ÎCCJ, Secția penală, decizia din 10.12.2025 — Prin sentința penală nr. 297 pronunțată în data de 26.06.2024 de către Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2021 (astfel cum a fost îndreptată prin…

Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 297 pronunțată în data de 26.06.2024 de către Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2021 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din 02.08.2024 și 10.09.2025), cu privire la inculpații A. și B., s-au dispus următoarele: A. 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen., a art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, a fost condamnat inculpatul A., recidivist, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. 2. În baza art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din cealaltă pedeapsă(cea de 3 ani) - respectiv de 1 an, rezultând o pedeapsă de 9(nouă) ani închisoare și 5(cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. De asemenea s-a dispus ca pedeapsa principală se va executa în regim de detenție conform art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului A. durata reținerii de la 27.04.2021 la 28.04.2021, a arestului preventiv din 28.04.2021-11.11.2022, inclusiv. B. 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din cealaltă pedeapsă(cea de 2 ani)-respectiv de 8 luni, rezultând o pedeapsa de 5(cinci) ani și 8(opt) luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. De asemenea, s-a dispus ca pedeapsa principală se va executa în regim de detenție conform art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni ani închisoare, aplicată inculpatului B. durata reținerii de la 27.04.2021 la 28.04.2021, a arestului preventiv din 28.04.2021-11.11.2022, inclusiv. Împotriva sentinței penale nr. 297 pronunțată în data de 26.06.2024 de către Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2021, au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Constanța și inculpații B. și A.. Prin decizia penală nr. 589/P din data de 23 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen.., au fost admise apelurile declarate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații A., B. împotriva sentinței penale nr. 297 pronunțată în data de 26.06.2024 în dosarul penal nr. x/2021 al Tribunalului Constanța, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțate în data de 02.08.2024, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în urma rejudecării, cu privire la aceștia, s-au dispus următoarele: În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen.. rap. la art. 255 C. proc. pen..

s-a dispus restituirea către inculpatul B. a autoturismului marca x, înmatriculat sub nr. HH-AG975, față de care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 509/D/P/2020 din data de 04.05.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Constanța. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 250 2 C. proc. pen.., art. 249 C. proc. pen.. și art. 250 1 C. proc. pen.., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 509/D/P/2020 din data de 21.05.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Serviciul Teritorial Constanța, prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul intravilan situat în mun.

Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x; cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x;cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x și cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x, aparținând inculpatului B.. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen..

rap. la art. 250 2 C. proc. pen.. rap. la art. 249 C. proc. pen.. rap. la art. 250 1 C. proc. pen.., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 509/D/P/2020 din data de 21.05.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție-DIICOT-Serviciul Teritorial Constanța, prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul intravilan situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x; cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x;cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun.

Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x și cotei de 1/2 din terenul intravilan, situat în mun. Constanța, tarla x, parcela A592/5, lot x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x, aparținând numitei C. soția inculpatului A.. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. în referire la art. 112 1 C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă a imobilului situat în mun.

Constanța, str. x, jud. Constanța, în suprafață de 340 mp, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x achiziționat de inculpatul B. în data de 17.01.2019, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.01.2019 de BNP D.; a terenului situat în oraș Eforie Nord, str. x, lot x, jud. Constanța, în suprafață de 250 mp, înscris în Cartea Funciară a localității Eforie, nr. x, achiziționat de inculpatul B. în data de 17.01.2019, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.01.2019 de BNP D., dar și a imobilului situat în mun.

Constanța, str. x, jud. Constanța, înscris în Cartea Funciară a localității Constanța nr. x, achiziționat de inculpatul B. în data de 29.07.2020, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.07.2020 de BNP E., aparținând inculpatului B.. S-au înlăturat dispozițiile contrare prezentei decizii din hotărârea apelată și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale primei instanțe. În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă, printre alții, față de inculpații A. și B., la data pronunțării prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 589/P din data de 23 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat recurs în casație inculpații A. și B.. I. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen. Ø Din prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a apreciat ca în prezenta cauza nu se realizează o corespondență deplină între situația de fapt și configurarea legală a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și, respectiv, condamnarea acestuia, întrucât faptele ce au fost reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Ø În ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. s-a susținut că deși la dosarul există înscrisuri din care rezultă că inculpatul a formulat un denunț care s-a și concretizat prin trimiterea în judecată a unei persoane, instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, sens în care pedepsele aplicate acesteia apar ca a fi nelegale. Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea cererii de recurs în casație astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate și dispunerea, în principal, uneo soluții de achitare a acestuia și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

II. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., inculpatul a susținut că deși la dosarul instanței de apel se află un înscris din care rezultă ca acesta a formulat un denunț care s-a și concretizat prin trimiterea în judecată a unei persoane, curtea de apel, în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, sens în care pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond apar ca a fi nelegale.

În acest sens s-a precizat că prin sentința apelată i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de construire de grup și 5 ani și 8 luni sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc iar după reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/2, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, ulterior, cu 1/3 ca urmare a procedurii simplificate care i-a fost încuviințată acestuia, limitele maxime de pedeapsă ar fi devenit 4 ani sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și 1 an și 8 luni pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat. Concluzionând inculpatul a solicitat admiterea cererii de recurs in casație astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacati și trimiterea cauzie spre rejudecare instanței de apel, intrucat acestuia i-au fost aplicate pedeapse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

· Totodată, în temeiul art. 441 C. proc. pen.., inculpații B. și A. au solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea prezentei cereri de recurs în casație. Prin încheierea din data de 29 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 589/P din data de 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - sectia Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2021, doar din prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație Completului nr. 1 și s-a stabilit termen de judecată, în ședință publică, la data de 10 decembrie 2025, cu citarea recurenților inculpați și asigurarea apărării. Totodată s-au respins cererile formulate de inculpații B. și A. privind suspendarea executării hotărârii atacate. **** Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 589/P din data de 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - sectia Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că acesta sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc.

pen.., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc.

pen. Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată. Concluzia este aceeași nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci și a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecințe în planul tratamentului sancționator. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen.., se observă că acesta este incident dacă " s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind individualizarea pedepsei sau greșita încadrare juridică a faptelor. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a relevat în mod constant faptul că legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a nereținerii unei cauze legale de reducere a pedepsei, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Evaluând prezenta cale de atac, în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. acesta reprezentând, în concret manifestările de voință ale inculpaților B. și A. intervenite pe parcursul procesului penal, orientate spre obținerea unui tratament sancționator mai blând, manifestări al căror conținut obiectiv nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casație, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reținute prin hotărârea pronunțată de instanța de apel, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoașterii acestuia direct pe calea recursului în casație.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că motivele de critică formulate de recurenții inculpații B. și A., din prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. vizează faptul că, deși, aceștia au formulat denunțuri care s-au și concretizat prin trimiterea în judecată a unor persoane, curtea de apel, în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, sens în care pedepsele aplicate acestora apar ca fiind nelegale. Înalta Curte apreciază că aceste motive de critică nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege" iar conform art. 2 lit. h) din aceeași lege, "infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid și infracțiuni contra umanității și infracțiuni de război, infracțiunile contra securității naționale, terorism, omor, infracțiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 10 ani". Acest text de lege, declarat parțial neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (publicată în M. Of., Partea I,

nr. 185 din 18.03.2015) instituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă, care are efect direct asupra procesului judiciar de individualizare a pedepsei. Statuând asupra instituției juridice prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că aceasta are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, reținerea acesteia fiind condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de textul legal indicat supra, respectiv calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta, stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor de reducere a pedeapsei precum și tipul infracțiunii denunțate.

În consecință, reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 constituie o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile indicate de legiuitor în mod expres. Raportat la această constatare, Înalta Curte notează că, prin prezentul demers judiciar, recurenții inculpați B. și A. nu urmăresc să supună cenzurii instanței de recurs în casație legalitatea pedepselor ce le-au fost aplicate, cu titlu definitiv, în cauză, prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuși conținutului acestor aspecte factuale și a interpretării date lor, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Sub acest aspect se impune a se observa că, instanța de apel a cenzurat în mod explicit criticile recurenților inculpați referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, concluzionând că: · Referitor la inculpatul B. prin adresa nr. x/2023 din data de 14.01.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dosar Curtea de Apel Constanța. s-a comunicat faptul că, urmare a denunțului formulat de inculpatul B., s-a format dosarul penal x/2023, dosarul fiind trimis împreună cu rechizitoriul Judecătoriei Constanța, în cauză fiind trimis în judecată un inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006…

Având în vedere faptul că infracțiunea de contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este prevăzută de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, așadar sub limita minimă de 10 ani prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 în referire la art. 2 alin. (1) lit. h) din legea 682/2002, Curtea constată că față de inculpatul B. nu poti fi reținute dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002, cu consecința reducerii limitelor de pedepasă și a redozării pedepselor aplicate acestuia." · Din adresa nr. x/2024 din data de 09.12.2024 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, dosar Curte de Apel s-a arătat că inculpatul A. a formulat un denunț cu privire la săvârșirea de către numitul F., polițist, a infracțiunii de luare de mită, s-a constituit dosarul penal nr. x/2024, însă cel care a facilitat tragerea la răspundere penală, respectiv probarea infracțiunii de corupție este numitul G., finul inculpatului A. care a dat declarații cuprinzătoare despre faptele de corupție, având chiar calitatea de colaborator cu identitate reală în cauză.

Deși nu s-a mai solicitat de către apărare reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nici prin concluziile scrise, nici prin motivele orale, cu ocazia dezbaterilor în apel, Curtea din oficiu, urmează a constata că nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege, nefiind îndeplinite condițiile cumulative privind persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune, iar în cursul judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) din aceeași lege, deoarece inculpatul A. doar a denunțat comiterea uneia dointre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h), însă nu acesta a fost cel care a facilitat tragerea la răspundere penală, ci o altă persoană." Or, dacă argumentația asupra acestei chestiuni, reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei, constituie un aspect nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanței de apel, anterior indicate, sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăți, nu legalitatea pedepsei aplicate recurenților, prin raportare la datele particulare ale speței, ci înseși datele în discuție, ceea ce excede scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 și 447 C. proc. pen. Cu alte cuvinte, Înalta Curte reține că, motivul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză.

Or, atâta timp cât instanța de apel nu a reținut, în favoarea inculpaților, această cauză legală de reducere a pedepsei, iar dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..

sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancțiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la normele de drept relevante pentru tratamentul sancționator a căror aplicabilitate a fost deja stabilită, reanalizarea fundamentului faptic care a condus organele judiciare la adoptarea respectivei soluții este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate: - recurentului inculpat A. de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen., a art. 5 C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen. precum și pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., - recurentului inculpat B. de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen., de de 2 ani închisoare de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen.

precum și pedeapsă rezultantă de 5(cinci) ani și 8(opt) luni închisoare ani închisoare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se situează în limite legale în raport cu încadrarea juridică reținută cu caracter definitiv de către instanțele care au evaluat fondul cauzei. Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 589/P din data de 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - sectia Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2021. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc.

pen.. va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A., în cuantum de câte 190 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 589/P din data de 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - sectia Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2021. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A., în cuantum de câte 190 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.