ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 26.01.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019, s-au dispus, printre altele, următoarele:

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul de 12 ani al celorlalte pedepse - respectiv 4 ani, rezultând pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executarii pedepsei principale.

Pedeapsa principală se va executa în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei A. durata arestării preventive de la 23.01.2019 la 30.10.2019, a arestului la domiciliu de la 30.10.2019 la 07.02.2020, inclusiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpata A., la eliberarea din penitenciar a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Prin decizia penală nr. 479/P din data de 17.04.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat, printre alții, de inculpata A., a desființat în parte sentința penală nr. 32 de la data de 26.01.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019 și rejudecând:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei A..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a încetat procesul penal cu privire la inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen., ca efect al prescripției răspunderii penale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat sporul de o treime din totalul de 10 ani închisoare al celorlalte pedepse - respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel încât inculpata A. va executa pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17.04.2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta-inculpată A. a declarat recurs în casație, în termenul legal.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpata a apreciat ca este incident motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", precizând că solicită înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv greșita nereținere a incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A arătat că, aplicând greșit legea, respectiv ignorând aplicabilitatea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanța de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, în afara limitelor legale, depășind maximul permis de lege.

A solicitat instanței să observe că se află printre persoanele care erau îndreptățite să formuleze denunț, că denunțul a fost valorificat prin identificarea, trimiterea în judecată și ulterior condamnarea unei persoane care a săvârșit o infracțiune gravă, că nu existau indicii referitoare la persoana denunțată anterior formulării denunțului de către recurentă, iar acest denunț a fost valorificat în urma informațiilor furnizate de către inculpată.

La data de 18.07.2025, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul având ca obiect cererile de recurs în casație formulate, printre alții, de inculpata A..

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 06.11.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17.04.2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 6.

S-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 18.12.2025, cu citarea recurentei A..

La termenul de judecată din data de 18.12.2025, cauza a rămas în pronunțare.

******

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de instanțele de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel. Astfel, prin Decizia nr. 55/RC/2015, Înalta Curte a reținut că noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, prevăzută de art. 187 C. pen., este diferită de noțiunea de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. În cazul art. 187 C. pen., prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa din textul de lege ce incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. C. proc. pen. folosește o terminologie diferită, pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, care permite interpretarea noțiunii diferit față de explicația dată de art. 187 C. pen., respectiv cu luarea în considerare a cauzelor de majorare sau de reducere a pedepei".

În considerentele Deciziei 3/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu referire la cauza de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor s-a arătat că "(…) Instituția reglementată de norma supusă interpretării are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă. Categoria cerințelor ce țin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracțiune, a unui denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și, pe de altă parte, facilitarea, de către același martor denunțător, a identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate. Ambele cerințe au caracter cumulativ, simplul denunț formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecția martorilor, republicată. (…)"

Considerentele Deciziei nr. 3/28 februarie 2018 relevă astfel natura juridică de cauză de reducere a pedepsei a instituției reglementate de art. 19 din Legea 682/2002 privind protecția martorilor, republicată și cantonează aplicarea acesteia la sfera procesului de individualizare a pedepsei, subliniind dependența aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002, de existența unui proces penal, care are ca obiect fapta sau faptele comise de beneficiarul cauzei de reducere a pedepsei.

Înalta Curte, reținând că individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv din perspectiva determinării limitelor prevăzute de lege pentru aceasta, constituie o chestiune intrinsecă fondului cauzei, subliniază în același timp că, aplicarea și respectiv, neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002 referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, ca urmare a formulării unui denunț care a avut drept urmare facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave reprezintă, indiscutabil, un aspect ce se circumscrie legalității pedepsei, influențând în mod direct limitele acesteia în cauza dedusă judecății. Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a făcut aplicarea acestei cauze speciale de reducere a pedepsei face parte din sfera examenului de legalitate pe care instanța supremă este îndrituită să-l efectueze, în baza cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Ca urmare a examinării modului în care instanța de apel a soluționat acest aspect referitor la aplicarea cauzei speciale de reducere a pedepsei, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-a făcut o aplicare greșită a legii, reținându-se în mod nelegal că nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002 privind protecția martorilor.

Copia rechizitoriului nr. x august 2024 emis de DIICOT Serviciul Teritorial Constanța confirmă susținerile recurentei A., în sensul că, urmare a denunțului formulat de aceasta a fost identificat și tras la răspundere penală numitul B. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Din cuprinsul acestuia rezultă succesiunea actelor procesuale din cursul urmăririi penale ce s-a desfășurat împotriva numitului B., după cum urmează:

La data de 25.06.2020 inculpata A. a formulat un denunț față de numitul C., solicitând efectuarea de cercetări față de acesta pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. În cuprinsul denunțului s-a arătat că numitul C. folosește profilul de D. "C." și comercializează cannabis pentru suma de 60 RON/gram și alte substanțe sub formă de praf alb pentru prizat pentru suma de 150 RON/gram, pe raza municipiului Constanța. A mai arătat că pentru că a lua legătura cu clienții C. folosește sistemele de comunicare D., E. și F. și utilizează numărul de telefon x, vine la întâlnire cu clienții însoțit de 2-3 persoane și utilizează un autoturism G. model vechi de culoare roșie.

Denunțul a fost înregistrat la DIICOT sun numărul de dosar x/2020

Prin ordonanța nr. 353/D/P/2020 din 26.06.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000.

În aceeași zi, 26.06.2020, au fost solicitate de DIICOT și încuviințate de Tribunalul Constanța măsuri de supraveghere tehnică, inclusiv interceptarea convorbirilor efectuate de inculpat de la numărul de telefon indicat de inculpata A., ca urmare a măsurilor de supraveghere tehnică fiind descoperite probe privind implicarea inculpatului B. în traficul de droguri, astfel cum acestea sunt redate în cuprinsul rechizitoriului.

Ca urmare a acestor interceptări, la data de 30.06.2020 au fost autorizați doi investigatori sub acoperire și un colaborator cu identitate protejată, care au efectuat cumpărări autorizate de la persoana denunțată.

Numitul B. a fost trimis în judecată și a fost condamnat pentru infracțiunea denunțată, aceea de trafic de droguri, prin sentința penală nr. 274/30.04.2025 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060/2025 a Curții de Apel Constanța.

Instanța de apel a reținut că în ceea ce o privește pe inculpata A., potrivit referatului D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanța nr. 1726/II/2/2024 din data de 13.01.2025 reiese că, în cauză, aceasta a formulat un denunț sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, față de numitul "C.", identificat ulterior ca fiind inculpatul B., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din 12.07.2024 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și, respectiv, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 483 ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., inculpata nefacilitând însă identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate. În același timp s-a reținut că nu poate fi admis ca beneficiul cauzei de reducere a pedepsei să fie aplicat în cazul în care identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate sunt rezultatul exclusiv al activității de cercetare a organelor judiciare.

Înalta Curte constată așadar că instanța de apel s-a limitat în a arăta că inculpata A. nu a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate, însă nu a argumentat sub nicio formă această concluzie, preluând propria apreciere a organului de urmărire penală, în sensul că nu sunt întrunite condițiile legale pentru valorificarea denunțului formulat.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă însă cu evidență că sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă cu jumătate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Singurul act de sesizare în dosarul nr. x/2020 al DIICOT Constanța, în care s-a efectuat urmărirea penală față de B. a fost denunțul inculpatei A., iar ca urmare a sesizării acesteia în care a descris date concrete despre identitatea inculpatului și despre modul de operare, acesta a fost identificat și în final, tras la răspundere penală, încă de a doua zi după formularea denunțului fiind puse în aplicare măsuri de supraveghere tehnică care au contribuit la dovedirea faptelor acestuia.

Potrivit art. 19 din Legea 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 79/2021, Înalta Curte - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, "aplicarea beneficiului dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală, este condiționată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător, condiție necesară, dar nu suficientă, instanța urmând a evalua întrunirea cumulativă a condițiilor de aplicare a textului."

A reținut că sintagma "facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane", din cuprinsul normei evaluate are sensul de înlesnește, favorizează, ușurează demersul organului judiciar, fără însă a translata sarcina probei acțiunii penale de la acesta la denunțător și că, legiuitorul nu stabilește o obligație de rezultat în sarcina denunțătorului, aceea de a indica probe relevante ori suficiente, părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe, însă sarcina probei aparține, în ceea ce privește acțiunea penală, în principal, procurorului.

Or, inculpata reurentă A. a indicat organelor de urmărire penală toate datele necesare și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului B., în sensul deciziei mai sus menționate.

Înalta Curte reține astfel că în cauză erau incidente dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002, fiind întrunite condițiile prescrise de legiuitor, astfel încât, fiind vorba despre o cauză obligatorie de reducere a limitelor de pedeapsă, instanța de apel a comis o eroare în aplicarea legii cu privire la stabilirea acestor limite. Ca urmare a neaplicării dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002, instanța de apel a stabilit alte limite de pedeapsă decât cele legale, cu consecința aplicării unei pedepse nelegale.

Având în vedere aspectele mai sus menționate și reținând că individualizarea pedepsei nu se poate face de instanța de casație, Înalta Curte, în baza art. 438 pct. 12 C. proc. pen.. și art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Va casa în parte, decizia penală atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpată. Întrucât decizia recurată vizează mai mulți inculpați, vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei care nu contravin prezentei.

Având în vedere anularea deciziei ce a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei, va dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenta inculpată în baza deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Până la rejudecarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 448 alin. (4) C. proc. pen.., care permit ca în caz de casare cu trimitere să fie luată o măsură preventivă, Înalta Curte apreciază că față de inculpata A. se impune luarea măsurii arestării preventive, în baza art. 223 alin. (2) C. proc. pen.. Constată că în cauză se mențin indiciile temeinice ale comiterii faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, fapte de o gravitate deosebită care fac parte dintre cele prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen.. și că, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpata provine, a împrejurărilor privitoare la persoana acesteia, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În baza art. 230 C. proc. pen., va dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpată.

Dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenta inculpată în baza deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 448 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., dispune arestarea preventivă a inculpatei A.

În baza art. 230 C. proc. pen., dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei A..

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2025.