ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2013, a hotărât următoarele: În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.R. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.R., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 6662 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final, inculpatul V.M.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.M., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.F.A., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata S.F.A. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani (doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpata S.F.A., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.T.Șt., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.T.Șt.

să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul P.T.Șt., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 9 comprimate care conțin MDMA, rămase din 11 comprimate ecstasy, indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022006 din data de 03 ianuarie 2012, 13 comprimate care conțin MDMA, rămase din 15 comprimate ecstasy indisponibilizate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022005 din data de 03 ianuarie 2012, cantitatea de 223,33 grame cocaină și 5,05 grame cocaină, rămase din cantitatea de 229,08 grame cocaină indisponibilizată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022007 din data de 03 ianuarie 2012, cantitatea de 177,88 grame cannabis și 6 grame cannabis, rămase din cantitatea de 6,72 grame cannabis indisponibilizată la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022388 din data de 24 mai 2012. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 lei provenită din fondurile D.C.C.O., primită de inculpatul P.T.Șt., în schimbul vânzării cantității de 36 comprimate ecstasy, sumă care nu a fost recuperată în cursul urmăririi penale. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv a unui cântar electronic ce a fost ridicat de la inculpatul P.T.Șt. și depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0022387 din 24 mai 2012. și a unui grinder metalic (aparat folosit în mărunțirea mugurilor de cannabis) S-a dispus restituirea, către inculpați, a următoarelor bunuri: a unui telefon marca Samsung cu seria IMEI 359780/04/291968/2 ce conținea o cartelă V. cu seria 108261733809; un telefon marca Nokia cu seria IMEI 359043/04/584201/7; o cartelă SIM V. cu seria 108217539946, ce au fost ridicate de la inculpatul P.T.Șt. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

- S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087513 din 24 mai 2012; - un telefon marca Nokia model 1616-2 cu seria IMEI 356242/04/984896/1 ce conținea cartela C. seria 8940030611507659248; un telefon mobil marca N. model C3-00 CU SERIA imei 355933/04/337685/7 ce conținea cartela SIM Frog cu seria 8940030311005425016; o cartelă SIM Vectone Mobile cu seria 43150000010354547; telefonul mobil N. model 1616-2 cu seria 358633/04/478019/1 ce conținea cartela SIM C. cu seria 8940030711609106450; cinci cartele SIM: marca Ortel Mobile Nederland cu seria 46247882502, Frog cu seria 8940030211002501688 și O. cu seria 0902150049083P0468, C. cu seria 8940030211600153015; V. cu seria 004266663952; un telefon mobil marca S. model SGH-X510 cu seria IMEI 352650/01/995808/7 ce conținea o cartela SIM C. cu seria 8940031110630894979; un telefon mobil marca ZTE-GS302 cu seria IMEI 356693040738652 și un telefon mobil marca Nokia model C3-00 cu seria IMEI 355933/04/061045/6 ce conținea o cartelă SIM C. cu seria 8940030711609106732, ce au fost ridicate de la adresa unde locuiau inculpații V.R., V.M.

și S.F.A. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087514 din 24 mai 2012. - un telefon marca S. model GT-E 1230 cu seria IMEI 358735/04/356608/1 ce conținea cartela SIM V. cu seria 108207639227; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI 354656/04/724443/0 ce conținea cartela SIM O. cu seria 1008240067744H2G7; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI 359579/04/017360/1 ce conținea cartela SIM V. cu seria 108217404539; un telefon marca N. model 500 cu seria IMEI 357924/04/627725/7 ce conținea cartela SIM C. cu seria 505229976100 și un telefon marca N. model N8 ce conținea cartela SIM O. cu seria 1008140277013, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

- S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087512 din 24 mai 2012. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații V.R., V.M. și S.F.A. la plata a câte 9.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul P.T.Șt. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 2191/D/P/2011 din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului V.R.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen., toate cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și inculpata S.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; inculpatul P.T.Șt.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din aceeași lege, cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. În esență, actul de trimitere în judecată a reținut că inculpatul V.R. în perioada 24 - 25 noiembrie 2011 a procurat din Olanda cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care, prin intermediul concubinei sale, inculpata S.F.A. a depus-o, disimulat într-un troler pe cala autocarului cu destinația România de unde a fost preluată de coinculpată. Inculpatul V.M., fratele inculpatului V.R. a ajutat pe acesta din urmă să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, supraveghind transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam – Sebeș.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora sens în care a reținut: La data de 25 noiembrie 2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpații V.R. și S.F.A. urmau să introducă în țară o cantitate relativ mare de droguri.

Astfel, procedându-se la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către inculpații P.T.Șt. zis „P.”, V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.”, a rezultat că la data de 23 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” au părăsit Municipiul București cu destinația Amsterdam - Olanda, cu scopul de a procura și introduce în țară droguri de mare risc, respectiv cocaină. Înainte de a pleca din București, la 23 noiembrie 2011 ora 16,19, inculpații V.R. și P.T.Șt. au purtat o discuție telefonică, din care rezultă că inculpatul P.T.Șt. se afla în posesia unei cantități de droguri pe care încerca să o vândă, iar banii obținuți urma să-i dea inculpatului V.R.

Cu ocazia aceleași discuții telefonice, inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.” au stabilit să se întâlnească la locuința acestuia din urmă, pentru a discuta personal detalii privind plecarea inculpatului V.R. la Amsterdam. La data de 23 noiembrie 2011, ora 22,02, inculpatul V.R. i-a trimis inculpatului P.T.Șt. zis „P.” un SMS cu „S.F.A. Amsterdam”, ceea ce însemna că inculpatul P.T.Șt. zis „P.”, prin serviciul Western Union urma să-i trimită o sumă de bani în Amsterdam pe numele inculpatei S.F.A. La data de 25 noiembrie 2011, când inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” se aflau în Amsterdam, inculpatul P.T.Șt. zis „P.” i-a comunicat inculpatului V.R. numele persoanei prin intermediul căreia i-a trimis suma de 300 euro la Amsterdam și codul de expediere a banilor.

Persoana folosită în expedierea banilor se numește P.D.C., fiind posibil o rudă apropiată inculpatului P.T.Șt. În discuțiile telefonice purtate la 25.11 2011, între inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.”, acesta din urmă îi cerea în mod insistent primului să-i procure și lui droguri, denumite codat „M. a”, însă inculpatul V.R. încerca să-i explice că „Nu promit, am dat deja banii, încerc pe datorie să văd ce pot face”, ceea ce însemna că inculpatul V.R. plătise cocaina și aștepta să-i fi adusă. La 25 noiembrie 2011, ora 16,47, inculpatul V.R., folosind o cartelă telefonică de Olanda, l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt., iar acesta din urmă i-a cerut „ … măcar 50-100 … adu-mi ceva … le-am promis la ăștia … să le închid gura la ăștia…”, referindu-se posibil la 50-100 grame cocaină sau 50-100 comprimate ecstasy.

În continuarea discuției, inculpatul V.R. i-a spus că „Băi, Șt. ești nebun ? Crezi că n-aș vrea ? Dacă știam de la început. Când am plecat, te-am întrebat și ai zis nu … Așa mi-ai zis în fața scării….”, inculpatul V.R. făcând referire la data de 23 noiembrie 2011, când înainte de a pleca din București l-a vizitat pe inculpatul P.T.Șt. zis „P.”. În dimineața de 26 noiembrie 2011, s-a reținut că inculpatul V.R., aflat în Amsterdam împreună cu inculpații S.F.A. și V.M. zis „F.”, intrase în posesia a 229,08 grame cocaină, droguri de mare risc ce au fost disimulate într-un troler. La aceeași dată, ora 08:00, inculpata S.F.A. s-a deplasat în stația firmei E. din Amsterdam, unde se afla parcat autocarul, condus de martorul L.V.D., autocar ce urma să efectueze cursa spre România.

Inculpata S.F.A., prezentându-se sub numele fals de N.L., i-a dat martorului L.V.D. trolerul în care se afla disimulată cocaina, spunându-i martorului că tot ea va ridica trolerul de la Sebeș, întrucât se întoarce în țară pe cale aeriană. Martorul L.V.D. a depozitat trolerul în cala autocarului și i-a dat inculpatei S.F.A. numărul de telefon folosit pe autocar, pentru a păstra legătura cu aceasta și a anunța-o cu privire la ora când autocarul va ajunge la Sebeș. În stația din Amsterdam, inculpatul V.M. zis „F.” s-a urcat în același autocar, pentru a supraveghea transportarea în siguranță a trolerului ce conținea cocaina până în localitatea Sebeș, unde drogurile de mare risc urmau să fie preluate de inculpații V.R.

și S.F.A. În continuare, la data de 26 noiembrie 2011, inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam și în noaptea de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 01:00, cu autoturismul marca Opel Vectra, au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac și s-au deplasat până la Sebeș, unde au rămas în așteptarea autocarului. La data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 08:30, autocarul, condus de martorul L.V.D. a intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, iar în stațiile din localitățile Arad și Deva, inculpatul V.M. zis „F.” a supravegheat atent cala autocarului, urmărind călătorii care preluau bagajele, conform procesului verbal întocmit în cauză de inspectorul de poliție care la frontieră a urcat în autocar, în scopul supravegherii acestui inculpat.

La 27 noiembrie 2011, orele 11:25 și 13:04, inculpata S.F.A. l-a sunat pe martorul L.V.D., iar acesta i-a spus că autocarul va ajunge la Sebeș în jurul orei 14:00. În cele două discuții telefonice pe care le-a purtat cu martorul L.V.D., inculpata S.F.A. s-a prezentat sub numele fals de „L.”. La 27 noiembrie 2011, în jurul orei 14:00, autocarul a staționat la Sebeș, iar inculpata S.F.A. a preluat de la martorul L.V.D. trolerul în care se afla cocaina. Inculpatul V.M. zis „F.” și-a continuat deplasarea cu autocarul până în localitatea Sibiu, de unde urma să fie preluat de fratele său, inculpatul V.R. După ce a intrat în posesia trolerului, inculpata S.F.A. s-a deplasat spre autoturismul marca Opel Vectra, staționat în apropierea autocarului, autoturism în care se afla inculpatul V.R.

Inculpata S.F.A. a depozitat trolerul în portbagaj și s-a urcat pe scaunul din dreapta față, după care inculpatul V.R. a pus autoturismul în mișcare, deplasându-se spre Sibiu, de unde urma să-și preia fratele. Lucrătorii de poliție nu au intervenit în autogara din Sebeș, intenția fiind aceea de a-i supraveghea pe inculpații V.R. și S.F.A. până la Sibiu, de unde aceștia din urmă trebuiau să-l preia și pe inculpatul V.M., intenționându-se surprinderea în flagrant a celor trei inculpați, conform susținerilor din rechizitoriu. Prezența mai multor autoturisme în apropierea autogării unui oraș mic (Sebeș), într-o zi de duminică, când traficul rutier este redus, a creat suspiciuni inculpatului V.R., sporindu-i vigilența.

Pe traseul Sebeș – Sibiu, inculpatul V.R. s-a convins de prezența lucrătorilor de poliție și a accelerat viteza, timp în care inculpata S.F.A. s-a deplasat pe bancheta din spate a autoturismului, a înlăturat spătarul banchetei, a pătruns în portbagajul autoturismului și din troler a scos pachetul ce conținea cantitatea de 229,08 grame cocaină, pachet pe care l-a aruncat vis-a-vis de o benzinărie „P.”, situată la 10 km de ieșirea din Sebeș, pe drumul spre Sibiu. O parte din lucrătorii de poliție au oprit în apropierea locului unde s-a observat aruncarea coletului, iar restul lucrătorilor de poliție au continuat urmărirea autoturismului condus de inculpatul V.R. pe o distanță de aproximativ 1 km.

După oprirea autoturismului Opel Vectra și imobilizarea inculpaților V.R. și S.F.A., s-a verificat interiorul autoturismului, constatându-se că trolerul de culoare neagră, pe care inculpata S.F.A. l-a preluat din Sebeș, din cala autocarului, se afla în portbagajul autoturismului, dar avea fermoarul deschis, iar interiorul era răvășit. Lucrătorii de poliție au efectuat căutări în zona unde inculpații V.R. și S.F.A. au aruncat pachetul, dar la data de 27 noiembrie 2011 nu a fost găsit coletul aruncat. Starea de oboseală acumulată de lucrătorii de poliție (pentru a parcurge aproximativ 600 km și a ajunge la Nădlac în dimineața de 27 noiembrie 2011) și având în vedere că era vorba de un câmp cu vegetație crescută, cu aria de căutări extinsă, iar lumina naturală nu permitea o căutare prelungită, s-a amânat continuarea căutărilor pentru una din zilele următoare.

În timp ce lucrătorii de poliție efectuau căutări la aproximativ 100 metri de benzinăria „P.”, martora F.E.C., angajată a benzinăriei, s-a apropiat de echipajele de poliție și a confirmat faptul că a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă a fost aruncat un pachet, cu mențiunea că autoturismul marca Opel Vectra cu care inculpatul V.R. a intrat în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 și pe care l-a condus pe traseul Sebeș - Sibiu era de culoare închisă, respectiv vișinie. Întrucât la data de 27 noiembrie 2011, nu a fost găsit coletul aruncat de inculpații V.R. și S.F.A., aceștia au fost lăsați să-și continue deplasarea. În paralel, inculpatul V.M. zis „F.” s-a deplasat cu autocarul condus de martorul L.V.D., până în localitatea Sibiu, unde a coborât din autocar și a rămas în așteptarea inculpaților V.R.

și S.F.A., fără a cunoaște faptul că aceștia au fost opriți de lucrătorii de poliție. La data de 27 noiembrie 2011, după ora 16:30, inculpații V.R. și S.F.A. au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul V.M. zis „F.” și, în mod insistent, i-au cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost opriți de lucrătorii de poliție. Din Sebeș și până în momentul imobilizării, inculpații V.R. și S.F.A. au observat autoturismele folosite de lucrătorii de poliție și în discuția telefonică de la ora 16:45, inculpata S.F.A. îl atenționa pe inculpatul V.M. zis „F.”, cerându-i să se verifice și să fie atent la anumite mărci și culori de autoturisme. Inculpații V.R. și S.F.A.

nu și-au continuat deplasarea spre București, ci s-au întors spre localitatea Deva, după care au părăsit țara. De asemenea, la 27 noiembrie 2011, ora 17:21, inculpatul V.R. l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt. și i-a cerut să-i expedieze de urgență bani la Deva, tot pe numele inculpatei S.F.A.. În continuarea discuției, inculpatul V.R. i-a spus inculpatului P.T.Șt. că are „probleme mari, serioase” și, de asemenea, l-a sfătuit să „nu te mai cerți cu nimeni, ai înțeles? Absolut cu nimeni, cu nimeni, cu nimeni. Da?.. Adică stai liniștit, stai liniștit…”, ceea ce însemna că-l avertiza să nu mai vândă droguri nimănui. În perioada 27-28 noiembrie 2011, inculpatul V.R.

a purtat numeroase discuții cu fiul său V.A.G., prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și să facă curat la medicamente, ceea ce poate denota fie faptul că dorea să înlăture orice posibilă urmă care să-l incrimineze ori exista posibilitatea să mai fi avut în locuință alte droguri. În discuția telefonică din 27 noiembrie 2011, ora 23:14, inculpatul V.R. îi spunea fiului său „A.” că „era să mă nenorocesc pe viață … (adică să fie depistat transportând cocaina). Sunt vai de capul meu și nu mai pot să vin acasă o perioadă …. Te duci pe Magheru, la Western Union, pui banii … pe numele lui A. … S.F.A., Budapesta, Ungaria…”. Având în vedere numeroasele convorbiri telefonice purtate de inculpații V.R.

și S.F.A. în perioada 27-28 noiembrie 2011, ulterior opririi lor în trafic, procesul verbal de flagrant, faptul că martora F.E.C. a observat momentul când din autoturismul în care se aflau inculpații V.R. și S.F.A. s-a aruncat un obiect de culoare închisă, precum și înregistrările efectuate de lucrătorii din cadrul Serviciului Flagrant, ce au sprijinit activitățile desfășurate de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog, prin ordonanța procurorului din 30 noiembrie 2011, s-a dispus ca lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog să se deplaseze pe DN1, pe ruta Sebeș – Sibiu și să efectueze verificări amănunțite vis a vis de benzinăria „P.”, în zona bornei kilometrice 349, unde existau indicii clare că la data de 27 noiembrie 2011 inculpații V.R.

și S.F.A. au aruncat un colet cu droguri. La data de 01 decembrie 2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona indicată de procuror în ordonanța de delegare și în urma unor căutări amănunțite, a fost găsit un pachet ce conținea o substanță albă, pulverulentă, ce era ambalată în folii de plastic și învelită la exterior cu bandă adezivă, tip scotch. În prezența martorului asistent S.L.I., pachetul găsit a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. 50136 și predat laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 145027 din 12 ianuarie 2011, pachetul conținea 229,08 grame cocaină, cu o concentrație de 37,37 %. Tribunalul a constatat că cei trei inculpați au pregătit atent săvârșirea infracțiunii, fiecare avea rolul său prestabilit în activitatea infracțională, iar plecarea la Amsterdam a avut un scop precis, acela de a procura cocaină și a o aduce în țară în scopul vânzării, aspecte ce rezultă fără dubiu din convorbirile inculpatului V.R. cu coinculpatul P.T.Șt. analizate anterior. Inițial, în faza de urmărire penală, cei trei inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere, primele declarații pe care le-au dat fiind la momentul învestirii judecătorului cu propunere de arestare preventivă, ocazie cu care au negat săvârșirea infracțiunii.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații au fost audiați, aceștia păstrându-și poziția de nerecunoaștere a infracțiunilor, însă, nefiind în măsură să lămurească aspecte secvențiale ale situației de fapt care se contrazic flagrant cu poziția lor procesuală. Astfel, toți cei trei inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei vizite la familia coinculpatei unde, apărând o serie de disensiuni, li s-a cerut să plece, moment în care V.R. și S.F. au decis să se reîntoarcă în România, cu autoturismul lor, iar V.M. cu autocarul firmei E., întrucât se certase cu fratele său. În acest punct, a arătat Tribunalul, a apărut o fractură în apărarea inculpaților, pentru că în condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați, nu se explica de ce totuși V.R.

i-a cumpărat fratelui său biletul pentru transportul cu autocarul, iar după oprirea în trafic a lui V.R. și S.F., cei doi l-au contactat pe V.M., atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă. Faptul că, în aceeași dimineață, la același autocar cu care se deplasa V.M. în România, a fost depus trolerul de către S.F., nu este o simplă coincidență, ci vine să demonstreze modul în care cei trei au organizat și pregătit săvârșirea infracțiunilor, V.R. și S.F. nedorind să riște, să se întoarcă în România cu droguri asupra lor, dar în același timp plasându-l în autocar pe V.M. pentru a supraveghea trolerul la opririle autocarului creând aparența prezenței întâmplătoare a acestuia în mijlocul de transport, cu atât mai mult cu cât au făcut cunoscută acea disensiune intervenită între ei.

Că lucrurile nu se desfășurau în limita normalității a fost demonstrată și de explicația total lipsită de veridicitate pe care inculpații V.R. și S.F. au dat-o în fața judecătorului față de motivul pentru care aceasta din urmă a depus trolerul la autocar în condițiile în care, în paralel, cei doi s-au deplasat în România cu mașina personală. Explicația acestora legată de faptul că trolerul nu a mai încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor prieteni, în versiunea inculpatului V.R., respectiv a unor rude, în versiunea inculpatei S.F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea date de identificare decât niște prenume, iar locul predării a fost unul evaziv „la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, nu a putut fi primită și nici nu a fost probată în vreun fel de către inculpați.

Un alt argument care demonstrează precauția inculpaților a constat în aceea că, la predarea trolerului, inculpata S.F.A. s-a prezentat sub o altă identitate, N.L., prezentând un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei. Apărările inculpatei au fost legate de evitarea stârnirii geloziei concubinului său în ipoteza în care ulterior predării bagajului, șoferul L.V. i-ar fi făcut avansuri telefonice, deși a arătat că pe șofer nu-l mai văzuse niciodată până atunci și nici nu știa că ar fi obișnuit să facă avansuri. Este evident că o asemenea apărare nu numai că nu este credibilă, dar tinde spre ridicol, în condițiile în care o persoană nu s-ar expune riscului de a folosi o carte de identitate falsă doar pentru a evita o situație ipotetică, aceea ca o persoană pe care pretinde că nu o cunoaște să nu-i facă ulterior avansuri, întrucât concubinul său este gelos.

În realitate, fiecare dintre cei trei inculpați a încercat să se expună cât mai puțin, V.R. nedeplasându-se la autocar să predea trolerul și rămânând în mașină, V.M. părând un simplu călător în acel autocar iar S.F. folosind acest act de identitate fals tocmai ca, în eventualitatea în care ar fi fost prins coletul, organele judiciare să se îndrepte spre o ipoteză greșită. Plecând de la declarațiile coinculpaților, pentru a nu se îndepărta de aspectele ce țin de modul minuțios de pregătire a faptelor, Tribunalul a apreciat că se impune a se mai lămuri un aspect legat de momentul preluării drogurilor la Sebeș, în timp ce coinculpatul V.M. avea bilet până la Sibiu, deși conform propriilor declarații se deplasa la București.

La întrebările judecătorului fondului, în legătură cu motivul pentru care au preluat trolerul la Sebeș și nu în altă locație, spre exemplificare București-ul, care era localitatea în care se deplasau cei doi, explicația celor doi inculpați a fost aceea că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau, conform declarației inculpatei S.F.A., în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște numele localității, urmând ca acesta să-i fie comunicat telefonic, pentru ca pe finalul declarației să arate că, de fapt, nu o sunase deloc pe prietena ei, fusese doar o discuție de principiu și ei luaseră hotărârea conform căreia urmau să o sune, fără să fie ceva stabilit cert. Inculpatul V.R. a precizat că prietenii la care urmau să oprească locuiau într-o localitate între Sebeș și Sibiu, dar a uitat numele localității.

Astfel, Tribunalul a arătat că aceste susțineri sunt neveridice în condițiile în care inculpații nu sunt în măsură să dea elemente clare de identificare a locației motivând ba că au uitat numele localității, ba că nu știau și urmau să-l afle pentru a face o vizită care nu era prestabilită, realitatea fiind că cei doi au ales această locație după intrarea în țară excluzând preluarea trolerului în frontieră, pericolul expunerii fiind mult prea mare, dar nici nu au dorit să lase transportul până la București, considerând probabil că drogurile sunt mai în siguranță în propria mașină decât într-un autocar despre care este cunoscut faptul că pe teritoriul României efectuează opriri și staționări dese.

Pe cale rutieră, distanța Amsterdam – Nădlac este de 1616 km care, cu o viteză de aproximativ 100 km/h, care poate fi parcursă în 16 ore. Inculpații V.R. și S.F.A. au intrat în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 ora 01:00, adică la interval de 17 ore de la ora când inculpata S.F.A. a pus la cala autocarului trolerul în care se afla ascunsă cocaina. Din aceste simple calcule matematice, rezultă că inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam la 26 noiembrie 2011, la scurt timp după ora 08:00. Intenția inculpatului V.R. a fost de a ajunge la Sebeș, cu mult înaintea autocarului și de a rămâne în așteptare un anumit interval de timp, pe care el l-a considerat suficient de a verifica zona și a se convinge că nu exista pericolul depistării.

Deși la data de 26 noiembrie 2011, când a pus la autocar trolerul ce conținea cocaina, inculpata S.F.A. i-a spus martorului L.D. că se va întoarce în țară pe cale aeriană, ea împreună cu inculpatul V.R. au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, cu un autoturism marca Opel Vectra. Fiind ascultat, martorul L.V.D. (șoferul autocarului), în ambele faze ale procesului penal, a arătat că pe inculpata S.F.A. o cunoștea sub numele de N.L. și că a văzut-o pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane, cu privire la care inculpata S.F.A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea, martorul L.V.D.

a arătat că, în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S.F.A. a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la Făgăraș de către inculpatul V.M. zis „F.”. Martorul L.V.D. a declarat că ultima dată a văzut-o pe inculpata S.F.A. în dimineața de 26 noiembrie 2011, la Amsterdam, când aceasta a pus un troler, pe care tot ea l-a ridicat de la Sebeș. Martorul a arătat că în același autocar s-a urcat și inculpatul V.M. zis „F.”, acesta din urmă având biletul cumpărat din Amsterdam, cu destinația Sibiu. În prezența martorului asistent C.R., martorul L.V.D. i-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpații S.F.A. (pe care până în momentul recunoașterii o știa sub numele de N.L.) și V.M.

zis „F.”, pe care martorul a afirmat că îl mai văzuse o dată, când ridicase coletul de la Făgăraș. Declarațiile martorului L.V.D. au fost confirmate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonie purtate la data de 27 noiembrie 2011 orele 11:25 și 13:04 între acesta și inculpata S.F.A., convorbiri în care martorul L.V.D. i se adresa inculpatei cu numele de „L.”, iar aceasta din urmă se prezenta la rândul ei sub acest prenume. Cu privire la verificarea trolerului, martorul a arătat că nu a verificat imediat bagajul, ci ulterior și în mod superficial, fără a constata ceva în neregulă. La intrarea pe teritoriul României, conform procesului-verbal atașat, în autocar a urcat un inspector din cadrul I.G.P.R.

- B.C.C.O. care avea ca și atribuții supravegherea numitului V.M., aspect confirmat și de declarația martorului L.V.D. care a arătat că polițistul de frontieră i-a adus o doamnă spunându-i că este verișoara sa, la parchet aflând că aceasta este polițist. Din conținutul procesului-verbal indicat rezultă descrierea inculpatului V.M. care se coroborează cu imaginile înregistrate și redate pe suportul optic audio/video atașat la dosar, precum și faptul că între localitățile Arad și Deva la fiecare oprire inculpatul se dădea jos din autocar și supraveghea cu atenție cala autocarului în care se aflau bagajele călătorilor, urcând în autocar după ce călătorii care ajungeau la destinație își luau bagajele și ușa calei se închidea.

Prezența inculpatului V.M. în apropierea autoturismului a fost consemnată și prin depoziția martorului S.V., subcomisar de poliție, audiat în faza cercetării judecătorești, ca și participant la operațiuni, dar și prin depoziția martorului L.S., de asemenea, participant la operațiuni, care a arătat că până la Sebeș l-a văzut de mai multe ori coborând din autocar, stând de vorbă cu anumite persoane, dar având în raza vizuală cala autocarului, și a martorului M.I. care audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat că inculpatul, la opririle autocarului se deplasa pe o distanță de 4 – 5 metri de acesta, dar din zona în care se poziționa avea acces vizual la cala autocarului. În atare situație, Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului V.M.

care, așa cum s-a arătat, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând doar că s-a deplasat întâmplător cu același autocar nu au putut fi primite existând suficiente probe legate de prezența sa în autocar, precum și de măsurile de supraveghere pe care acesta le întreprindea având în permanență contact vizual cu cala mijlocului de transport, unde era depozitat trolerul spre a asigura securitatea acestuia până la momentul preluării lui. Fără a-l putea incrimina, nefiind trimis în judecată, pentru alte acte materiale, dar cu valoare de indiciu privind contribuția sa și modul efectiv al participării sale, este cel semnalat de martorul L. vis-a-vis de preluarea de către acesta a unui alt colet depus de coinculpata S.F.

la Amsterdam, la Făgăraș. După preluarea trolerului inculpații V.R. și S.F.A. au realizat că sunt urmăriți, relevant în acest sens fiind declarațiile ofițerilor de poliție care au participat la operațiune, atât din cadrul B.C.C.O. cât și cei de la Operațiuni Speciale Timișoara, care au preluat autocarul de la intrarea în România și au continuat activitatea până la imobilizarea inculpaților. Potrivit declarațiilor martorilor M.I. și L.S., după preluarea și transportarea trolerului la autoturismul Opel de culoare vișiniu, acest autoturism și-a început deplasarea efectuând manevre de verificare, deplasându-se pe străzi cu sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare Sibiu.

Aceste declarații au fost susținute și de imaginile înregistrate în timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le-au purtat între ei prin stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților. Conform declarațiilor acelorași martori, completată și de declarația martorului S.V., s-a primit ordin de blocare a autoturismului moment în care prin mijloace specifice s-a încercat oprirea acestuia, inculpatul V.R. reușind să spargă blocajul și continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140 - 145 km/h, conform înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au arătat cum rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul V.P. în care se aflau martorii M.I. și L.S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având mașina cea mai puternică, moment în care cei doi au arătat că au văzut prin luneta autoturismului condus de V.R. cum S.F. s-a întins spre bancheta din spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri, de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână.

Martorii au arătat că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că viteza era foarte mare, dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere, moment în care martorul L.S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”. Contrar încercărilor apărării, la vizionarea CD-ului ce cuprindea imagini ale urmăririi operative a autoturismului inculpaților, de a face diverse analize vis-a-vis de existența unor inadvertențe între imaginile vizionate și declarațiile celor doi martori, Tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, imaginile vizionate confirmând faptul că în trafic, după ce se auzea pe înregistrare că viteza de rulare este de 140 km/h se observa cum rulează o mașină de culoare închisă (a inculpaților), apoi o dubiță albă urmată de autoturismul argintiu în care se aflau cei doi martori, polițiști la Serviciul de Operațiuni Speciale Timișoara.

La un moment dat, dubița a fost depășită de ambele mașini, mașina de culoare închisă a intrat în depășirea tirului, mașina poliției, argintie, s-a angajat la rândul ei în depășirea tirului, moment în care prin stație unul din ocupanții acestui autoturism anunța că „marfa s-a aruncat”. S-a impus, pentru a elimina dubiile de care profită apărarea a se arăta că mașina pe care era montată tehnica de înregistrare video nu era mașina ce se afla în imediata apropiere a O., tocmai de aceea a avut posibilitatea să surprindă momentul depășirii autoturismelor, care temporal se suprapune cu momentul anunțării prin stație a aruncării drogurilor. De remarcat este că potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din mențiunile declarațiilor celor trei martori, ulterior acestui moment, conform procedurilor, primele două mașini printre care și V.P.

au continuat să-i urmărească pe cei doi inculpați, reușind să-i depășească și determinându-i să oprească mașina iar restul mașinilor implicate în operațiune au rămas în zona marcată pentru a căuta drogurile. Aspectele legate de activitatea inculpatei S.F. în interiorul autoturismului finalizate cu aruncarea pachetului pe geam, așa cum au fost ele redate de cei doi martori oculari care le-au perceput, aflându-se la distanță foarte mică în spatele mașinii inculpaților, așa cum se vede și pe înregistrări, au fost confirmate și de faptul că la momentul opririi autoturismului acestuia și al percheziționării lui s-a descoperit pe bancheta din spate trolerul având fermoarul deschis, care părea a fi răvășit iar placajul care delimita portbagajul mașinii și habitatul mașinii era dat la o parte (declarația martorului S.V., aspect confirmat și prin declarația martorului M.I.

care a arătat că a văzut un bagaj deschis în mașină. În același sens, a declarat și martorul G.A.C., care a participat la verificarea mașinii inculpaților și care a confirmat faptul că era deschis hayonul din spate al mașinii așa încât se putea comunica între portbagaj și habitatul mașinii, mașina era răvășită. Toate aceste elemente au fost redate în procesul-verbal încheiat la momentul operațional al opririi în trafic a mașinii inculpaților și a percheziționării ei, proces verbal pe care persoanele în cauză, inclusiv inculpații l-au semnat. Ulterior, apărarea, a contestat semnăturile acestui proces-verbal și în încercarea de a demonstra faptul că semnăturile nu le aparțin au depus la dosarul cauzei un raport de expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la rubrica „persoane în cauză” din procesul-verbal nu au fost executate de V.R.

și S.F.A. Cu privire la această apărare, Tribunalul a înlăturat-o pentru mai multe considerente, în primul rând având în vedere faptul că ne aflăm în fața unei expertize extrajudiciare, neautorizată de instanța de judecată și care nu a fost efectuată de I.N.C., autoritate competentă în materie, iar pe de altă parte, se poate observa că cele două semnături efectuate pe paginile procesului verbal nu conțin elemente grafice pe baza cărora potrivit doctrinei, dar și jurisprudenței în materie să permită formularea unei concluzii certe de stabilire a autenticității sau neautenticității semnăturilor.

Ca o ultimă observație legată de acest aspect, s-a arătat faptul că, este foarte probabil ca în contextul în care inculpații au acționat în mod organizat, preventiv să-și „fi pregătit” eventuale formule cu care să semneze în eventualitatea în care erau nevoit să o facă și care, la un eventual control comparativ cu adevăratele semnături de pe înscrisuri autentice să conducă la o concluzie de genul celei formulate de expertul în cauză. Revenind la momentul aruncării drogurilor, Tribunalul a arătat că nu pot fi ignorate, din punct de vedere probator, depozițiile martorei F.E.C. care, în faza de urmărire penală, a declarat în mod constant că la data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 14:30, a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă (referire la autoturismul marc O.V.

condus de inculpatul V.R.), care circula cu o viteză foarte mare pe traseul Sebeș – Sibiu a fost aruncat un obiect de culoare închisă. Martora a declarat că autoturismul de culoare galbenă (era unul din autoturismele folosite de lucrătorii de poliție), care se afla în urmărirea celui de culoare închisă a oprit și mai mulți bărbați (lucrători de poliție) au coborât, verificând zona în care se aruncase pachetul. În faza cercetării judecătorești, această martoră a fost reaudiată și, chiar dacă pe alocuri, declarația acesteia conținea elemente care ar putea să fie interpretate ca și elemente de confuzie, instabilitate, trebuie constatat că elementele esențiale au fost descrise de martoră în concordanță cu primele ei declarații, păstrându-se rezerva unei persoane care nu s-a confruntat până la acest moment cu calitatea de martor și cu specificul unei cercetări judecătorești în care toate părțile implicate au posibilitatea să formuleze, diferit și repetitiv întrebări.

Este cert că martora a descris momentul în care din autoturismul de culoare închisă, vișinie, a văzut cum „zboară” un obiect de culoare închisă, pe care chiar dacă nu l-a putut descrie, în raport de poziția vehiculului a arătat că l-a văzut poziționat deasupra acestuia în partea dreaptă a drumului și că era de culoare închisă. Chiar dacă martora a descris că inițial a crezut că este vorba de un accident între acest autoturism și L. galben din spatele lui și a avut percepția că obiectul care a zburat în aer era bara de la autoturism, trebuie avut în vedere contextul în care aceasta a surprins momentul în condițiile în care a arătat că se afla întâmplător în fața benzinăriei, a văzut autoturismele care rulau cu viteză foarte mare, cu mențiunea că distanța era de 50 - 60 m între ea și locul unde se aflau mașinile.

Apărările inculpaților, vis-a-vis de faptul că martora a declarat că în urma mașinii inculpaților se afla un L. galben și că, potrivit declarațiilor celorlalți martori și imaginilor vizionate, acesta nu a apărut în imediata apropiere a autoturismului inculpatului, nu a putut fi primită ca un element de valoare probatorie însemnată, în condițiile pe care le presupune o asemenea operațiune în care au fost implicate mai multe mașini, în care rulajul acestora suportă modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, în condițiile în care viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri, lucru care este posibil să fi scăpat din aria vizuală a martorei (la o viteză de 140 km/h, ochiul uman surprinde imagini în unități temporale secvențiale).

Faptul că martora a văzut L. galben oprit nu exclude că autoturismul inculpaților a fost urmat de alte două mașini de poliție printre care cea argintie în care se aflau martorii M. și L. (lucru confirmat de acesta dar și de imaginile înregistrărilor) și nici nu este contrazis de declarațiile martorului S. care se afla în mașina L. de culoare galbenă, mașină care împreună cu ceilalți participanți la operațiune a oprit în zona acelui podeț vis-a-vis de o benzinărie. Un ultim aspect, asupra căruia apărarea a formulat o serie de chestiuni pe care le-a apreciat ca și contradictorii este legat de momentul găsirii drogurilor.

Așa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din declarațiile martorilor audiați în seara de 27 noiembrie 2011, pachetul cu droguri nu a fost găsit și, ulterior, procurorul analizând atât înregistrările cât și celelalte mijloace de probă pe care le avea în acel moment a apreciat că se pot relua căutările în data de 01 decembrie 2011, dată la care acestea au fost găsite. Faptul că zona nu a fost securizată între cele două momente ale căutării, că, deși a fost implicat un număr mare de persoane în activitățile specifice, în data de 27 noiembrie 2011 pachetul nu a fost găsit, sunt elemente care pot fi evaluate ca și minusuri al urmăririi penale, dar nu într-o manieră care să echivaleze cu inexistența unei infracțiuni, pentru că drogurile nu au fost găsite la acel moment inițial.

Martorii audiați în cauză au explicat că la momentul la care s-a anunțat prin stație aruncarea pachetului cu droguri, nu s-a putut stabili cu precizie acel loc datorită vitezei mari de rulare a autoturismelor și a condițiilor fizice (un pachet ce cântărește aproximativ 200 gr. și căruia la o viteză de 140 km/h vântul îi poate schimba traiectoria), luându-se ca și reper un capăt de pod și marcarea practic a unui areal de căutare. S-a remarcat, de asemenea, că acele căutări au durat doar câteva ore pentru că lăsarea serii nu a mai permis acest lucru, în plus, vegetația din zonă fiind un factor care a îngreunat acele cercetări (a se vedea culoarea pachetului găsit, asemănătoare vegetație din zonă).

De altfel, căutările au necesitat timp îndelungat și în data de 01 decembrie 2011 când ele au fost reluate reținându-se din procesul-verbal atașat la dosar urmărire penală., că activitatea de căutare a început la ora 09:00 dimineața, iar pachetul a fost găsit la ora 15:30, în apropierea unui podeț din beton, peste un șanț paralel cu drumul național, în vegetația uscată, relevante fiind în acest sens fotografiile judiciare efectuate în cauză la dosar, vizibilitatea acestui pachet fiind destul de mică în vegetația destul de abundentă așa cum rezultă din foto existente la dosar. Faptul că la aceste căutări, în afară de organele judiciar