ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 433/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 433/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 144/D din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., condamnarea inculpatului G.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de „luare

de mită”, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev.

de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale pe o durata de 3 ani, reprezentând

termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C. pen., și în temeiul art.

71 alin. (5) din același cod s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are

ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

durata reținerii din data de 30 mai 2011.

S-a constatat că s-a restituit martorului

denunțător T.P.M. suma de 200 RON, oferită inculpatului cu titlu de mită.

S-a dispus restituirea către inculpat a

sumei de 680 RON, ridicată și consemnată la C, Bank cu recipisa din 31 mai 2011.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat

de avocat ales.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli judiciare

către stat (din care suma de 4.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul

urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

Pentru a pronunța această sentință penală,

Tribunalul Bacău a reținut:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău, nr. 451/P/2011 din 09 aprilie 2012, înregistrat pe rolul Tribunalului

Bacău sub nr. 2113/110/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului G.I.D. profesor de matematici la un colegiu

din Bacău, fără antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare

de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în principal că inculpatul,

în calitate de profesor, în ziua de 30 mai 2011, în jurul orei 13.00, a primit suma

de 200 RON de la eleva denunțătoare T.P.M., pentru a-i încheia situația școlară

pe al doilea semestru la disciplina matematică pe care i-o preda, sumă pe care i-o

solicitase în acest sens anterior.

Instanța, examinând probele administrate

la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, a reținut că

inculpatul G.I.D. îi preda la disciplina

matematică, fiindu-i și diriginte, martorei denunțătoare T.P.M., elevă în clasa

a XII-a. Încă din clasa a Xl-a, pentru că denunțătoarea era slab pregătită la această

materie, inculpatul a determinat-o să facă pregătire în particular la matematică,

cu el, așa cum proceda, de altfel și cu alți colegi ai denunțătoarei, contra sumei

de 25 RON/ședință. Așa a procedat inculpatul și în primul semestru al anului școlar

2010-2011, însă în al doilea semestru al acestui an școlar, i-a pretins denunțătoarei

suma de 40 RON/ședință, în timp ce colegii săi achitau tot câte 25 RON/ședința de

pregătire, fapt pentru care denunțătoarea a refuzat să mai facă pregătire cu inculpatul,

renunțând la această „formă de învățământ extrașcolar” după numai 2-3 ședințe. Această

situație l-a determinat pe inculpat să o lase pe denunțătoare cu situația școlară

neîncheiată la finele semestrului la disciplina matematică și pentru că nu putea

accepta să piardă niște sume de bani care considerau că i s-ar cuveni de la denunțătoare,

i-a pretins acesteia suma de 200 RON pentru a-i încheia situația școlară și a o

promova clasa, astfel denunțătoarea putându-se înscrie la examenul de bacalaureat.

Astfel, deși pentru clasele a XII-a anul

școlar 2010-2011 s-a încheiat la data de 27 mai 2011, pentru eleva denunțătoare

T.P.M. media pe al doilea semestru la disciplina matematică era neîncheiată chiar

și în ziua de 30 mai 2011, la momentul efectuării surprinderii în flagrant delict.

Din declarațiile martorilor audiați în

cauza rezultă că inculpatul îi determina pe elevii cu situație de corigență la matematică

să se prezinte la ședințe de pregătire în afara programei școlare, cu el, contra

cost, prețul practicat pentru acestea fiind de 25 RON/ședință, ședință care ar fi

trebuit să aibă o durată de două ore, însă uneori durata reală a acestor ședințe

era cu mult mai scurtă. Inculpatul le solicita elevilor să-i plătească ședințele

de pregătire extrașcolară la disciplina matematică, chiar și atunci când aceștia

nu se prezentau la orele de pregătire. Mai mult, inculpatul solicita ca plata pentru

aceste ședințe de pregătire să fie efectuată anticipat, „negociind” anterior numărul

ședințelor de pregătire pe care este dispus fiecare să-l facă, în funcție și de

nivelul de pregătire al elevului la disciplina matematică.

În aceeași modalitate a procedat inculpatul

și cu martora denunțătoare T.P.M., respectiv după ce a evaluat-o cu note de netrecere

a clasei, inculpatul a apreciat în mod unilateral și fără drept că aceasta ar trebui

să urmeze un număr de 5 ședințe, contra a 40 RON fiecare, schimbând și tariful practicat

până atunci, dar numai în raport de această elevă, nu și de alții aflați în situații

școlare similare, denunțătoarea având părinții plecați la lucru în străinătate.

După ce denunțătoarea s-a prezentat la prima ședință, pentru că aceasta nu i-a adus

întreaga sumă de 200 RON (echivalent al tuturor celor 5 ședințe, la prețul unilateral

stabilit și chiar dacă așa-zisa pregătire nu fusese începută), inculpatul i-a solicitat

să plece, refuzând oferta parțială de 80 RON a denunțătoarei și solicitând plata

în avans a întregii sume.

În ziua de 27 mai 2011, odată cu încheierea

anului școlar pentru elevii claselor a XII-a, profesorul inculpat i-a spus explicit

elevei denunțătoare că nu o va trece clasa până ce nu va veni cu suma de 200

RON. De altfel, din declarațiile denunțătoarei reiese faptul că același comportament

l-a avut profesorul inculpat în cauză și la finele anului școlar anterior, când

ea trebuia să absolve clasa a Xl-a.

La data de 30 mai 2011, în jurul orei 12.45,

eleva denunțătoare s-a prezentat la colegiu pentru a-l căuta pe profesorul inculpat

- întrucât acesta urma să intre în ședința consiliului profesoral, până la care

trebuiau lămurite toate situațiile școlare rămase neîncheiate - și a-i remite suma

de 200 RON, compusă dintr-o bancnotă de 100 RON și 2 bancnote a câte 50 RON, a fost

capcanată cu praf galben fluorescent și cu inscripția „MITĂ”. Inculpatul se afla

în cancelaria profesorilor, în discuție, și a ieșit din birou fără a fi chemat de

eleva denunțătoare, apreciind timpul în care aceasta va parcurge distanța de la

intrarea în școală până la cancelarie. Inculpatul a fost surprins după numai câteva

minute, în flagrant, având asupra sa cele trei bancnote capcanate, iar urme de praf

galben fluorescent au fost descoperite atât pe palmele mâinilor sale, cât și pe

partea laterală a buzunarului din partea dreaptă al pantalonului. În apărare, inculpatul,

atât la urmărirea penală, cât și la instanță a negat săvârșirea faptelor pentru

care a fost cercetat, invocând împrejurarea că a procedat legal în legătură cu eleva

T.P.M. Astfel, susține inculpatul, probele existente la dosar nu conduc la concluzia

că ar fi comis fapte penale, că este nevinovat, că nu a avut intenții infracționale,

suma de bani de care se vorbește și pentru care s-a realizat flagrantul reprezintă

o datorie veche a elevei T.P.M. pentru orele de pregătire suplimentară la materia

matematică.

În esență, inculpatul confirmă desfășurarea

faptelor din ziua de 30 mai 2011, așa cum au fost reținute în actul de sesizare,

însă în apărare susține că suma de 200 RON nu reprezenta „mită”, ci că în realitate

reprezenta contravaloarea meditațiilor efectuate cu martora T.P.M. și, deci, nu

ar fi întrunite elementele constitutive - sub aspectul laturi subiective - a infracțiunii

reținute, de luare de mită.

Însă, instanța a reținut că inculpatul

a avut o atitudine nesinceră, a negat săvârșirea faptei, și chiar dacă s-ar admite

ca reală ipoteză a apărării sale, totuși din studierea catalogului clasei a XII-a

reiese faptul că la ora 13.00 eleva denunțătoare nu avea încă încheiată situația

școlară la disciplina matematică, ceea ce ne-ar conduce la varianta logică a unui

eventual șantaj, nelegal și nedeontologic în procesul didactic de învățământ, ipoteză

susținută în subsidiar și de inculpat. Astfel de practici sunt de natură a stârni

indignare publică și a arunca o notă de neîncredere asupra întregului colectiv profesoral,

în desfășurarea procesului de învățământ din țara noastră. Mai mult, distincția

între infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de șantaj constă în faptul că,

în cazul celei dintâi, primirea unor sume de bani sau a altor foloase are loc în

scopul îndeplinirii, neîndeplinirii ori al întârzierii de a îndeplini un act de

serviciu sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, iar în

cazul celei de-a doua, primirea folosului injust se realizează prin simpla constrângere

a persoanei vătămate, nelegată de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.

În cauză, inculpatul- profesor a determinat-o

pe victimă, un elev al său, să-i plătească o sumă de bani, amenințând-o că altfel

va îndeplini unele acte ce intrau în sfera atribuțiilor sale de serviciu care vor

putea avea ca efect nepromovarea victimei a anului școlar. Pentru aceste considerente

această faptă constituie infracțiunea de luare de mită, nu cea de șantaj.

Astfel, instanța nu a reținut apărările

inculpatului deoarece declarațiile inculpatului sunt oscilante, nesincere și neverosimile

și nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În acest sens, instanța a reținut că deși

în declarația de la urmărirea penală dată imediat după flagrant, în 30 aprilie 2012,

inculpatul a arătat că „nu-mi amintesc datele la care eleva T.P.M. a venit la pregătire

însă am notate în agendă toate ședințele. Nu am însă notate ședințele pe care le-am

făcut din luna aprilie încoace”, în cursul cercetării judecătorești, respectiv în

declarația dată în fața instanței de judecată mult mai târziu, inculpatul a arătat

foarte exact că a efectuat 4 ședințe de meditații cu eleva T.P.M., respectiv la

datele: I - la sfârșitul lunii aprilie 2012, 11-10 mai, III - 17 mai, IV - 23 mai,

iar fiecare ședință costa 40 RON, dar fără a mai prezenta agenda invocată.

De asemenea, în declarația de la urmărirea

penală inculpatul arată că eleva T.P.M. nu a achitat contravaloarea celor 4 ședințe

și că urma să primească suma în dimineața zilei de 30 mai 2011, înainte de ultima

ședință de consiliu profesoral deoarece așa i-a spus martora - că ar avea banii

numai în ziua de luni - însă inculpatul nu a explicat convingător de ce trebuia

ca suma să fie plătită până la intrarea în ședința de consiliu de la ora 13.30 din

30 mai 2011 - după cum rezultă și din convorbirile interceptate autorizat - din

moment ce chiar în declarația sa inculpatul a arătat că oricum urma să se întâlnească

cu toți elevii ulterior ședinței de consiliu pentru pregătirea bacalaureatului,

iar, pe de altă parte, dacă suma primită ar fi reprezentat contravaloarea orelor

de pregătire inculpatul nu trebuia să o condiționeze pe elevă, ci putea obține suma

și după încheierea anului școlar, ceea ce dovedește încă o dată scopul ilicit al

primirii sumei de 200 RON de la martora denunțătoare, scop confirmat și de declarația

martorei denunțătoare T.P.M. potrivit căreia „în data de 27 mai 2011 când a ieșit

din clasa am mers după inculpat și mi-a spus textual că dacă nu vin cu banii nu

intru la bacalaureat”.

Inculpatul recunoaște că în data de 27

mai 2011 situația școlară a elevei T.P.M. nu era încheiată la disciplina matematică,

deși pe 30 mai 2012 era ședința de consiliu profesoral și că atât elevei T.P.M.,

cât și altor 7-8 elevi cu probleme la matematică, inculpatul le-a mai dat un test

în data de 27 mai 2011, însă nu i-a comunicat nota obținută martorei T.P.M., spre

deosebire de ceilalți elevi, însă explicația pentru acest mod incorect de a proceda

oferită de inculpat este neverosimilă, având în vedere că din procesul-verbal întocmit

de organele de urmărire penală rezultă că deși în catalogul verificat apare menționat

la eleva T.P.M. nota 3, în lucrările ridicate nu s-a găsit și testul din 27 mai

2011 susținut de eleva T.P.M. notat cu nota 3, ci numai alte 3 teste, note care

însă nu s-au regăsit menționate în catalog. Aceasta arată că explicația inculpatului

că în 30 mai 2011 a primit suma de bani ce reprezenta contravaloarea orelor de meditații

și i-a urat elevei T.P.M. succes la bacalaureat „nu este credibilă din moment ce

în catalog apare nota 3, deci o notă de nepromovare la matematică și deci de neintrare

în examenul de bacalaureat”.

De asemenea, inculpatul susține că eleva

T.P.M. îi datora suma de 160 RON, iar aceasta i-a predat 200 RON - cum susține martora

că se înțelesese anterior cu inculpatul - iar explicația oferită nu este verosimilă

- anume că nu a fost atent cât i-a predat eleva - deoarece având în vedere că toți

ceilalți elevi care au făcut efectiv pregătire cu inculpatul plăteau 25 RON pe ședința

de meditații - conform evidenței din agenda inculpatului ridicată la percheziție

și declarațiile martorilor B. și R.S., nu există nici o explicație logică de ce

eleva T.P.M. ar fi trebuit să plătească 40 RON pe ședință. De altfel, și explicația

oferită de inculpat pentru situația elevului B.M., care neavând bani nu s-a mai

prezentat la întâlnirea stabilită tot în 30 mai 2011 - conform convorbirii interceptată

dintre acesta și martora T.P.M. - nu este credibilă - anume că acesta a rămas corigent

la matematică pentru că avea absențe, deoarece nota la disciplina de învățământ

- în speță matematica - nu are legătură cu prezența sau absența elevului, ci cu

nivelul cunoștințelor la acea disciplină.

În plus, chiar și explicațiile pentru suma

de 680 RON - găsită de organele de urmărire penală la percheziția efectuată - în

servieta inculpatului sunt contradictorii și neverosimile deoarece în declarația

de la instanță inculpatul arată că suma de bani a fost adunată cu aproximativ 2

săptămâni anterior de la clasă pentru plata diplomelor ce trebuiau eliberate la

sfârșitul anului, suma adunată în bancnote mici găsite la percheziție și predată

anterior în bancnote mari la secretariat și pentru care a primit chitanță de la

secretariatul liceului, însă pe de o parte inculpatul nu a făcut proba susținerilor,

respectiv nu a prezentat o asemenea chitanță pe numele său eliberată de liceu pentru

suma de 680 RON, iar, pe de altă parte, cu privire la această sumă inculpatul a

oferit o cu totul altă explicație, respectiv a arătat că nu știe cu exactitate ce

sumă deține și că trebuia să plătească niște facturi, că mai primise între timp

câte 100 RON de la alte fete cu care făcuse pregătire”. Inițial inculpatul a declarat

că în portofel deține suma de circa 300 RON, după care a spus că este vorba de 500

RON, dar în interiorul portofelului a fost descoperită suma de 680 RON, bancnote

care nu erau adunate la un loc, ci erau împăturite separat, câte una - două, în

special cele de câte 100 RON și 50 RON, ceea ce oferă indicii importante a repetabilității

situației descrise și în raport de alți elevi, neconfirmate însă de probe pe parcursul

anchetei.

În consecință, pentru argumentele mai sus

reținute, susținerile inculpatului au fost înlăturate de instanță ca nesincere și

de circumstanță, având drept scop înlăturarea sau diminuarea răspunderii penale.

În drept, din materialul probator administrat

în cauză, rezultă că sunt probe temeinice, în sensul precizat de art. 68

1

C. proc. pen., că inculpatul a săvârșit cu gradul de vinovăție al intenției directe,

o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de luare de mită, prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. pen., și se probează cu următoarele mijloace de probă:

sesizarea organelor judiciare; denunțul și declarațiile elevei denunțătoare; procesul-verbal

de capcanare a sumei de 200 RON oferită ca mită; procesul-verbal de prindere în

flagrant delict și planșa foto aferentă, imaginile fiind fixate și pe suportul de

memorie tip CD atașat dosarului cauzei; mai multe „referate” și „procese-verbale”,

datate 27 mai 2011, ridicate de la inculpat cu ocazia flagrantului; chitanțe și

recipisa de consemnare la C. Bank a sumei de 680 RON ridicată de la inculpat cu

aceiași ocazie; procesul-verbal de percheziție asupra genții personale a inculpatului

și plic conținând cele consemnate în acesta, cu excepția sumei de 680 RON, consemnată

la C. Bank; dovada de restituire a sumei de 200 RON denunțătoarei; adresa cu relații

cu privire la predarea situațiilor școlare și momentul organizării ședinței consiliului

profesoral; procesul-verbal de verificare a situației școlare a denunțătoarei la

disciplina matematică; procesul-verbal de verificare a situației școlare a altor

elevi din clasa a XII-a, aflați într-o situație școlară similară, la aceiași disciplină;

dovada de restituire a catalogului unității de învățământ; procesul-verbal de verificare

a notării din catalog și a documentelor identificate asupra inculpatului la momentul

prinderii în flagrant a acestuia; declarațiile martorilor: L.R.Ș., B.I.A., C.C.A.,

C.L.A.D., C.A.L. și R.S.V.C. din faza urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești;

procesele-verbale de redare în forma scrisă a convorbirilor interceptate, ordonanța

provizorie de interceptare și înregistrare a acestora, încheierea de confirmare

a ordonanței, referatul cu propunere în acest sens și suportul pe care sunt fixate

comunicările, toate coroborate cu declarațiile denunțul și declarațiile elevei denunțătoare

T.P.M. și ale in inculpatului, din care rezultă atitudinea nesinceră și oscilantă

a inculpatului.

La individualizarea pedepselor, instanța

a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în

care au fost săvârșite, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Deși obiectul material al infracțiunii

de luare de mită reținută în sarcina inculpatului este de o valoare relativ redusă,

totuși fapta profesorului de matematică în discuție prezintă un grad de pericol

social ridicat, iar aplicarea unei sancțiuni penale, în raport de o atare situație

de fapt, este necesară în a descuraja astfel de practici. Periculozitatea socială

a inculpatului este cu atât mai mare cu cât inculpatul avea convingerea că elevul

denunțător îi va remite suma de bani solicitată, întrucât, fără a-i pune o notă

de trecere și a-i încheia media pe semestrul al II-lea la disciplina sa, elevul

în cauză nu se putea înscrie la examenul de bacalaureat, elevul denunțător fiind

în anul terminal al liceului.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, s-a reținut că nu posedă antecedente penale și până la data de 30 mai

2011, s-a bucurat de aprecierea colegilor de serviciu și a conducerii instituției,

în raport de conduita sa profesională, după cum rezultă din înscrisurile depuse

la dosar. În acest sens, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de inculpat

în apărare referitoare la pregătirea profesională a inculpatului, atât la nivelul

studenției (terminând facultatea ca șef de promoție), cât și pe mai departe pe parcursul

desfășurării activității didactice, copii xerox ale certificatelor de naștere a

celor doi copii minori ai săi, diploma de licență (absolvită fiind facultatea cu

nota 10.00), certificate de acordare a gradului didactic I, adeverință de masterat,

adeverință eliberată de colegiulunde își desfășoară activitatea inculpatul (cu calificativele

de „foarte bine”), patru atestate de formare continuă a personalului didactic, două

adeverințe de participare a inculpatului la concursul, faza județeană, de evaluator

al concursului, și șapte xerocopii ale coperților culegerilor de matematică la care

dl. profesor a publicat și cu care a colaborat.

Față de aceste date, instanța a apreciat

că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu efecte în ceea ce privește cuantumul pedepsei,

ce poate fi coborât sub limitele minime prevăzute de textul de lege încriminatoare.

S-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa

principală, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. La stabilirea pedepsei

accesorii instanța a ținut seama că gravitatea faptei și persoana inculpatului nu

justifică interzicerea și a dreptului la vot și a dispus în consecință.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. - privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei - reeducarea inculpatului putând fi realizată

și fără executarea efectivă a sancțiunii penale.

S-a stabilit termen de încercare conform

art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

S-a făcut și aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii din data de 30 mai 2011.

S-a constatat că s-a restituit martorului

denunțător T.P.M. suma de 200 RON, oferită inculpatului cu titlu de mită, prin ordonanță

de către procuror deoarece față de aceasta a intervenit cazul de excepție prevăzut

de art. 255 alin. (3) C. pen., denunțătoarea denunțând fapta de dare de mită anterior

comiterii faptei ca urmare a constrângerii sale către inculpatul G.I.D.

Având în vedere și prevederile art. 109

C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 680 RON, ridicată

la percheziție în faza cercetărilor penale și consemnată la C. Bank cu recipisa

din 31 mai 2011, deoarece în final nu s-a dovedit că are legătură cu prezenta cauza,

al cărei obiect este limitat, conform art. 317 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată

a declarat apel în termen legal inculpatul G.I.D., pentru netemeinicie, motivele

de apel fiind detaliate în considerentele prezentei decizii penale.

Prin decizia penală nr. 157 din 18 septembrie

2013, Curtea de Apel Bacău în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelul declarat de G.I.D., împotriva sentinței penale nr. 144/D din 30 aprilie 2013

a Tribunalului Bacău, cu privire la condamnarea inculpatului, la aplicarea dispozițiilor

legale prevăzute de art. 81 C. pen. art. 82 C. pen. , art. 359 C. proc. pen. corob.

cu art. 83 C. pen., art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 C.

pen. și la aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a desființat sentința penală

sub aceste aspecte și, în rejudecare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul G.I.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C.

pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Au fost menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în fața instanței de fond și în recurs,

rămân în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

a reținut că potrivit art. 5

2

C. proc. pen., dispoziții care consacră

prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare

la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția

inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială

operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este

achitarea inculpatului de către instanța de judecată.

Coroborând probele administrate în cursul

urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, inclusiv

la cererea inculpatului G.I.D. prima instanța a reținut o situație de fapt identică

cu cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului,

însă în pofida unui probatoriu complet și amplu administrat prima instanță, probe

testimoniale în principal care infirmă în totalitate actul de inculpare, a constatat

că în cauză există probe certe și directe de vinovăție a inculpatului pentru comiterea

infracțiunii de luare de mită.

Conform art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și

dovedească nevinovăția”. Potrivit art. 69 C. proc. pen. „declarațiile inculpatului

făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura

în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză”.

Instanța de apel a reținut că nu există

probe certe de vinovăție ale inculpatului G.I.D., respectiv nu există nicio dovada

certă a împrejurării relatate de eleva denunțătoare că inculpatul apelant a pretins

denunțătoarei T.P.M. sau celorlalți elevi al căror diriginte era la data faptelor,

diferite sume de bani cu titlu în scopul asigurării promovării anului școlar sau

încheierii mediei la disciplina predată de inculpat.

Acțiunea de pretîndere reclamată nu a fost

neechivoca și nu a manifestat neîndoielnic intenția inculpatului de a condiționa

de ea îndeplinirea efectuării unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu

(promovarea elevei denunțătoare).

Sumele de bani primite de la denunțătoare au constituit remunerarea orelor de pregătire

asigurate de inculpat în timpul sau liber și nu pot face obiectul material al infracțiunii

de luare de mită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând în esență casarea deciziei

penale și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.

Motivele de recurs au fost formulate cu

respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) teza I C. proc. pen.,

fiind invocat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor

legale Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor legii de punere

în aplicare a C. proc. pen., recursurile aflate în curs de judecată la data de 01

februarie 2014 declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe, aceasta fiind singura situație

tranzitorie în care se va continua aplicarea legii de procedură anterioare referitoare

la recurs.

Prin urmare, prezentul recurs va fi examinat

prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior.

Potrivit art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii

sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Instanța reține că încălcarea legii materiale

sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicărea

de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia

aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea

greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Invocând cazul de casare prev. de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Ministerul Public a susținut, în

esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare prin pronunțarea unei hotărâri

de achitare a inculpatului, fără a proceda la administrarea în mod nemijlocit a

probelor existente sau a altor probe noi și, prin reaprecierea acelorași probe care

au fundamentat hotărârea inițială de condamnare.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor

art. 378 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată,

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe

noi, având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor administrate în fața

primei instanțe. Obligația instanței de apel de a proceda la reaudierea inculpatului,

astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 378 alin. (1

1

) C.

proc. pen. intervine atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond,

precum și când instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre de condamnare împotriva

acestuia.

Or, din actele dosarului rezultă că inculpatul

a dat declarație în fața primei instanțe, la data de 26 iunie 2012, iar prin sentința

penală nr. 144 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău inculpatul a fost condamnat

la pedeapsa închisorii de 1 an cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior,

iar la termenul de judecată din data de 17 septembrie 2013, în fața instanței de

apel inculpatul a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței

de control judiciar și nu are alte cereri de formulat în probațiune.

În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul

Public a criticat hotărârea instanței de apel, întrucât a înlăturat fără o justificare

obiectivă o multitudine de probe, din care reieșea fără dubiu comiterea faptei cu

intenție directă de către inculpat, exemplificând în acest sens, declarațiile părții

vătămate T.P.M., din care rezultă că profesorul de matematica G.I.D. i-a pretins

suma de 200 RON pentru a-i încheia situația școlară la disciplina „matematică”,

declarația inculpatului G.I.D. prin care recunoaște că a pretins suma de 200

RON de la eleva T.P.M., amenințând-o că în caz contrar nu îi va încheia situația

școlară la disciplina „matematică”, precum și procesul-verbal de prindere în flagrant,

act ce nu a fost contestat de către inculpat.

De asemenea, procurorul a criticat decizia

instanței de apel întrucât în expozitivul și dispozitivul hotărârii instanței de

apel, din eroare se menționează că s-a admis apelul declarat de G.I.R., în condițiile

în care inculpatul se numește G.I.D., astfel încât în cauză se impune corectarea

prenumelui inculpatului din „R.” în „D.”.

Verificând susținerile Parchetului prin

raportare la dispozițiile legale invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că, în realitate criticile parchetului vizează reevaluarea stării de fapt, situație

ce nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă

limitare a caracterului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare

au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial prin amendarea cazurilor

de casare, intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului doar asupra unor aspecte de drept.

În ceea ce privește posibilitatea de a

examina soluția de achitare pronunțată conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. de

către Curtea de Apel, instanța de recurs constată următoarele:

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu

abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanței de

recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este

strict legată de aplicarea legii, fără ca instanța de recurs să poată modifica faptele

pe care s-a bazat soluția recurată. Opțiunea legiuitorului de a limita posibilitatea

instanței de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor

două căi de atac, apelul și respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă,

în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situația de fapt. Recursul

este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanță cum este cea

de recurs, ale cărei competențe nu includ și administrarea nemijlocită a probelor

cu privire la fapte, nu poate schimba situația de fapt stabilită pe baza probelor

administrate nemijlocit de către instanța de fond și cea de apel. Deși nu poate

schimba faptele reținute ca urmare a unei cercetări judecătorești constând în administrarea

nemijlocită a probelor, instanța de recurs poate da o altă semnificație juridică

faptelor stabilite de către instanța de apel. În consecință instanța de recurs poate

examina în cauza de față critica încadrată în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv stabilirea consecințelor juridice ale faptelor, și analiza

existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală constând

în ținerea de evidențe contabile duble, astfel cum se solicită în motivele de recurs.

Instanța de recurs consideră soluția din

apel corectă.

Infracțiunea ce face obiectul criticilor

din recurs, art. 254 C. pen. anterior, constă în fapta funcționarului care, direct

sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori

acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini,

a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale

de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Instanța de apel a achitat pe inculpat

motivat prin faptul că nu există probe certe de vinovăție, respectiv nu există nicio

dovada certă a împrejurării legată de pretinderea de la denunțătoarea T.P.M. sau

de la ceilalți elevi al căror diriginte era la data faptelor, a unor sume de bani

în scopul asigurării promovării anului școlar sau încheierii mediei la disciplina

predată de inculpat. În acest context instanța de apel a reținut că inculpatul a

pretins de la denunțătoare T.P.M. suma de 200 RON cu titlu de contravaloare a muncii

prestate în calitate de preparator la disciplina matematică, prestație asigurată

în afara orelor de serviciu și care nu poate face obiectul material al infracțiunii

de luare de mită.

Ministerul Public arată că nu este de acord

cu această motivare, deoarece fapta are caracter penal.

Având în vedere că situația de fapt reținută

de instanța de apel leagă primirea banilor de un act exterior îndatoririlor de serviciu

excluzând astfel în mod explicit și neechivoc un element din conținutul infracțiunii

(scopul infracțiunii nu este legat de un act de serviciu).

Reevaluarea situației de fapt ar fi fost

posibilă doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen. anterior, referitor la grava eroare de fapt, în prezent abrogat,

astfel că, în absența unui caz de casare care să permită reevaluarea probatoriului

și, implicit, a situației de fapt, criticile formulate de procuror nu pot fi primite.

Or, în raport de situația de fapt reținută

fapta inculpatului nu poate avea consecințe juridice, astfel cum în mod corect a

stabilit instanța de apel.

În ce privește eroarea materială cu privire

la numele inculpatului strecurată în expozitivul și dispozitivul hotărârii instanței

de apel, în sensul că în loc de „D.” s-a consemnat greșit „R.”, instanța de recurs

constată că numai instanța de apel este în măsură să corecteze acest lucru printr-o

încheiere de îndreptare eroare materială, astfel cum prevăd dispozițiile art. 195

C. proc. pen. anterior și nicidecum instanța de control judiciar într-o cale de

atac.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei

penale nr. 157 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 157

din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat G.I.D. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 04 februarie 2014.