ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința sentința penală Sentința penală nr. 1016 din data de 11.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), teza I și alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri de mare risc.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 27.01.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a mai fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 02.03.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 ani (1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 1/3 din 7 + 6 + 6 + 5), și anume 15 ani închisoare, precum și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen., instanța a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 21.04.2016 la 18.05.2018.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de 471,74 grame heroină + 5,1 grame heroină + 8,39 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator, cu excepția contraprobelor, conform dovezilor seria x nr. x/16.05.2016 și seria x nr. x/30.03.2016.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 RON, obținută de inculpatul A. din vânzarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri, aflate la Camera de corpuri delicte conform dovezii seria x nr. x din 09.08.2015 de la inculpatul A.: geanta de voiaj, din material textil, de culoare neagră.

A fost menținut sechestrul asigurator dispus prin Ordonanța din data de 01.08.2016.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați, în vederea determinării profilului genetic și a introducerii lor în S.N.D.G.J.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și inculpații A. și B.

Prin Decizia penală nr. 76/A din data de 04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 1016/11.09.2020 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul x/2017

A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (două acte materiale, comise la 27.01.2016 și 02.03.2016).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și k) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului pentru comiterea celorlalte infracțiuni deduse judecății, respectiv: 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni, 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele principale anterior enumerate.

În baza art. 38 alin. (1) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 ani și 4 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 1/3 din 7 + 7 + 5), dispunându-se ca inculpatul să execute în final, 13 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. coroborat cu art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și k) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen., s-au scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 21.04.2016 la 18.05.2018.

S-a înlăturat dispoziția de confiscare și distrugere a cantităților de 471,74 grame heroină + 5,1 grame heroină + 8,39 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator, conform dovezilor seria x nr. x/16.05.2016 și seria x nr. x/30.03.2016.

De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 76/A din data de 04.02.2021, a declarat recurs în casație inculpatul A., aflat în Penitenciarul Rahova.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esență, prin motivele de recurs în casație formulate, recurentul inculpat A. a arătat că a formulat apel împotriva sentinței de fond pronunțată de Tribunalul București, iar prin decizia instanței de apel s-a făcut aplicarea art. 35 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru cele două fapte de trafic de droguri de mare risc din 27.01.2016 și 2.03.2016 și s-a mărit pedeapsa de la 6 ani la 7 ani închisoare, încălcându-se astfel, în opinia inculpatului, prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației în propria cale de atac (non reformatio in pejus).

A susținut inculpatul că prin aplicarea art. 35 C. pen. numai în cazul celor două acte materiale, pentru cealaltă infracțiune s-a menținut în mod eronat pedeapsa, în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, pentru motivele arătate în scris, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație așa cum a fost formulat, casarea Deciziei penale nr. 76/A/2021 și în rejudecare, reducerea celor două pedepse de 7 ani la 6 ani închisoare, conform sentinței de fond și să se dea o nouă eficiență prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare.

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., instanța de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 15.03.2023, când Completul de filtru a stabilit termen la data de 25.04.2023 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 aprilie 2023, cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 06.06.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat în cauză de către recurentul inculpat A., prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa (principală ori complementară), stabilită și aplicată, este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte mai subliniază că în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greșitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor sau a unei greșite individualizări, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Se constată că în temeiul cazului de casare invocat, în concret recurentul inculpat A. a criticat decizia penală recurată prin aceea că i-ar fi fost înrăutățită situația în propria cale de atac a apelului, fiind majorată pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, de la 6 ani la 7 ani închisoare. În același timp, a susținut că la realizarea operațiunii de schimbare a încadrării juridice nu a fost avută în vedere și cealaltă faptă de trafic de droguri, pentru care instanța de apel a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare.

Examinând hotărârea recurentă în cauză, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017, inculpatul A. a fost condamnat la următoarele pedepse principale:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (două acte materiale, comise la 27.01.2016 și 02.03.2016), în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni, în baza art. 367 alin. (1) teza I și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani și 4 luni închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare și 5 ani închisoare), dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin decizia atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului A. se rețin următoarele:

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevedea limite de pedeapsă de la 5 ani la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 7 la 15 ani pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, la data săvârșirii actelor materiale ce constituie aceste infracțiuni.

Constituirea unui grup infracțional organizat este incriminată în art. 367 alin. (1) C. pen., care prevede că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit alin. (2) al art. 367 C. pen., când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Se mai constantă că în prezenta cauză s-a reținut că faptele inculpatului A. au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 41 alin. (1) C. pen., sens în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 C. pen. care reglementează pedeapsa în caz de recidivă, alin. (5) al acestui articol prevăzând că: Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Totodată, se reține că în speță inculpatul A. a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății, instanțele de fond și apel soluționând cauza în procedura simplificată prevăzută de lege, astfel că, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora: când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit dispozițiile art. 79 alin. (3) C. proc. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Prin urmare, instanța de apel, în aplicarea pedepselor principale stabilite în ceea ce îl privește pe inculpatul A., a dat eficiență prevederilor legale incidente anterior menționate și a aplicat tratamentul sancționator impus de aceste dispoziții legale, limitele speciale prevăzută de lege pentru faptele deduse judecății fiind așadar reduse cu o treime conform procedurii simplificate și de asemenea majorate cu jumătate prin aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă, sens în care Înalta Curte constată că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dar și pedeapsa de 5 ani închisoare pentru fapta de grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) teza I și alin. (2) C. pen., reținute în sarcina inculpatului, cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., îndeplinesc condiția de legalitate, acestea situându-se în limitele prevăzute de lege.

Deopotrivă, pedeapsa rezultantă, de 13 ani și 4 luni închisoare, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani și 4 luni închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare și 5 ani închisoare, astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior menționate, îndeplinește condiția de legalitate, motiv pentru care criticile formulate de recurentul inculpat A. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sunt apreciate ca fiind neîntemeiate. În plus, se constată că prin decizia instanței de apel pedeapsa rezultantă a fost diminuată față de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința primei instanțe.

În ceea ce privește critica recurentului inculpat A. formulată prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac vizând împrejurarea că instanța de apel a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare pentru faptele pentru care inculpatul fusese condamnat în primă instanță la pedepse de câte 6 ani închisoare (pentru faptele de trafic de droguri de mare risc comise în datele de 27.01.2026 și din 02.03.2016), instanța de apel reținând săvârșirea acestei infracțiuni în formă continuată, conform art. 35 alin. (1) C. pen. și dispunând schimbarea încadrării juridice în acest sens pentru cele două fapte într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, recurentul inculpat solicitând în recurs reducerea pedepsei de la 7 ani la 6 ani închisoare, Înalta Curte constată această critică a recurentului ca fiind neîntemeiată.

Nu poate fi primită critica recurentului inculpat A. formulată sub acest aspect, în sensul că în apel i-a fost agravată situația prin aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare în loc de 6 ani închisoare stabilită de prima instanță pentru cele două fapte de trafic de droguri de mare risc comise în datele de 27.01.2026 și din 02.03.2016, în condițiile în care, pe de o parte, în cauză a fost exercitat apel și de către Ministerul Public, DIICOT, iar pe de altă parte, critica în sine vizează în fapt individualizarea pedepsei realizată de către instanța de apel, urmare a schimbării încadrării juridice a celor două fapte reținute de prima instanță într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că solicitarea recurentului inculpat formulată prin motivele de recurs în casație privind reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la 6 ani închisoare nu poate face obiectul analizei instanței supreme prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât vizează cuantumul pedepsei stabilite de instanța de apel în procesul de individualizare. Or, în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operațiune judiciară fiind de esența căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce, pe calea recursului în casație se verifică numai erorile de drept.

De asemenea, Înalte Curte constată că nu poate fi examinată pe calea recursului în casație nici solicitarea recurentului inculpat privind aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată în ceea ce privește includerea în această unitate legală infracțională și a celeilalte infracțiuni de trafic de droguri de mare risc reținute în sarcina sa, întrucât prin aceasta se critică în realitate încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, aspect care nu poate fi cenzurat de instanța supremă în actuala procedură a recursului în casație.

Stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind încadrarea juridică și greșita individualizare a pedepsei.

Prin urmare, astfel de susțineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia așa cum au fost formulate sau reținerea infracțiunii continuate potrivit art. 35 C. pen. ceea ce în realitate ar presupune schimbarea încadrării juridice, excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

În concluzie, în condițiile în care pedepsele principale aplicate inculpatului A. pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina acestuia, precum și pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a aplicării regimului sancționator în cazul recidivei și dar și în situația recunoașterii învinuirii, sunt în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege și tratamentului sancționator aplicabil, anterior menționate, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de recurentul inculpat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., având în vedere că în realitatea ceea ce se critică vizează cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel și nu aplicarea unei pedepse cu depășirea limitelor speciale prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Față de soluția dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - ED