ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 852 din 06 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc (heroina). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpata S.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 închisoare . S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen.s-a dedus prevenția inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi și în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. art. 74 lit. a), b) C. pen.,- 76 lit. a) C. pen.. a fost condamnată inculpata V.C. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc (heroina). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, iar inculpata V.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 închisoare . S-a tăcut în cauză aplicarea disp.art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.. și în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi și s-s-a menținut starea de arest a inculpatei. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca situație de fapt că în anul 2012 inculpata S.N. a pregătit și realizat transportul unei cantități de 40 kilograme heroină din Turcia în Austria, coordonându-i în acest scop pe inculpații V.C. și D.I., împrejurare în care la data de 11 iunie 2012, aceștia au fost depistați în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Pitești - București, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor.

Cu privire la inculpata V.C. s-a reținut că în cursul anului 2012 a participat la pregătirea și efectuarea transportului unei cantități de 40 kilograme heroina din Turcia în Austria împreună cu inculpatul D.I., sub coordonarea inculpatei S.N., împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toți trei au fost depistați în zona kilometrului 36 de pe Autostrada Al pe sensul Pitești - București, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T.

și inculpatele V.C. și S.N. Prin Decizia nr. 74 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva sentinței penale nr. 852 din 06 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A fost desființată în parte sentința și rejudecând, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata S.N. la 11 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 16 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata V.C. la 10 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 15 ani închisoare și s-a făcut aplicația disp.

art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata V.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatelor și s-a dedus prevenția începând cu data de 12 iunie 2012 la zi.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că faptele săvârșite de către inculpata V.C., constând în aceea că, în cursul anului 2012 a participat la pregătirea și efectuarea transportului unei cantități de 40 kilograme heroină din Turcia în Austria, împreună cu inc. D.I. sub coordonarea inc.

S.N., împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toți trei au fost depistați în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Pitești - București, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc (heroină), în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Totodată, s-a reținut că prima instanță, a greșit atunci când la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpate nu a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

din moment ce faptele au fost săvârșite de trei persoane împreună, fiind astfel întrunită condiția cerută de textul de invocat. Totodată, a greșit instanța de fond și prin nepronunțarea asupra măsurii de siguranță a confiscării speciale a celor două autoturisme aparținând inculpatelor și cu care s-a efectuat transportul drogurilor, după adaptarea autoturismelor, deși se impunea acest lucru în raport de dispozițiile art. 343 alin. (2) C. proc. pen., art. 118 lit. b) C. pen., art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de Decizia nr. 18/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statut că mijlocul de transport adaptat și folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc se confiscă.

De asemenea, în mod nelegal, instanța de fond a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 1010 euro, aparținând inculpatului D.I., deși față de acest inculpat a fost disjunsă cauza la data de 29 noiembrie 2012. O altă omisiune a primei instanțe a constat în aceea că pentru fiecare infracțiune în parte trebuiau dispuse pedepsele complementare, procedeul adoptat de instanța fondului de a aplica pedeapsa complementară după efectuarea concursului fiind greșit. Și pedepsele aplicate inculpatelor sunt prea blânde avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, cantitatea mare de drog de mare risc (cea. 40 kg heroină), impactul produs asupra sănătății publice prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, iar reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatelor nu are nicio justificare.

Împotriva Deciziei nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recursuri recurentele-inculpate S.N. și V.C. care au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea acestora. Examinând recursurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, la data de 27 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Recurentele-inculpate au motivat recursurile în termenul prevăzut în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul aplicării pedepsei înt-un cuantum prea mare, susținând că trebuie reținut că cele două inculpate și-au recunoscut faptele, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această critică nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care, în speță, poate fi examinat, deoarece, așa cum s-a arătat, recursurile au fost motivate în termen. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitarea reindividualizării pedepselor aplicate celor două inculpate prin reducerea pedepselor aplicate nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii." Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatelor nu poate fi examinată date fiind limitele recursului. Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, și împrejurarea că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N.

și V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată va deduce pentru inculpatele S.N. și V.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga inculpatele S.N. și V.C. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatelor, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013. Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.