ÎCCJ, Secția penală

În perioada noiembrie 2018 – martie 2019, împreună cu coinculpații I. și J. au constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc; în cadrul grupării inculpatul A., în calitate de lider, s-a ocupat de aprovizionarea și vânzarea de cocaină și comprimate MDMA și a coordonat activitatea infracțională desfășurată de coinculpații menționați, care, fiecare, la rândul său, a avut sarcini precise și a acționat în mod coordonat în vederea realizării scopului pentru care acest grup s-a constituit.

În datele de 28.11.2018, 23.12.2018, 15.01.2019 și 10.03.2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților C. (actul material din data de 28.11.2018) și B. (actele materiale din 28.11.2018, 23.12.2018, 15.01.2019 și 10.03.2019), a introdus în România din Olanda, cantitatea totală de aproximativ 967, 45 grame cocaină. De asemenea, în data de 09.02.2019 în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul unei persoane neidentificate, a introdus în România din Olanda, o cantitate nedeterminată de cocaină.

În datele de 28.11.2018, 23.12.2018, 15.01.2019 și 10.03.2019, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților C. (actul material din data de 28.11.2018) și B. (actele materiale din 28.11.2018, 23.12.2018, 15.01.2019 și 10.03.2019), a transportat pe teritoriul României cantitatea totală de 967,45 grame cocaină (procurată din Olanda); în mod similar, inculpatul A. a procedat și în data de 09.02.2019, când, prin intermediul și cu sprijinul unei persoane neidentificate, a transportat pe teritoriul României o cantitate nedeterminată de cocaină; în datele de 28.01.2019 și 20.03.2019, inculpatul A. a oferit cocaină numitei D., procedând în mod similar și în datele de 18.02.2019, 02.03.2019, când a oferit cocaină coinculpatului E.; în cursul lunii decembrie 2018 și 18.02.2019 a vândut martorului F. cantitatea de 3 (trei) grame cocaină cu suma totală de 900 RON, în cursul lunii decembrie 2018 a vândut martorului G. cantitatea 10 (zece) grame cocaină cu suma de 600 euro, în data de 15.01.2019 a vândut martorului H. cantitatea de 3 (trei) grame cocaină, cu suma de 210 euro, iar în data de 28.01.2019 a vândut coinculpatul E. un număr de 10 (zece) comprimate MDMA, cu suma de 140 euro.

În datele de 28.01.2019 și 20.03.2019, inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale a pus la dispoziția numitei D. imobilul în care locuiește cu I. în vederea consumului de cocaină; în același mod, a procedat și în data de 02.03.2019, când a pus la dispoziția inculpatului E. același imobil în vederea consumului de droguri.

În data de 02.04.2019, inculpatul A. a fost depistat în timp ce deținea fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea totală de 3,57 grame cocaină și un card din material plastic de culoare neagră pe care s-a pus în evidență aceiași substanță.

În data de 15.03.2019, inculpatul A. a condus pe drumurile publice autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere. Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin încheierea nr. 41/CP/04.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, s-a dispus începerea judecății în cauză, față de inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor indicate în actul de sesizare a instanței. La termenul de judecată din data de 27.05.2020, instanța de fond a încuviințat cererile inculpaților A., B. și E. de judecare a cauzei conform procedurii prevăzute de art. 375 și art. 377 C. proc. pen., după audierea acestora, recunoașterea săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și solicitarea de soluționare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, judecătorul fondului a reținut, în esență, că, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat existența unui grup infracțional organizat constituit de inculpații A., I. și J., grup constituit în scopul traficului cu cocaină și, ocazional, al comprimatelor MDMA. Grupul și-a desfășurat activitatea infracțională în perioada noiembrie 2018 - martie 2019, pe raza județului Timiș, fiind traficate importante cantități de droguri de mare risc, acestea fiind introduse în România și transportate pe teritoriul național de către alți inculpați care sprijineau acest grup infracțional, respectiv B. și, ocazional, C.. Atribuțiile membrilor grupării erau bine stabilite, la fel cum au fost stabilite și locurile în care aveau loc tranzacțiile cu cocaină și comprimate MDMA, în general intempestiv, pe timp de noapte și în locuri greu accesibile (cu titlu exemplificativ, imobilul în care locuiesc inculpații A. și I.). Astfel, în realizarea scopului infracțional, membrii grupării au acționat în mod coordonat, bine structurat, cu roluri de o importanță mai mare sau mai mică în ansamblul grupului, respectiv inculpatul A., în calitate de lider al grupării infracționale, s-a deplasat în Rotterdam (Olanda) de unde a cumpărat cocaină, iar o singură dată a primit cu titlu gratuit și comprimate MDMA (50 bucăți); prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților C. și B. (care prin acțiunile lor au sprijinit gruparea infracțională), inculpatul A. a introdus aceste droguri de mare risc în România, fiind transportate pe teritoriul național și depozitate la locuința sa; preluarea drogurilor, deținerea și depozitarea acestora în locuința inculpatului A., când acesta nu se afla la domiciliu revenea coinculpatei I.; în cadrul grupului organizat, inculpata mai avea și rolul de încasa de la unii dintre narcotraficanți sumele de bani care reprezentau contravaloarea cocainei care, în mod direct, era cumpărată de la concubinul său; după ce inculpatul A. intra în posesia drogurilor, le vindea atât în mod direct, cât și prin intermediul coinculpatului J., rolul acestuia fiind acela de a vinde cocaina pusă la dispoziție de primul menționat, precum și de a recupera de la narcotraficanți sumele de bani aferente acesteia, de regulă, ulterior, vânzării propriu-zise. După prinderea în flagrant a inculpatului B. (10.03.2019), coinculpații A., J., I. și C. au procedat la distrugerea mijloacelor de probă care se aflau în posesia lor, întrucât acestea ar fi putut face legătura între ei și inculpatul mai sus menționat și astfel să se exonereze de răspundere penală. Din probele administrate în cauză s-a stabilit că, în perioada noiembrie 2018- martie 2019, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților C. și B., a introdus cocaină în România, a transportat-o pe teritoriul național și a depozitat-o în locuința sa, situată în sat Dumbrăvița, str. x, jud. Timiș. Drogurile astfel procurate au fost vândute de către inculpatul A., atât în mod direct cât și prin intermediul coinculpatului J.. Astfel, au fost probate un număr de 5 acte materiale componente ale traficului internațional de droguri de mare risc (în modalitatea introducerii în țară) și, implicit, de trafic de droguri de mare risc în modalitatea deținerii și transportului pe teritoriul național, respectiv în data de 28.11.2018, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul inculpaților C. și B., și acționând în mod coordonat, au introdus în România din Olanda și au transportat pe teritoriul național cantitatea de 125 grame cocaină, cumpărată de primul menționat cu suma de 3800 euro; în data de 23.12.2018, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului B., și acționând în mod coordonat, au introdus în România din Olanda și au transportat pe teritoriul național cantitatea de 200 grame cocaină, cumpărată de primul menționat cu suma de 5000 euro, precum și un număr de 50 comprimate MDMA, primite cu titlu gratuit; în data de 15.01.2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului B. și acționând în mod coordonat, au introdus în România din Olanda și au transportat pe teritoriul național cantitatea de 250 grame cocaină, cumpărată de primul menționat cu suma de 6250 euro; în data de 09.02.2019, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul unei persoane neidentificate, a introdus în România din Olanda și a transportat pe teritoriul național o cantitate nedeterminată de cocaină; în data de 10.03.2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului B. și acționând în mod coordonat, au introdus în România din Olanda și au transportat pe teritoriul național cantitatea de 392,45 grame cocaină, cumpărată de primul menționat cu suma de 10.000 euro, cel din urmă fiind prins în flagrant după punctul de trecere al frontierei Nădlac II. Deși, inițial, s-a reținut ca și acuzație penală că primul act material comis de inculpații A., B. și C. a fost în data de 23.11.2018, din probele puse la dispoziție de inculpatul B. a rezultat, în mod cert, că această faptă (introducerea în țară de cocaină și transportul acesteia pe teritoriul național) s-a realizat în data de 28.11.2018. Din drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus, inculpatul A., în mod direct, a vândut cocaină (2 acte materiale în cursul lunii decembrie 2018, 15.01.2019, 28.01.2019 și 18.02.2019), a oferit acest drog de mare risc (28.01.2019, 18.02.2019, 02.03.2019 și 20.03.2019), iar, în datele de 28.01.2019 și 20.03.2019, a pus la dispoziția numitei D. locuința sa în vederea consumului de cocaină, în același mod procedând și în data de 02.03.2019 cu coinculpatul E.. Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului A., astfel cum au rezultat din coroborarea probelor administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată. În privința infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc și punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului de droguri, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că inculpatul a realizat, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale care prezintă conținutul infracțiunilor analizate. La individualizarea judiciară a pedepselor în cazul inculpatului A., instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv modul de comitere a faptelor – prin constituirea unui grup infracțional, în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri, urmată de săvârșirea infracțiunilor ce constituie scopul grupului infracțional, prin introducerea în țară a unei cantități mari de droguri de mare risc și prin transportarea acestora pe teritoriul României, respectiv prin vânzarea și oferirea lor; prin conducerea unui vehicul fără a deține permis de conducere, dar și de starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite – reținând că faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, atât abstract, ilustrat de natura și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiuni, cât și concret, având în vedere cantitatea foarte mare de droguri de risc vândută sau deținută în vederea vânzării. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta are vârsta de 46 ani, nu are ocupație și este cunoscut cu multiple antecedente penale, fiind condamnat atât în România, cât și în afara țării, pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva unor valori sociale variate, a avut o conduită procesuală caracterizată prin recunoașterea săvârșirii faptelor și nu a împiedicat în nici un fel buna desfășurare a procesului penal. În condițiile în care infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., privitoare la tratamentul sancționator al acestei forme de pluralitate de infracțiuni. Constatând existența concursului de infracțiuni, instanța de fond a efectuat operațiunile juridice impuse de lege și a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora spre minim. A menționat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că inculpata I. a participat la constituirea grupului organizat, din declarațiile coinculpaților B., E., C., precum și ale martorilor H., și G. rezultând că, atunci când au consumat cocaină oferită de către inculpatul A., inculpata I. nu era de față, iar J. a susținut că inculpata I. nu avea cunoștință despre acest lucru. Prin decizia nr. 87/A din data de 01 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 900 din 11.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care a desființat-o și, în fond, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând, totodată, sporul de 6 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului ilicit de droguri, în formă continuată. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu. În baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 5 ani închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, fiind menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului de către prima instanță. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în mod corect a fost reținută situația de fapt de către instanța de fond, dându-se o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului A., cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Curtea a constatat că, în privința inculpatului A., prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, modul de comitere și anume, prin constituirea unui grup infracțional organizat, al cărui lider era, în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, urmată de săvârșirea infracțiunilor ce constituie scopul grupului infracțional, prin introducerea în țară a unei cantități foarte mari de droguri de mare risc și prin transportarea acestora pe teritoriul României, respectiv prin vânzarea și oferirea lor, prin conducerea unui vehicul fără a deține permis de conducere, precum și prin punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, ținând seama și de forma continuată a infracțiunilor, de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, de numărul mare al persoanelor implicate și de elementele de extraneitate, precum și având în vedere persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, fiind judecat în baza procedurii simplificate, aplicându-i-se dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dar care este recidivist postexecutoriu, fiind incidente dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen., având multiple antecedente penale, fiind condamnat atât în România cât și în străinătate. Totodată, Curtea a reținut că, la data de 07.01.2022, a fost depusă la dosar adresa nr. x/2021 din data de 07.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, secția de Combatere a Traficului de Droguri, prin care s-a comunicat faptul că, în privința inculpatului A., sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât, într-un dosar aflat pe rolul unității de parchet, în care inculpatul colaborează sub altă identitate, la data de 27.12.2021, au fost formulate acuzații penale in personam, iar la data de 28.12.2021, Tribunalul București, secția I penală a dispus arestarea preventivă a unei persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 32 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 342 alin. (1) C. pen. și art. 343 alin. (1) C. pen. În raport de acest aspect, Curtea a constatat că sunt întrunite, față de inculpatul A., condițiile impuse de art. 19 din Legea nr. 682/2002, acesta denunțând și facilitând identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit infracțiuni grave, în sensul cerut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, ceea ce determină reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În acest context, Curtea, observând că pedepsele aplicate de instanța de fond au fost orientate fie spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime și majorat cu jumătate, fie spre mediul acestor limite speciale, a procedat la reducerea pedepselor aplicate având în vedere și incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Împotriva deciziei penale nr. 87/A din data de 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 07.03.2022. Prin cererea formulată de inculpat a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătându-se, în esență, că instanța de control judiciar, în calea de atac a acestuia, deși a constatat incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, i-a aplicat pedepse orientate spre maximul special pentru infracțiunile ce au făcut obiectul judecății, fără a fi individualizate în raport cu cauza de atenuare reținută, ceea ce a determinat agravarea situației în propria cale de atac, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 418 C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O., precum și art. 19 din Legea nr. 682/2002. Prin încheierea din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis, în principiu, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus. Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii. În atare condiții, se observă că instanța ordinară de control judiciar, reținând ca fiind incidente față de inculpatul A. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de acesta împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o și, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia în pedepsele componente de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând sporul de 6 ani și 6 luni închisoare. În procesul de individualizare a pedepselor, a redus cuantumul pedepselor de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea, a menținut pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., chiar dacă a reținut pentru fiecare dintre aceste fapte și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără să dea, astfel, eficiență acestor prevederi legale. Analizând regimul tratamentului sancționator al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., se constată că aceste infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, de la 6 luni la 3 ani și respectiv de la 1 an la 5 ani. În cauză, fiind reținute dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, adică pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. de la 2 ani la 6 ani și 8 luni închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 4 luni la 2 ani închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare. În continuare, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/2, ca efect al cauzei de reducere a pedepsei, de la 1 an la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.; de la 2 luni la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 4 luni la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. În final, în acord cu dispozițiile art. 79 alin. (3) C. pen. limitele de pedeapsă se majorează cu 1/2 în condițiile art. 43 alin. (5) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. de la 1 an și 6 luni la 5 ani închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 3 luni la 1 an și 6 luni închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. de la 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare. Este adevărat că pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate recurentului inculpat A. pentru aceste infracțiuni nu se situează dincolo de limitele speciale, astfel cum au fost stabilite în condițiile legii, însă, întrucât instanța de prim control judiciar a fost învestită doar cu apelul inculpatului, fără să fie exercitată în cauză și o cale de atac în defavoarea acestuia, hotărârea atacată putea fi reformată numai în favoarea sa. Astfel, soluția adoptată de instanța de apel cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 335 alin. (1) C. pen., prin menținerea tratamentului sancționator aplicat de judecătorul fondului, nu era posibilă, întrucât este contrară principiului non reformatio in peius, consacrat prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., cu influență asupra limitelor de pedeapsă. Conceptul de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege include și verificarea modului în care s-a ajuns la cuantumul sancțiunilor aplicate cu ocazia judecării căii de atac exercitată exclusiv de inculpat, când în favoarea acestuia s-a reținut o cauză de reducere a pedepsei, în speță, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, motiv pentru care nu se poate menține pedeapsa la care a fost condamnat în primă instanță, întrucât în procesul de individualizare a tratamentului sancționator trebuie respectate regulile care guvernează apelul, prevăzute de art. 417 și art. 420 C. proc. pen., inclusiv principiul non reformatio in peius. De altfel, instanța de control judiciar a respectat acest principiu în ceea ce privește pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reducând cuantumul acestora ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără să ofere însă nicio explicație privind rațiunile avute în vedere când a decis să mențină pedepsele pentru restul infracțiunilor. În acest context, Înalta Curte constată că se impune restabilirea caracterului legal al tratamentului sancționator pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 335 alin. (1) C. pen., dar, având în vedere limitele în care poate proceda la judecarea cauzei în cadrul căii extraordinare de atac și soluțiile pe care le poate pronunța, urmează să dispună rejudecarea de către instanța ordinară de control judiciar a apelului declarat de inculpat numai cu privire la aspectele de nelegalitate ce vizează încălcarea principiului non reformatio in peius, cu consecința aplicării unor pedepse legal individualizate faptelor anterior menționate. Fiind aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea implică chestiuni de evaluare și apreciere în concret a criteriilor de individualizare a tratamentului sancționator, proces care intră în atributul exclusiv al instanței de apel, astfel că se va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a fi stabilite pedepse legale în raport cu limitele arătate în dezvoltările ce preced, pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 335 alin. (1) C. pen. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 01.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Va casa, în parte, decizia penală recurată numai în ceea ce privește pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002; art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, și, rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului ilicit de droguri, în formă continuată prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare. Va dispune rejudecarea de către Curtea de Apel București sub aspectul stabilirii pedepselor pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002; art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Va deduce reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 03.04.2019 la 01.02.2022 și perioada deja executată de la data de 02.02.2022 la zi. Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2435 din 01.02.2022 emis de Tribunalul București și va dispune emiterea unui nou mandat. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.