ÎCCJ, decizie (scj.ro #83859)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83859) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Cauze de reducere a

pedepsei. Circumstanțe atenuante

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic:

Drept

penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

-

cauze de reducere a pedepsei

-

circumstanțe atenuante

C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.,

art. 320

1

Legea nr. 143/2000,

art. 16

Legea nr. 682/2002,

art. 19

art. 320

1

C. proc. pen., instanța poate reține atât incidența

dispozițiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 16 din

Legea nr. 143/2000 sau în art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și incidența

prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. În acest caz,

instanța acordă eficiență juridică atât dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

(1) lit. c) C. pen. - constând în

„atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din

prezentarea sa în fața autorității, comportarea

sinceră în cursul procesului,

înlesnirea

descoperirii ori arestării participanților” - nu

se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul

existenței, la dispoziția

organelor

judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoașterea căreia

instanța i-a acordat

eficiență

juridică prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011

Prin

sentința nr. 131 din 16 decembrie 2010, Tribunalul Călărași, Secția penală, a

dispus

următoarele:

În baza

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a

condamnat

pe inculpatul B.I.

la 5 ani

închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit.

b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani și 8 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.I. exercițiul

drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpatul N.G. la 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpatul

N.G. la 6 ani și 8 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Audiați în

faza de cercetare judecătorească, ca de altfel și pe parcursul

urmăririi penale, inculpații B.I. și N.G. au recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au

solicitat judecarea cauzei în

baza dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., însușindu-și probatoriile

administrate

la urmărirea penală.

Prin

decizia nr. 40 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, Secția I

penală, a respins apelurile inculpaților B.I. și N.G.

, ca nefondate.

Împotriva

deciziei, în termen legal, ambii inculpați au declarat recurs, invocând, între

altele, art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Asupra

motivului de recurs invocat de inculpați

:

Potrivit

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în

alte

limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C .pen., care stabilește

criteriile generale de individualizare, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de

dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu

este posibilă decât dacă împrejurările luate în

considerare reduc în asemenea

măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea

manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei

pedepse sub minimul

special se învederează a satisface, în

cazul concret, imperativul justei

individualizări a pedepsei.

Astfel:

-

„conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în

mod

exclusiv, la absența antecedentelor penale;

-

„stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a

repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1)

lit. b) C. pen., în raport cu specificul

infracțiunilor, nu se regăsește

în prezenta cauză;

-

„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din

prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră

în cursul procesului,

înlesnirea descoperirii ori arestării

participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu

se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe

fondul existenței, la dispoziția

organelor

judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. De altfel, așa

cum s-a arătat, în cursul judecății în primă instanță

conduita procesuală a

inculpaților - constând în recunoașterea

faptelor - a primit deja eficiența juridică

constând în reducerea limitelor

de pedeapsă.

Instanța

de fond, observând criteriile generale de individualizare prevăzute în

art. 72 C. pen., a aplicat pedepse orientate către

minimul special al textelor de incriminare a faptelor săvârșite, prin acordarea

eficienței juridice a art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., pentru ambii inculpați, iar pentru

inculpatul B.I., și prin

acordarea eficienței juridice a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În

consecință, criticile inculpatului B.I. cu privire la

individualizarea

pedepsei sunt neîntemeiate.

Va fi,

însă, admis recursul inculpatului N.G., întrucât - în

cursul soluționării recursului său - prin adresa din 7

iunie 2011,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism a comunicat instanței că în favoarea

acestuia poate fi reținută cauza

de reducere a pedepsei

prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002,

reindividualizarea

pedepsei urmând a avea în vedere și criteriile prevăzute în

art. 72 C. pen.

În temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul inculpatului N.G., procedând la o nouă

individualizare a

pedepsei ca urmare

a reținerii în favoarea acestuia a cauzei de reducere a

pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr.

682/2002, dar și prin aplicarea

criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., a casat, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 131 din 16

decembrie 2010 a Tribunalului Călărași și, rejudecând, a desconotpit pedeapsa rezultantă

în pedepsele componente.

A făcut

aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea

infracțiunii

prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen, de la 5 ani la 3 ani închisoare.

A făcut

aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea

infracțiunii

prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare la 4 ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul N.G.

va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exercițiul

drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

menținând celelalte dispoziții ale ambelor

hotărâri.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a respins

,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva aceleiași

decizii penale.