus de B.S. (D.S., cu nr. ...) în

zona blocului în care locuia D.V.I., pe strada Știrbei-Vodă din mun. Călărași.

La scara blocului acestuia, cei 4 au identificat autoturismul W.G. (cu nr. de

înmatriculare ...), despre care știau că-i aparține lui D.V., și care avea

afișat un anunț de vânzare și un număr de telefon.

B.S. a apelat

numărul de telefon respectiv și, fără a-și divulga identitatea, a stabilit cu D.V.

să coboare în fața blocului, pretinzând că este un potențial cumpărător al

autoturismului.

D.V. a

coborât imediat, însoțit de Z.M. și D.I.G., însă nu au apucat să iasă din scara

blocului fiind asaltați și luați la bătaie de B.S. și însoțitorii acestuia. D.V.

lonuț a reușit totuși să scape și să fugă înapoi pe scări, refugiindu-se în

apartamentul său, telefonându-i de aici prietenului său, inculpatul B.L.V.,

pentru a le veni în sprijin.

Acesta,

aflându-se în zonă cu autoturismul său N.P. de culoare bleumarin cu nr. de

înmatriculare ..., s-a deplasat în câteva minute în fața locuinței lui D.V.

lonuț însă, în acel moment, conflictul deja se stinsese iar cei 4 agresori se

îndreptau cu autoturismul D.S. cu nr. de înmatriculare ..., la volanul căruia

se afla B.S., pe strada din spatele Pieții Big, către intersecția cu str.

Bărăganului.

Inculpatul B.L.V.

a pornit în urmărirea autoturismului D.S., la volanul autoturismului său N.P.;

la intersecția cu str. Bărăganului acesta a virat către stânga, urmând

autoturismul D.S., iar în apropierea intersecției semaforizate cu str. Prel.

București, aflându-se la câțiva metri în spatele D., inculpatul a încetinit

viteza de rulare, s-a apropiat de bordura dreaptă, a scos arma de foc pe care o

avea asupra sa pe geamul portierei stânga - față și a tras trei focuri de armă

în autoturismul D.S. (acesta rula în fața sa, zona de mijloc a șoselei). în

timp ce unul din gloanțele trase nu a lovit acest autoturism, celelalte două

gloanțe au avut o direcție diferită, unul din ele ricoșând din portiera

dreaptă-spate a acestui autoturism, iar celălalt pătrunzând prin haion la o

distanță de cca. 90 cm. de sol, apoi în chederul portbagajului și, respectiv,

în bancheta din spate dreapta a autoturismului, rănindu-l pe ocupantul acestei

poziții O.I. în zona coloanei vertebrale.

În timp ce

autoturismul D.S. s-a deplasat imediat la Spitalul de Urgență Călărași, pentru

a-i acorda îngrijiri medicale victimei, inculpatul B.L.V. a demarat în trombă

virând dreapta la semafor, trecând pe culoarea roșie a acestuia, îndreptându-se

apoi către intersecția dintre D.N. 3 și D.N. 31, apoi deplasându-se prin com.

Cuza Vodă până la intersecția cu D.N. 21; în continuare, inculpatul a fost

reperat în zona Dragalina la ora 20

14

, oră la care și martorul C.P.V.,

prietenul inculpatului, s-a aflat în aceea zonă. în continuare, aceștia au

urmat același traseu până în zona B-dului Matei Basarab din municipiul

Slobozia. Aici B.L.V. a stat până în jurul orelor 22

00

după care s-a

înapoiat în mun. Călărași, în jurul orelor 00

08

pe același traseu.

Numitul C.V.P.,

după ce s-a întors în mun. Călărași, în jurul orelor 22

00

s-a

deplasat din nou până în mun. Slobozia, plecând de aici la volanul

autoturismului N.P., aparținând lui B.L., până în municipiul București, în zona

Calea Giulești, unde - în mod surprinzător - „autoturismul a fost găsit

incendiat, martorul luând foc" odată cu acesta și suferind arsuri grave.

La câțiva metri de acesta, într-un parc învecinat, au fost găsite, sub o șapcă,

o serie de acte (printre acestea și actele autoturismului) într-o mapă de plastic,

neafectată de incendiu.

D.V.I. a

urmat aproximativ același traseu în seara respectivă, după producerea

incidentului deplasându-se și el către intersecția dintre D.N. 3 cu D.N. 31,

apoi prin com. Cuza Vodă până la Dragalina ajungând în jurul orelor 19

25

în municipiul Slobozia, tot în zona B-dului Matei Basarab, în jurul orelor 21

40

întorcându-se în Călărași pentru a se prezenta la organele de poliție. Motivul

evident al deplasării în municipiul Slobozia al lui D.V.I., ca și în cazul lui C.P.V.,

a fost acela de a se întâlni în această localitate cu inculpatul B.L.V..

Deși a fost

apelat de câteva ori de organele de poliție în vederea prezentării în fața

acestora, inculpatul B.L.V. a venit la sediul Inspectoratului de Poliție al

Județului Călărași abia în jurul orelor 10

00

, invocând diferite

motive pentru amânarea acestui moment.

După

săvârșirea faptei, victima O.I. a fost transportată la Spitalul de Urgență

Județean Călărași, unde i-a fost acordat primul ajutor, și - de aici - la

Spitalul de Urgență Bagdasar - Arseni unde a fost supus unei intervenții

chirurgicale în urma căreia i-a fost extras glonțul, consecința plăgi împușcate

fiind paraplegia spastică ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă.

La data de 03

iunie 2009, față de inculpatul B.L.V. a fost luată măsura obligării de a nu

părăsi țara pe o perioadă de 30 zile, această măsură fiindu-i adusă la

cunoștință inculpatului în momentul în care se pregătea să părăsească

teritoriul țării, la aeroportul H.C. din București, intenționând să se

deplaseze în Spania. Cu toate acestea, la data de 06 iunie 2009, inculpatul a

încercat din nou să părăsească teritoriul țării pentru a se sustrage

cercetărilor, fiind prins de organele poliției de frontieră ale Bulgariei, în

zona malului drept al Brațului Ostrov (Dunărea) la aproximativ 30 m. de B 669,

pe teritoriul Bulgariei. Ulterior, față de acesta a fost luată măsura arestării

preventive, aceasta fiind prelungită până în prezent, conform procedurii

legale.

Se reține că

audiat fiind, încă din prima fază a cercetărilor inculpatul B.L.V. a avut o

atitudine ostilă și necooperantă, negând nu numai săvârșirea faptelor reținute

în sarcina sa, dar și orice implicare în evenimentele ce constituie obiectul

cauzei, precum și tentativa de a se sustrage cercetărilor prin părăsirea, în

mod fraudulos, a teritoriului țării.

În ședința de

judecată din 25 martie 2010, inculpatul a solicitat achitarea sa conform art. 10

lit. c) C. proc. pen. pentru tentativă la omor calificat și distrugere și, de

asemenea, achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru în

infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda

permis de conducere și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În motivarea

acestor cereri, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate

lăsând loc posibilității ca altcineva să fie autorul. A susținut că nu a

participat la altercația de la scara blocului lui D.I. și că acuzațiile

potrivit cărora ar fi autorul infracțiunilor apar ca fiind absurde și lipsite

de fundament faptic, mai ales că se afla în altă locație atunci când au fost

săvârșite faptele, respectiv în comuna Ciocănești, așa cum au declarat și

martorii D.P.V. și M.I.R.. A mai susținut că nici o probă nu confirmă prezența

sa în zona în care s-a produs altercația și unde s-au săvârșit infracțiunile și

cu atât mai puțin executarea unor focuri de armă. Mai arată că martorii C.E., B.S.

și O.N., ocupanți ai autoturismului în care s-a tras, au declarat că nu știu

cine a tras și de unde s-a tras. Pe înregistrarea de la banca R. Bank nu se pot

identifica nici autoturisme, nici persoane și nici executarea unor focuri de

armă. Organul de urmărire penală nu a identificat poziția trăgătorului și

distanța de la care s-a tras, astfel încât se putea trage de oriunde, din orice

autovehicul, din afara unui autovehicul, dintr-o clădire, etc. în final,

inculpatul a solicitat achitare, iar în subsidiar, încetarea procesului penal

pentru infracțiunea de distrugere întrucât lipsește plângerea prealabilă din

partea celui care avea un drept asupra autoturismului, numitul B.S. fiind un

simplu posesor.

Instanța de

fond a apreciat că achitarea inculpatului nu se impune pentru următoarele

considerente:

Astfel, în

declarațiile date în data de 2 iunie 2009 inculpatul B.L.V. a arătat că între

orele 14

00

-15

00

a plecat de la locuința prietenei sale C.D.,

din comuna Cuza Vodă în municipiul Călărași cu autoturismul său N.P. cu nr. de

înmatriculare ... împreună cu prietenul său C.P.V. care-i conducea

autoturismul, el neavând permis de conducere. S-au plimbat cu autoturismul prin

Călărași până la lăsarea întunericului când C.P.V. l-a lăsat în zona „5

Călărași", și de aici a plecat la prietena sa C.D. în comuna Cuza Vodă

unde a stat până la orele 12

30

când s-a prezentat la organele de

poliție în timp ce prietenul său a plecat cu mașina la București, la sora sa.

Instanța de

fond, analizând datele furnizate în format electronic de SC C.R.M.T.C. SA cu

privire la numărul de telefon 076532xxxx utilizat de inculpat a constatat că în

după amiaza zilei de 2 iunie 2009, până la orele 17

20

telefonul

inculpatului a fost receptat de releul din zona intersecției DN 3 cu DN31,

respectiv zona comuna Cuza Vodă, inculpatul chiar purtând o discuție telefonică

cu D.V.I. din această zonă la orele 17

20

. Prin urmare, s-a apreciat că

afirmațiile inculpatului sunt nereale întrucât nu avea cum să plece din zona

Cuza Vodă la orele 14

00

-15

00

. După ce a discutat la

telefon cu D.V.I. inculpatul s-a deplasat către Călărași fiind reperat după

doar 8 minute în zona Complexului „5 Călărași", din municipiul Călărași.

A mai

susținut inculpatul că s-a întors la prietena sa în jurul orelor 22

00

însă această afirmație este nereală pentru că la ora 18

42

acesta a

fost localizat în zona comunei Ștefan Vodă, iar de la orele 21

00

până la orele 22

27

se afla în zona Slobozia, apoi la 22

39

din nou la Ștefan Vodă, apoi la Dragalina ajungând în Călărași la 23

47

.

Martora C.D.

a arătat că B.L.V. s-a întors la ea acasă abia la ora 5

00

dimineața.

Or, reține

instanța de fond, la orele 18

45

inculpatul i-a telefonat prieteni

sale C.D., iar la 23

47

i-a transmis acesteia un SMS, ceea ce ar fi

lipsit de sens dacă inculpatul ar fi fost la ora respectivă acasă, așa cum

susține.

Inculpatul a

negat și intenția de a trece fraudulos granița, susținând că în data de 5 iunie

2009 se afla cu prietenii săi D.V. și D.I. la pescuit pe malul Dunării, iar în

momentul în care a fost oprit de organele de poliție bulgare se aflau la o

plimbare printr-o pădurice fără să știe că acolo era teritoriu românesc sau

bulgar pentru că nu a văzut semne de hotar.

Instanța de

fond a apreciat că și aceste susțineri ale inculpatului sunt nereale întrucât

din procesul-verbal de cercetare în comun a evenimentelor de frontieră întocmit

în ziua de 6 iunie 2009, rezultă că inculpatul a fost reținut pe teritoriul

Bulgariei la o distanță de 30 metri de borna B 669, iar din discuția telefonică

ce a avut loc între inculpat și D.V.I. la ora 1409 din data de 3 iunie 2009

rezultă că D.V.I. îl îndruma pe inculpat pe unde să treacă, pe la Chiciu,

pentru a ajunge la bulgari. D.V.I. i-a spus inculpatului „da, B., la Chiciu te

urci în bac, când te duci la bulgari".

La termenul

de judecată din 10 decembrie 2009, în instanța de fond, inculpatul B.L.V. a precizat

că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală și că, deocamdată,

nu mai dorește să facă declarații, eventual va reveni asupra acesteia.

Este

adevărat, reține instanța de fond, că inculpatul a revenit asupra declarației

sale abia în data de 25 martie 2010 când, după audierea martorilor C.E., D.P.V.

și M.I.R., ultimii doi martori audiați la cererea inculpatului, a declarat că

în ziua de 2 iunie 2009, în jurul orelor 14

00

-15

00

a

plecat de la domiciliul prietenei sale C.D. A.-M., împreună cu șoferul care-i

conducea mașina - C.P. și s-au plimbat prin oraș. De la un magazin de piese

auto situat pe strada Grivița a cumpărat două telescoape pentru mașină pentru

care dăduse comandă în urmă cu câteva zile. După ce a plătit acele telescoape

s-au mai plimbat cu șoferul cu mașina aproape o jumătate de oră, după care l-a

lăsat la „5 Călărași". La „5 Călărași" a mers la o garsonieră unde

locuiește sora lui pentru a vedea ce îmbunătățiri a făcut la acea garsonieră și

a stat aproximativ 15 minute, după care a mers printre blocuri până la

„Vultur". A vrut să meargă în stația de taxi dar întâmplător a trecut un

taxi în care se afla un client, iar pe acel client 1-a recunoscut pentru că era

prietenul său, șoferul taxi-ului fiind D.P.V. pe care nu-1 cunoștea. L-a rugat

pe șoferul taxi-ului să-l ducă la Ciocănești și ajunși acolo l-a rugat să

aștepte 5-10 minute. În acest timp a mers la un restaurant unde s-a întâlnit cu

o prietenă M.F. și a stat cu ea două-trei ore. După aceia l-a rugat pe același

șofer de taxi să-1 ducă la Slobozia unde a ajuns la 1930 și este sigur de

această oră pentru că avea întâlnire cu o persoană. Inculpatul a mai arătat că

aceasta este completarea pe care o dorește să o mai facă, în afară de

declarațiile date în faza de urmărire penală, și pe care și le menține, și a

mai arătat că nu a spus acest lucru atunci când a fost audiat pentru că el se

află în relații de concubinaj cu C.D. Ana Măria și nu a vrut să afle aceasta că

el de fapt mai are o relație cu M.F., evitând certuri în familie.

Instanța de

fond însă nu a luat în considerare declarațiile celor doi martori D.P.V. și M.I.R.

deoarece a apreciat că aceste declarații nu au niciun suport probator, fiind

date în încercarea de a înlătura răspunderea penală a inculpatului.

În opinia

instanței de fond, nici aceste afirmații ale inculpatului și nici ale celor doi

martori nu sunt reale întrucât din întreg materialul probator rezultă că atât

inculpatul cât și autoturismul s-au aflat în câmpul infracțional.

Astfel,

martorul C.E., ocupantul locului dreapta față al autoturismului D.S. asupra

căruia au fost trase focuri de armă, a arătat că după altercația pe care a

avut-o el și prietenii săi la scara blocului lui D.I., s-au urcat din nou în

autoturism și au plecat pe strada din spatele pieții Big. După ce s-a

îndepărtat aproximativ 100 metri de colțul blocului s-a uitat pe fereastra

mașinii care era deschisă, înapoi și a văzut când de pe strada Cuza Vodă a

venit un autoturism de culoare albastră condus de numitul B. Laurențiu,

declarând că „îl cunosc foarte bine pe acesta".

Tot acest

martor a mai arătat că după ce au intrat pe strada Belșugului, în momentul în

care au ajuns în dreptul băncii R. a auzit 3 focuri de armă, unul după altul,

„întrucât aveam și eu și B. geamurile deschise am auzit focurile de armă foarte

bine, acestea au venit din spatele mașinii de la mică distanță din partea

dreaptă". Același martor a mai avut o discuție telefonică ce a fost

interceptată de organele de anchetă în 3 iunie 2009 la ora 11

59

cu o

persoană neidentificată, din care rezultă că susținerile sale în fața organelor

de urmărire penală sunt reale, arătând că de fapt conflictul a pornit de la B.S.

„căuta numai bătăi", „s-a luat cu ăia la ceartă și a venit și m-a luat pe

mine, pe N. și pe fiu-su, și după ce m-am luat cu ăia acolo a tras acela cu

arma și l-a împușcat p-acela". Acest martor a mai spus că „fraieru acela

de B., jegosu acela a tras cu arma. e fugit acum . pistolarii . numai pistoale,

în pumni nu se bate pe stradă".

În declarația

dată la instanța de fond, acest martor, C.E., a precizat că-și menține

declarațiile date cu mențiunea că nu l-a văzut la data de 2 iunie 2009, ci doar

mașina lui. A spus că l-a văzut pe B. dar în realitate a văzut numai mașina,

iar pe șofer nu l-a identificat întrucât erau geamurile fumurii. A mai arătat

că toată lumea spunea că este mașina lui B. și a presupus că el conducea.

Aceste ultime

precizări ale martorului instanța de fond nu le-a acceptat întrucât chiar și

martorul D.M.L. îl plasează pe inculpat la locul săvârșirii infracțiunii,

arătând că știe de la fratele său D.V.I. și de la martorul Drăgan Ion că D.V.I.

l-a sunat pe inculpat în după-amiaza respectivă pentru a-i solicita sprijinul

și acesta a venit la blocul lui David cu autoturismul său N.P. cu număr de

Spania. Din declarația olografă a martorei C.D.A.-M. rezultă că în după amiaza

de 2 iunie 2009 inculpatul a plecat în jurul orelor 16°" de la domiciliul

său, revenind de-abia în dimineața zilei de 3 iunie 2009, în jurul orelor 500.

Inculpatul era abătut și supărat și i-a povestit că în timp ce se afla în Piața

Big împreună cu C.P., D.V.I. și prietena acestuia au coborât mai mulți indivizi

dintr-o mașină cu răngi și cu bâte încercând să-i bată, să-i omoare, făcând

parte din clanul lui „Ț.". Inculpatul i-a mai spus acestei martore că a

fugit din zona pieței fără a-i mai oferi alte amănunte.

Se reține că

din discuțiile efectuate de către inculpat de la numărul de telefon 076532XXXX

rezultă că între orele 18

08

- 18

15

inculpatul s-a aflat

în zona de desfășurare a evenimentelor într-o continuă mișcare încât în câteva

minute s-a deplasat din zona de recepție a releului din strada Bărăganului în

zona de recepție a releului din strada Victoriei. Locul săvârșirii infracțiunii

s-a aflat între aceste două relee.

Tot din

declarațiile martorului D.M., a rezultat că inculpatul venise la blocul

fratelui său D.V.I. cu autoturismul său.

S-a precizat

de instanța de fond că toți martorii citați pentru a fi audiați au arătat că

își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală și că nu doresc să mai

facă alte declarații în faza de cercetare judecătorească.

Martorul G.P.

a arătat că în ziua de 2 iunie 2009, în jurul orelor 18

00

,) în timp

ce se deplasa pe strada Belușugului, pe trotuar, a auzit 3 împușcături,

observând un autoturism care mergea foarte încet și se afla în dreptul

bancomatului R., după care a demarat în trombă spre strada Prelungirea

București, mașina fiind un N.de culoare albastră cu număr de Spania.

Martorul B.V.

a arătat că se afla pe strada Belșugului și de la cumnatul său G.P. a aflat că

autoturismul care a plecat în trombă după ce s-au auzit cele trei împușcături

este un N.albastru.

La fel, și

martorul L.D.F. a arătat că cele trei împușcături veneau din direcția

Belșugului undeva în zona băncii R.

Martorul O.Ș.V.,

surprins și-n imaginile camerei video de la R.B., a arătat că în timp ce se

odihnea pe postamentul de piatră din fața băncii pe strada Belșugului, în jurul

orelor 18°° a auzit trei focuri de armă și și-a întors privirea în direcția din

care acestea veneau și a observat un autoturism de culoare închisă care a

demarat în trombă spre strada Prelungirea București. Susținerile acestui martor

se coroborează cu planșa foto efectuată de organele de poliție prin vizionarea

cu programul Windows Media Player a imaginilor stocate pe CD-ul marca B. în

ziua de 2 iunie 2009, în intervalul orar afișat de înregistrare 1728:0 -

1828:29 de către camera de supraveghere a ATM-ului 062 al băncii R.

La momentul

1813:43 martorul O.Ș.V. avea privirea îndreptată către clădirile de pe strada

Belșugului, iar la momentul în care autoturismul D.S. și N.P. au intrat mai

profund în cadru martorul a întors brusc capul către stradă în direcția acestor

autoturisme.

Din

constatările efectuate de Institutul pentru Tehnologii Avansate (raport nr. 1067180

din 6 iulie 2009) a rezultat că autoturismele surprinse de camera de

supraveghere din intervalul de timp al înregistrării 45:40 -45:50 sunt, cu

foarte mare probabilitate, modelele D.S. si N.P. în autoturismul N.P. s-a

evidențiat o singură persoană, foarte probabil cu părul scurt, situată pe locul

șoferului, aplecată înainte. Primul autoturism, foarte probabil model D.S., a

avut o viteză ușor crescătoare, iar autoturismul, foarte probabil, N.P. a

frânat la intrarea în cadru, s-a apropiat de trotuarul din dreapta, a circulat

circa 3 secunde cu o viteză foarte redusă, după care a schimbat direcția în

sensul depășirii autoturismului și a accelerat. Analizând pozițiile tuburilor

de cartuș găsite la fața locului cu poziția celui de-al doilea autoturism, s-a

constatat că acestea se corelează cu a doua jumătate a sensului de deplasare cu

viteză redusă. Este posibil ca șoferul celui de-al doilea autoturism să fi

redus viteza și să se fii poziționat pe partea dreaptă a străzii pentru a putea

astfel să ia linia de ochire spre autoturismul marca D.S., folosind geamul

lateral stânga.

În opinia

instanței de fond, aceste aspecte rezultate din raportul menționat se

coroborează cu declarațiile martorilor oculari și ale martorilor care au fost

în D.S.

Din

procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că de pe mijlocul

carosabilului din dreptul băncii R. au fost ridicate trei tuburi de cartuș

percutate, iar din măsurătorile efectuate aceste tuburi au fost găsite în

imediata vecinătate a trecerii de pietoni din zonă, în paralel cu banca R.

Prin urmare,

s-a reținut că persoana care a efectuat tragerea se afla în această arie și

singurul autoturism care potrivit imaginilor surprinse de camerele de luat

vederi a secondat autoturismul D.S. a fost cel identificat cu o mare

probabilitate ca fiind N.P., aparținând inculpatului și conform declarațiilor

martorilor era condus de acesta.

Din probe a

rezultat și că la ora 18

06

este apelat D.V.I. de B., pentru a coborî

la scara blocului, la ora 18

13

se trag focurile de armă, după care

autoturismul D.S., conform declarațiilor martorilor, pleacă în viteză ajungând

la Spitalul de Urgență Călărași la ora 18

15

, iar la ora 20

15

partea vătămată este internată la Spitalul Bagdasar Arseni București.

Din raportul

întocmit de polițistul A.L. a rezultat că în jurul orelor 18

10

în

timp ce se afla cu colegul său D.D. în serviciul de patrulare în zona Pieței

Big a auzit un număr de focuri despre care a crezut că sunt petarde și a

observat că în fața băncii R. s-au strâns mai multe persoane. S-au deplasat

imediat la fața locului și au constatat că la o distanță de circa 10 m. de

bancomat se aflau trei tuburi de cartuș. Agentul C.M. a precizat că în jurul

orelor 18

10

, în timp ce era de serviciu a fost apelat de la

dispecerat pentru a se deplasa la Spitalul de Urgență Călărași întrucât o

persoană fusese împușcată.

Din raportul

de constatare tehnico-științifică balistică a rezultat că autoturismul marca D.S.

a fost lovit de două gloanțe, orificiile de intrare și ieșire în haionul

mașinii au fost create de un singur glonț ce a pătruns prin haion la o distanță

de 90 cm. față de sol, trăgătorul fiind poziționat în spatele mașinii, ușor în

partea dreaptă a acesteia. Cele trei tuburi provin de la trei cartușe cu glonț

de calibru 9x19 mm, fabricat în 1992 și au fost trase cu aceiași armă de foc.

Martorul C.P.V.,

prieten cu inculpatul a declarat că de când s-a întors din Spania împreună cu B.L.

numai el a condus autoturismul N.P., inculpatul neavând permis de conducere,

iar în după amiaza zilei de 2 iunie 2009, în jurul prânzului a plecat cu

autoturismul la Cuza Vodă pentru a-l lua pe inculpat la o plimbare prin

Călărași. în jurul orelor 14

00

s-a întâlnit cu D.V.I., iar la orele

16

00

l-a lăsat pe inculpat în zona „5 Călărași", parcând

autoturismul în spatele pieței Big unde a stat până în jurul orelor 20

00

- 21°° când a plecat la București intrând pe autostradă la Lehliu, iar în seara

respectivă nu a fost deloc în Slobozia. S-a reținut că acest martor, deși și-a

dat acordul pentru a fi supus testului cu „detectorul de minciuni",

ulterior a refuzat, acuzând probleme cardiace, motiv pentru care i s-a asigurat

efectuarea unei consultații de specialitate, medicul stabilind lipsa unor

afecțiuni de natură a influența rezultatele testului. După consultarea sa,

martorul C.P.V. a refuzat, fără nici o motivație, efectuarea textului poligraf.

În opinia instanței de fond această atitudine denotă lipsa de sinceritate a

martorului întrucât din probatorii, respectiv istoricul convorbirilor efectuate

de inculpat rezultă că acesta a plecat din Cuza Vodă după orele 17

00

și nu în jurul prânzului, cum a declarat martorul C.P.V., iar autoturismul N.P.

a fost identificat de camerele de luat vederi cu o foarte mare probabilitate ca

trecând prin fața băncii R. în jurul orelor 18

13

, deci nu avea cum

să fie parcat în acest moment în spatele pieței Big.

Din

convorbirile efectuate de martorul C.P.V. în seara respectivă rezultă faptul că

la ora 21

16

a efectuat o convorbire telefonică în timp ce se afla în

Slobozia, în zona bulevardului Matei Basarab, iar în jurul orelor 22

49

a efectuat o altă convorbire aflându-se tot în Slobozia, contrar susținerilor

că s-ar fi aflat în București și nu a fost deloc în Slobozia. Tot acest martor

a mai arătat că în seara respectivă s-a deplasat cu autoturismul la București,

la sora sa, a parcat autoturismul în Calea Ciulești, dar după ce a plecat și-a

amintit că uitase niște coli în mașină, motiv pentru care s-a întors, a deschis

portiera dreaptă față (deși în declarația olografă a spus de portiera stângă

față), a aprins cu o brichetă o țigară și imediat i-a bubuit în față o flacără

puternică ce i-a ars fața, mâinile și tricoul, s-a prăvălit la pământ și și-a

stins focul, fiind transportat la Spitalul de arși.

S-a reținut

că au fost efectuate cercetări la fața locului și a fost identificată o mapă de

plastic conținând mai multe documente importante printre care și actele

autoturismului și care în mod miraculos au fost protejate de efectele

incendiului, fiind adăpostite sub o șapcă, la aproximativ 5-6 metri de locul

incidentului într-un parc situat în vecinătatea locului parcării. Martorul C.

nu a putut să dea o explicație cu privire la modalitatea în care a ajuns mapa

respectivă în acel loc. Prin urmare, concluzionează instanța de fond că

autoturismul N. a fost incendiat voit.

Se mai reține

că din convorbirile telefonice dintre inculpat și D.V.I. rezultă că aceștia au

discutat telefonic înainte de momentul săvârșirii infracțiunii, dar și imediat

după. Aceștia doi au avut după săvârșirea infracțiunii același traseu, ajungând

în Slobozia - B. în jurul orelor 19

50

, iar D.V.I. în jurul orelor 19

30

(cei doi s-au întâlnit în zona bulevardului Matei Basarab).

De asemenea,

din raportul de expertiză criminalistică nr. XXX/2009 rezultă că din probele

recoltate de pe dosul palmelor inculpatului și a unor articole de vestimentație

nu au fost identitate urme create de foc pe aceste obiecte însă, din studii,

rezultă că urmele secundare ale împușcăturii se găsesc pe piele doar în primele

4 ore de la producerea evenimentului. Tardivitatea recoltării probelor

biologice i s-a datorat inculpatului care deși a fost apelat telefonic de

organele de poliție la scurt timp după săvârșirea faptei acesta a inventat tot

felul de pretexte prezentându-se mult mai târziu.

Partea

vătămată O.I. a declarat că se afla în mașina Solenza cu B.S., cu tatăl său O.N.

și cu C.E., au oprit în spatele pieții Big și au coborât toți din mașină cu

excepția sa. Tatăl său împreună cu Căciularu au rămas lângă mașină, B. s-a dus

la o scară din apropiere unde s-a certat cu un tânăr, după care a revenit la

scurt timp la mașină. După ce toți s-au urcat în mașină, deplasându-se prin

spatele pieței, au virat stânga pe strada Belșugului și la aproximativ 30 de

metri de intersecția semaforizată a auzit un foc de armă și și-a dat seama că

vine din spatele mașinii, imediat simțind o durere puternică în spate,

nemairealizând ce se întâmplă.

Martorul O.N.,

tatăl părții vătămate, a confirmat cele declarate de fiul său și după momentul

împușcăturilor care au fost în număr de 3 l-a auzit pe C.E. „B. a tras".

Partea

vătămată O.I., conform raportului de primă expertiză medico-legală, a prezentat

leziuni produse prin împușcare cu glonț și necesită circa 6 luni de îngrijiri

medicale dacă nu survin complicații, iar paraplegia spastică instalată,

consecutiv plăgii împușcate constituie o infirmitate fizică permanentă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul B.L.V., solicitând, în principal, achitarea

în baza art. 10 lit. c C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. e), i) și art. 217 alin. (1), ambele cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen. și achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunile prev. de art. 279 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

ambele cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în subsidiar, s-a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea

motivelor scrise de apel, inculpatul a arătat că instanța de fond a încălcat

dispozițiile cu privire la sesizarea instanței, prin aceea că nu a soluționat

latura penală a cauzei, respectiv neefectuarea cercetării judecătorești,

nepronuntarea asupra infracțiunii de distrugere și nemotivării sentinței,

datorate refuzului de a administra probe, de unde a rezultat ineficienta

soluționării acțiunii penale. A mai arătat că sentința este nemotivată, în

sensul că a folosit rechizitoriul ca și considerente ale sentinței, fără ca

judecătorul să-și expună propria viziune asupra cauzei. S-a susținut și că s-au

încălcat dispozițiile relative la compunerea instanței, existând un caz de incompatibilitate

deoarece instanța s-a antepronuntat prin încheierile de menținere a arestării

preventive a inculpatului. De asemenea, s-a afirmat că a fost încălcat

prezumția de nevinovăție, refuzând să se interpreteze dubiul în favoarea

inculpatului, fundamentându-se hotărârea exclusiv pe probele obținute în faza

de urmărire penală. Inculpatul a mai susținut că instanța de fond a omis să se

pronunțe asupra unei cereri formulate de apărare, respectiv cererea de

excludere a raportului de expertiză video, pentru lipsa de contradictorialitate

a administrării acestei probe. în continuare, s-a arătat că instanța de fond nu

a administrat toate probele, respectiv: adresă către Autoritatea Națională de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în scopul verificării

dacă SC R. SA a efectuat legal înregistrarea video, efectuarea unei expertize

criminalistice balistice, precum și expunerea înregistrărilor video. Un alt

motiv de apel a fost cele referitor la aprecierea greșită a probelor cu privire

la infracțiunea de tentativă de omor, cu referire la declarațiile martorilor

audiați, precum și la rapoartele de expertiză efectuate. S-a susținut că

materialul probatoriu prezintă carențe cu privire la aspectele esențiale,

respectiv: înregistrarea nu conține suprascriere de dată și timp, expertiza

video nu a identificat autovehiculele din imagine și nu a decelat urme de

tragere în imagine, persoanele din cadrul apropiat nu au reacția specifică unor

persoane care aud împușcături, tuburile de cartuș s-au aflat pe carosabilul

circulat, putând fi mutate de la locul inițial, nu au fost identificate

persoanele din autovehicule. în privința acestor carențe, instanța de fond a

apreciat doar cu prezumții, pentru a-l condamna pe inculpat. De asemenea, s-a

arătat că instanța de fond a reținut fapte, fără să existe și probe, respectiv

fapta prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, și art. 279 alin. (1)

C. pen., prezumând că aceste fapte au fost săvârșite de inculpat, doar ca o

consecință a condamnării pentru tentativă de omor. În ultimul rând, s-a arătat

că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor, depășind

scopul prev. la art. 52 C. pen. Pe latură civilă, s-a susținut că se impunea

respingerea pretențiilor civile, ca o consecință a achitării inculpatului.

Prin decizia

penală nr. 227/ A din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția I-a

penală, a respins ca nefondat recursul declarat de apelantul inculpat B.L.V. A

fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea corespunzătoare

a duratei măsurilor preventive.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Încă de la

început, analizând motivele de apel depuse în scris și susținute în fața

instanței prin avocat, s-a constatat că o parte dintre acestea se reiau ca

motive distincte de apel, în sensul că o critică a sentinței este cuprinsă în

mai multe dintre cele 5 motive ale apelului. Chiar și în aceste condiții,

motivele de apel au fost analizate, așa cum au fost structurate, cu riscul de a

repeta considerentele arătate deja.

I) Astfel, se

reține că o primă critică este aceea de nerespectare a dispozițiilor relative

la desfășurarea procesului penal, care cuprinde 5 puncte, vizând următoarele

aspecte:

1) apelantul

a arătat că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile cu privire la

sesizare, prev. la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin aceea câ nu s-a

pronunțat asupra faptelor cu care a fost investită, refuzând să audieze 10

martori, să dispună efectuarea unei expertize care să lămurească poziția

trăgătorului și distanța de la care s-a tras, omisiunea de a se pronunța asupra

faptei de distrugere și nemotivarea hotărârii.

O primă

observație este aceea că respingerea unor cereri de probe nu au legătură cu

sesizarea instanței, la fel și nemotivarea hotărârii. în al doilea rând,

această critică nu este întemeiată, chiar în lipsa corelării dintre nulitatea

prev. la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și efectuarea cercetării

judecătorești.

Susținerea

privind respingerea audierii martorilor arătați nu este reală, instanța de fond

respingând audierea celor doi martori polițiști, a căror audiere nu era utilă

cauzei, existând la dosar rapoartele acestora.

În ceea ce

privește respingerea efectuării unei noi expertize balistice, instanța de fond

a concluzionat în mod corect că expertizele efectuate au lămurit cauza

răspunzând la obiectivele dispuse la urmărirea penală și fiind efectuate cu

respectare procedurilor legale. Atât poziția trăgătorului cât și distanța de

tragere au fost stabilite prin expertiza efectuată, în măsura datelor și

informațiilor existente, inculpatul manifestându-și nemulțumirea față de aceste

concluzii, ceea ce nu poate constitui un temei al refacerii întregii expertize.

De asemenea,

critica privind nepronunțarea instanței asupra faptei de distrugere nu este

reală, întrucât s-a dispus, pentru această faptă, încetarea procesului penal

pentru lipsa plângerii prealabile.

Ultima

critică a primului motiv de apel este neîntemeiată, instanța de fond motivând

sentința atât în fapt, cât și în drept, chiar dacă a preluat o parte din

concluziile urmăririi penale, la care a adăugat propria cercetare

judecătorească, ținând seama că atât urmărirea penală cât și judecata sunt faze

ale procesului penal.

2) inculpatul

mai arată că au fost încălcate dispozițiile relative la compunerea instanței,

existând caz de incompatibilitate pentru antepronunțarea instanței cu ocazia

pronunțării încheierilor de menținere a arestării preventive a inculpatului.

Cazurile de incompatibilitate sunt arătate la art. 46 și urm. C. proc. pen. și

cazul arătat în motivul de apel nu se regăsește în dispozițiile cuprinse în

aceste texte de lege, astfel că susținerea inculpatului nu poate fi primită,

nefiind un caz de nulitate absolută privind compunerea instanței.

3) prezumția

de nevinovăție a fost respectată de instanța de fond, neexistând nici o

referire asupra vinovăției inculpatului până la pronunțarea soluției de

condamnare, efectuându-se cercetarea judecătorească în scopul aflării

adevărului. Pe de altă parte, existența unor probe indirecte nu înseamnă

existența unor dubii, care să fie interpretate în favoarea inculpatului, atâta

timp cât aceste probe indirecte dovedesc un singur lucru, adică vinovăția.

4) inculpatul

mai arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de excludere

a raportului de expetiză video, însă instanța a coroborat acest raport cu

celelalte probe, deci avându-l în vedere. Solicitarea inculpatului ca instanța

să se pronunțe în sensul că nu exclude probă, nu poate fi primită deoarece

instanța nu are obligația de a se pronunța în sensul neexcluderii niciunei

probe administrată în cauză.

5) un alt

motiv de apel este lipsa de contradictorialitate a efectuării expertizei video,

în sensul nedesemnării unui expert parte, solicitare neîntemeiată, atâta timp

cât apărarea nu a solicitat expert parte în cursul urmăririi penale, iar

criticile privind acest raport nu sunt de natură procesuală, ci numai cu

privire la concluziile acestuia, care nu îi sunt favorabile inculpatului.

II) O a doua

critică se referă la modul de administrare a probelor și cuprinde trei puncte,

care au fost analizate în cele ce urmează:

1) apărarea a

solicitat efectuarea unei adrese către Autoritatea Națională de Supraveghere a

Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, pentru a răspunde la întrebarea dacă

înregistrarea video făcută de S.C. Raifeeisen este legală, iar instanța a

respins această cerere, cu motivarea că banca a efectuat înregistrarea pentru

siguranța proprie, fără a i se solicita înregistrarea de către organele de

urmărire penală. Această solicitare a fost reiterată și în fața instanței de

apel, fiind respinsă cu aceeași motivare, în sensul că înregistrarea fiind

făcută de bancă în scopul asigurării siguranței proprii, banca fiind operator

de date cu caracter personal, legalitatea acestei înregistrări nu poate fi pusă

în discuție, atâta timp cât nu s-a efectuat la cererea organelor de cercetare.

2) respingerea

cererii de efectuare a unei expertize criminalistice privind poziția

trăgătorului și distanța de tragere a fost făcută în mod corect, având în

vedere că expertiza efectuată răspunde acestor obiective, limita datelor și

informaților ce rezultă din celelalte probe administrate.

3) inculpatul

a mai solicitat efectuarea unei expertize tehnice, cu obiectivul dacă

înregistrarea efectuată de bancă este autentică, originală și nealterată,

solicitare respinsă în mod corect, cu motivarea că înregistrarea a fost făcută

în alt scop, nefiind solicitată de organele de cercetare, astfel că nu se pune

problema îndeplinirii condițiilor cerute de lege și care reglementează modul de

efectuare a înregistrărilor în scopul urmăririi inculpatului.

III) O a

treia critică în apel a sentinței este greșita apreciere a probelor aflate la

dosar, în ceea ce privește fapta de tentativă la omor, în sensul că lipsesc

probele directe, iar instanța de fond ar fi operat doar cu prezumții.

Probele

aflate la dosar, în legătură cu fapta de tentativă la omor sunt probe

indirecte, așa cum sunt clasificate în doctrina procesual penală. în legislația

procesual penală, probele nu sunt astfel clasificate, constituind probă orice

element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei

infracțiuni, la identificarea inculpatului și la cunoașterea împrejurărilor

comiterii infracțiunii. Spre deosebire de doctrină, legea stabilește că probele

nu au valoare mai dinainte stabilită, respectiv că nu sunt directe sau

indirecte, ci că acestea trebuie apreciate de instanță prin coroborare cu toate

celelalte probe care s-au administrat. Pornind de la aceste considerente, se

constată că în cauză există probe care dovedesc că inculpatul s-a aflat în

locul și momentul comiterii faptei, a avut un motiv pentru care a acționat, în

împrejurări care se coroborează cu toate declarațiile martorilor și părții vătămate,

înregistrările video și ale convorbirilor telefonice, adresele de la societatea

de telefonie, expertizele tehnice.

Chiar

încercările inculpatului de a șterge urmele faptei, în opinia instanței de apel

constituie elemente care se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar:

prezentarea la organele de cercetare după trecerea unui timp necesar

înlăturării urmelor de tragere, încercarea de a arăta că s-a aflat în alt loc

la momentul comiterii faptei, incendierea autoturismului în scopul ștergerii

urmelor de tragere cu armă de foc. Este de menționat că, în cauză există și

probe directe, respectiv declarații de martori: C.E. a afirmat că „B. a

tras", afirmație confirmată de martorul O.N., martorii G.P., B.V., L.D.S.,

O.Ș.V., care au auzit focurile de armă și au văzut mașina inculpatului demarând

după executarea celor trei focuri.

Din nou, s-a

menționat că aceste declarații se coroborează cu rapoartele celor doi

polițiști: A.L. și C.M., cu planșele foto efectuate prin vizionarea

înregistrărilor, cu expertizele tehnice și adresele companiei de telefonie.

În acest

context, instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost stabilită pe

baza coroborării tuturor probelor administrate, probe din care rezultă fără

dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la omor.

S-a mai

arătat de către instanța de prim control judiciar că cercetarea judecătorească

efectuată în apel nu a adus elemente care să modifice situația de fapt reținută

de instanța de fond. Au fost audiați inculpatul și partea vătămată, precum și

martorii O.N., M.F., C.D.A.-M., G.E., C.P.V., D.I.G., L.D.S., C.E., D.V.I., F.M.,

P.T., M.I.R., D.M.L., B.I.M., Z.M., M.T., D.P.V. și G.P.. Aceștia și-au

menținut, în esență, declarațiile anterioare, care au fost analizate în mod corect

de către instanța de fond.

IV) Un alt

motiv de apel a fost acela că instanța de fond ar fi reținut vinovăția

inculpatului pentru fapte pentru care nu există probe la dosar, respectiv,

conducere fără permis și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

S-a menționat

că nici acest motiv nu poate fi primit, întrucât la dosar există probe care

dovedesc că inculpatul a condus autoturismul N.pe drumurile publice și că nu

este deținător legal de arme de foc, folosind o armă în comiterea faptei de

tentativă la omor. Stabilind împrejurările comiterii tentativei la omor,

inculpatul aflându-se la volanul autoturismului aflat în trafic și executând

trei trageri cu armă de foc, elementele constitutive ale celor două

infracțiuni, arătate mai sus, sunt conturate de împrejurările comiterii acestei

fapte, pentru care există probe, analizate deja în cadrul acesteia.

V) Ultimul

motiv de apel, referitor la individualizarea greșită a pedepselor, s-a apreciat

că este, de asemenea, neîntemeiat.

În sinteză,

s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute la art.

72 C. pen., precum și atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a dovedit nici

un element de îndreptare și conștientizare a faptelor comise, astfel că, pentru

atingerea scopului educativ, pedeapsa este corect individualizată.

Împotriva deciziei,

în termen legal, inculpatul B.L.V. a declarat prezentul recurs, motivele

acestuia fiind menționate în memoriul depus la dosar (fil.31-36 d.r.), cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 10, 3

și 14 din C. proc. pen.

Înalta Curte

apreciază că este necesară prezentarea premiselor soluționării recursului

declarat de inculpat, constatându-se următoarele:

- „motivele

de recurs" sunt aceleași ca „motivele de apel" și, de asemenea,

aceleași cu „apărările de fond" susținute în fața primei instanțe, toate

fiind resistematizate în cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

C.

proc. pen.;

- cercetarea

judecătorească efectuată de instanța de fond a fost, în mod semnificativ,

completată de către instanța de apel - printr-o cercetare judecătorească amplă

- fiind administrate, în mod nemijlocit, numeroase probe (ascultarea ori, după

caz, reascultarea inculpatului, părții vătămate și a martorilor). Instanța de

apel, procedând la efectuarea amplei cercetări judecătorești (fii.48, 52-53,

81-85, 213-219, 255-260, 289) a completat cercetarea judecătorească efectuată

de instanța de fond, în acest fel dând curs inclusiv criticii apărării expusă

în fața instanței de prim control judiciar;

- în partea

expozitivă (motivarea) sentinței, judecătorul instanței de fond a prezentat

ample argumente de fapt și de drept pentru înlăturarea tuturor apărărilor

(„alibiurilor") inculpatului;

- de

asemenea, în partea expozitivă (motivarea) deciziei recurate, instanța de apel

a prezentat, într-o corectă modalitate de sistematizare, argumentele de fapt și

de drept pentru care a apreciat ca neîntemeiate toate motivele de apel (în

concret, acestea fiind apărările ori „alibiurile" inculpatului, astfel cum

au fost susținute la instanța de fond). Astfel, se reține că instanța de prim

control judiciar a argumentat, punctual, înlăturarea fiecărei critici aduse de

apărare sentinței instanței de fond;

- în recurs,

astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii, inculpatul

personal, și apărătorul acestuia, nu au solicitat administrarea unor probe noi

pe situația de fapt.

În consecință,

Înalta Curte - în raport cu cele menționate - apreciază că nu se impune

reluarea argumentelor de fapt și de drept care au condus, pe de o parte, la

înlăturarea apărărilor inculpatului, iar pe de altă parte, la soluția de

condamnare a acestuia, toate aceste argumente fiind amplu prezentate atât în

sentință (pag. 1-11), cât și în decizia atacată (pag. 14-17).

Înalta Curte

(ca instanță de recurs) apreciază însă ca necesară - în completarea

argumentelor de fapt și de drept care au justificat soluția condamnării

inculpatului de către instanțe de fond și, respectiv, soluția confirmării

acestuia de către instanța de apel (ca instanță de prim control judiciar) -

suplimentarea acestora, după cum urmează:

Apărarea, în

recurs, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. solicitând achitarea, după caz, în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc.

pen. („fapta nu a fost săvârșită de inculpat") ori în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen. („fapta nu există").

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a c