ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2014

Prin Sentința penală nr. 187 din 30 mai 2013, pronunțată în dosar nr. 2477/110/2013 al Tribunalului Bacău s-a dispus: S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatului P.C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare pe durata termenului de încercare de trei ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului f asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea (24 ore) din data 25 martie 2013. În temeiul art. 109 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicului nr. I ce conține; telefon mobil marca S., un card MicoSD, cartele O., CD-SJA.

nr. 22/2013; DVD -SIA nr. 24/2013, CD-SJA nr. 25/2013, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a constatat că suma de 300 RON ce a fost ridicată de la inculpat, a fost restituită, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) C. pen., martorului denunțător U.R. S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. 270/P/2013, întocmit de procuror la data de 19 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în datele de 21 martie 2013 și 22 martie 2013, inculpatul P.C., în calitate de angajat la firma S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins, în repetate rânduri, de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L. Bacău - diferite sume de bani (inițial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON) iar în data de 25 martie 2013 a pretins și primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică.

Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Inculpatul, în declarația dată anterior începerii cercetării judecătorești, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaște, și le însușește și nu a solicitat administrarea altor probe, fiind de acord cu despăgubirea părții civile.

Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a, învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de aceasta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 320 C. proc. pen., respectiv judecata în cazul recunoașterii vinovăției", astfel că, în temeiul art. 320 alin. (2) C. proc. pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale. Analizând probele administrate instanța a reținut următoarea situație de fapt. Numita U.R. este administrator al firmei S.C. P. S.R.L. Bacău - Cabinet Veterinar, cu sediul în municipiul Bacău și folosește acest spațiul în baza unui contract de comodat încheiat cu S.C. S. S.R.L. Bacău. În data de 21 martie 2013, în jurul orelor 12.00, inculpatul P.C., angajat în funcția de electrician la S.C.

E. S.R.L., s-a deplasat la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău pentru a efectua citirea și verificarea contorului de măsurare a energiei electrice ocazie cu care a constatat anumite nereguli, respectiv că în tabloul electric anexat contorului de măsurare a energiei electrice era montată o siguranță electrică falsă prin intermediul căreia se oprea contorul electronic și astfel nu se măsura consumul de energie electrică. Cu această ocazie inculpatul P.C. a efectuat cu telefonul mobil personal mai multe fotografii la tabloul electric și la contorul electronic de măsurare a energiei electrice. Pentru a nu întocmi nota de constatare cu privire la neregulile constatate și pentru a nu sesiza Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul E., inculpatul P.C.

i-a dat de înțeles numitei U.R. că "se poate rezolva altfel" și i-a pretins acesteia, cu titlu de mită, o sumă de bani ("puneți ceva aici") sau alte foloase însă aceasta din urmă i-a spus că nu are bani și să vină a doua zi. Numita U.R. l-a întrebat pe inculpatul P.C. ce sumă de bani trebuie să-i dea iar acesta i-a cerut inițial suma de 100 de euro iar după mai multe discuții a fost de acord să primească suma de 400 de RON. În data de 22 martie 2013 inculpatul P.C. a revenit la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău pentru a primi suma de bani pretinsă anterior însă numita U.R. i-a spus că nu a reușit să facă rost de bani și să revină în data de 25 martie 2013. În timpul discuțiilor, inculpatul P.C.

i-a cerut din nou numitei U.R. o suma de bani ("Ia și pune aici!") pentru a nu întocmi nota de constatare iar în urma negocierilor au stabilit să-i dea acestuia suma de 350 de RON în data de 25 martie 2013. De asemenea, inculpatul P.C., pentru a fi mai convingător și pentru a-i crea numitei U.R. o stare de temere, i-a arătat acesteia mai multe formulare intitulate "Notă de constatare", înseriate și necompletate, spunându-i totodată că "altcineva de la E. nu are note de constatare, ai înțeles?" ... "deci eu puteam foarte bine să-ți fac ieri notă de constatare". În data de 25 martie 2013 numita U.R. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele săvârșite de inculpatul P.C. și a prezentat două înregistrări audio efectuate cu telefonul mobil personal marca N. privind discuțiile pe care le-a purtat cu inculpatul P.C.

în datele de 21 martie 2013 și 22 martie 2013. În data de 25 martie 2013, în urma denunțului formulat de numita U.R., a fost organizat o acțiune pentru prinderea în flagrant a numitului P.C. În acest sens, s-a pus la dispoziția numitei U.R. suma de 350 de M (formată din trei bancnote de 100 de RON cu seriile X, X1 și X2 și o bancnotă de 50 de RON cu seria X3) pentru a fi predată numitului P.C. De asemenea, prin ordonanța procurorului din data de 25 martie 2013, confirmată ulterior prin Încheierea nr. 1994/110/2013 din data de 27 martie 2013 a Tribunalului Bacău, a fost autorizată interceptarea și înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor și discuțiilor purtate de denunțătoarea U.R.

cu pretinsul făptuitor P.C. precum și cu alte persoane cu care aceasta ar putea intra în contact și care au legătură cu cauza pentru o perioada de 48 de ore, începând cu data de 25 martie 2013, ora 11.00 până în data de 27 martie 2012, ora 11.00 inclusiv. În data de 25 martie 2013, în jurul orelor 12.00, numitul P.C. s-a deplasat la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău, și după ce a discutat cu numita U.R., i-a pretins acesteia suma de bani pretinsă anterior (350 de RON). Numita U.R. a negociat din nou cu inculpatul P.C. iar în final i-a dat acestuia suma de 300 de RON, pe care a pus-o în interiorul unei mape. După primirea sumei de bani, numitul P.C. a părăsit sediul firmei însă imediat a fost oprit de organele de urmărire penală.

Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra numitului P.C., într-o mapă tip clipboard, a fost găsită suma de 300 de RON (formată din trei bancnote de 100 de RON cu seriile X, X1 și X2 - sumă de bani care a fost pusă anterior la dispoziția numitei U.R.) precum și două mape de culoare roșu și albastru, note de constatare necompletate, bunuri de mișcare, comenzi de lucru și alte înscrisuri. De asemenea, cu ocazia depistării în flagrant, asupra numitului P.C. a fost găsit un telefon mobil marca S., model X, (dual SIM) cu seria IMEI X, respectiv Z, în care este introdus un card MicroSD marca K., cu capacitatea de 2 gb, cu seria Y și cartelele SIM O. cu seriile X și Z, pentru următoarele numere de telefon: 0722.xxx.xxx și 0740.xxx.xxx.

Cu ocazia percheziției informatice efectuate asupra cârdului de memorie marca MicroSD marca K., cu capacitatea de 2 gb, cu seria Y al telefonului marca S. model X au fost găsite 9 fișiere imagine reprezentând fotografii ale unor contoare de curent și sigilii ale acestora, printre care, două fișiere imagine efectuate în data de 21 martie 2013, ora 14.09, respectiv fișierul "fotografie - 0042.jpg" ce reprezintă fotografia efectuată în data de 21 martie 2013, ora. 14 septembrie 04, privind imaginea tabloului cu siguranțele electrice din sediul firmei S.C. P. S.R.L. și fișierul "fotografie - 0043.jpg" ce reprezintă fotografia efectuată în data de 21 martie 2013, ora 14 septembrie 04, privind imaginea contorului electronic din sediul firmei S.C.

P. S.R.L. Din analiza fotografiei nr. 0042 privind imaginea tabloului cu siguranțele electrice din sediul firmei S.C. P. S.R.L. se constată că a patra siguranță (de la dreapta la stânga) din tabloul electric este conectată prin fire electrice la contorul electronic iar din analiza fotografiei 0043 se constată că afișajul contorului electronic este oprit, respectiv acesta nu înregistrează consumul de energie electrică. Din declarațiile inculpatului P.C. și din actele dosarului rezultă că numitul P.C. este angajat în funcția de electrician principal la S.C. E. S.R.L. București, formațiunea Măsura Bacău și are ca atribuții de serviciu, printre altele, verificarea și controlul grupurilor de măsură a energiei electrice la consumatorii de pe raza municipiului Bacău.

Instanța de fond a constatat că săvârșirea faptei de luare de mită de către inculpatul P.C. rezultă și din procesele verbale de transcriere a convorbirilor în mediul ambiental purtate în datele de 21 martie 2013, 22 martie 2013, 25 martie 2013 între numita U.R. și inculpatul P.C. În acest sens au fost considerate relevante următoarele convorbiri: - în data de 21 martie 2013, numita U.R. și inculpatul P.C. poartă următorul dialog: U.R.: - Deci cum se poate rezolva? P.C.: - Sunteți sigură că nu ați băgat nimic de înregistrat pe aicea? U.R.: - Da' nu am băgat dom'le, n-am nimic de înregistrat la mine. P.C.: - ... neinteligibil ... U.R.: - îi dincolo pe masă. P.C.: - Treaba-i complicată. U.R.: - Da, foarte complicată.

Adevăru' ăsta-i. P.C.: - Complicată tare. U.R.: - Hai spuneți. P.C.: - ... neinteligibil ... U.R.: - îmi spuneți? P.C.: - Păi vă spun, da'... U.R.: - Păi da, da'... P.C.: - Ia spuneți, o fost ceva făcut? U.R.: - Nu. P.C.: - Da' cine a făcut? U.R.: - Da' nu o făcut nimeni. P.C.: - Da, corect. U.R.: - Păi da ... Deci eu când m-am mutat așa era. P.C.: - Prima dată așa? U.R.: - Da. Contractul în spațiu de comodat. P.C.: - Ați știut de treaba asta? U.R.: - Am văzut că ceva ... P.C.: - Deci știați? U.R.: - Da' n-am știut, pur și simplu am umblat la ... că mi-am pus energie electrică și aici și acolo, doar mi-o făcut cineva instalația electrică. P.C.: - Da. U.R.: - Vă arăt telefonul, deci dacă vreți să vă arăt telefonul, poftim, uite-l!

Spuneți! P.C.: - Puneți ceva aici! U.R.: - Da' n-am acuma! P.C.: - Păi atunci ce discutăm? U.R.: - Spuneți ce discutăm! Da' ce doar veniți mâine, n-am bani la mine, că-s la bancă! P.C.: - Da' nu ... neinteligibil ... bani! U.R.: - Da' bun! P.C.: - Poate eu vreau altceva! U.R.: - Poate vreți altceva! Spuneți! P.C.: - Deci nu? U.R.: - Da, vă ascult! P.C.: - Râde - în data de 22 martie 2013 numita U.R. și inculpatul P.C. poartă următorul dialog: U.R.: - Mulțumesc. Haideți oleacă încoace. P.C.: - Ce mai ziceți, ce mai faceți? U.R.: - Da' ce să fac, pe aicea. Ăă ..., deci eu am stat și m-am gândit, n-am nicio siguranță că sunteți de la ... puneți-mi o legitimație, dați-mi ceva, o ... P.C.: - Uite îți dau legitimația, U.R.: - Dați-mi o legitimație.

P.C.: - Dacă nu ai încredere ... Uite actele aicea ... E… U.R.: - Da, am văzut, da, astea le-am văzut și ieri, da' n-am ... Nu erai cu geaca asta ... P.C.: - Stai să-ți mai arăt ceva. Altcineva de la E-ON nu are note de constatare, ai înțeles? U.R.: - Am înțeles. P.C.: - Note de constatare, uite ... în regim special. U.R.: - Am înțeles. P.C.: - Da? U.R.: - Da. P.C.: - Deci eu puteam foarte bine să-ți fac ieri notă de constatare. U.R.: - Notă de constatare, am înțeles. P.C.: - Da? U.R.: - Da. P.C.: - Și atât. Dacă vrei să-ți dau și legitimația, îți dau și legitimația. U.R.: - Dă și o legitimație, să fiu eu liniștită! P.C.: - Bun? Deci eu puteam să fac, pot să fac ... neinteligibil ... U.R.: - Deci eu cu P., eu cu P. am vorbit până acum, da?

Da. P.C.: - Da. U.R.: - Deci eu cu P. am vorbit până acum, da? N-am vorbit cu matale, nu știu ce, nu știam ce, cum, cât ... P.C.: - Deci asta-i treaba. Deci dacă eu vreau, vroiam să-ți fac rău ieri, eu îți făceam rău, și de acum încolo pot să-ți fac rău, tot ... n-ai să mori așa! U.R.: - Da' doar nu am făcut eu acolo nimic. P.C.: - Tu te-ai încălzit toată iarna. U.R.: - Da' m-am încălzit toată iarna! P.C.: - ... neinteligibil ... U.R.: - Deci eu cu P. am vorbit, cu el am vorbit până acuma ... P.C.: - Ce ai vorbit tu cu P., treaba voastră ce ați făcut! U.R.: - Bine, ok, la ce sumă ne înțelegem? P.C.: - Atât cât am zis! Ia și pune banii aici! U.R.: - Da' n-am acum! P.C.: - Păi și de ce m-ai chemat?

U.R.: - Păi da ... păi te-am chemat ca să ... P.C.: - Ca să ce? U.R.: - Vorbim, nu? Ai zis că se poate vorbi! P.C.: - El. Și se poate vorbi, păi asta-i! Pui aicea și am plecat, asta-i, îmi văd de treaba mea. U.R.: - Mai scade oleacă din preț! P.C.: - Hai las-o! U.R.: - Hai, bre' da' n-am! Deci n-am ! De ce nu înțelegi? P.C.: - Păi cât ai? U.R.: - N-am, n-am! P.C.: - Cât ai? Și atunci cum vorbim, despre ce vorbim? U.R.: - Păi tre' să mă împrumut și nu am găsit aseară pe nimeni care să mă împrumute. P.C.: - Ei ...Vorbim o treabă și nu ne ținem de cuvânt! U.R.: -Da' nu ne ținem de ... Nu-i vorba de cuvânt, bre', matale nu înțelegi că banii nu se găsesc pe toate drumurile? P.C.: - Stai oleacă așa.

U.R.: - Nici nu stau! P.C.: - Deci când faci o treabă dintr-asta, trebuie să fii pregătită. U.R.: - Bre' nu înțelegi matale ... matale nu înțelegi un lucru: eu nu am făcut nimica, da? P.C.: - Băi cine o făcut ... U.R.: - P. venea o dată pe lună, la 2 luni și atât! P.C.: - Așa. U.R.: - Și eu cu ce să fiu eu pregătită, de unde să fiu pregătită? P.C.: - Măi da' stai oleacă, da' voi nu plătiți, mă, cum adică? Aicea nu se plătește ... U.R.: - Cum nu plătesc, bre', cum nu plătesc facturile nu le plătesc? P.C.: - Cică îmi arată mie facturi ... Vrei să-ți văd telefoanele în calculator să vedem în urmă istoricul cât plătești pe lună? U.R.: - Da, plătesc factură, plătesc factură. P.C.: - Nu plătești la valoarea adevărată ... U.R.: - Măi omule!

Deci, deci ... P.C.: - Discutăm prostii acuma noi. U.R.: - Discutăm, discutăm ce trebuie să discutăm. Matale, zi-mi, mai scade oleacă din preț, că n-am, înțelege-mă și pe mine matale că nu am! P.C.: - Băi îți scad din preț, dar dă-mi banul! U.R.: -Da' zi-mi cât vrei și-ți dau uite luni îți dau, promit, mă jur, pe ce vrei matale! Lasă-mă oleacă să fac rost de bani, de unde vrei să-ți dau acum pe 21 a lunii, când nu sunt bani nici de unde? De ce nu mă înțelegi și pe mine? P.C.: - Băi ... neinteligibil ... U.R.: -Da' ce vrei, ce atâta? P.C.: - Da' cât vrei, zi? ... neinteligibil ... U.R.: - Păi eu lui P. nu-i dădeam atâta ... P.C.: - Da' cât îi dădeai tu lui P.? U.R.: - Da' întreabă-l pe P.! P.C.: - Da' cât?

Da' pe ce perioadă îi dădeai? U.R.: - întreabă-l pe P.! La 2 luni. P.C.: - Cât îi dădeai la 2 luni? U.R.: -Da' întreabă-l! P.C.: - Da' de ce să-l întreb eu, păi să mă duc la el să-l întreb eu? U.R.: -Păi tocmai, păi tocmai. P.C.: - Păi vezi, hai măi, hai s-o rezolvăm ... U.R.: - Hai zi bre cât mă lași, lasă-mă să mai respir și eu. Cât mă lași? P.C.: Păi cât ... U.R.: - Păi zi cât mă lași. P.C.: - Păi spune tu cât îmi dai. U.R.: - Da' nu eu stabilesc. P.C.: - Păi zi măi tu, eu spun 3 jumătate, 3 - 4, 3 jumătate, hai ... U.R.: - 3 jumătate, da? Luni, matale vii luni și-ți dau 3 jumătate, poftim, e bun așa? P.C.: - Am mai lăsat încă ... U.R.: - Ai mai lăsat încă ... cât ai lăsat? P.C.: - La ce oră să vin?

U.R.: - La cât vrei, la 12 tot așa, la 12, la 12 am pauză, da ... P.C.: - Da, hai c-o rezolvăm, că dacă mănânc c... aiurea mai departe eu, e nasol, știi? Mai degrabă să rămână între noi și cu asta basta! U.R.: - Da, bine! P.C.: - Eu știu care e treaba aicea și îmi văd de treaba mea. U.R.: - Am înțeles! P.C.: - Ce Dumnezeu! Da? U.R.: - Da, bine! Vă aștept luni. P.C.: - Bine. U.R.: - La revedere! - în data de 25 martie 2013, numita U.R. și inculpatul P.C. poartă următorul dialog: P.C.: - Sărut-mâna! U.R.: - Bună ziua! P.C.: - Domnișoară, da' ce faci? Mai vinzi ceva sau nu mai vinzi? U.R.: - Nu mai vând nimica! P.C.: - Da' de ce? U.R.: - Nu vezi matale că nu am niciun pic de client aicea, nimica?

P.C.: - Ei da' cine știe că tre să cumpere mâncare pentru animale, cumpără. Operațiile cine le face aicea? U.R.: - Eu. P.C.: - A ... tu nu știi nimic. De exemplu, eu mă duc la A. U.R.: - Da' na, și eu cu ce sunt de vină? P.C.: - Asta e, dacă mă duc la A., da' eu îl știu pe A. de când ... La cine să mă duc? U.R.: - Îs de puțin timp pe piață și nu mă știe lumea. P.C.: - Păi asta-i ideea. U.R.: - Da, asta-i. P.C.: - Acuma mă duc la R. acolo, la A. U.R.: - Foarte bine, na ... P.C.: - Da. Mai înainte am fost amic bun, și acum sunt cu F.D.. Eu mă duceam la F. U.R.: - Am înțeles! P.C.: - Acum mă duc la R. că asta este. Da ... U.R.: - Da. Deci ... P.C.: - Deci, în mare, am trecut pe aici. U.R.: - Rămâne cum ne-am înțeles, da?

Mai arătați-mi o dată legitimația! Am o problemă. P.C.: - Vrei să-i faci o poză? U.R.: - Nu vreau să fac o poză. P.C.: - Vrei să mi-o iei? U.R.: - Nu vreau să v-o iau nimica. Așa da. P.C.: - Ai uitat cum mă cheamă? U.R.: - Nu, n-am uitat cum te cheamă. P.C.: - Și buletinul? U.R.: - Nu mersi, nu lasă, buletinul nu trebuie. P.C.: - Uite și buletinul! U.R.: -Deci cât rămâne? P.C.: - Cât am vorbit! U.R.: -Mai scade oleacă din preț. P.C.: - Dă-i cât vrei, dă-i 3 și lasă-mă în pace! U.R.: -3 sute? Mă mir, cum de? P.C.: - Da' ce să fac, dacă tot mă freci atâta? U.R.: - Da' n-am bre'! P.C.: - Mai lasă, mai lasă, da' câți bani, da' câți bani? U.R.: - Am înțeles, deci ... vă dau așa ... P.C.: - Așa. U.R.: - Și ce facem după aia, acuma?

P.C.: - După aia, stai așa cuminte, stai cuminte așa. U.R.: - Și nu mai vine, cine vine? P.C.: - Nu mai vine, dacă nu mai zic nimica la nimeni, vezi de treabă acolo, e mai simplu de aici. U.R.: - Da' veniți în fiecare lună să citiți? P.C.: - Nu, nu. U.R.: - Nu. P.C.: - Deci citirile le face o societate A.U.C., așa se cheamă ... U.R.: -Așa. P.C.: - Care le făcea la 2 luni ... Acuma se face ca la gaz, la 3 luni. U.R.: - Am înțeles. P.C.: - Deci o dată la 3 luni. U.R.: - Și cine o să vină, tot P.? P.C.: - Nu, da' P. nu mai are treabă. Noi făceam citirile astea înainte de a prelua societatea asta A.U. Până o câștigat ei licitația de a citi și societățile și nu mai are treabă, P. este ca și mine, facem controale, asta e. U.R.: - Am înțeles.

P.C.: - Facem controale, controlăm tot ... Controlăm, facem citiri speciale, facem sesizări, facem reclamații, facem după citirile la ăștia, controale după citiri, îi controlăm pe ei, dacă au făcut citirile bine ... U.R.: - Da. P.C.: - Capacul acela ar trebui înlocuit acolo, spart și nu știu dacă mai găsești capac, se vede că e aruncat acolo ... U.R.: - Am înțeles. P.C.: - Asta-i treaba. U.R.: - Da, bine, hai că vin și eu în oraș! P.C.: - Ai făcut, ai făcut bine, ai făcut treabă bună! U.R.: - Da'am făcut, n-am făcut nimic eu! P.C.: - De ce nu ai făcut ? A trecut iarna și te-ai încălzit ... U.R.: - N-am făcut nimic eu! Deci ... P.C.: - Zic ai beneficiat ... U.R.: - Dacă nu se făcea ce vroia el ... Da' bine am beneficiat, da!

P.C.: - Asta este, ce vrei? U.R.: - Asta e viața! P.C.: - Da, asta-i viața, nu vezi că e grea? Viața-i grea, viața-i grea! Acum eu ce urma să fac, nu, să te dau și eu la ăștia, să te facă harcea-parcea ... U.R.: - Am înțeles ... P.C.: - Asta este, să treacă timpul, că merge ... De altfel, inculpatul, în declarația dată în faza urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptelor și a descris în amănunt modalitatea de comitere a faptei. Astfel, acesta a recunoscut că în datele de 21 martie 2013 și 22 martie 2013 a pretins, diferite sume de bani, iar ulterior în data de 25 martie 2013 a pretins și primit de la numita U.R. suma de 300 de RON pentru nu întocmi nota de constatare cu privire la neregulile pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a energiei electrice de la sediul firmei S.C.

P. S.R.L. Bacău. S-a mai arătat că situația de fapt expusă și reținută este dovedită nu doar de declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirilor ce i se aduc, din cadrul judecății, dar și prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale. În drept, fapta inculpatului P.C., constând în acea că, în datele de 21 martie 2013 și 22 martie 2013, în calitate de angajat la firma S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins, de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L.

Bacău - diferite sume de bani (inițial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON), iar în data de 25 martie 2013 a pretins și primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie -, electrică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că deși inculpatul a pretins de mai multe ori sume de bani iar ulterior a și primit suma pretinsă de 300 RON, dar toate actele de pretindere au avut drept scop același act abuziv - de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică - instanța a apreciat că în mod corect a fost sesizată instanța cu săvârșirea infracțiunii unice de luare de mită și nu cu forma continuată, cum s-a solicitat de procuror, (în doctrină s-a statuat că în cazul în care făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale elementului material se va reține o singură infracțiune de luare de mită și nu concurs de infracțiuni sau forma continuată a infracțiunii), motiv pentru care va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La realizarea procesului de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 ani la 8 ani), circumstanțele de fapt și modul concret de comitere a acestora, precum și circumstanțele vizând persoana inculpatului. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța apreciază că se poate reține în favoarea inculpatului "conduita bună", dedusă inclusiv din lipsa antecedentelor penale, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca și circumstanță atenuantă. În ceea ce privește, "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză, iar "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

De altfel, conduita procesuală a inculpatului, constând în recunoașterea faptelor, a primit deja eficiența juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Față de cele arătate anterior, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Referitor la pedeapsa accesorie, Tribunalul s-a raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României s.a.) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii.

Față de jurisprudența Curții Europene în materie, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat în același sens în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. LXXIV(74)/2007, stabilind că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile înscrise în art. 71 alin. (3) C. pen. În prezenta cauză, față de natura faptelor săvârșite de inculpat, Tribunalul a apreciat că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept.

Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporționalității cât și art. 3 din Primul Protocol adițional. Însă, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiului acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei principale.

Totuși, lipsa antecedentelor penale, ce relevă o bună conduită a inculpatului anterior comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea acesteia prin prezenta, conduita acestuia pe parcursul desfășurării procesului până la acest moment, au fost apreciate drept elemente ce conduc la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și acesta nu va mai săvârși infracțiuni, astfel că, se va face aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată a termenului de încercare calculată conform art. 82 C. pen., și în temeiul art. 71 alin. (5) din aceIași cod a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii (24 ore) din data 25 martie 2013. În temeiul art. 109 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicului nr. I ce conține: telefon mobil marca S., un card MicoSD, cartele O., CD-SJA.nr. 22/2013; DVD-SJA nr. 24/2013, CD-SJA nr. 25/2013, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a constatat că suma de 300 RON ce a fost ridicată de la inculpat, a fost restituită, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) C. pen., martorului denunțător U.R.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat P.C., care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 153 din 17 septembrie 2013 Curtea de apel Bacău, secția penală. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, din coroborarea materialului probator de la dosar, rezultă fără dubiu că la data de 21 martie 2013 și 22 martie 2013 în calitate de angajat al S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P.A. S.R.L. Bacău, a pretins de la U.R., administrator al acestei societăți, diferite sume de bani iar în data de 25 martie 2013 a pretins și primit suma de 300 RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare a consumului de energie electrică.

Având în vedere că inculpatul a solicitat la fond aplicarea procedurii simplificate potrivit art. 320 1 C. proc. pen., s-a constatat că în apel nu mai poate fi pusă în discuție chestiunea vinovăției. Motivele de apel ale inculpatului prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 18 C .pen. au fost considerate neîntemeiate. În acest sens s-a arătat că fapta inculpatului de a fi pretins și primit de la denunțătoare sume de bani pentru a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu nu pot fi lipsite vădit de importanță în condițiile în care se remarcă insistența inculpatului în pretinderea acestor sume prin prezentarea la sediul societății denunțătoarei în repetate rânduri. Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei nu a fost considerată întemeiată.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a arătat de către instanța de prim control judiciar că, pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și. potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

La individualizarea pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoțesc săvârșirea faptei și sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei făptuitorului. Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială s-a apreciat că, cuantumul pedepsei stabilite corespunde gradului de pericol social al faptei comise.

Totodată, la stabilirea acestui cuantum au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor și regretul manifestat, recuperarea prejudiciului, împrejurare care, a fost considerate circumstanțe atenuante și a avut efect în orientarea pedepsei aplicate, spre minim, neimpunându-se reducerea și mai mult a acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.C. Recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate că prezenta cauză a fost soluționată în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., inculpatul achiesând la situația de fapt stabilită prin rechizitoriu, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, prin memoriul depus la dosar s-au formulat critici prin care este contestată starea de fapt, arătându-se pe de o parte faptul că nu avea un ordin de serviciu privind controlul la acel punct de consum și că denunțătoarea a fost cea care a inițiat propunerea de a-i oferi o sumă de bani. Aceste critici nu au mai fost susținute cu ocazia dezbaterilor, și oricum nu puteau face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât efectul devolutiv al căii de atac este limitat de aplicarea în cauză a procedurii simplificate, dispozițiile legale nepermițând inculpatul să poate reveni asupra manifestării sale de voință, mai ales în condițiile în care nu se invocă nici un viciu în obținerea consimțământului său.

Totodată s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ), C. proc. pen., întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei. Astfel cum s-a arătat, motivele de recurs au fost reformulate cu ocazia dezbaterilor, invocându-se faptul că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen. fapta inculpatului a fost dezincriminată, întrucât acesta nu are calitatea de funcționar public potrivit art. 175 C. pen. S-a invocat și cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât inculpatul era angajatul S.C.

E.P. și nu al S.C. E.S., relațiile cu această din urmă societate fiind stabilite după 8 luni de la data săvârșirii faptei. în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. sau reindividualizarea pedepsei. Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Referitor la prima critică formulată, legată de dezincriminarea faptei prin intrarea în vigoare a noului C. pen., analizată din perspectiva cazului de casare 385 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., Înalta Curte o constată neîntemeiată în raport de următoarele considerente: În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitatea de angajat la firma S.C.

E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L. Bacău - diferite sume de bani (inițial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON), iar în data de 25 martie 2013 a pretins și primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică. În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, inculpatul a depus la dosar un înscris cuprinzând drepturile sale salariale, din are ar rezulta că acestea sunt plătite de către S.C. E.G. S.R.L. Împrejurarea invocată de către inculpat este contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale (pe care acesta și le-a însușit cauza judecându-se în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen.), din care rezultă că era angajat al S.C. E. S.R.L. în calitate de electrician, informație comunicată chiar de această societate, la dosarul de urmărire penală regăsindu-se atât copia contractului de muncă cât și fișa postului și actele adiționale încheiate. De asemenea, chiar din înscrisurile depuse la dosar în recurs, respectiv Decizia nr. 419 din 09 august 2013 de sancționare disciplinară a inculpatului urmare a comiterii faptelor cu care a fost sesizată și instanța penală în prezenta cauză, rezultă că aceasta a fost emisă de către S.C. E. S.R.L. în calitate de angajator. Pe de altă parte, aspectele invocate sunt total lipsite de relevanță, întrucât și în condițiile în care inculpatul ar fi fost angajatul S.C.

E. S.R.L. fapta acestuia nu a fost dezincriminată. Dispoziții relevante: C. pen. din 1968 Art. 254 Luarea de mită (1) Fapta funcționarului care, direct ori indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la palat echivalentului lor în bani. Art. 147 Funcționar public și funcționar (1) Prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciu unei unități dintre cele la care se referă art. 145. (2) Prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. (1) precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Noul C. pen.

Art. 289 Luarea de mită (1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Art. 175 Funcționar public (1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Art. 308 Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane (1) Dispozițiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. După cum se observă, din expunerea textelor legale incidente, legiuitorul din 2012 nu a exclus din sfera subiectului activ al infracțiunii de luare de mită funcționarii privați, ci a creat o variantă atenuată a infracțiunii, art. 308 C. pen. prevăzând că textul de incriminare se aplică și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice, (persoane care se găseau sub incidența art. 147 alin. (2) C. pen.

anterior), situație în care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime. Ca atare, deși potrivit legii noi, inculpatul P.C. nu are calitatea de funcționar public (niciuna dintre cele două societăți S.C. E. S.R.L. sau S.C. E. S.R.L neavând capital integral sau majoritar de stat, astfel cum rezultă din evidențele Registrului Comerțului) sau funcționar public asimilat, fapta acestuia continuă să fie incriminată ca variantă atenuată a infracțiunii de luare de mită, în dispozițiile art. 289 C. pen. raportat la 308 teza finală C. pen., criticile formulate sub acest aspect fiind în mod evident nefondate.

Referitor la celelalte motive de recurs prin care s-a solicitat achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta acestuia nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni sau reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, decizia recurată a fost pronunțată la data de 19 septembrie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013) care a abrogat pct. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (ce permitea, potrivit Deciziei în interesul legii nr. VIII/2009 verificarea criticilor legate de neaplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen.) și a modificat conținutul pct. 14 al aceluiași articol, care a limitat intervenția instanței de recurs doar în cazurile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În mod evident, din această ultimă perspectivă sancțiunea de 1 an închisoare este stabilită în limitele legale astfel cum acestea au fost reduse urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) C. pen. Făcând o analiză și din perspectiva legii penale mai favorabile inculpatului, având în vedere succesiunea de legi în timp intervenită de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei (intrarea în vigoare la data de 1 februarie a noului C. pen.), Înalta Curte reține următoarele: Potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat corespunde infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform legii noi, astfel cum s-a arătat anterior, fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 289 C. pen.

raportat la 308 teza finală C. pen., limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. În ceea ce privește cauza de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., acestea au fost preluate în integralitate și cu aceleași consecințe în legea nouă, respectiv în dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. care stabilesc reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției. Nu aceeași este situația circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

anterior, constând în conduita buna a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, care a fost reținută în favoarea inculpatului P.C., cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă rezultată urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (de 2 ani închisoare) până la 1 an închisoare, dar care nu se mai regăsește în dispozițiile art. 75 alin. (1) sau (2) din C. pen. în vigoare. Pe cale de consecință, limita minimă de pedeapsă la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi, urmare a incidenței art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este de 1 an și 4 luni închisoare, pe când pedeapsa aplicată efectiv inculpatului de către instanță, potrivit legii vechi, este doar de 1 an închisoare.

Ca atare, deși aparent legea nouă ar fi lege penală mai favorabilă datorită limitelor de pedeapsă mai reduse, în cazul concret, dat de reținerea unei circumstanțe atenuante care nu are corespondent în legea nouă, legea veche continua să fie lege penală mai favorabilă inculpatului. Pentru toate aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpat și, având în vedere că nu se poate reține incidența niciunui dintre cazurile de casare care ar putea fi analizate din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Procesat de GGC - AM