ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 967 din

08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au

dispus următoarele:

1.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a

fost condamnată inculpata I.S.E., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a f

ăcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe

durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1)

și (3) C. pen., s-a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri

și obligații de supraveghere:

a)

s

ă se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b)

s

ă anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

s

ă comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d)

s

ă comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

e)

s

ă urmeze un curs de calificare.

Datele prev

ăzute la lit. b), c)

și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București,

instituție căreia instanța îi încredințează supravegherea.

S-a

f

ăcut

aplicarea art. 359 C. proc. pen.

S-a constatat c

ă inculpata a fost

reținută și arestată preventiv în cauză de la data de 26 septembrie 2012 lăzi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpată în vederea restituirii către B.C.C.O.

București suma de 210 de lei obținută în urma săvârșirii infracțiunii.

S-a constatat c

ă în urma analizelor

de laborator a fost consumată cantitatea de 0,23 grame substanță conținând

heroină.

2.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin.

(2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul R.F.,

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 85 C.

pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un

an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440 din 04

octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16

octombrie 2012.

A fost descontopit

ă pedeapsa rezultantă

de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440 din 04

octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16

octombrie 2012, în cele 3 pedepse componente de câte un an închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b), art. 35 și art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 3

pedepse a câte un an închisoare fiecare, astfel cum au fost repuse în

individualitatea lor, cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o majorează cu 3

luni, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Inculpatul va executa 2 ani

și 3 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

S-a f

ăcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. B) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

durata reținerii și arestării preventive de la 26 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului R.F.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, s-a confiscat de la inculpat în vederea restituirii către B.C.C.O.

București suma de 200 de lei obținută în urma săvârșirii infracțiunii.

S-a constatat c

ă în urma analizelor

de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 grame substanță conținând

heroină.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpata I.S.E. la plata sumei de

2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronun

ța această hotărâre,

instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 1585D/P/2012 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

București, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr.

39600/3/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpaților R.F., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

și I.S.E., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a re

ținut că inculpatul R.F. a vândut la

data de 02 august 2012 colaboratorului cu nume de cod „M.D." cantitatea de

0,14 grame heroină cu suma de 200 lei, iar inculpata I.S.E. în datele de 21

iunie 2012, 11 iulie 2012 și 18 iulie 2012 a vândut colaboratorului cu nume de

cod „N.V." cantitatea totală de 0,23 grame heroină cu suma de 210 lei.

Situa

ția de fapt reținută

prin rechizitoriu s-a bazat pe declarațiile inculpaților care au recunoscut

acuzațiile astfel cum au fost descrise mai sus, procesele-verbale de consemnare

a declarațiilor colaboratorilor „N.V." și „M.D.", procesele-verbale

întocmite de investigatorul „P.M.", procesele-verbale de redare a

discuțiilor purtate în mediul ambiental și de redare a convorbirilor și

comunicărilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifică

efectuate în cauză.

Dup

ă sesizarea instanței, la termenul din data

de 01 noiembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații

R.F. și I.S.E. au precizat că recunosc în întregime acuzațiile ce le-au fost

aduse, că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și că nu

solicită administrarea de probe suplimentare cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere, față de poziția acestora constatându-se îndeplinirea

condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen.

Curtea de Apel Bucure

ști, secția

a ll-a

penală, prin decizia penală nr. 404/

A din 19 decembrie 2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul R.F.

împotriva sentinței penale nr. 967 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, însușindu-și argumentația instanței de

fond.

Prin aceea

și decizie, a dedus

prevenția de la 26 septembrie 2012 la zi și a menținut starea de arest

preventiv a apelantului inculpat.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul R.F. pentru cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului și redozarea pedepsei

aplicate, în raport de circumstanțele sale

personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale, are o familie cu

copii și i s-a reținut în sarcină un singur act material.

În raport de aspectele învederate, a solicitat

reducerea pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen.

Recursul

este nefondat.

Analiz

ând decizia atacata în raport cu

motivul de recurs invocat de către inculpat, motiv prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată

acestuia de către instanța de

fond

și menținută de cea de apel a fost judicios

individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare, fiind respectate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodat

ă, verificând actele dosarului, se

constată că motivul de recurs astfel cum a fost invocat in fata instanței

supreme, a fost inițial susținut în fata instanței de apel, care a motivat

amplu și judicios respingerea lui.

Astfel, așa dup

ă cum și instanța de

prim control judiciar a reținut, instanța de fond a aplicat în mod corect

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., față de solicitarea

expresă a inculpatului care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a

fost trimis în judecată, fiind de acord să fie judecat pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale.

Prima instan

ță a stabilit în mod

corect situația de fapt și încadrarea juridică, în concordanță cu mijloacele de

probă mai susmenționate., făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., dând

valoarea unor circumstanțe atenuante judecătorești pentru elementele de fapt

referitoare la cantitatea redusă a drogurilor, dar și atitudinii sincere a

inculpatului și a împrejurării că acesta a formulat un denunț fără a fi

aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa stabilit

ă de către prima

instanță a fost mult redusă sub minimul special, aproape până la limita maximă

permisă de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Av

ând în vedere

circumstanțele în care a fost comisă fapta, ca și datele ce caracterizează

persoana inculpatului, reținându-se în acest sens că inculpatul a fost

sancționat administrativ prin cinci ordonanțe emise de procuror în legătură cu

fapte ce corespund normei de incriminare a infracțiunilor de conducerea unui

autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis, dar și a deținerii de

droguri de mare risc în vederea consumului propriu, reținând de asemenea că

acesta a mai fost condamnat definitiv la pedeapsa de un an închisoare pentru

comiterea unei infracțiuni concurente, se apreciază că scopul pedepsei nu poate

fi atins prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., privind

suspendarea sub supraveghere, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară

executarea efectivă a pedepsei.

Totodat

ă, în aceeași succesiune juridică,

just s-a constatat că instanța de fond a aplicat în mod corect tratamentul

sancționator prevăzut de art. 85 C. pen., dispunând anularea suspendării

condiționate a pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 440/2012 a

Judecătoriei Buftea, precum și tratamentul sancționator prevăzut de art. 33 – art.

34 C. pen.

În ce privește sporul de 3 luni

aplicat în urma contopirii pedepselor, temeinic s-a considerat că acesta este

justificat și necesar pentru a sancționa perseverența infracțională a

inculpatului.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea

și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să

reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii

generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât

circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale

inculpatului.

Prin urmare,

temeinicia

și

legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența

proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire

și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de

probatoriul administrat în cauză.

Pedeapsa este o m

ăsura de constrângere

si un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea

săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte

persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

Prin

raportarea tuturor

împrejurărilor

cauzei la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost

reținute, se apreciază ca pedeapsa aplicată de prima instanța și menținută de

instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut

de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea

și nici schimbarea modalității de executare, pentru reeducarea

inculpatului fiind

necesară executarea efectivă a pedepsei.

Ca atare, dup

ă

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

V

ăzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din data de 19 decembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

prevenției de la 26 septembrie 2012 la 21 martie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2013.