ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele:

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2013, a

hotărât următoarele:

În baza art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul V.R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri

de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 raportat

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 16

(șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a

traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost

condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.R. să execute, ca

urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 16 ani

(șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de

inculpatul V.R., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012

la zi.

În baza art. 26 raportat

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul V.M., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional

de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de

pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată acestuia prin sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005, pronunțată

de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 6662 din 25

noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rest ce a fost contopit

cu pedeapsa aplicată în speță, în final, inculpatul V.M. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de

inculpatul V.M., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012

la zi.

În baza art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.,

a fost condamnată inculpata S.F.A., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de

droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.,

a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata S.F.A. să execute, ca

urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani

(doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de

inculpata S.F.A., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012

la zi.

În baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76

lit. a) și art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.T.Șt., la

pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

principală de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.T.Șt. să execute, ca

urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 (șapte) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de

inculpatul P.T.Șt., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la

10 mai 2012 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în

vederea distrugerii, a cantității de 9 comprimate care conțin MDMA, rămase din

11 comprimate ecstasy, indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. conform

dovezii seria H nr. 0022006 din data de 03 ianuarie 2012, 13 comprimate care

conțin MDMA, rămase din 15 comprimate ecstasy indisponibilizate la I.G.P.R. -

D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022005 din data de 03 ianuarie 2012,

cantitatea de 223,33 grame cocaină și 5,05 grame cocaină, rămase din cantitatea

de 229,08 grame cocaină indisponibilizată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform

dovezii seria H nr. 0022007 din data de 03 ianuarie 2012, cantitatea de 177,88

grame cannabis și 6 grame cannabis, rămase din cantitatea de 6,72 grame

cannabis indisponibilizată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr.

0022388 din data de 24 mai 2012.

În temeiul art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea sumei de 1.800 lei provenită din fondurile D.C.C.O., primită de

inculpatul P.T.Șt., în schimbul vânzării cantității de 36 comprimate ecstasy,

sumă care nu a fost recuperată în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea

infracțiunilor, respectiv a unui cântar electronic ce a fost ridicat de la

inculpatul P.T.Șt. și depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. -

D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0022387 din 24 mai 2012. și a unui

grinder metalic (aparat folosit în mărunțirea mugurilor de cannabis)

S-a dispus

restituirea, către inculpați, a următoarelor bunuri: a unui telefon marca

Samsung cu seria IMEI 359780/04/291968/2 ce conținea o cartelă V. cu seria

108261733809; un telefon marca Nokia cu seria IMEI 359043/04/584201/7; o

cartelă SIM V. cu seria 108217539946, ce au fost ridicate de la inculpatul P.T.Șt.

și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform

dovezii seria H nr. 0087513 din 24 mai 2012;

- un telefon marca

Nokia model 1616-2 cu seria IMEI 356242/04/984896/1 ce conținea cartela C.

seria 8940030611507659248; un telefon mobil marca N. model C3-00 CU SERIA imei

355933/04/337685/7 ce conținea cartela SIM Frog cu seria 8940030311005425016; o

cartelă SIM Vectone Mobile cu seria 43150000010354547; telefonul mobil N. model

1616-2 cu seria 358633/04/478019/1 ce conținea cartela SIM C. cu seria

8940030711609106450; cinci cartele SIM: marca Ortel Mobile Nederland cu seria

46247882502, Frog cu seria 8940030211002501688 și O. cu seria

0902150049083P0468, C. cu seria 8940030211600153015; V. cu seria 004266663952;

un telefon mobil marca S. model SGH-X510 cu seria IMEI 352650/01/995808/7 ce

conținea o cartela SIM C. cu seria 8940031110630894979; un telefon mobil marca ZTE-GS302

cu seria IMEI 356693040738652 și un telefon mobil marca Nokia model C3-00 cu

seria IMEI 355933/04/061045/6 ce conținea o cartelă SIM C. cu seria

8940030711609106732, ce au fost ridicate de la adresa unde locuiau inculpații V.R.,

V.M. și S.F.A. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O.,

conform dovezii seria H nr. 0087514 din 24 mai 2012.

- un telefon marca S.

model GT-E 1230 cu seria IMEI 358735/04/356608/1 ce conținea cartela SIM V. cu

seria 108207639227; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI

354656/04/724443/0 ce conținea cartela SIM O. cu seria 1008240067744H2G7; un

telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI 359579/04/017360/1 ce

conținea cartela SIM V. cu seria 108217404539; un telefon marca N. model 500 cu

seria IMEI 357924/04/627725/7 ce conținea cartela SIM C. cu seria 505229976100

și un telefon marca N. model N8 ce conținea cartela SIM O. cu seria

1008140277013, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a

D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087512 din 24 mai 2012.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații V.R., V.M. și S.F.A. la

plata a câte 9.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe

inculpatul P.T.Șt. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul nr. 2191/D/P/2011 din 18 iulie 2012 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial București consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și

investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpatului V.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.

3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 10

raportat la art. 3 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen., toate

cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; inculpatul V.M. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu art. 37 lit. a) C. pen. și inculpata S.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din

aceeași lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.;

inculpatul P.T.Șt. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1)

din aceeași lege, cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.

În esență, actul de

trimitere în judecată a reținut că inculpatul V.R. în perioada 24 - 25

noiembrie 2011 a procurat din Olanda cantitatea de 229,08 grame cocaină pe

care, prin intermediul concubinei sale, inculpata S.F.A. a depus-o, disimulat

într-un troler pe cala autocarului cu destinația România de unde a fost

preluată de coinculpată.

Inculpatul V.M.,

fratele inculpatului V.R. a ajutat pe acesta din urmă să introducă în țară

cantitatea de 229,08 grame cocaină, supraveghind transportarea în siguranță a

drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam – Sebeș.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345

alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile

art. 288 – art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate

probele strânse la urmărirea penală, și alte probe noi, instanța a examinat și

apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse

judecății și vinovăția penală a autorilor acestora sens în care a reținut:

La data de 25

noiembrie 2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog

s-au sesizat cu privire la faptul că inculpații V.R. și S.F.A. urmau să

introducă în țară o cantitate relativ mare de droguri.

Astfel, procedându-se

la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor și comunicărilor

telefonice efectuate de către inculpații P.T.Șt. zis „P.”, V.R., S.F.A. și V.M.

zis „F.”, a rezultat că la data de 23 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00,

inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” au părăsit Municipiul București cu

destinația Amsterdam - Olanda, cu scopul de a procura și introduce în țară

droguri de mare risc, respectiv cocaină.

Înainte de a pleca

din București, la 23 noiembrie 2011 ora 16,19, inculpații V.R. și P.T.Șt. au

purtat o discuție telefonică, din care rezultă că inculpatul P.T.Șt. se afla în

posesia unei cantități de droguri pe care încerca să o vândă, iar banii

obținuți urma să-i dea inculpatului V.R. Cu ocazia aceleași discuții

telefonice, inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.” au stabilit să se întâlnească

la locuința acestuia din urmă, pentru a discuta personal detalii privind

plecarea inculpatului V.R. la Amsterdam.

La data de 23

noiembrie 2011, ora 22,02, inculpatul V.R. i-a trimis inculpatului P.T.Șt. zis

„P.” un SMS cu „S.F.A. Amsterdam”, ceea ce însemna că inculpatul P.T.Șt. zis „P.”,

prin serviciul Western Union urma să-i trimită o sumă de bani în Amsterdam pe

numele inculpatei S.F.A.

La data de 25

noiembrie 2011, când inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” se aflau în

Amsterdam, inculpatul P.T.Șt. zis „P.” i-a comunicat inculpatului V.R. numele

persoanei prin intermediul căreia i-a trimis suma de 300 euro la Amsterdam și

codul de expediere a banilor. Persoana folosită în expedierea banilor se

numește P.D.C., fiind posibil o rudă apropiată inculpatului P.T.Șt.

În discuțiile

telefonice purtate la 25.11 2011, între inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.”,

acesta din urmă îi cerea în mod insistent primului să-i procure și lui droguri,

denumite codat „M. a”, însă inculpatul V.R. încerca să-i explice că „Nu promit,

am dat deja banii, încerc pe datorie să văd ce pot face”, ceea ce însemna că

inculpatul V.R. plătise cocaina și aștepta să-i fi adusă. La 25 noiembrie 2011,

ora 16,47, inculpatul V.R., folosind o cartelă telefonică de Olanda, l-a sunat

pe inculpatul P.T.Șt., iar acesta din urmă i-a cerut „ … măcar 50-100 … adu-mi

ceva … le-am promis la ăștia … să le închid gura la ăștia…”, referindu-se

posibil la 50-100 grame cocaină sau 50-100 comprimate ecstasy. În continuarea

discuției, inculpatul V.R. i-a spus că „Băi, Șt. ești nebun ? Crezi că n-aș

vrea ? Dacă știam de la început. Când am plecat, te-am întrebat și ai zis nu …

Așa mi-ai zis în fața scării….”, inculpatul V.R. făcând referire la data de 23

noiembrie 2011, când înainte de a pleca din București l-a vizitat pe inculpatul

P.T.Șt. zis „P.”.

În dimineața de 26

noiembrie 2011, s-a reținut că inculpatul V.R., aflat în Amsterdam împreună cu

inculpații S.F.A. și V.M. zis „F.”, intrase în posesia a 229,08 grame cocaină,

droguri de mare risc ce au fost disimulate într-un troler.

La aceeași dată, ora

08:00, inculpata S.F.A. s-a deplasat în stația firmei E. din Amsterdam, unde se

afla parcat autocarul, condus de martorul L.V.D., autocar ce urma să efectueze

cursa spre România. Inculpata S.F.A., prezentându-se sub numele fals de N.L.,

i-a dat martorului L.V.D. trolerul în care se afla disimulată cocaina,

spunându-i martorului că tot ea va ridica trolerul de la Sebeș, întrucât se

întoarce în țară pe cale aeriană.

Martorul L.V.D. a

depozitat trolerul în cala autocarului și i-a dat inculpatei S.F.A. numărul de

telefon folosit pe autocar, pentru a păstra legătura cu aceasta și a anunța-o

cu privire la ora când autocarul va ajunge la Sebeș.

În stația din

Amsterdam, inculpatul V.M. zis „F.” s-a urcat în același autocar, pentru a

supraveghea transportarea în siguranță a trolerului ce conținea cocaina până în

localitatea Sebeș, unde drogurile de mare risc urmau să fie preluate de inculpații

V.R. și S.F.A.

În continuare, la

data de 26 noiembrie 2011, inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul

Amsterdam și în noaptea de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 01:00, cu

autoturismul marca Opel Vectra, au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac și s-au

deplasat până la Sebeș, unde au rămas în așteptarea autocarului.

La data de 27

noiembrie 2011, în jurul orei 08:30, autocarul, condus de martorul L.V.D. a

intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, iar în stațiile din localitățile Arad și

Deva, inculpatul V.M. zis „F.” a supravegheat atent cala autocarului, urmărind

călătorii care preluau bagajele, conform procesului verbal întocmit în cauză de

inspectorul de poliție care la frontieră a urcat în autocar, în scopul supravegherii

acestui inculpat.

La 27 noiembrie 2011,

orele 11:25 și 13:04, inculpata S.F.A. l-a sunat pe martorul L.V.D., iar acesta

i-a spus că autocarul va ajunge la Sebeș în jurul orei 14:00. În cele două

discuții telefonice pe care le-a purtat cu martorul L.V.D., inculpata S.F.A.

s-a prezentat sub numele fals de „L.”.

La 27 noiembrie 2011,

în jurul orei 14:00, autocarul a staționat la Sebeș, iar inculpata S.F.A. a

preluat de la martorul L.V.D. trolerul în care se afla cocaina. Inculpatul V.M.

zis „F.” și-a continuat deplasarea cu autocarul până în localitatea Sibiu, de

unde urma să fie preluat de fratele său, inculpatul V.R.

După ce a intrat în

posesia trolerului, inculpata S.F.A. s-a deplasat spre autoturismul marca Opel

Vectra, staționat în apropierea autocarului, autoturism în care se afla

inculpatul V.R. Inculpata S.F.A. a depozitat trolerul în portbagaj și s-a urcat

pe scaunul din dreapta față, după care inculpatul V.R. a pus autoturismul în

mișcare, deplasându-se spre Sibiu, de unde urma să-și preia fratele.

Lucrătorii de poliție

nu au intervenit în autogara din Sebeș, intenția fiind aceea de a-i supraveghea

pe inculpații V.R. și S.F.A. până la Sibiu, de unde aceștia din urmă trebuiau

să-l preia și pe inculpatul V.M., intenționându-se surprinderea în flagrant a

celor trei inculpați, conform susținerilor din rechizitoriu.

Prezența mai multor

autoturisme în apropierea autogării unui oraș mic (Sebeș), într-o zi de

duminică, când traficul rutier este redus, a creat suspiciuni inculpatului V.R.,

sporindu-i vigilența. Pe traseul Sebeș – Sibiu, inculpatul V.R. s-a convins de

prezența lucrătorilor de poliție și a accelerat viteza, timp în care inculpata S.F.A.

s-a deplasat pe bancheta din spate a autoturismului, a înlăturat spătarul

banchetei, a pătruns în portbagajul autoturismului și din troler a scos pachetul

ce conținea cantitatea de 229,08 grame cocaină, pachet pe care l-a aruncat

vis-a-vis de o benzinărie „P.”, situată la 10 km de ieșirea din Sebeș, pe

drumul spre Sibiu.

O parte din

lucrătorii de poliție au oprit în apropierea locului unde s-a observat

aruncarea coletului, iar restul lucrătorilor de poliție au continuat urmărirea

autoturismului condus de inculpatul V.R. pe o distanță de aproximativ 1 km.

După oprirea autoturismului Opel Vectra și imobilizarea inculpaților V.R. și S.F.A.,

s-a verificat interiorul autoturismului, constatându-se că trolerul de culoare

neagră, pe care inculpata S.F.A. l-a preluat din Sebeș, din cala autocarului,

se afla în portbagajul autoturismului, dar avea fermoarul deschis, iar

interiorul era răvășit.

Lucrătorii de poliție

au efectuat căutări în zona unde inculpații V.R. și S.F.A. au aruncat pachetul,

dar la data de 27 noiembrie 2011 nu a fost găsit coletul aruncat. Starea de

oboseală acumulată de lucrătorii de poliție (pentru a parcurge aproximativ 600

km și a ajunge la Nădlac în dimineața de 27 noiembrie 2011) și având în vedere

că era vorba de un câmp cu vegetație crescută, cu aria de căutări extinsă, iar

lumina naturală nu permitea o căutare prelungită, s-a amânat continuarea

căutărilor pentru una din zilele următoare.

În timp ce lucrătorii

de poliție efectuau căutări la aproximativ 100 metri de benzinăria „P.”,

martora F.E.C., angajată a benzinăriei, s-a apropiat de echipajele de poliție

și a confirmat faptul că a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă

a fost aruncat un pachet, cu mențiunea că autoturismul marca Opel Vectra cu

care inculpatul V.R. a intrat în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 și pe

care l-a condus pe traseul Sebeș - Sibiu era de culoare închisă, respectiv

vișinie.

Întrucât la data de

27 noiembrie 2011, nu a fost găsit coletul aruncat de inculpații V.R. și S.F.A.,

aceștia au fost lăsați să-și continue deplasarea.

În paralel,

inculpatul V.M. zis „F.” s-a deplasat cu autocarul condus de martorul L.V.D.,

până în localitatea Sibiu, unde a coborât din autocar și a rămas în așteptarea

inculpaților V.R. și S.F.A., fără a cunoaște faptul că aceștia au fost opriți

de lucrătorii de poliție.

La data de 27

noiembrie 2011, după ora 16:30, inculpații V.R. și S.F.A. au purtat mai multe

discuții telefonice cu inculpatul V.M. zis „F.” și, în mod insistent, i-au

cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost

opriți de lucrătorii de poliție. Din Sebeș și până în momentul imobilizării,

inculpații V.R. și S.F.A. au observat autoturismele folosite de lucrătorii de

poliție și în discuția telefonică de la ora 16:45, inculpata S.F.A. îl

atenționa pe inculpatul V.M. zis „F.”, cerându-i să se verifice și să fie atent

la anumite mărci și culori de autoturisme.

Inculpații V.R. și S.F.A.

nu și-au continuat deplasarea spre București, ci s-au întors spre localitatea

Deva, după care au părăsit țara.

De asemenea, la 27

noiembrie 2011, ora 17:21, inculpatul V.R. l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt. și i-a

cerut să-i expedieze de urgență bani la Deva, tot pe numele inculpatei S.F.A..

În continuarea discuției, inculpatul V.R. i-a spus inculpatului P.T.Șt. că are

„probleme mari, serioase” și, de asemenea, l-a sfătuit să „nu te mai cerți cu

nimeni, ai înțeles? Absolut cu nimeni, cu nimeni, cu nimeni. Da?.. Adică stai

liniștit, stai liniștit…”, ceea ce însemna că-l avertiza să nu mai vândă

droguri nimănui.

În perioada 27-28

noiembrie 2011, inculpatul V.R. a purtat numeroase discuții cu fiul său V.A.G.,

prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și

să facă curat la medicamente, ceea ce poate denota fie faptul că dorea să

înlăture orice posibilă urmă care să-l incrimineze ori exista posibilitatea să

mai fi avut în locuință alte droguri. În discuția telefonică din 27 noiembrie 2011,

ora 23:14, inculpatul V.R. îi spunea fiului său „A.” că „era să mă nenorocesc

pe viață … (adică să fie depistat transportând cocaina). Sunt vai de capul meu

și nu mai pot să vin acasă o perioadă …. Te duci pe Magheru, la Western Union,

pui banii … pe numele lui A. … S.F.A., Budapesta, Ungaria…”.

Având în vedere

numeroasele convorbiri telefonice purtate de inculpații V.R. și S.F.A. în

perioada 27-28 noiembrie 2011, ulterior opririi lor în trafic, procesul verbal

de flagrant, faptul că martora F.E.C. a observat momentul când din autoturismul

în care se aflau inculpații V.R. și S.F.A. s-a aruncat un obiect de culoare

închisă, precum și înregistrările efectuate de lucrătorii din cadrul

Serviciului Flagrant, ce au sprijinit activitățile desfășurate de lucrătorii de

poliție din cadrul Serviciului Antidrog, prin ordonanța procurorului din 30

noiembrie 2011, s-a dispus ca lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului

Antidrog să se deplaseze pe DN1, pe ruta Sebeș – Sibiu și să efectueze

verificări amănunțite vis a vis de benzinăria „P.”, în zona bornei kilometrice

349, unde existau indicii clare că la data de 27 noiembrie 2011 inculpații V.R.

și S.F.A. au aruncat un colet cu droguri.

La data de 01

decembrie 2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona indicată de

procuror în ordonanța de delegare și în urma unor căutări amănunțite, a fost

găsit un pachet ce conținea o substanță albă, pulverulentă, ce era ambalată în

folii de plastic și învelită la exterior cu bandă adezivă, tip scotch. În

prezența martorului asistent S.L.I., pachetul găsit a fost sigilat cu sigiliul

tip M.I. cu nr. 50136 și predat laboratorului pentru analize. Conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 145027 din 12 ianuarie 2011,

pachetul conținea 229,08 grame cocaină, cu o concentrație de 37,37 %.

Tribunalul a

constatat că cei trei inculpați au pregătit atent săvârșirea infracțiunii,

fiecare avea rolul său prestabilit în activitatea infracțională, iar plecarea

la Amsterdam a avut un scop precis, acela de a procura cocaină și a o aduce în

țară în scopul vânzării, aspecte ce rezultă fără dubiu din convorbirile

inculpatului V.R. cu coinculpatul P.T.Șt. analizate anterior.

Inițial, în faza de

urmărire penală, cei trei inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere, primele

declarații pe care le-au dat fiind la momentul învestirii judecătorului cu

propunere de arestare preventivă, ocazie cu care au negat săvârșirea

infracțiunii.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpații au fost audiați, aceștia păstrându-și poziția de

nerecunoaștere a infracțiunilor, însă, nefiind în măsură să lămurească aspecte

secvențiale ale situației de fapt care se contrazic flagrant cu poziția lor

procesuală.

Astfel, toți cei trei

inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei

vizite la familia coinculpatei unde, apărând o serie de disensiuni, li s-a

cerut să plece, moment în care V.R. și S.F. au decis să se reîntoarcă în

România, cu autoturismul lor, iar V.M. cu autocarul firmei E., întrucât se

certase cu fratele său.

În acest punct, a

arătat Tribunalul, a apărut o fractură în apărarea inculpaților, pentru că în

condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați,

nu se explica de ce totuși V.R. i-a cumpărat fratelui său biletul pentru

transportul cu autocarul, iar după oprirea în trafic a lui V.R. și S.F., cei

doi l-au contactat pe V.M., atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i

indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă.

Faptul că, în aceeași

dimineață, la același autocar cu care se deplasa V.M. în România, a fost depus

trolerul de către S.F., nu este o simplă coincidență, ci vine să demonstreze

modul în care cei trei au organizat și pregătit săvârșirea infracțiunilor, V.R.

și S.F. nedorind să riște, să se întoarcă în România cu droguri asupra lor, dar

în același timp plasându-l în autocar pe V.M. pentru a supraveghea trolerul la

opririle autocarului creând aparența prezenței întâmplătoare a acestuia în

mijlocul de transport, cu atât mai mult cu cât au făcut cunoscută acea

disensiune intervenită între ei.

Că lucrurile nu se

desfășurau în limita normalității a fost demonstrată și de explicația total

lipsită de veridicitate pe care inculpații V.R. și S.F. au dat-o în fața

judecătorului față de motivul pentru care aceasta din urmă a depus trolerul la

autocar în condițiile în care, în paralel, cei doi s-au deplasat în România cu

mașina personală. Explicația acestora legată de faptul că trolerul nu a mai

încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor

prieteni, în versiunea inculpatului V.R., respectiv a unor rude, în versiunea

inculpatei S.F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea

date de identificare decât niște prenume, iar locul predării a fost unul evaziv

„la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, nu a putut fi primită și

nici nu a fost probată în vreun fel de către inculpați.

Un alt argument care

demonstrează precauția inculpaților a constat în aceea că, la predarea

trolerului, inculpata S.F.A. s-a prezentat sub o altă identitate, N.L., prezentând

un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei. Apărările

inculpatei au fost legate de evitarea stârnirii geloziei concubinului său în

ipoteza în care ulterior predării bagajului, șoferul L.V. i-ar fi făcut

avansuri telefonice, deși a arătat că pe șofer nu-l mai văzuse niciodată până

atunci și nici nu știa că ar fi obișnuit să facă avansuri. Este evident că o

asemenea apărare nu numai că nu este credibilă, dar tinde spre ridicol, în

condițiile în care o persoană nu s-ar expune riscului de a folosi o carte de

identitate falsă doar pentru a evita o situație ipotetică, aceea ca o persoană

pe care pretinde că nu o cunoaște să nu-i facă ulterior avansuri, întrucât

concubinul său este gelos. În realitate, fiecare dintre cei trei inculpați a

încercat să se expună cât mai puțin, V.R. nedeplasându-se la autocar să predea

trolerul și rămânând în mașină, V.M. părând un simplu călător în acel autocar

iar S.F. folosind acest act de identitate fals tocmai ca, în eventualitatea în

care ar fi fost prins coletul, organele judiciare să se îndrepte spre o ipoteză

greșită.

Plecând de la

declarațiile coinculpaților, pentru a nu se îndepărta de aspectele ce țin de

modul minuțios de pregătire a faptelor, Tribunalul a apreciat că se impune a se

mai lămuri un aspect legat de momentul preluării drogurilor la Sebeș, în timp

ce coinculpatul V.M. avea bilet până la Sibiu, deși conform propriilor

declarații se deplasa la București.

La întrebările

judecătorului fondului, în legătură cu motivul pentru care au preluat trolerul

la Sebeș și nu în altă locație, spre exemplificare București-ul, care era

localitatea în care se deplasau cei doi, explicația celor doi inculpați a fost

aceea că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau,

conform declarației inculpatei S.F.A., în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște

numele localității, urmând ca acesta să-i fie comunicat telefonic, pentru ca pe

finalul declarației să arate că, de fapt, nu o sunase deloc pe prietena ei,

fusese doar o discuție de principiu și ei luaseră hotărârea conform căreia

urmau să o sune, fără să fie ceva stabilit cert. Inculpatul V.R. a precizat că

prietenii la care urmau să oprească locuiau într-o localitate între Sebeș și

Sibiu, dar a uitat numele localității.

Astfel, Tribunalul a

arătat că aceste susțineri sunt neveridice în condițiile în care inculpații nu

sunt în măsură să dea elemente clare de identificare a locației motivând ba că

au uitat numele localității, ba că nu știau și urmau să-l afle pentru a face o

vizită care nu era prestabilită, realitatea fiind că cei doi au ales această

locație după intrarea în țară excluzând preluarea trolerului în frontieră,

pericolul expunerii fiind mult prea mare, dar nici nu au dorit să lase

transportul până la București, considerând probabil că drogurile sunt mai în

siguranță în propria mașină decât într-un autocar despre care este cunoscut

faptul că pe teritoriul României efectuează opriri și staționări dese.

Pe cale rutieră,

distanța Amsterdam – Nădlac este de 1616 km care, cu o viteză de aproximativ

100 km/h, care poate fi parcursă în 16 ore. Inculpații V.R. și S.F.A. au intrat

în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 ora 01:00, adică la interval de 17 ore

de la ora când inculpata S.F.A. a pus la cala autocarului trolerul în care se

afla ascunsă cocaina. Din aceste simple calcule matematice, rezultă că

inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam la 26 noiembrie 2011, la

scurt timp după ora 08:00. Intenția inculpatului V.R. a fost de a ajunge la

Sebeș, cu mult înaintea autocarului și de a rămâne în așteptare un anumit

interval de timp, pe care el l-a considerat suficient de a verifica zona și a

se convinge că nu exista pericolul depistării.

Deși la data de 26

noiembrie 2011, când a pus la autocar trolerul ce conținea cocaina, inculpata S.F.A.

i-a spus martorului L.D. că se va întoarce în țară pe cale aeriană, ea împreună

cu inculpatul V.R. au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, cu un autoturism marca

Opel Vectra.

Fiind ascultat,

martorul L.V.D. (șoferul autocarului), în ambele faze ale procesului penal, a

arătat că pe inculpata S.F.A. o cunoștea sub numele de N.L. și că a văzut-o

pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la

cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane,

cu privire la care inculpata S.F.A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea,

martorul L.V.D. a arătat că, în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S.F.A.

a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la Făgăraș de

către inculpatul V.M. zis „F.”. Martorul L.V.D. a declarat că ultima dată a

văzut-o pe inculpata S.F.A. în dimineața de 26 noiembrie 2011, la Amsterdam,

când aceasta a pus un troler, pe care tot ea l-a ridicat de la Sebeș. Martorul

a arătat că în același autocar s-a urcat și inculpatul V.M. zis „F.”, acesta

din urmă având biletul cumpărat din Amsterdam, cu destinația Sibiu. În prezența

martorului asistent C.R., martorul L.V.D. i-a recunoscut de pe planșe foto pe

inculpații S.F.A. (pe care până în momentul recunoașterii o știa sub numele de

N.L.) și V.M. zis „F.”, pe care martorul a afirmat că îl mai văzuse o dată,

când ridicase coletul de la Făgăraș. Declarațiile martorului L.V.D. au fost

confirmate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonie purtate la

data de 27 noiembrie 2011 orele 11:25 și 13:04 între acesta și inculpata S.F.A.,

convorbiri în care martorul L.V.D. i se adresa inculpatei cu numele de „L.”,

iar aceasta din urmă se prezenta la rândul ei sub acest prenume. Cu privire la

verificarea trolerului, martorul a arătat că nu a verificat imediat bagajul, ci

ulterior și în mod superficial, fără a constata ceva în neregulă.

La intrarea pe

teritoriul României, conform procesului-verbal atașat, în autocar a urcat un

inspector din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. care avea ca și atribuții

supravegherea numitului V.M., aspect confirmat și de declarația martorului L.V.D.

care a arătat că polițistul de frontieră i-a adus o doamnă spunându-i că este

verișoara sa, la parchet aflând că aceasta este polițist. Din conținutul procesului-verbal

indicat rezultă descrierea inculpatului V.M. care se coroborează cu imaginile

înregistrate și redate pe suportul optic audio/video atașat la dosar, precum și

faptul că între localitățile Arad și Deva la fiecare oprire inculpatul se dădea

jos din autocar și supraveghea cu atenție cala autocarului în care se aflau

bagajele călătorilor, urcând în autocar după ce călătorii care ajungeau la

destinație își luau bagajele și ușa calei se închidea.

Prezența inculpatului

V.M. în apropierea autoturismului a fost consemnată și prin depoziția

martorului S.V., subcomisar de poliție, audiat în faza cercetării

judecătorești, ca și participant la operațiuni, dar și prin depoziția

martorului L.S., de asemenea, participant la operațiuni, care a arătat că până

la Sebeș l-a văzut de mai multe ori coborând din autocar, stând de vorbă cu

anumite persoane, dar având în raza vizuală cala autocarului, și a martorului M.I.

care audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat că inculpatul, la

opririle autocarului se deplasa pe o distanță de 4 – 5 metri de acesta, dar din

zona în care se poziționa avea acces vizual la cala autocarului.

În atare situație,

Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului V.M. care, așa cum s-a arătat,

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând doar că s-a deplasat

întâmplător cu același autocar nu au putut fi primite existând suficiente probe

legate de prezența sa în autocar, precum și de măsurile de supraveghere pe care

acesta le întreprindea având în permanență contact vizual cu cala mijlocului de

transport, unde era depozitat trolerul spre a asigura securitatea acestuia până

la momentul preluării lui. Fără a-l putea incrimina, nefiind trimis în

judecată, pentru alte acte materiale, dar cu valoare de indiciu privind

contribuția sa și modul efectiv al participării sale, este cel semnalat de

martorul L. vis-a-vis de preluarea de către acesta a unui alt colet depus de

coinculpata S.F. la Amsterdam, la Făgăraș.

După preluarea

trolerului inculpații V.R. și S.F.A. au realizat că sunt urmăriți, relevant în

acest sens fiind declarațiile ofițerilor de poliție care au participat la

operațiune, atât din cadrul B.C.C.O. cât și cei de la Operațiuni Speciale

Timișoara, care au preluat autocarul de la intrarea în România și au continuat

activitatea până la imobilizarea inculpaților.

Potrivit

declarațiilor martorilor M.I. și L.S., după preluarea și transportarea

trolerului la autoturismul Opel de culoare vișiniu, acest autoturism și-a

început deplasarea efectuând manevre de verificare, deplasându-se pe străzi cu

sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare

Sibiu. Aceste declarații au fost susținute și de imaginile înregistrate în

timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și

discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le-au purtat între ei prin

stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau

dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților.

Conform declarațiilor

acelorași martori, completată și de declarația martorului S.V., s-a primit

ordin de blocare a autoturismului moment în care prin mijloace specifice s-a

încercat oprirea acestuia, inculpatul V.R. reușind să spargă blocajul și

continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140 - 145 km/h, conform

înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul

arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o

viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori

audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au

arătat cum rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în

depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul V.P. în care

se aflau martorii M.I. și L.S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având

mașina cea mai puternică, moment în care cei doi au arătat că au văzut prin

luneta autoturismului condus de V.R. cum S.F. s-a întins spre bancheta din

spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta

față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri,

de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână. Martorii

au arătat că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că

viteza era foarte mare, dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere,

moment în care martorul L.S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”.

Contrar încercărilor

apărării, la vizionarea CD-ului ce cuprindea imagini ale urmăririi operative a

autoturismului inculpaților, de a face diverse analize vis-a-vis de existența

unor inadvertențe între imaginile vizionate și declarațiile celor doi martori,

Tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, imaginile vizionate confirmând

faptul că în trafic, după ce se auzea pe înregistrare că viteza de rulare este

de 140 km/h se observa cum rulează o mașină de culoare închisă (a

inculpaților), apoi o dubiță albă urmată de autoturismul argintiu în care se

aflau cei doi martori, polițiști la Serviciul de Operațiuni Speciale Timișoara.

La un moment dat, dubița a fost depășită de ambele mașini, mașina de culoare

închisă a intrat în depășirea tirului, mașina poliției, argintie, s-a angajat

la rândul ei în depășirea tirului, moment în care prin stație unul din ocupanții

acestui autoturism anunța că „marfa s-a aruncat”. S-a impus, pentru a elimina

dubiile de care profită apărarea a se arăta că mașina pe care era montată

tehnica de înregistrare video nu era mașina ce se afla în imediata apropiere a O.,

tocmai de aceea a avut posibilitatea să surprindă momentul depășirii

autoturismelor, care temporal se suprapune cu momentul anunțării prin stație a

aruncării drogurilor.

De remarcat este că

potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din

mențiunile declarațiilor celor trei martori, ulterior acestui moment, conform

procedurilor, primele două mașini printre care și V.P. au continuat să-i

urmărească pe cei doi inculpați, reușind să-i depășească și determinându-i să

oprească mașina iar restul mașinilor implicate în operațiune au rămas în zona

marcată pentru a căuta drogurile.

Aspectele legate de

activitatea inculpatei S.F. în interiorul autoturismului finalizate cu

aruncarea pachetului pe geam, așa cum au fost ele redate de cei doi martori

oculari care le-au perceput, aflându-se la distanță foarte mică în spatele

mașinii inculpaților, așa cum se vede și pe înregistrări, au fost confirmate și

de faptul că la momentul opririi autoturismului acestuia și al percheziționării

lui s-a descoperit pe bancheta din spate trolerul având fermoarul deschis, care

părea a fi răvășit iar placajul care delimita portbagajul mașinii și habitatul

mașinii era dat la o parte (declarația martorului S.V., aspect confirmat și

prin declarația martorului M.I. care a arătat că a văzut un bagaj deschis în

mașină. În același sens, a declarat și martorul G.A.C., care a participat la

verificarea mașinii inculpaților și care a confirmat faptul că era deschis hayonul

din spate al mașinii așa încât se putea comunica între portbagaj și habitatul

mașinii, mașina era răvășită.

Toate aceste elemente

au fost redate în procesul-verbal încheiat la momentul operațional al opririi

în trafic a mașinii inculpaților și a percheziționării ei, proces verbal pe

care persoanele în cauză, inclusiv inculpații l-au semnat.

Ulterior, apărarea, a

contestat semnăturile acestui proces-verbal și în încercarea de a demonstra

faptul că semnăturile nu le aparțin au depus la dosarul cauzei un raport de

expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la

rubrica „persoane în cauză” din procesul-verbal nu au fost executate de V.R. și

S.F.A.

Cu privire la această

apărare, Tribunalul a înlăturat-o pentru mai multe considerente, în primul rând

având în vedere faptul că ne aflăm în fața unei expertize extrajudiciare,

neautorizată de instanța de judecată și care nu a fost efectuată de I.N.C.,

autoritate competentă în materie, iar pe de altă parte, se poate observa că

cele două semnături efectuate pe paginile procesului verbal nu conțin elemente

grafice pe baza cărora potrivit doctrinei, dar și jurisprudenței în materie să

permită formularea unei concluzii certe de stabilire a autenticității sau

neautenticității semnăturilor. Ca o ultimă observație legată de acest aspect,

s-a arătat faptul că, este foarte probabil ca în contextul în care inculpații

au acționat în mod organizat, preventiv să-și „fi pregătit” eventuale formule

cu care să semneze în eventualitatea în care erau nevoit să o facă și care, la

un eventual control comparativ cu adevăratele semnături de pe înscrisuri

autentice să conducă la o concluzie de genul celei formulate de expertul în

cauză.

Revenind la momentul

aruncării drogurilor, Tribunalul a arătat că nu pot fi ignorate, din punct de

vedere probator, depozițiile martorei F.E.C. care, în faza de urmărire penală,

a declarat în mod constant că la data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei

14:30, a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă (referire la

autoturismul marc O.V. condus de inculpatul V.R.), care circula cu o viteză

foarte mare pe traseul Sebeș – Sibiu a fost aruncat un obiect de culoare

închisă. Martora a declarat că autoturismul de culoare galbenă (era unul din

autoturismele folosite de lucrătorii de poliție), care se afla în urmărirea

celui de culoare închisă a oprit și mai mulți bărbați (lucrători de poliție) au

coborât, verificând zona în care se aruncase pachetul.

În faza cercetării

judecătorești, această martoră a fost reaudiată și, chiar dacă pe alocuri,

declarația acesteia conținea elemente care ar putea să fie interpretate ca și

elemente de confuzie, instabilitate, trebuie constatat că elementele esențiale au

fost descrise de martoră în concordanță cu primele ei declarații, păstrându-se

rezerva unei persoane care nu s-a confruntat până la acest moment cu calitatea

de martor și cu specificul unei cercetări judecătorești în care toate părțile

implicate au posibilitatea să formuleze, diferit și repetitiv întrebări. Este

cert că martora a descris momentul în care din autoturismul de culoare închisă,

vișinie, a văzut cum „zboară” un obiect de culoare închisă, pe care chiar dacă

nu l-a putut descrie, în raport de poziția vehiculului a arătat că l-a văzut

poziționat deasupra acestuia în partea dreaptă a drumului și că era de culoare

închisă. Chiar dacă martora a descris că inițial a crezut că este vorba de un

accident între acest autoturism și L. galben din spatele lui și a avut

percepția că obiectul care a zburat în aer era bara de la autoturism, trebuie

avut în vedere contextul în care aceasta a surprins momentul în condițiile în

care a arătat că se afla întâmplător în fața benzinăriei, a văzut autoturismele

care rulau cu viteză foarte mare, cu mențiunea că distanța era de 50 - 60 m

între ea și locul unde se aflau mașinile.

Apărările

inculpaților, vis-a-vis de faptul că martora a declarat că în urma mașinii

inculpaților se afla un L. galben și că, potrivit declarațiilor celorlalți

martori și imaginilor vizionate, acesta nu a apărut în imediata apropiere a

autoturismului inculpatului, nu a putut fi primită ca un element de valoare

probatorie însemnată, în condițiile pe care le presupune o asemenea operațiune

în care au fost implicate mai multe mașini, în care rulajul acestora suportă

modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, în

condițiile în care viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu

aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților

și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri, lucru care este posibil să fi

scăpat din aria vizuală a martorei (la o viteză de 140 km/h, ochiul uman

surprinde imagini în unități temporale secvențiale). Faptul că martora a văzut

L. galben oprit nu exclude că autoturismul inculpaților a fost urmat de alte

două mașini de poliție printre care cea argintie în care se aflau martorii M. și

L. (lucru confirmat de acesta dar și de imaginile înregistrărilor) și nici nu

este contrazis de declarațiile martorului S. care se afla în mașina L. de

culoare galbenă, mașină care împreună cu ceilalți participanți la operațiune a

oprit în zona acelui podeț vis-a-vis de o benzinărie.

Un ultim aspect,

asupra căruia apărarea a formulat o serie de chestiuni pe care le-a apreciat ca

și contradictorii este legat de momentul găsirii drogurilor.

Așa cum a rezultat

din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din declarațiile martorilor

audiați în seara de 27 noiembrie 2011, pachetul cu droguri nu a fost găsit și,

ulterior, procurorul analizând atât înregistrările cât și celelalte mijloace de

probă pe care le avea în acel moment a apreciat că se pot relua căutările în

data de 01 decembrie 2011, dată la care acestea au fost găsite.

Faptul că zona nu a

fost securizată între cele două momente ale căutării, că, deși a fost implicat

un număr mare de persoane în activitățile specifice, în data de 27 noiembrie 2011

pachetul nu a fost găsit, sunt elemente care pot fi evaluate ca și minusuri al

urmăririi penale, dar nu într-o manieră care să echivaleze cu inexistența unei

infracțiuni, pentru că drogurile nu au fost găsite la acel moment inițial.

Martorii audiați în

cauză au explicat că la momentul la care s-a anunțat prin stație aruncarea

pachetului cu droguri, nu s-a putut stabili cu precizie acel loc datorită

vitezei mari de rulare a autoturismelor și a condițiilor fizice (un pachet ce

cântărește aproximativ 200 gr. și căruia la o viteză de 140 km/h vântul îi

poate schimba traiectoria), luându-se ca și reper un capăt de pod și marcarea

practic a unui areal de căutare. S-a remarcat, de asemenea, că acele căutări au

durat doar câteva ore pentru că lăsarea serii nu a mai permis acest lucru, în

plus, vegetația din zonă fiind un factor care a îngreunat acele cercetări (a se

vedea culoarea pachetului găsit, asemănătoare vegetație din zonă).

De altfel, căutările

au necesitat timp îndelungat și în data de 01 decembrie 2011 când ele au fost

reluate reținându-se din procesul-verbal atașat la dosar urmărire penală., că

activitatea de căutare a început la ora 09:00 dimineața, iar pachetul a fost

găsit la ora 15:30, în apropierea unui podeț din beton, peste un șanț paralel

cu drumul național, în vegetația uscată, relevante fiind în acest sens

fotografiile judiciare efectuate în cauză la dosar, vizibilitatea acestui

pachet fiind destul de mică în vegetația destul de abundentă așa cum rezultă

din foto existente la dosar.

Faptul că la aceste

căutări, în afară de organele judiciar