ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2013

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 374/ PI din 12 octombrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 8866/30/2012, Tribunalul Timiș:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) a teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 31 august 2012 și până la zi.

În temeiul art. 81- 83 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercarea de 4 ani de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare sau daca nu își execută obligațiile civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda si executare pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) a teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 31 august 2012 și pană la data de 01 octombrie 2012.

În temeiul art. 81- 83 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercarea de 4 ani de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare sau daca nu își execută obligațiile civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda si executare pedepsei accesorii.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea sumei de 200 lei de la fiecare din cei doi inculpați.

A dispus virarea acestor sume de bani către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la B.C.R.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 1.000 iei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotăra astfel, prima instanță a constatat :

Prin rechizitoriul nr. 662/ P din data de 24 septembrie 2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25 septembrie 2012 sub număr unic de Dosar nr. 8866/30/2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.B.G. și T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 20 iulie 2012, în timp ce supravegheau traficul rutier în localitatea Lovrin, în calitate de lucrători de poliție, au primit de la investigatorul sub acoperire C.D.F., suma de 400 lei, pentru a nu-l sancționa contravențional cu ridicarea permisului de conducere, pentru comiterea unor abateri relative la regimul circulației pe drumurile publice.

În probațiune a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 662/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-au luat declarații inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecata să se facă după procedura simplificată prev. de art. 320 C. proc. pen. Starea de fapt reținută de acuzare: în data de 20 iulie 2012, în jurul orelor 18.15, inculpații A.B.G. și T.I., în timp ce supravegheau traficul rutier în localitatea Lovrin, în calitate de lucrători de poliție, au luat mită suma de 400 lei de la denunțătorul C.D.F. (investigator sub acoperire), conducător auto oprit în trafic, pentru a nu-i aplica acestuia o sancțiune contravențională, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice.

Investigatorul sub acoperire C.D.F. a indicat în cadrul procesului verbal întocmit că inculpatul A.B.G. i-a spus că sancțiunea legală pentru contravenția săvârșită este amenda de paisprezece milioane și reținerea permisului de conducere. Investigatorul sub acoperire mai arată că ba rugat pe inculpatul A.B.G. să nu-i suspende permisul, fiind dispus în schimb să plătească amenda, după care inculpatul A.B.G. a primit suma de 400 lei înmânată de investigator, în schimbul neaplicării sancțiunii legale, mai sus indicată.

Inculpatul A.B.G., fund audiat, inițial nu a recunoscut fapta, ulterior a revenit asupra declarațiilor și a admis săvârșirea faptei. El a arătat că nu i-a spus contravenientului, investigatorului sub acoperire cât să plătească, ci doar a zis să plătească, adică să ofere o sumă de bani pentru a fi iertat și a nu i se aplica astfel sancțiunea contravențională legală- Inculpatul A.B.G. a precizat că nu-și mai amintește ce sumă de bani a primit, dar știe că a pus banii în mașină, după ce în prealabil el i-a arătat suma și colegului de echipaj, inculpatul T.I., care a dat din cap și a confirmat că este de acord cu suma primită. Inculpatul A.B.G. a declarat că suma primită a împărțit-o în mod egal cu inculpatul T.I.

Inculpatul T.I. a recunoscut săvârșirea faptei. El a declarat că a văzut când inculpatul A.B.G. a primit suma de bani de la investigatorul sub acoperire și a acceptat implicit primirea. Inculpatul T.I. a precizat că a împărțit suma în mod egal cu inculpatul A.B.G.

La dosar se află atașat C.D. nr. 726.264 din 31 august 2012 care conține imaginile surprinse de aparatul radar aflat pe mașina de poliție a inculpaților. Din imagini rezultă că aparatul radar nu a înregistrat contravenția săvârșită de investigatorul sub acoperire, el fiind în stand by, aspect pe care inculpații îl cunoșteau, astfel cum rezultă din declarațiile lor și, de asemenea, ei știau că nu se poate aplica sancțiunea legală în lipsa imaginilor video.

Probele propuse de acuzare:

- Proces verbal de sesizare din oficiu.

- Declarații inculpați

- Declarații martor, având calitatea de investigator sub acoperire. înscrisuri

- Note de redare a convorbirilor in mediul ambiental

- C.D. nr. 726.264 din 31 august 2012 care conține imaginile surprinse de aparatul radar aflat pe mașina de poliție a inculpaților din care rezultă că aparatul radar nu a înregistrat contravenția săvârșită de investigatorul sub acoperire, el fiind în stand by, aspect pe care inculpații îl cunoșteau, astfel cum rezultă din declarațiile lor și de asemenea ei știau că nu se poate aplica sancțiunea legală în lipsa imaginilor video.

În fața instanței inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor. Au arătat că își însușesc probele administrate în cursul urmăririi penale .și nu înțeleg .să solicite alte probe. Ambii inculpați invocă în favoarea lor, lipsa antecedentelor penale, vechimea pe care o au în calitate de agenți de poliție, situația familială.

Analizând probatoriul administrat in cursul urmăririi penale instanța a observat următoarele:

Cei doi inculpați, având calitatea de agenți de poliție in cadrul I.P.J. Timiș, Poliția Orașului Sânnicolau Mare, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În data de 20 iulie 2012 cei doi inculpați .supravegheau traficul rutier în localitatea Lovrin folosind autospeciala, prilej cu care au constatat că investigatorul sub acoperire C.D.F. a săvârșit o contravenție, respectiv a depășit viteza legală pe un tronson de drum din localitate, respectiv având viteza de 88 KM/oră și 104 km/oră. În urma discuției purtate cu cei doi, a rezultat că se impunea aplicarea unei amenzi în cuantum de 1.400 lei și suspendarea permisului de conducere. Cu acest prilej investigatorul sub acoperire a arătat că poate plăti amenda pe loc și a cerut să nu i se aplice sancțiunea administrativă întrucât are nevoie de permisul de conducere, oferindu-se să plătească cât are la el. Inculpatul A.B. a început să scrie procesul verbal, după care, întrebându-l încă o dată dacă plătește pe loc amenda, i-a înmânat asigurarea de la mașină, cu replica,, hai plătește-o". Investigatorul sub acoperire arată că s-a întors la mașină, a introdus în asigurare suma de 400 lei în bancnote de 100 lei după care s-a deplasat la autoturismul poliției în interiorul căruia se afla inculpatul T.I. în timp ce inculpatul A.B. se afla in exterior. Martorul i-a înmânat inculpatului A.B.G. asigurarea cu suina indicată mai sus. După ce i-a numărat, inculpatul A. a întrebat,, ce sunt ăștia mă?, arătându-se nemulțumit de cuantumul sumei. In momentul în care investigatorul sub acoperire a declarat că ăștia sunt singurii bani pe care ii are, inculpatul A. ba trimis să aștepte la mașină, iar la scurt timp s-a întors înmânându-i actele și asigurarea fără suma de bani remisă.

Starea de fapt descrisă rezultă din declarația investigatorului sub acoperire C.D.F. se coroborează cu notele de redare a convorbirilor in mediul ambiental cu declarațiile inculpaților. Relevant este faptul că, potrivit susținerilor inculpaților, filmarea momentul săvârșirii contravenției nu era înregistrată, aspect care demonstrează intenția inculpaților de a nu face aplicarea legii. Acest lucru este probat și prin C.D. nr. 726.264 din 31 august 2012 care conține imaginile surprinse de aparatul radar aflat pe mașina de poliției care confirmă că nu a fost înregistrată contravenția săvârșită de investigatorul sub acoperire. De asemenea se apreciază relevantă declarația inculpatului A.B., dată in cursul urmăririi penale, care susține că a început să scrie procesul verbal de sancționare deși știa că nu poate aplica sancțiunea întrucât lipsea filmarea.

De asemenea se apreciază relevant pentru stabilirea corectă a stării de fapt, împrejurarea că, în cauză s-a inițiat sesizarea din oficiu la data de 29 mai 2012, în condițiile în care un alt testator a declarat că a fost surprins în trafic de o echipă formată din agentul de poliție T.I. și T.M.A., indicând o modalitatea identică de operare. Această activitate nu face obiectul cercetării în prezentul dosar, fiind considerat de organele de anchetă un indiciu care a stat la baza sesizării și folosirii procedurii de investigare reglementată de art. 26

1

din Legea nr. 78/2000, însă este un element de natură a caracteriza conduita inculpaților.

Texte de lege aplicabile art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, de a nu îndeplini ori de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi

Art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

Fapta de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor se sancționează cu pedeapsa prev. la art. 254 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a considerat că a fost probată vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Activitatea ilicită specifică laturii obiective a infracțiunii a constat, în ce privește pe inculpatul A.B.G., în acțiunea de pretindere în mod indirect, aluziv a unor sume de bani și primirea acestor sume. Instanța este de părerea că acțiunea de pretindere nu a fost directă, dar a rezultat din mai multe acțiuni care au creat convingerea denunțătorului că poate fi „iertat" dacă achită o sumă de bani . Aceste acțiuni sunt: faptul că încă de la început inculpații au intenționat să nu facă aplicarea legii cu privire la încălcarea regulilor de circulație prin neînregistrarea cu aparatul Radar a momentului săvârșirii contravenției, încercarea inculpatului A.B. de a crea aparența că încheie proces verbal în condițiile în care el susține că știa că nu poate fi sancționat întrucât nu exista filmarea, faptul că, după repetate afirmații ale investigatorului privitor la plata pe loc a amenzii, inculpatul i-a remis formularul privind asigurarea obligatorie, replicându-i „plătește!!". Acțiunea de primire a foloaselor, a constat in ce îl privește pe acest inculpat din aceea că, la momentul primirii formularului cu asigurarea obligatorie care avea in interiorul său suma de bani acesta a deschis și i-a numărat, faptul că, l-a întrebat pe investigator „ ce-i asta, mă"? lăsând să se înțeleagă că suma este prea mică și determinândul astfel pe investigator să se scuze pentru că nu avea mai mulți bani la el, precum și faptul că, la scurt timp, după o consultare cu celălalt inculpat i-a remis investigatorului actele fără suma de 400 lei remisă.

Activitatea ilicită specifică laturii obiective a infracțiunii a constat, în ceea ce îl privește pe inculpatul T.I. în primirea unei sume de bani, prin intermediul inculpatului A.B. Participarea inculpatului rezultă din faptul că încă de la început, în colaborare cu celălalt inculpat, a intenționat să nu facă aplicarea legii cu privire la încălcarea regulilor de circulație prin neînregistrarea cu aparatul Radar a momentului săvârșirii contravenției, faptul că a asistat la discuțiile purtate de investigatorul sub acoperire cu inculpatul A.B. iar la momentul remiterii de către investigator a sumei de 400 lei s-a consultat cu inculpatul A.B., acceptând plata acestei sume totale, care ulterior a fost împărțită de cei doi fiecare primind câte 200 lei.

Fapta a fost săvârșită de ambii inculpați cu scopul de nu îndeplini un act care intra în atribuțiile de serviciu, respectiv a nu face aplicarea unei sancțiuni contravenționale privitoare la încălcarea unor reguli de circulație. Inculpații făceau parte dintr-un echipaj aparținând Formațiunii Poliție Rutieră având atribuții de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale pentru nerespectarea normelor rutiere de către participanții la trafic, iar faptul că suma de bani a fost remisă pentru a nu face aolicarea ore vederi lor legii referitor la sancționarea unei contravenții rezultă din întreg materialul probator, nefiind contestată de inculpați.

Infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, aceștia prevăzând și chiar premeditând producerea rezultatului prin neacttvarea aparatului Radar.

Pentru săvârșirea infracțiunii instanța a dispus condamnarea ambilor inculpați la 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator care demonstrează un pericol social crescut al acestui tip de infracțiuni, împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, respectiv în condițiile în care inculpații au premeditat săvârșirea acesteia. Din procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 25 iunie 2012 de agenții de poliție din cadrul D.G.A. a rezultat că, anterior acestui moment, inculpatul T.I., împreună cu un alt coleg, a mai fost testat și cu acest prilej s-a identificat o modalitate de operare asemănătoare. Acest element, coroborat cu împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, respectiv faptul că încă de la început inculpații nu au înregistrat momentul săvârșirii contravenției, au format părerea că această abatere nu este una izolată De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere calitatea inculpaților de agenți de poliție însărcinați cu aplicarea legii, dar și faptul că aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunii iar recunoașterea nu a fost formală întrucât inculpații au oferit organelor de anchetă detalii care au stat la baza aflării adevărului. Mai mult, instanța a constata faptul că inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc pen. privitoarea la aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, împrejurarea care a impus reducerea cu o treime a pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) a teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că față de acești inculpați aplicarea unei pedepse cu închisoarea chiar în modalitatea suspendării este un avertisment suficient și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

La formularea acestei concluzii instanța a avut în vederea calitatea inculpaților de agenți de poliție, faptul că urmare a săvârșirii prezentei infracțiunii și-au pierdut această calitate precum și locul de muncă aspect care echivalează cu o sancțiune de natură să îi determine să conștientizeze consecințele faptelor săvârșite. De asemenea, instanța a avut in vederea natura infracțiunii săvârșite, respectiv făcând parte din categoria infracțiunilor de serviciu, element care conduce la opinia că, odată cu pierderea calității de agent de poliție dispare posibilitatea săvârșirii altor fapte similare.

De asemenea, la formularea acestei concluzii instanța a avut in vedere faptul că perioada de arest preventiv a constituit atât un avertisment cu privire la consecințele încălcării legii de către cei care au atribuția de a veghea Ia respectarea ei cât și un mijloc de coerciție rezonabil raportat la complexitate redusă a cauzei.

În consecință, în temeiul art. 81- 83 C. pen. a dispus față de ambii inculpați suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercarea de 4 ani de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri.

Inculpatul T.I. a fost trimis în judecată in stare de arest preventiv, fiind pus în libertate la data de 01 octombrie 2012. In consecință, față de acesta, se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 31 august 2012 și până la data de 01 octom10 2012.

Inculpatul A.B.G. a fost trimis in judecată in stare de arest preventiv.

Fată de acesta a dispus in temeiul art. 88 C. pen. a se deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 31 august 2012 și până la zi.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția condamnaților asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare sau daca nu își execută obligațiile civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda si executare pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.B. dacă nu este arestat in altă cauză.

Întrucât, obiectul mitei ii reprezintă suma de 200 lei, primită de. fiecare inculpat, în baza art. 254 alin. (3) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea sumei de 200 lei de la fiecare din cei doi inculpați.

Totodată a dispus virarea acestor sume de bani către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la B.C.R.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea camerei de consiliu din 31 octombrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 8866/30/2012, Tribunalul Timiș în baza art. 195 și 196 C. proc. pen., a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei și a dispozitivului sentinței penale nr. 374/ PI din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 8866/30/2012, în sensul că seva trece la pct. 1 alin. (1) alături de temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2001 și art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, la pct. 2 alin. (1) se va trece alături de temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2001 și art. 320 C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat c[ din eroare în cuprinsul minutei și a dispoziției sentinței penale nu a fost indicată alături de temeiul de drept ce a stat la baza condamnării dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

Instanța a apreciat că este evidentă o eroare de redactare în condițiile în care utilizarea procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției în sensul art. 320 C. proc. pen. rezultă în mod clar întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, iar în procesul verbal de ședință instanța a indicat că a fost considerată admisibilă această procedură. De asemenea, faptul că nu a fost indicat acest temei din eroare rezultă și din împrejurarea că în realitate pedeapsa aplicată celor doi inculpați a fost coborâtă cu o treime așa cum prevăd dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 195, 196 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii în sensul adăugării alături de pedeapsa aplicată inculpaților și a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații apelanți A.B.G. și T.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale în raport cu motivele de apel dezvoltate prin memoriul depus la dosar. A arătat că hotărârea apelată este nelegală întrucât prima instanță a omis să se pronunțe asupra corpurilor delicte aflate la dosarul cauzei conform art. 357 alin. (2) C. proc. pen., trebuia să dispună restituirea acestora conform disp. art. 109 C. proc. pen., că prima instanță a omis să se pronunțe asupra revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpatul A.B. încălcând astfel disp. art. 350 C. proc. pen. Ca motive de netemeinicie, se solicită aplicarea unor pedepse cu executare în detenție, eventual cu aplic. art. 86

1

și urm. C. pen.

Inculpatul A.B. și-a însușit motivele doi și trei, ale apelului declarat de parchet, respectiv încălcarea disp. art. 334 C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen., criticând sentința apelată pentru încălcarea disp. art. 334 C. proc. pen., încadrarea corectă fiind art. 254 alin. (1) C. pen. - forma simplă. Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul pedepsei prea mari ce i-a fost aplicată, raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen., întrucât au fost ignorate împrejurările în care a fost comisă fapta, valoarea mică a bunurilor primite, persoana inculpatului - nu poate fi considerat funcționar cu atribuții de control. In fine, se solicită, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, depunând la dosar acte în circumstanțiere.

Inculpatul apelant T.I. a solicitat a se constata nulitatea actului de sesizare a instanței în baza art. 44, art. 263, art. 332 alin. (2) și art. 380 C. proc. pen. având în vedere că identitatea inculpatului trimis în judecată nu este stabilită cu certitudine, precum și încălcările de la art. 197 pct. 2 C. proc. pen. referitor la sesizarea instanței. A arătat că inculpatul T.l. a fost trimis în judecată cu datele de stare civilă ale inculpatului A. și având în vedere decizia I.C.O. care arată că instanța de apel nu poate în baza art. 44 C. proc. pen. să stabilească identitatea inculoatului solicită desființarea sentinței si trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Un alt motiv de nulitate arătat este aceia că prin sentința penală apelată s-au încălcat prevederile privind dreptul la apărare a inculpatului, respectiv art. 6 pct. 3 din C.E.D.O., inculpatul fiind trimis în judecată pentru art. 254 alin. (1) C. pen. și instanța ha condamnat pentru art. 254 alin. (2) C. pen., fără a se pune la prima instanță în discuție schimbarea de încadrare juridică a faptei; nu este vorba de o recalificare, ci de o nulitate absolută. Depune la dosar o decizie C.E.D.O. prin care arată că sa dispus rejudecarea pentru faptul că inculpatul a fost condamnat după pronunțare la o altă faptă decât pentru cea pentru care a fost trimis în judecată.

Prin Decizia penală nr. 38/ A din 18 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații apelanți A.B.G. și T.I. împotriva sentinței penale nr. 374 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș .

S-a desființat sentința penală apelată și, rejudecând cauza: In baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpații A.B.G. și T.I. la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare, fiecare, pentru luare de mită. S-au mnenținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 109 alin. 4 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul apelant A.B.G. a următoarelor obiecte - corpuri delicte, menționate în procesul-verbal de predare primire, încheiat la data de 05 septembrie 2012:

- dovezi,

- chitanțier,

- carnet procese verbale de constatare a contravenției, exemplarul 3 aferent perioadei 18 iulie 2012 -21 iulie 2012

- agendă de lucru înregistrată din 04 ianuarie 2012

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., dispune restituirea către inculpatul apelant T.l. a următoarelor obiecte - corpuri delicte, menționate în procesul-verbal de predare primire, încheiat la data de 05 septembrie 2012:

- dovezi,

- chitanțier,

- carnet procese verbale de constatare a contravenției, exemplarul 3 aferent perioadei 18 iulie 2012 -21 iulie 2012

- agendă de lucru înregistrată, din 04 ianuarie 2012

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile procurorului și al inculpaților, au rămas în sarcina acestuia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, având în vedere că inculpații au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 320

1

C. proc.pen, iar din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu, declarații inculpați, declarații martor având calitatea de investigator sub acoperire, înscrisuri, note de redare a convorbirilor în mediul ambiental, C.D. nr. 726.264 din 31 august 2012 care conține imaginile surprinse de aparatul radar aflat pe mașina de poliție a inculpaților din care rezultă că aparatul radar nu a înregistrat contravenția săvârșită de investigatorul sub acoperire, el fiind în stand by, aspect pe care inculpații îl cunoșteau, astfel cum rezultă din declarațiile lor și de asemenea ei știau că nu se poate aplica sancțiunea legală în lipsa imaginilor video, din toate aceste probe coroborate cu declarațiile inculpaților date în fața instanței, prin care au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că își însușesc probele administrate în cursul urmăririi penale și nu înțeleg să solicite alte probe rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații apelanți au comis infracțiunile de reținute în sarcina lor, probele administrate convergând spre vinovăția acestora.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.B.G. și T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 20 iulie 2012, în timp ce supravegheau traficul rutier în localitatea Lovrin, în calitate de lucrători de poliție, au primit de la investigatorul sub acoperire C.D.F., suma de 400 lei, pentru a nud sancționa contravențional cu ridicarea permisului de conducere, pentru comiterea unor abateri relative la regimul circulației pe drumurile publice.

Constituie infracțiunea prev. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fapta de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor se sancționează cu pedeapsa prev. la art. 254 alin. (2) C. pen.

Noțiunea de,,atribuții de control" (noțiune care implică și activitatea de a constata, de a surprinde cazuri de încălcare a regulilor privind circulația pe drumurile publice) nu se confundă cu noțiunea de „funcții de control" aceasta din urmă presupunând ca persoana în cauză să aibă atribuții funcționale de control ierarhic al agenților de poliție rutieră din subordine.

S-a arătat că față de cele arătate mai sus, pentru acuratețea hotărârii și în condițiile în care dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 fac trimitere la art. 254 alin. (2) C. pen., prima instanță trebuia să rețină și dispozițiile alin. (2) al art. 254 C. pen., doar în ceea ce privește aplicarea sancțiunii, considerând că nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică în condițiile art. 334 C. proc. pen, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, art. 7 alin. (1) clin Legea nr. 78/2000, implicit se referă ia dispozițiile alin. (2) al art. 254 C. pen.

S-a arătat că cererea inculpatului apelant T.I. de a se constata nulitatea actului de sesizare a instanței în baza art. 44, art. 263, art. 332 alin. (2) și art. 380 C. proc. pen. având în vedere că identitatea inculpatului trimis în judecată nu este stabilită cu certitudine, precum și încălcările de la art. 197 pct. 2 C. proc. pen. referitor la sesizarea instanței, cu consecința de trimitere a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, ne este fondată.

Inculpații fiind trimiși în judecată prin același rechizitoriu, pentru aceeași infracțiune, faptele lor fiind comise în aceleași circumstanțe, chiar dacă s-au trecut datele de stare civilă greșit, nu constituie motiv de nulitate a actului de sesizare al instanței fiind o evidentă eroare materială, din actele efectuate în cauză putând să se stabilească identitatea inculpatului, cu atât mai mult cu cât în hotărârea pronunțată de instanță, inculpatul a fost menționat cu datele corecte de identitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Aspectele privitoare la prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, competența materială de soluționare a cauzei de către Tribunalul Timiș, la modul de sesizare în sensul de mijloc prin care organele de urmărire penală iau cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni cât și competența Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire ia instrumentarea cauzei, sunt în conformitate cu dispozițiile legii procesual penale, concluzionând că motivele invocate de inculpatul apelant T.I. nu se circumscriu cazurilor de restituire prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Aspectele privitoare la schimbarea încadrării juridice nu constituie un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, considerând că nu se circumscrie cazurilor de nulitate prevăzute în alin. (2) al art.  197 C. proc. pen., această chestiune de drept putând fi soluționată în apel, fiind o cale de atac devolutivă.

Față de împrejurările concrete de comitere a faptelor-inculpații acționând în exercițiul atribuțiilor de serviciu, folosindu-se de calitatea de polițiști în realizarea activității infracționale, s-a apreciat că faptele acestora prezintă un grad sporit de pericol social, afectând nivelul de încredere al societății în reprezentanții organelor statului, chemate tocmai să vegheze la respectarea legii. In privința sancțiunilor, s-a observat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege.

Referitor la persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, faptul că în sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea unui singur act material de luare de mită, Curtea a apreciat că scopul de prevenție specială și generală al pedepselor, cât și reeducarea inculpaților, se poate realiza și prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea fără executare efectivă, fiind întrunite cerințele prev. de art. 81 C. pen., considerent pentru care se constată ca fiind neîntemeiate motivele de apel vizând cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații apelanți A.B.G. și T.I. au fost admise, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a desființa sentința penală apelată și, rejudecând cauza:

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen. inculpații A.B.G. și T.I. au fost condamnați la aceeași pedeapsă, stabilită de de prima instanță, respectiv de câte 2 (doi) ani închisoare, fiecare, pentru luare de mită.

Observând nelegalitatea sentinței sub aspectul nepronunțării asupra confiscării sau a restituirii corpurilor delicte, instanța de apel, în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen,, a dispus restituirea către inculpați a obiectelor - corpuri delicte, menționate în procesul-verbal de predare primire, încheiat la data de 05 septembrie 2012, și predate Parchetului de pe lângă tribunalul Timiș, la data de 5 sept. 2012 (fila 74 dosar fond).

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații A.B.G. și T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele invocate în scris la dosar.

Procedând la verificarea motivelor de recurs în raport de dispozițiile art. 385 C. proc. pen., privind motivarea recursului, se constată că acestea nu au fost depuse la dosar cu 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Potrivit Legii nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul dm cazurile prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși de încadrează în unul dintre aceste cazuri nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași art., cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că primul termen de judecată a fost fixat în cauză la data de 6 iunie 2013, în timp ce inculpații au depus în scris la dosar motivele de recurs la data de 3 iunie 2013 pentru inculpatul A.B.G. și la 10 septembrie 2013 pentru inculpatul T., încălcându-și astfel obligația ce le revenea potrivit art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

Întrucât motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute la art. 385 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.B.G. și T.I. împotriva Deciziei penale nr. 38/ A din 18 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare eăîre stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2013