ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3754/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3754/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 708/ F din data de 17 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul

nr. 23481/3/2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât astfel:

I. A condamnat pe inculpata C.P., astfel:

- în temeiul art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- în temeiul art. 215 alin. (1) C. pen. în ref. la art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus

ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 rap.

la art. 64 alin. (1).lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 6

ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. și socotit de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

A impus inculpatei ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență;

- să nu intre în legătură cu inculpații C.N.A., T.A., S.R.C.

și G.I.

A atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a

suspendării sub supraveghere, prevăzute de art. 86

4

C. pen.

în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

în temeiul art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este reținută sau arestată

în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa

închisorii durata reținerii și arestării preventive, de la data de 29 mai 2012

până la data punerii în libertate.

II. A condamnat pe inculpatul C.N.A., astfel:

- în temeiul art. 26 rap. la art. 257 C. pen. corob. cu

art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.;

- în temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen.

în ref. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen., a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de

încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. și

socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A impus inculpatului ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență;

- să nu intre în legătură cu inculpații C.P., T.A., S.R.C.

și G.I.

A atras atenția inculpatului asupra cazurilor de

revocare a suspendării sub supraveghere, prevăzute de art. 86

4

C.

pen.

în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

în temeiul art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau

arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa

închisorii durata reținerii și arestării preventive, de la data de 29 mai 2012

până la data punerii în libertate.

III În temeiul art. 26 rap. la art. 257 C. pen. corob,

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Conform art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 4 ani,

stabilit în condițiile ârt.82 C. pen. și socotit de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

În temeiul art. 83 C. pen., a atras atenția

inculpatului asupra. cazurilor de revocare a suspendării condiționate.

în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

Potrivit art. 145

1

rap. la art. 145 pct. 2

3

C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara, dispusă prin încheierea din data de 27 iunie 2012 și încetarea

obligațiilor aferente acesteia.

IV. În temeiul art. 26 rap. la art. 257 C. pen. corob. cu art.

6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpatul S.R.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare

)

cu

aplicarea art. 71 rap. La art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Conform art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționata a.

executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în,

condițiile art. 82 C. pen. și socotit de la data rămânerii definitive, a

hotărârii.

În temeiul art. 83 C. pen., a atras atenția

inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate. în

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii.

V. În temeiul art. 14 și ari 1-5 rap. la art. 346 alin. (1)

din Codul, de procedură penală în ref. la art. 998 și urm. din,Codul civil, a

admis acțiunea formulată de partea civilă B.V. și a obligat pe inculpații C.P.

și C.N.A., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 15.000 euro, în

echivalentul în monedă națională.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., a menținut măsura

asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului

C.N.A., mai puțin asupra celor exceptate de lege, până la concurența sumei de

15.000 euro, dispusă prin ordonanța din data de 14 iunie 2012 a Direcției

Naționale Anticorupție.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat următoarele

sume de bani:

- de la inculpata C.P., suma de 22.000 euro;

- de la inculpatul S.R.C., sumele de 500 euro și 500 iei. în

temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de câte

6.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul (sesizat

prin Rechizitoriul nr. 151/P/2012 din data de 21 iunie 2012 al Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție) a

constatat că inculpații au fost trimiși în judecată, sub acuzația săvârșirii

următoarelor fapte:

inculpaților C.N.A. și S.R.C., a pretins de la denunțătorul F.B. suma de

125.000 euro și a primit suma de 16.000 euro (în două tranșe, de 1.000 euro și

respectiv de 15.000 euro), precum și băuturi alcoolice în valoare de 500 lei,

lăsând pe acesta să creadă că poate interveni pe lângă persoane competente din

cadrul Primăriei Municipiului București și al Primăriei Sectorului 3 București,

pentru a le determina să aprobe închirierea și apoi vânzarea către el a unui

spațiu comercial în suprafață de peste 1.000 mp,. situat în centrul istoric al

capitalei; la data de 22 aprilie 2012, inculpații C.P. și S.R.C. au fost

depistați, de către organele de urmărire penală, la scurt timp după ce au

primit suma de 15.000 euro de la denunțătorul F.B.;

V 2. În cursul lunii mai 2012, inculpata C.P., având ajutorul

inculpaților C.N.A. și T.A., a pretins de la denunțătoarea P.S.I. suma de

48.000 euro, lăsând-o pe aceasta să creadă că poate interveni pe lângă persoane

competente din cadrul Administrației Fondului Imobiliar și al Primăriei

Municipiului București, pentru a le determina să aprobe concesionarea către ea

a unui spațiu comercial situat în centrul istoric al capitalei; la data de 29

mai 2012, denunțătoarea P.S.I. a remis inculpaților C.N.A. și T.A. suma de

48.000 euro, aceștia fiind depistați, la scurt timp, de către organele de

urmărire penală;

denunțătorul S.M., în numele inculpatului G.I. (față de care judecata a; fost

disjunsă), suma de 120.000 euro și a primit suma de 25.000 euro, cel din urmă

lăsând să se creadă că poate interveni pe lângă unul dintre viceprimarii

municipiului București, pentru a-i aproba denunțătorului încheierea unui

contract de închiriere; din cei 25.000 euro, primiți de la denunțător,

inculpatul G.I. a primit suma de 3.000 euro, restul revenindu-i inculpatei C.P.;

ajutorul inculpatului C.N.A., a indus-o în eroare pe partea vătămată B.V.,

prezentându-i, în mod mincinos, posibilitatea de a convinge o persoană

nenominalizată să îi cesioneze un contract de închiriere a unui imobil situat

în centrul istoric, obținând de la aceasta, în mod injust, suma de 15.000 euro.

În faza de urmărire penală, au fost audiați inculpații C.P.,

T.A., S.R.C. și G.I., în timp ce inculpatul C.N.A. a refuzat să dea declarație,

prevalându-se de dreptul la tăcere. De asemenea, au fost audiați partea

vătămată B.V. și martorii F.B., P.S.I., S.M., S.C. și N.M. Materialul probator

administrat în acea fază procesuală mai cuprinde procesele-verbale de

constatare din datele de 22 aprilie 2012 și 29 mai 2012; procesele-verbale de

marcare criminalistică a sumelor de 1.000 euro, 15.000 euro și 48.000 euro

(utilizate la realizarea celor două acțiuni de flagrant); autorizațiile

provizorii nr. 12/2012 și nr. 18/2012 (privind interceptarea și înregistrarea

convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental); încheierile,

și autorizațiile de interceptare și înregistrare a convorbirilor nr. 421/A.I./2012,

nr. 445/A.I./2012, nr. 482/A.I./2012, nr. 496/A.I./2012, nr. 596/A.I./20l2 și nr.

629/A.I./2012 (toate emise de Tribunalul București); procesele-verbale și

notele de redare a convorbirilor telefonice și ambientale (purtate de

inculpați, atât între ei, cât și martorii denunțători); adresa nr. CAB

340/2012, emisă de Administrația Fondului Imobiliar; fișa postului inculpatului

C.N.A.; ordonanța de luare a unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor

aceluiași inculpat; 17 suporți optici tip CD-R, marca V. și 1 suport optic tip

mini DVD+R (conținând înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale și

imaginilor video captate cu ocazia acțiunilor de flagrant).

În cursul judecății, au fost audiați inculpații C.P., C.N.A.,

T.A. și S.R.C. (care au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., declarând că recunosc, în totalitate, săvârșirea faptelor

reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și că își însușesc probele din

faza de urmărire penală) și s-a administrat, la cererea acestora, proba cu

înscrisuri, în circumstanțiere.

Tribunalul a constatat că faptele recunoscute de

inculpați (dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală,

însușite de aceștia în cunoștință de cauză) sunt prevăzute de legea penală, au

fost săvârșite cu vinovăție și prezintă pericol social.

Astfel, Tribunalul a reținut următoarea situație de

fapt.

cu inculpații C.N.A. și S.R.C., au pretins suma de 125.000 euro denunțătorului F.B.,

lăsându-l să creadă că interveni pe lângă persoane din cadrul Primăriei

Municipiului București, cu competența de a aproba închirierea și vânzarea către

acesta a unui spațiu comercial aflat în custodia Administrației Fondului

Imobiliar, în suprafață de 1.000 mp.

În concret, denunțătorul l-a cunoscut, prin intermediul

inculpatului S.R.C., pe inculpatul C.N.A.,. care s-a prezentat ca fiind angajat

al Poliției Locale a Sectorului 3. Acesta din urmă i-a spus denunțătorului că

inculpata C.P., angajată în cadrul Administrației Fondului Imobiliar, poate

interveni pe lângă persoane competente să aprobe închirierea și vânzarea acelui

spațiu comercial. Tot inculpatul C.N.A. i-a solicitat denunțătorului să remită

suma de bani anterior menționată în două tranșe, prima tranșă fiind de 25.000

euro, la data prezentării actelor pentru întocmirea Contractului de închiriere,

iar diferența la semnarea contractului respectiv. Același inculpat a precizat

că se poate implica în demersuri de tranzacționare și cu privire la alte

imobile ce au aparținut Primăriei Municipiului București, înmânându-i

denunțătorului mai multe copii ale schițelor cadastrale ale acelor imobile. La

data de 09 aprilie 2012, inculpații C.P., C.N.A. și S.R.C. s-au întâlnit cu

denunțătorul, căruia i-au confirmat susținerile anterioare, cu privire la

cuantumul sumei pretinse și modalitatea remiterii acesteia; Cu acea ocazie,

inculpata C.P. a menționat că îi cunoaște pe angajații primăriei cu atribuții

în aprobarea și semnarea contractelor, precum și pe unul dintre viceprimarii

capitalei („mâna dreaptă a primarului S.O.”). După formularea denunțului,

convorbirile telefonice dintre inculpați și martorul denunțător au fost

înregistrate, lecturarea transcrierii acestora evidențiind aceleași împrejurări

cu privire ia condițiile încheierii contractului de închiriere, cuantumul sumei

de bani pretinse și modalitatea remiterii acesteia către inculpați de către

martor respectiv. După mai multe negocieri între inculpații C.P. și S.R.C., pe

de o parte, și martorul denunțător F.B., pe de altă parte, acesta din urmă Ie-a

remis primilor doi suma de 1.000 euro (în două bancnote de câte 500 euro

fiecare, provenind din fondul D.N.A., moment care a fost fixat fotografic,

conform planșelor existente la dosar. Banii au fost împărțiți între cei doi

inculpați, revenindu-i fiecăruia 500 euro. Ulterior, s-au purtat mai multe

convorbiri telefonice (și acestea înregistrate) între inculpații C.P. și S.R.C.

și martorul denunțător, cu privire la diferența de sumă. Din acele: convorbiri,

rezultă insistențele celor doi inculpați în a obține acea diferență

și-încercările lor de a-l convinge pe martorul denunțător de relațiile pe care

le au și, ca atare, de posibilitățile existente pentru încheierea contractului

de închiriere. în final, martorul denunțător Ie-a oferit suma de 15.000 euro

(provenită tot din fondul D.N.A.), care a fost găsită asupra inculpaților de către organele de urmărire penală.

pretins suma de 48.000 euro denunțătoarei P.S.I., pentru concesionarea de către

aceasta; a unui spațiu comercial aflat în administrarea A.F.I., situat în

centrul istoric al capitalei, pe Strada Franceză. Convorbirile telefonice

purtate între cei trei. inculpați au fost interceptate.

În concret, martora denunțătoare P.S.I. a cunoscut-o

;

pe

inculpata C.P., prin intermediul inculpatului T.A. (agent imobiliar), care îi

știa interesul pentru identificarea de spații comerciale. Cel din urmă inculpat

i-a spus martorei denunțătoare că prima inculpată are posibilitatea de a face

demersuri pe lângă persoane responsabile din cadrul autorităților publice, în

schimbul unei sume de băni, pentru aprobarea închirierii imobilelor din centrul

istoric al capitalei. La rândul său, inculpatul T.A. a cunoscut-o pe inculpata C.P.,

prin intermediul inculpatului C.N.A. Cei trei inculpați s-au întâlnit cu

martora denunțătoare, ocazie cu care i-au cerut suma de 160.000 euro,

spunându-i că o parte din aceasta era destinata unor persoane responsabile din

cadrul A.F.I., mai exact un procent de 30% (adică 48.000 euro) trebuia dat

inculpatei C.P. care, la rândul ei, urma să o înmâneze directorului A.F.I.,

care. aproba semnarea contractului de cesionare sau închiriere. Modalitatea

remiterii banilor către inculpata C.P. trebuia stabilita de inculpatul C.N.A.

Din înregistrările discuțiilor purtate, a rezultat modul în care inculpații

urmau a-și împărți între ei banii primiți de la martora denunțătoare, precum și

încercarea lor de a o determina să dea acei bani mai repede către „l.”

(persoana menționată a fi viceprimar, cât timp aceasta mai avea atribuții de

serviciu, pentru că „veneau alegerile .locale”). Tot din acele discuții, a

rezultat că inculpații T.A. și C.N.A. i-au comunicat martorei denunțătoare că îi

vor da suma de 48.000 euro inculpatei C.P., pentru ca aceasta să o înmâneze

directorului A.F.I. și viceprimarului „I.”. La data de 29 mai 2012, în urma mai

multor discuții telefonice, martora denunțătoare P.S.I. s-a întâlnit cu inculpații

T.A. și C.N.A. în incinta patiseriei „Paul” de pe B-dul Regina Elisabeta,

situata vis-a-vis de sediul Administrației Fondului Imobiliar, unde eră

angajată inculpata C.P. Martora denunțătoare i-a oferit inculpatului T.A. suma

de 48.000 euro (provenită din fondul D.N.A.), acest moment fiind fixat

fotografic, conform planșelor atașate la dosar. În același timp, inculpatul C.N.A.

a luat înscrisul denumit „contract de împrumut”, pregătit de inculpatul T.A. și

semnat de acesta ca martor, ce apărea a fi încheiat între martora denunțătoare

și inculpata C.P. și s-a deplasat la locul de munca al acesteia din urmă,

A.F.I., pentru a-l semna. Contractul respectiv urma să dea o aparență de

legalitate remiterii sumei anterior menționate. Inculpații T.A. și C.N.A. au

fost depistați de către organele de urmărire penală, asupra celui dintâi fiind

găsită suma de 48.000 euro.

primăvara anului 2011, inculpata C.P.

a solicitat denunțătorului S.M. suma de 120.000 euro, din care a primit suma de

25.000 euro, pentru a-i facilita încheierea unui contract de închiriere â unui

spațiu comercial situat pe Strada Franceză, în centrul istoric al capitalei, ca

urmare a intervențiilor pe care a susținut că le va face pe lângă unul dintre

viceprimarii capitalei.

În concret, sesizarea organelor de urmărire penală,

prin denunțuri, a fost făcută de S.M. și S.C. Marin, dar, simultan, și de

inculpata C.P., care a arătat că a pretins suma respectivă de comun acord cu

inculpatul G.I., ce a lăsat să se creadă că, împreuna cu numitul A.I., putea

interveni pe lângă unul dintre viceprimarii capitalei, pentru a-l convinge să

aprobe denunțătorului contractul de închiriere al imobilului respectiv.

Inculpata a precizat că, din cei 25.000 euro, proveniți de la martorul

denunțător S.M., i-a dat 3.000 euro inculpatului G.I., pentru a întreprinde demersurile

invocate pe lângă acel viceprimar. Inculpata a menționat că, în vederea

întâlnirii avute în luna februarie 2011 cu cei doi denunțători, a purtat

discuții cu inculpatul G.I., care i-a spus că, împreună cu A.I., pot interveni

pe lângă viceprimarul „I.”, în schimbul sumei de 100.000 euro, pentru ca acesta

să aprobe închirierea imobilului de pe Strada Franceză. în luna martie 2011, martorul

denunțător S.M. i-a dat inculpatei suma de 25.000 euro, avans? din suma totală

anterior menționată, perfectându-se, pentru acea sumă, un „contract de împrumut”

între cei doi, Convorbirile telefonice dintre inculpata C.P. și inculpatul G.I.

au.”fost interceptate, iar în cuprinsul lor se face referire la numitul A.I.,

împreună cu care ultimul urma să intervină pe lângă persoane competente, din

cadrul primăriei capitalei, pentru rezolvarea solicitării martorului

denunțător.

obținut de la partea vătămată B.V. suma de 15.000 euro, prezentându-i acesteia,

în mod mincinos, posibilitatea de a convinge o persoană nenominalizată să

cesioneze un contract de închiriere a unui imobil, situat în centrul istoric al

capitalei. In concret, partea vătămată, în ideea de a cumpăra un imobil în

centru! istoric al capitalei, a avut discuții cu mai mulți cunoscuți. Prietenul

său, martorul N.M., i-a făcut cunoștință cu inculpatul C.N.A., care i-a

prezentat-o pe inculpata C.P. Aceasta din urmă s-a prezentat ca angajată a

A.F.I., cu posibilități de a discuta cu persoana căreia i se închiriase, de

către primăria capitalei, un spațiu situat în centrul istoric, pe o stradă la

intersecția cu Strada Franceza și de a convinge acea persoană să cedeze

contractul de închiriere deținut în favoarea părții vătămate. Ulterior,

inculpata C.P. a comunicat părții vătămate că a reușit să îl convingă pe

actualul chiriaș al spațiului să cedeze contractul său de închiriere, contra

sumei de 15.000 euro. în aceste condiții, partea vătămată a plătit suma respectivă,

în echivalentul său în moneda națională, în trei tranșe (o tranșă remisă direct

inculpatei C.P. și două tranșe remise acesteia și inculpatului C.N.A., prin

intermediul martorului N.M.). Și în acest caz, au fost încheiate două „contracte,

de împrumut”, autentificate notarial, la datele de 20 și 24 aprilie 2012, între

inculpata C.P. și numitul B.T.N. Inculpata s-a obligat ca, în termen de 40 de

zile, să asigure preluarea contractului de închiriere a imobilului și să

ramburseze împrumuturile, perfectate pentru a se da o aparență de legalitate cu

privire scopul, remiterii sumelor de bani de către partea vătămată către

inculpați.

Cuantumul sumei respective (15.000 euro), modalitățile

în care s-a realizat remiterea ei și persoanele implicate au rezultat din

convorbirile telefonice purtate de acestea, atât între ele, cât și cu partea

vătămată B.V. și cu martorul N.M., în același sens fiind și declarațiile

acestora din urmă. Drept urmare, Tribunalul a apreciat că nu se poate reține a

fi formală declarația de recunoaștere a inculpatului C.N.A., în ceea ce

privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune. Tribunalul a constatat că

încheierea celor două contracte de împrumut, între numitul B.T.N. și inculpata C.P.,

dovedește existența sumei de 15.000 euro, iar, din ansamblul probatoriului

anterior; evidențiat (convorbirile telefonice și declarațiile inculpaților,

părții vătămate și martorului), rezultă că acea sumă a fost dată de partea

vătămată, prin intermediul sus-numitului, pentru a fi remisă în final inculpaților

C.P. și C.N.A. Constatând că faptele anterior menționate întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor pentru care cei patru inculpați au fost trimiși

în judecată, Tribunalul a pronunțat condamnarea fiecăruia dintre aceștia.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere,

potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gradul concret de pericol

social al faptelor (prin care s-a adus atingere atât unor activități de interes

public, cât și patrimoniului unei persoane), precum și datele ce îi

caracterizează pe inculpați.

Astfel, Tribunalul a reținut că inculpații C.P. și C.N.A. au

recunoscut și regretat faptele săvârșite, se află la primul contact cu legea

penală, au vârste înaintate și se confruntă cu probleme de sănătate inerente

acestora. în plus, inculpata C.P. a adoptat și a crescut un copil a cărui mamă

naturală era o persoana lipsită de discernământ.

Cu privire la inculpatul T.A., Tribunalul a reținut că

a recunoscut și regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, este

absolvent de facultate, conduce o agenție imobiliară, iar, potrivit

caracterizărilor prezentate, este cunoscut în comunitate ca o persoană

liniștită, cinstită, corectă, altruistă și devotată familiei.

Referitor la inculpatul S.R.C., Tribunalul a reținut că și

acesta a recunoscut și regretat fapta săvârșită, nu a mai avut tangențe cu

legea penală, a absolvit cursuri de bibliotecar-arhivist și agent de vânzări și

este o persoană tânără, integrată social, pe care caracterizările vecinilor și

colegilor o înfățișează ca având un comportament pozitiv în societate.

Raportat la complexul elementelor obiective și subiective ce

caracterizează persoana inculpaților, Tribunalul a apreciat că săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina acestora a reprezentat doar un accident în viața

lor, a cărui rezonanță au conștientizat-o deja. în-consecință, considerând că

dublul scop al pedepsei aplicate fiecăruia (sancționator și educativ) poate fi

atins și în lipsa executării efective, Tribunalul, a făcut; aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (în cazul inculpaților C.N. și C.N.A.)

și respectiv a celor ale art. 81 din același cod (în cazul inculpaților T.A. și

S.C.).

Întrucât, conform probatoriului cauzei, suma de 15.000 euro a

aparținut părții vătămate B.V. și a fost dată, în mai multe tranșe,

inculpaților C.P. și C.N.A., Tribunalul, admițând acțiunea civilă formulată în

procesul penal, i-a obligat pe cei doi inculpați, în solidar, să-i plătească

celei dintâi suma respectivă, în. echivalentul ei. în moneda națională. Pentru

asigurarea acestei plăți, Tribunalul, în temeiul art. 163 C. proc. pen., a

menținut măsura asigurătorie a sechestrului, instituită în faza de urmărire

penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C.N.A.

În privința sumelor obținute din săvârșirea

infracțiunilor (altele decât cele provenite din fondul D.NA), Tribunalul a

dispus măsura confiscării speciale,

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în

termenul legai Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție (la data de 19 octombrie 2012) și inculpatul C.N.A.

(la data de 26 octombrie 2012, printr-o cerere formulată personal, nemotivată,

expediată prin poștă).

Prin motivele scrise de apel (filele 4-13, d.a.), susținute

întocmai cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 11 martie 2013 (consemnate

în încheierea de amânare a pronunțării), Parchetul a criticat sentința penală

atacată, ca fiind netemeinică, sub un singur aspect, respectiv acela al

modalității de executare a pedepselor aplicate celor patru inculpați,

solicitând, în cazul inculpaților C.N. și C.N.A., dispunerea executării

efective, în regim de detenție, a pedepselor la care aceștia au fost condamnați

în primă instanță (necontestate în ceea ce privește durata lor), iar, în cazul

inculpaților T.A. și S.R.C., schimbarea suspendării condiționate cu suspendarea

sub supraveghere a executării pedepselor stabilite de Tribunal (de asemenea,

necontestate în ceea ce privește durata lor).

Prin motivele scrise de apel (filele 29-33, d.a.) și cu ocazia

acelorași dezbateri, inculpatul C.N.A., care a beneficiat de asistența juridică

a avocatului ales, a criticat sentința primei instanțe, ca fiind nelegală și

netemeinică, exclusiv sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de

complicitate la înșelăciune, susținând că această soluție se întemeiază pe o.

apreciere greșită a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și pe

neobservarea caracterului contradictoriu al acelui probatoriu, care ar fi

trebuit să determine Tribunalul să-i respingă cererea de desfășurare: a

judecății conform procedurii simplificate și solicitând, pe latură penală,

achitarea lui, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (potrivit

motivelor scrise) sau art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod (conform susținerii

din dezbateri) ori trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar,

pe latură civilă, respingerea acțiunii civile formulate de partea vătămată B.V.

și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale.

Inculpatul nu a formulat nicio critică cu privire la soluția pronunțată de

prima instanță în cazul infracțiunii continuate de complicitate la trafic de

influență, precizând, dimpotrivă, în motivele scrise de apel, că recunoaște

săvârșirea acelei infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 63/ A din 18 martie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul

C.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 708/ F din data de 17 octombrie 2012,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 23481/3/2012.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată

și, în fond, rejudecând:

A fost înlăturată, cu privire la inculpata C.P., aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen. și s-a dispus executarea

efectivă, în regim de detenție, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată

acesteia prin sentința penală apelată.

A fost înlăturată, cu privire ia aceeași inculpată,

aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. și s-a dispus executarea, pe

durata pedepsei rezultante a închisorii, a pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din

pedeapsa rezultanta a închisorii durata reținerii și arestării preventive, de

la data de 29 mai 2012 până la data de 17 octombrie 2012.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, aplicată inculpatului C.N.A. prin sentința penală. apelată, în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 26 rap. la art. 257 C. pen. corob. cu art.

6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale)

în ret la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru, săvârșirea

infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată:

În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. și la art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, infracțiunii de

complicitate la înșelăciune.

În temeiul aii. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. 1 lit.

b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și aplicată inculpatului, ca

pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost înlăturate, și cu privire la acest inculpat,

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen. și s-a dispus executarea

efectivă, în regim de detenție, a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost înlăturate, cu privire la același inculpat,

aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. și dispune executarea, pe

durata pedepsei rezultante a închisorii, a pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din

pedeapsa rezultantă a închisorii durata reținerii și arestării preventive, de

la data de 29 mai 2012 până la data de 17 octombrie 2012.

În temeiul art. 163 alin. (1) și 2 C. proc. pen., s-a menținut

măsura asigurătorie a sechestrului, luată prin Ordonanța nr. 151/P/2012 din

data de 14 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, numai asupra imobilului aflat în

proprietatea inculpatului C.N.A. (situat în municipiul București, Strada Ioniță

Cigan, cu o valoare de impunere de123.995 lei), până la concurenta sumei de

15.000 euro, în vederea reparării pagubei cauzate părții civile B.V.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

Cu ocazia judecării apelurilor, instanța de apel a

respins cererea inculpatului apelant C.N.A.; de audiere a părții vătămate B.V.,

apreciind-o inadmisibilă în raport cu procedura parcursă de judecata în primă

instanță.

În schimb, la cererea inculpatului intimat T.A.,

instanța de apel a încuviințat acestuia proba cu înscrisuri, în

circumstanțiere, care a fost administrată, prin depunerea la dosar a acelor

înscrisuri {filele 49-56, d.a.).

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu

criticile formulate, precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății,

instanța de apel a constatat că ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt

fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce

urmează:

I. Referitor la infracțiunea de trafic de influentă, s-a

constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă

probatoriului administrat în faza de urmărire penală (însușit, fără rezerve, de

către toți cei patru inculpați), care nu a fost contestată prin niciunul dintre

apelurile declarate în cauză.

Astfel, s-a reținut, asemenea primei instanțe, ca fiind

dovedite, în afara oricărui dubiu, următoarele fapte (ce vor fi expuse în

ordine cronologică), recunoscute, în totalitate, de către inculpații la care se

referă sentința penală apelata:

funcția de referent, la Administrația Fondului Imobiliar) a pretins de la

denunțătorul S.M., în prezența martorului S.C.M. (prieten cu acesta), suma de

120.000 euro, lăsându-l să creadă că, în schimbul acestei sume, poate

interveni, împreună cu coinculpatul G.I. (față de care judecata a fost

disjunsă), pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Primăriei

municipiului București, inclusiv unul dintre viceprimari, pentru aprobarea

încheierii, în favoarea denunțătorului, a unui contract de închiriere privitor

la un imobil situat la intersecția Străzii Șelari cu Strada Franceză, în

centrul istoric al capitalei; la începutul lunii martie 2011, denunțătorul S.M.

i-a remis inculpatei C.P. suma de 25.000 euro, reprezentând un avans din suma

pretinsă de aceasta; pentru mascarea scopului remiterii acestei sume și pentru

ca denunțătorul S.M. să-și asigure o garanție a restituirii ei, în cazul când

intervenția promisă de inculpata C.P. nu ar fi avut finalitatea dorită, între

cele două persoane a fost încheiat, în mod fictiv, la data de 04 martie 2011,

un contract de împrumut fără dobândă, având ca obiect tocmai suma de 25.000

euro; conform declarației inculpatei C.P., din suma de bani primită de la

denunțătorul S.M., și-a oprit pentru ea suma de 22.000 euro (în privința căreia

prima instanță a dispus, în mod legal, măsura confiscării), iar restul de 3.000

euro l-a remis inculpatului G.I. (judecat într-o cauză separată).

Această situație de fapt rezultă din declarațiile concordante

ale denunțătorului S.M., martorului S.C. Marian și inculpatei C.P. (filele

70-79 și 90-93, vol. II, d.u.p.), din contractul fictiv de împrumut anterior

menționat (fila

118

d.u.p.), din

procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a dialogului

ambiental dintre inculpata respectivă și inculpatul G.I. (filele 119-127 și

130-140, vol. II, d.u.p.) și din procesul-verbal de confruntare dintre cei doi

inculpați (filele 141-147, vol. II, d.u.p.).

în funcția de referent, la Administrația Fondului Imobiliar) a pretins de la

denunțătorul F.B. suma de 125.000 euro, lăsându-l să creadă că, în schimbul acestei

sume, îi poate facilita închirierea și apoi cumpărarea unui spațiu comercial

din zona centrului istoric al capitalei, prin. intervenții la persoane

competente din cadrul Primăriei municipiului București, inclusiv viceprimarul

cu drept de semnătură pentru astfel de tranzacții; întâlnirea dintre

denunțătorul F.B. și inculpata C.P. a fost mijlocită de inculpatul C.N.A.

(inspector în cadrul Poliției Locale a Sectorului 3 București), care i-a

prezentat celui dintâi posibilitățile de intervenție, contra cost,” ale celei

din urmă, în scopul anterior menționat, sens în care i-a și înmânat copiile

schițelor cadastrale ale mai multor imobile din zona respectivă; la rândul său,

inculpatul C.N.A. fusese pus în contact cu denunțătorul F.B. de către

inculpatul S.R.C.; la data de 12 aprilie 2012, denunțătorul F.B. i-a remis

inculpatei C.P., în prezența inculpatului S.R.B., suma de 1.000 euro (provenită

din fondul special al D.N.A.), suma respectivă fiind împărțită apoi, în mod

egal, între cei doi inculpați/ fiecare obținând astfel suma de 500 euro (pe

care inculpata C.P. a restituit-o, ulterior, organelor de urmărire penală, iar,

în privința sumei primite de inculpatul S.R.B., s-a dispus în mod legal, de

către prima instanță, măsura confiscării); la data de 13 aprilie 2012,

denunțătorul F.B. i-a remis inculpatului S.R.B. băuturi alcoolice în valoare de

500 lei (sumă în privința căreia prima instanță a dispus, de asemenea, în mod

legal, măsura confiscării); la data de 22 aprilie 2012, după mai multe

negocieri, purtate atât direct (la data de 18 aprilie 2012), cât și telefonic,

denunțătorul F.B. i-a remis inculpatei C.P., în prezența inculpatului S.R.B.,

suma de 15.000 euro (provenită din fondul special al D.N.A.), care, urmare a

organizării unei acțiuni de prindere în flagrant, a fost găsită asupra celei

dintâi și, astfel, recuperată.

Această situație de fapt rezultă din declarațiile concordante

ale denunțătorului F.B. și ale inculpaților C.P. și S.R.C. (filele 207-213,

218-220,229-233 și 244-250), din procesele-verbale întocmite cu ocazia primei

acțiuni de supraveghere din data de 12 aprilie 2012 și respectiv cu prilejul

constatării infracțiunii flagrante din data de 22 aprilie 2012, împreună cu

planșele fotografice aferente (filele 251-276 și 289-303, voii, d.u.p.), din

procesele-verbale de transcriere a dialogurilor ambientale și a convorbirilor

telefonice purtate între persoanele implicate [filele 277-286, 304-335, 338-365

și 368-392, voii, d.u.p.) și din înscrisurile puse la dispoziția organelor de

urmărire penală de către denunțătorul F.B. (filele 393-407 și 411-415, vol. I,

d.u.p). Inculpatul C.N.A., care, în faza de urmărire penală, s-a prevalat de

dreptul la tăcere, a recunoscut, la rândul lui, fapta imputată, conform

declarației din cursul judecății (fila 185, d.f.).

funcția de referent, la Administrația Fondului Imobiliar) a pretins de la

denunțătoarea P.S.I. suma de 48.000 euro, lăsând-o să creadă. că, în schimbul

acestei sume, poate interveni pe lângă persoane competente din cadrul

instituției unde lucra (făcând referire la director) și al Primăriei

municipiului București (făcând referire la un viceprimar), în vederea

concesionării către denunțătoare a unui spațiu comercial situat în zona

centrului istoric al capitalei, pe Strada Covaci; întâlnirea dintre

denunțătoarea P.S.I. și inculpata C.P. a fost mijlocită de inculpații C.N.A.

(inspector în cadrul Poliției Locale a Sectorului 3 București) și T.A. (de

profesie agent imobiliar); din suma pretinsă, 30.000 euro urmau să-i revină

inculpatei C.P., iar diferența de 18.000 euro urma să fie împărțită între

inculpații C.N.A. și T.A.; pentru mascarea scopului remiterii sumei anterior

menționate, s-a convenit încheierea fictivă a unui contract de împrumut între

denunțătoarea P.S.I. și inculpata C.P.; la data de 29 mai 2012, denunțătoarea P.S.I.

și inculpații C.N.A. și T.A. s-au întâlnit la o patiserie situată vis-a-vis de

sediul Administrației Fondului Imobiliar (unde lucra inculpata C.P.); denunțătoarea

P.S.I. i-a înmânat-inculpatului T.A. suma de 48.000 euro (provenită din fondul

special al D.N.A.), numărată de acesta; inculpatul C.N.A. a plecat spre locul

de muncă al inculpatei C.P., pentru a-i prezenta, în vederea semnării,

contractul fictiv de, împrumut; după semnarea de către inculpata C.P. a

contractului respectiv, în calitate de împrumutat, inculpatul C.N.A. a revenit

la locul unde îl așteptau, denunțătoarea P.S.I. și inculpatul T.A., care au

semnat și ei acel. contract, în calitățile de împrumutător și respectiv martor;

inculpatul C.N.A. a semnat, la rândul său, acel contract, în calitate de martor

și a asigurat-o pe denunțătoarea P.S.I. că,

;

în cel mai scurt timp,

se va încheia contractul de concesiune pe care aceasta îl dorea; fiind organizată

o acțiune de prindere în flagrant, suma de 48.000 euro a

fost găsită asupra inculpatului T.A. și recuperată,, cu aceeași ocazie fiind

descoperit și contractul fictiv de împrumut, purtând semnăturile tuturor celor

patru persoane implicate.

Această situație de fapt rezultă din declarațiile

concordante ale denunțătoarei P.S.I. și ale inculpaților C.P. și T.A. (filele

3-9, 25-26 și 75-79, vol. I, d.u.p.), din procesele-verbale întocmite cu ocazia

constatării infracțiunii flagrante, împreună cu planșele fotografice aferente (filele

88-92 și 94-127, vol. I, d.u.p), din contractul fictiv de împrumut anterior

menționat (fila 93, vol. I, d.u.p.) și din procesele-verbale de transcriere a

dialogurilor ambientale și a convorbirilor telefonice purtate între persoanele

implicate (filele 133-156 și 159-199, vol. I, d.u.p.). Inculpatul C.N.A., care,

în faza de urmărire penală, s-a prevalat de dreptul la tăcere, a recunoscut, la

rândul lui, și această faptă, conform declarației din cursul judecății (fila

185).

Raportat la situația de fapt anterior menționată (pct. 1, 2

și 3), Curtea constată că faptele inculpaților C.P. (3 acte materiale), C.N.A.

(2 acte materiale), S.R.C. și T.A. (fiecare câte un act material) întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.

257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în .forma de participație a

autoratului, în cazul celei dintâi și respectiv a complicității, reglementată de

art. 26 C. pen., în cazul ultimilor trei.

Referitor la încadrarea juridică, s-a observat că, prin

prinderea. în flagrant realizată cu privire la fapta menționată la pct. 2, a

încetat rezoluția infracțională luată de inculpații C.P. și C.N.A., astfel că fapta

ulterioară a acestora, descrisă la pct. 3, nu mai putea fi, în mod obiectiv,

săvârșită în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. în această situație,

s-ar fi impus a se reține în sarcina inculpatei-C.P. o infracțiune continuată

de trafic de influență (cu privire la actele materiale menționate la pct. 1 și

2), în incriminarea prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și, în concurs real cu aceasta, o

infracțiune simplă de trafic de influență (cu privire la fapta descrisă la pct.

3), în incriminarea prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

iar, în sarcina inculpatului C.N.A., două infracțiuni simple, aflate în concurs

real, de complicitate la trafic de influență (cu privire la faptele menționate

la pct. 2 și 3), fiecare în . incriminarea prevăzută de art. 26 rap. la art. 257

C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit.

a) C. pen.

De asemenea, s-a observat că, în condițiile în care faptele

descrise la pct. 2 și 3 au fost săvârșite de câte trei persoane împreună, s-ar

fi impus reținerea, cu privire la fiecare dintre cei patru inculpați, a

circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că nu poate proceda însă la

reformarea sentinței penale apelate, sub aspectul încadrării juridice, prin

prisma celor două observații anterior menționate, întrucât apelul Parchetului

(astfel cum a fost motivat în scris și susținut oral cu ocazia dezbaterilor)

s-a referit numai la modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor patru

inculpați, iar nu și la întinderea acelor pedepse, care nu a fost contestată,

în cazul nici unuia dintre ei. Or, reținerea încadrării juridice anterior

menționate ar conduce, în privința inculpaților C.P. și C.N.A., la aplicarea a

câte unei noi pedepse, în considerarea concursului de

infracțiuni (formă de pluralitate mai gravă decât infracțiunea continuată),

iar,. în privința tuturor celor patru inculpați, la o nouă individualizare a

pedepselor, prin prisma circumstanței agravante legale anterior menționate.

În aceste condiții, instanța de apel a menținut, cu

privire la infracțiunea analizată, încadrarea juridică stabilită de prima

instanță, reținând că, în cazul inculpaților C.P. și C.N.A., aceasta îmbracă

forma continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.).

II. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, în forma de

participație a autoratului (în cazul inculpatei C.P.) și respectiv a

complicității (în cazul inculpatului C.N.A.), s-a constatat, în prealabil, că,

prin declarațiile formulate în fața primei instanțe la termenul din data de 26

septembrie 2012, mai înainte de începerea cercetării judecătorești (filele

185-186, d.f.), ambii inculpați au precizat că recunosc, în totalitate,

săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați (inclusiv infracțiunea în

discuție), astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, că le sunt

cunoscute și își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală (care

le-au fost aduse la cunoștință, în întregul lor, cu ocazia prezentării

materialului de. urmărire penală), că nu solicită administrarea altor probe și

că, în consecință, doresc ca judecata să se realizeze conform procedurii simplificate

prevăzute de art. 320

1

din Codul de procedură penala, bazată pe

recunoașterea vinovăției.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.N.A., care, prin

motivele de apel susținute, a contestat această procedura simplificată de

judecată, s-a constatat că declarația sa, de recunoaștere integrală a faptelor

imputate și cererea lui, de judecare potrivit acelei. proceduri, au fost

formulate în fața primei instanțe în prezența apărătorului ales și, de

asemenea, că acest inculpat nu s-a exprimat niciodată, personal, în. sensul

retractării declarației respective, cu privire la infracțiunea de complicitate

la înșelăciune, pe care, în prezent, o contestă. în acest sens, s-a observat

că, prin motivele de apel, astfel cum au fost formulate în scris și susținute

oral cu ocazia dezbaterilor, inculpatul nu a contestat săvârșirea faptei, în

materialitatea ei, ci s-a apărat afirmând că acea faptă fie nu este prevăzută

de legea penală, ci este generatoarea unui litigiu civil (solicitând achitarea

pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.), fie că nu întrunește, pe

latură obiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii anterior menționate

(solicitând achitarea pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen.).

Totodată, s-a constatat că obiecția formulată de inculpat în

ceea ce privește procedura simplificată de judecată se referă exclusiv la

infracțiunea de complicitate la înșelăciune (iar nu și la infracțiunea

continuată de complicitate la trafic de influență, despre care a precizat, și

în motivele scrise de apel, că o recunoaște), fiind astfel inadmisibilă,

întrucât, conform art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., procedura

respectivă are, un caracter indivizibili putându-se aplica fie tuturor faptelor

menționate în actul de sesizare, fie nici uneia dintre ele.

S-a mai constatat că, potrivit art. 320

1

alin.

(4) și (8) din C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 121/2011),

în situația formulării unei cereri de desfășurare a judecății conform

procedurii simplificate (astfel cum s-a întâmplat și în speță), instanța nu o

poate respinge decât atunci când constată că probele administrate în cursul

urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există,

constituie infracțiune și a. fost săvârșită de inculpat, în caz contrar

trebuind să soluționeze cauza potrivit acelei proceduri și pe baza acelor

probe.

În speță, s-a constatat că prima instanță a procedat,

în mod legal, la judecarea cauzei conform procedurii simplificate, în

condițiile în care inculpatul C.N.A. a formulat în mod expres și explicit o

astfel de cerere, iar probatoriul administrat în faza de urmărire penală

(însușit integral de acesta) dovedește, cu certitudine, nu numai că fapta de

care este acuzat există și a fost săvârșită de către el (împrejurări, de

altfel, necontestate), dar și că acea faptă constituie infracțiune, în

încadrarea juridică menționată în actul de sesizare.

Astfel fiind, s-a constatat că nu există niciun motiv

legal pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, după cum s-a

solicitat, în dezbateri, de către apărătorul ales al inculpatului C.N.A.

;

În ceea ce privește situația de fapt, s-a constatat că

aceasta se prezintă astfel: în cursul lunii martie 2012, efectuând demersuri

pentru închirierea sau cumpărarea unui imobil situat în centrul istoric al capitalei,

partea vătămată B.V. I-a cunoscut, prin intermediul unui prieten al său

(martorul N.M.), pe inculpatul C.N.A., care i-a spus că inculpata C.P. îl poate

ajuta

;

să preia un contract de închiriere privind un imobil din acea

zonă, întrucât chiriașul de la acel moment nu mai putea suporta cheltuielile

mari de întreținere; după aproximativ o săptămână, a avut loc o întâlnire, la

care au participat toate cele patru persoane anterior menționate (partea

vătămată, martorul și cei doi inculpați); cu acea ocazie, inculpata C.P., care

s-a prezentat drept angajată a Administrației Fondului Imobiliar, i-a spus

părții vătămate B.V. că îl poate convinge pe chiriașul, (nenominalizat) al unui

imobil situat pe Strada Franceză, cu o suprafață de aproximativ 1.000 mp, să îi

cedeze contractul de închiriere; ulterior, inculpata C.P. i-a comunicat părții

vătămate B.V. că a reușit să îl convingă pe acel chiriaș să procedeze în

:

sensul

anterior menționat și că acesta pretinde, în schimbul cedării contractului de

închiriere, suma de 15.000 euro; partea vătămată B.V. a fost de acord cu plata

acestei sume și a convenit cu inculpata C.P. ca remiterea sumei respective

către aceasta din urmă să fie mascată prin încheierea unui contract fictiv de

împrumut; în acest sens, au fost încheiate, la datele de 20 și 24 aprilie 2012,

două contracte de împrumut, ambele fără dobândă (autentificate fiecare de către

un notar public), pentru sumele de 10.000 euro și respectiv 5.000 euro, în

care, la-cererea părții vătămate, un prieten al său, B.T.N. figurează. în

calitate de împrumutător, iar inculpata C.P. (care a fost însoțită, la

încheierea ambelor contracte, de inculpatul C.N.A.) este menționată în calitate

de împrumutat; în realitate, sumele respective, în echivalentul lor în lei, au

fost remise inculpatei C.P., în trei tranșe, de către partea vătămată B.V.,

prin intermediul prietenului său (martorul N.M.) și al inculpatului C.N.A.,