ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursurilor de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 852 din 06
decembrie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit.
a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. art. 74 lit. a), b) C. pen., -
76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc
(heroina).
În baza art. 33
lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au
fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpata S.N. va executa pedeapsa cea
mai grea de 6 închisoare .
S-a făcut în
cauză aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
și în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88
C. pen.s-a dedus prevenția inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi și în baza art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen.,
- 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata V.C. pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. art. 74 lit. a), b) C. pen.,-
76 lit. a) C. pen.. a fost condamnată inculpata V.C. la 6 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de
mare risc (heroina).
În baza art. 33
lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au
contopit pedepsele aplicate, iar inculpata V.C. va executa pedeapsa cea mai
grea de 6 închisoare .
S-a tăcut în
cauză aplicarea disp.art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..
și în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88
C. pen. s-a dedus prevenția inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi și s-s-a
menținut starea de arest a inculpatei.
Pentru a se
pronunța astfel, tribunalul a reținut ca situație de fapt că în anul 2012
inculpata S.N. a pregătit și realizat transportul unei cantități de 40
kilograme heroină din Turcia în Austria, coordonându-i în acest scop pe
inculpații V.C. și D.I., împrejurare în care la data de 11 iunie 2012, aceștia
au fost depistați în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Pitești
- București, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona
rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină,
în zona rezervoarelor autoturismelor.
Cu privire la
inculpata V.C. s-a reținut că în cursul anului 2012 a participat la pregătirea
și efectuarea transportului unei cantități de 40 kilograme heroina din Turcia
în Austria împreună cu inculpatul D.I., sub coordonarea inculpatei S.N.,
împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toți trei au fost depistați în
zona kilometrului 36 de pe Autostrada Al pe sensul Pitești - București, având
disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului
autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona
rezervoarelor autoturismelor.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T. și inculpatele V.C. și S.N.
Prin Decizia nr.
74 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva sentinței penale nr. 852 din 06
decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A fost
desființată în parte sentința și rejudecând, în baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnată
inculpata S.N. la 11 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp. art. 71, 64 lit.
a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 65
C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de
5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a
condamnat pe aceeași inculpată la 16 ani închisoare și s-a făcut aplicația
disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 65
C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de
5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33
lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a
dispus ca inculpata S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare
cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.,
după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a
condamnat pe inculpata V.C. la 10 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp. art.
71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.
În baza art. 65
C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o perioadă de
5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a
condamnat pe aceeași inculpată la 15 ani închisoare și s-a făcut aplicația
disp. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.
În baza art. 65
C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o perioadă de
5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33
lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a
dispus ca inculpata V.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare
cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.,
după executarea pedepsei principale.
A fost
menținută starea de arest a inculpatelor și s-a dedus prevenția începând cu
data de 12 iunie 2012 la zi.
Au fost
respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpatele S.N. și V.C.
Pentru a
pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că faptele săvârșite de către
inculpata V.C., constând în aceea că, în cursul anului 2012 a participat la
pregătirea și efectuarea transportului unei cantități de 40 kilograme heroină
din Turcia în Austria, împreună cu inc. D.I. sub coordonarea inc. S.N.,
împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toți trei au fost depistați în
zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Pitești - București, având
disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului
autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona
rezervoarelor autoturismelor, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional
ilicit de droguri de mare risc (heroină), în stare de concurs, prev. de art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, s-a
reținut că prima instanță, a greșit atunci când la încadrarea juridică dată
faptelor săvârșite de inculpate nu a reținut circumstanța agravantă prev. de art.
75 lit. a) C. pen. din moment ce faptele au fost săvârșite de trei persoane
împreună, fiind astfel întrunită condiția cerută de textul de invocat.
Totodată, a
greșit instanța de fond și prin nepronunțarea asupra măsurii de siguranță a
confiscării speciale a celor două autoturisme aparținând inculpatelor și cu
care s-a efectuat transportul drogurilor, după adaptarea autoturismelor, deși
se impunea acest lucru în raport de dispozițiile art. 343 alin. (2) C. proc.
pen., art. 118 lit. b) C. pen., art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de
Decizia nr. 18/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis
recursul în interesul legii și s-a statut că mijlocul de transport adaptat și
folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc se
confiscă.
De asemenea, în
mod nelegal, instanța de fond a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de
1010 euro, aparținând inculpatului D.I., deși față de acest inculpat a fost
disjunsă cauza la data de 29 noiembrie 2012.
O altă omisiune
a primei instanțe a constat în aceea că pentru fiecare infracțiune în parte
trebuiau dispuse pedepsele complementare, procedeul adoptat de instanța
fondului de a aplica pedeapsa complementară după efectuarea concursului fiind
greșit.
Și pedepsele
aplicate inculpatelor sunt prea blânde avându-se în vedere gradul de pericol
social ridicat al faptelor, cantitatea mare de drog de mare risc (cea. 40 kg
heroină), impactul produs asupra sănătății publice prin săvârșirea unor astfel
de infracțiuni, iar reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea
inculpatelor nu are nicio justificare.
Împotriva Deciziei
nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, au
declarat recursuri recurentele-inculpate S.N. și V.C. care au solicitat
reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea acestora.
Examinând
recursurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. prin raportare la
dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea
sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, se
observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București,
secția penală, la data de 27 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe
15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor
de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate
prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege
- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C.
proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la
data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în
termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în
speță.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele
cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,
intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea
de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,
reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Recurentele-inculpate
au motivat recursurile în termenul prevăzut în art. 385
10
alin. (2)
C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul aplicării pedepsei înt-un cuantum
prea mare, susținând că trebuie reținut că cele două inculpate și-au recunoscut
faptele, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen.
Înalta Curte de
Casație și Justiție apreciază că această critică nu se încadrează în cazul de
casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care, în speță,
poate fi examinat, deoarece, așa cum s-a arătat, recursurile au fost motivate
în termen.
Potrivit art. 385
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării
când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a
legii.
Încălcarea
legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale,
respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei
prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu
trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia
aplicată.
Ținând cont de
regulile stricte ce reglementează soluționarea recursurilor de către Înalta Curte
de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii
sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", nu are
posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare
mai sus menționat, deoarece solicitarea reindividualizării pedepselor aplicate celor
două inculpate prin reducerea pedepselor aplicate nu se circumscrie art. 385 alin.
(1) pct. 17
2
C. proc. pen., ce are în vedere situația în care
„hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită
aplicare a legii."
Înalta Curte
constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea
criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatelor nu
poate fi examinată date fiind limitele recursului.
Ca urmare,
având în vedere toate considerentele anterior expuse, și împrejurarea că în
cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi invocate din
oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N.
și V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel
București, secția I penală.
Potrivit art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată va deduce
pentru inculpatele S.N. și V.C., timpul reținerii și arestării preventive de la
12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013.
În temeiul art.
192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga inculpatele S.N. și V.C. la
plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
175 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. împotriva Deciziei
penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatelor, timpul reținerii și arestării preventive de la
12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013.
Obligă
recurentele inculpate la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parțial pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.