ÎCCJ, decizie (scj.ro #83859)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanțe atenuante Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor Indice alfabetic: Drept penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - cauze de reducere a pedepsei - circumstanțe atenuante C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 320 1 Legea nr. 143/2000, art. 16 Legea nr. 682/2002, art. 19 1. În cazul în care judecata se desfășoară conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța poate reține atât incidența dispozițiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau în art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și incidența prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În acest caz, instanța acordă eficiență juridică atât dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. 2. Circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților” - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoașterea căreia instanța i-a acordat eficiență juridică prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011 Prin sentința nr. 131 din 16 decembrie 2010, Tribunalul Călărași, Secția penală, a dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.I. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Audiați în faza de cercetare judecătorească, ca de altfel și pe parcursul urmăririi penale, inculpații B.I. și N.G. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au solicitat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., însușindu-și probatoriile administrate la urmărirea penală. Prin decizia nr. 40 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, Secția I penală, a respins apelurile inculpaților B.I. și N.G. , ca nefondate. Împotriva deciziei, în termen legal, ambii inculpați au declarat recurs, invocând, între altele, art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Asupra motivului de recurs invocat de inculpați : Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C .pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: - „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; - „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză; - „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

De altfel, așa cum s-a arătat, în cursul judecății în primă instanță conduita procesuală a inculpaților - constând în recunoașterea faptelor - a primit deja eficiența juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă. Instanța de fond, observând criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., a aplicat pedepse orientate către minimul special al textelor de incriminare a faptelor săvârșite, prin acordarea eficienței juridice a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru ambii inculpați, iar pentru inculpatul B.I., și prin acordarea eficienței juridice a art. 16 din Legea nr. 143/2000. În consecință, criticile inculpatului B.I. cu privire la individualizarea pedepsei sunt neîntemeiate.

Va fi, însă, admis recursul inculpatului N.G., întrucât - în cursul soluționării recursului său - prin adresa din 7 iunie 2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a comunicat instanței că în favoarea acestuia poate fi reținută cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002, reindividualizarea pedepsei urmând a avea în vedere și criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. În temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului N.G., procedând la o nouă individualizare a pedepsei ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar și prin aplicarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., a casat, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 131 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Călărași și, rejudecând, a desconotpit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen, de la 5 ani la 3 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins , ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva aceleiași decizii penale.