ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 858/A din data de 23 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - DIICOT împotriva Sentinței penale nr. 804/30.06.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, a desființat în parte sentința penală și, în fond rejudecând, în temeiul art. 26 raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen. 2009, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În temeiul art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. 1968 pe durată de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. 1968 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. 1968.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv și s-a aflat în executarea pedepsei de 8 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), de la data de 14.07.2003, până la data de 10.07.2007.

A constatat că inculpatul a fost liberat condiționat, din executarea pedepsei de 8 ani închisoarea (aplicată prin Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), la data de 10.07.2007, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1464 zile închisoare.

A constatat executată pedeapsa principală.

A constatat executată pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că prin Sentința penală nr. 804/30.06.2021, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 2009.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968, raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. din 2009.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968, raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. din 2009.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv și s-a aflat în executarea pedepsei de 8 ani închisoarea (aplicată prin Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), de la data de 14.07.2003, până la data de 10.07.2007.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 25.09.2003, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, în Dosarul nr. x/2003, s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 75 lit. a) din C. pen., trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 75 lit. a) din C. pen. și inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței, în esență, că, în perioada 2001 - 2002, inculpatul A. a aderat și sprijinit activitatea organizației infracționale de narcotrafic condusă de inculpatul B., contribuind la activitățile de ambalare, încărcare a drogurilor în vederea transportării în țări ale Europei de Vest, precum și la manipularea drogurilor pe teritoriul României.

Prin Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 din C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) din C. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 lit. c) din C. pen. și art. 13 din C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Prin aceeași sentință s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 75 lit. a) din C. pen.

Inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare în perioada 14.07.2003, până la data de 10.07.2007, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1464 zile închisoare.

La data de 28.10.2019, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 465 din C. proc. pen., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. de Dosar nr. x/2019, iar prin Decizia penală nr. 417/27.05.2020, a fost admisă cererea de revizuire, a fost desființată, în parte, numai cu privire la revizuentul A., Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2003, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul București, secția I penală, numai cu privire la revizuentul A.

În motivarea soluției de admitere a cererii de revizuire s-a reținut că, prin Hotărârea din data de 23.07.2019, pronunțată în cauza Tău împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procesul penal finalizat cu pronunțarea Sentinței penale nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2003, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care revizuentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, a devenit inechitabil, în ansamblul său, prin admiterea ca probă a declarației date în faza de urmărire penală de martorul absent F.D., în lipsa unui motiv întemeiat pentru care martorul să nu se înfățișeze în fața instanței și date fiind insuficiența probelor suplimentare în defavoarea inculpatului și a garanțiilor procedurale care să contrabalanseze absența martorului din faza de judecată a procesului (parag. 67). Prin urmare, Curtea a reținut că dreptul la un proces echitabil al revizuentului, reglementat de art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a fost încălcat. În consecință, tribunalul a constatat că revizuentul a suferit o condamnare la pedeapsa închisorii, în urma unui proces penal al cărui caracter inechitabil a fost constatat în mod definitiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în prezent pedeapsa aplicată fiind considerată executată, ca urmare a împlinirii duratei acesteia, în condițiile dispozițiilor art. 61 din C. pen. din 1968. Prin urmare, consecințele grave ale încălcării dreptului la un proces echitabil al revizuentului nu au încetat să se producă, acesta fiind condamnat definitiv și ulterior privat de libertate, la finalul unei proceduri judiciare viciate prin încălcarea dreptului reglementat de art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din Convenție, astfel că unicul remediu îl constituie revizuirea hotărârii pronunțate în privința acestuia.

În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală sub nr. de Dosar nr. x/2020

La solicitarea inculpatului și a procurorului, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului, declarația martorului C., declarația martorului cu identitate protejată D. De asemenea, s-a constatat imposibilitatea administrării probelor cu declarațiile martorilor E., F., G.

Prin încheierea din data de 14.04.2021 a fost respinsă, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu declarația martorului H., a cărei administrarea a fost solicitată de inculpatul A.

Prin aceeași încheiere s-a dispus, în temeiul art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 2009, art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. din 2009 și art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. din 2009, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1968.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., care consacră principiul prezumției de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă; după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Conform prevederilor art. 103 alin. (2) din C. proc. pen. care constituie un corolar prezumției de nevinovăție, în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate; condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauză, coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, în actualul ciclu procesual, cu privire la faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A., tribunalul a reținut că acestea nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Astfel, tribunalul a constatat că mijloacele de probă pe care s-a întemeiat acuzația formulată împotriva inculpatului A. sunt reprezentate de declarațiile coinculpatului E., persoană ce nu a putut fi reaudiată în prezenta cauză, de declarațiile martorului C., reaudiat în cursul prezentei proceduri la data de 28.10.2020 și de declarația martorului cu identitate protejată D., reaudiat în etapa cercetării judecătorești, în prezenta cauză, la data de 17.02.2021.

În ceea ce privește declarația coinculpatului E., dată în cursul urmăririi penale, la data de 27.05.2003, instanța a reținut că acesta a arătat, cu privire la implicarea inculpatului A. în activitățile grupării infracționale specializate în efectuarea de operațiuni de trafic de droguri, că, la fiecare transport de droguri efectuat de B., coordonatorul grupării infracționale, în cursul anului 2001, acesta era ajutat de inculpatul A. De asemenea, în declarația de inculpat E. a arătat că inculpatul A. l-a ajutat și pe el la ambalarea drogurilor. Totodată, E. a mai menționat că, după ce s-a despărțit de gruparea infracțională, la el au rămas 5 kg de heroină, de la ultimul transport pentru I. (colaboratorul lui B.), astfel că l-a contactat pe A. și i-a dat heroina pentru B., acesta din urmă preluând drogurile fără a plăti datoria restantă de 42000 DM.

Fiind confruntat cu inculpatul A., în cursul urmăririi penale, martorul C. a declarat că a aflat de la E. că inculpatul A. se ocupă de ambalarea și disimularea drogurilor traficate de membrii grupării B., însă nu l-a văzut niciodată pe inculpat efectuând astfel de operațiuni. Martorul a mai precizat că a aflat aceste aspecte de la E. în cursul anului 2001, arătând, totodată, că în același an s-a deplasat la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, ocazie cu care a ridicat de la inculpatul A. un aparat de sudat folie, precum și folia care fusese folosită la ambalarea și disimularea drogurilor.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 28.10.2020, martorul a reiterat faptul că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul A. ambalând droguri, menționând că tot ceea ce a declarat cu privire la implicarea inculpatului A. în activitățile de trafic de droguri cunoaște de la E. De asemenea, martorul a precizat că a efectuat mai multe transporturi cu E. din Germania, iar cu ocazia unuia dintre aceste transporturi a adus folie și ambalaj pe care le-a predat la casa inculpatului A., împreună cu un aparat de sigilat folie, folia fiind cumpărată de E. din Germania pentru a o folosi la fabrica de produse farmaceutice pe care o avea. Martorul a arătat că numitul E. i-a povestit că folia și aparatul au fost folosite pentru ambalarea drogurilor.

Martorul cu identitate protejată D. a fost audiat în faza de urmărire penală, la data de 19.06.2003, declarând, cu privire la inculpatul A., că, pe parcursul colaborării dintre E. și B., anumite transporturi de droguri plecau de la locuințele lui A., din Cluj, și dr. H., din Sebeș, în locuințele acestora fiind ambalate pachete cu heroină, cei doi ajutând la împachetarea drogurilor și ascunderea acestora în mașinile ce le transportau în Europa de Vest.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 17.02.2021, martorul cu identitate protejată D. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul A., nu își amintește nimic concret despre implicarea acestuia în presupusa activitate infracțională de care este acuzat, însă susține în integralitate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată în primul ciclu procesual. De asemenea, martorul a arătat că E. și inculpatul A. erau o echipă și se ocupau împreună de trafic de droguri, însă nu a putut preciza care era rolul inculpatului A. în circuitul acestor droguri sau dacă inculpatul se ocupa de ambalarea drogurilor.

Fiind audiat, la termenul de judecată din data de 24.06.2020, inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a avut niciun amestec în traficul de droguri ce a făcut obiectul dosarului în care a fost inițial condamnat, nu îl cunoștea pe B., iar pe E. l-a cunoscut în urmă cu 30 ani. De asemenea, a menționat că nu cunoștea că vehiculele de la firma de produse farmaceutice a lui E. transportau heroină.

Tribunalul a constatat, analizând coroborat elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă anterior expuse, că acestea nu confirmă situația de fapt expusă în rechizitoriu cu privire la inculpatul J.

Astfel, s-a reținut că susținerile numitului E., din cuprinsul declarației date în calitate de inculpat, în faza de urmărire penală, nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, decât în măsura în care se coroborează în mod semnificativ cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, având în vedere, în special, calitatea în care acesta a fost audiat în cursul urmăririi penale și împrejurarea că, potrivit dispozițiilor procesual penale, inculpatul audiat în această calitate beneficia de dreptul de a nu se autoincrimina, declarația luată în această calitate nefiind precedată de depunerea unui jurământ, ca în cazul audierii martorului. Mai mult, numitul E. nu a putut fi audiat în calitate de martor, în cursul cercetării judecătorești efectuate în prezenta cauză, acesta nefiind găsit la niciuna dintre adresele cunoscute, astfel că, prin încheierea din data de 20.10.2021, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., constatându-se imposibilitatea audierii sale.

Analizând, în acest cadru, declarațiile numitului E., tribunalul a reținut că împrejurările relatate de acesta, cu privire la pretinsa implicare a inculpatului A. în activitățile de trafic de droguri, nu sunt susținute de nicio altă probă administrată în cauză. Astfel, martorul C., ale cărui declarații par a confirma susținerile numitului E., a menționat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, că tot ceea ce cunoaște despre implicarea inculpatului A. în traficul de droguri a aflat de la E.; prin urmare, s-a apreciat că declarațiile acestui martor, cu privire la elementele esențiale ale acuzației aduse inculpatului A., nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, nefiind relevante, în condițiile în care martorul nu a luat cunoștință în mod direct de aspectele relatate, ci le-a aflat de la unul dintre coinculpații din cauză. Totodată, s-a mai arătat că, susținerile martorului, cu privire la faptul că, în cursul anului 2001, s-a deplasat la imobilul din Cluj-Napoca, ocazie cu care a ridicat de la inculpatul A. un aparat de sudat folie, precum și folia care fusese folosită la ambalarea și disimularea drogurilor, aspecte pe care acesta le-a cunoscut în mod direct, nu sunt suficiente pentru a susține acuzația formulată împotriva inculpatului A., în contextul în care martorul nu are cunoștință despre modul în care respectivele obiecte au fost folosite efectiv, chiar martorul declarând, în cursul cercetării judecătorești, că folia fusese cumpărată de E. din Germania pentru a o folosi la fabrica de produse farmaceutice pe care o avea.

Mai mult, tribunalul a apreciat că declarațiile martorului nu sunt credibile, în raport de contradicțiile existente între aspectele relatate în diferitele faze procesuale. Astfel, în faza de urmărire penală acesta a relatat că în același an (2001) s-a deplasat la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, ocazie cu care a ridicat de la inculpatul A. un aparat de sudat folie, precum și folia care fusese folosită la ambalarea și disimularea drogurilor, iar în cursul cercetării judecătorești acesta a menționat că a efectuat mai multe transporturi cu E. din Germania, iar cu ocazia unuia dintre aceste transporturi a adus folie și ambalaj pe care le-a predat la casa inculpatului A., împreună cu un aparat de sigilat folie, folia fiind cumpărată de E. din Germania pentru a o folosi la fabrica de produse farmaceutice pe care o avea.

În ceea ce privește declarația dată de martorul cu identitate protejată D., în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că aspectele relatate de acest martor sunt, de asemenea, insuficiente pentru a contura, împreună cu declarațiile inculpatului E., situația de fapt reținută prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A. Astfel, martorul a declarat că nu își amintește nimic concret despre implicarea inculpatului A. în presupusa activitate infracțională de care este acuzat, însă susține în integralitate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată în primul ciclu procesual; de asemenea, martorul a arătat că E. și inculpatul A. erau o echipă și se ocupau împreună de trafic de droguri, însă nu a putut preciza care era rolul inculpatului A. în circuitul acestor droguri sau dacă inculpatul se ocupa de ambalarea drogurilor. În aceste condiții, tribunalul a reținut că aspectele relatate de martor nu pot fi apreciate ca relevante, în condițiile în care acesta a făcut trimitere la declarația dată în faza de urmărire penală, fără a putea răspunde, în concret, la întrebările ce i-au fost adresate pe parcursul audierii și relatând, în schimb, doar aspecte de ordin general: E. și inculpatul A. se ocupau împreună de trafic de droguri.

De altfel, în ceea ce privește valoarea probatorie a mijloacelor de probă pe baza cărora se poate stabili vinovăția inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul a reținut că, potrivit art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. Astfel, în condițiile în care mijloacele de probă esențiale, în privința tuturor faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, sunt declarațiile martorului cu identitate protejată, singurele care ar veni să confirme, într-o anumită măsură, susținerile coinculpatului E., instanța a apreciat că acestea nu sunt apte să lămurească situația de fapt sub aspectele sale esențiale (modalitatea de săvârșire de către inculpat a faptelor, gradul de implicare a acestuia în presupusa activitate infracțională, locul săvârșirii actelor de autorat sau complicitate) și să servească aflării adevărului în cauză.

Sub aspectul inaptitudinii mijloacelor de probă analizate de a susține acuzația, relevant este, în opinia tribunalului, inclusiv faptul că numitul E. descrie activitatea inculpatului A. ca fiind circumscrisă traficului de droguri, efectuat în calitate de autor ("la fiecare transport de droguri efectuat de B., coordonatorul grupării infracționale, în cursul anului 2001, acesta era ajutat de inculpatul A."), iar martorul cu identitate protejată a arătat, în declarația dată în faza de urmărire penală, că "pe parcursul colaborării dintre E. și B., anumite transporturi de droguri plecau de la locuințele lui A., din Cluj, și dr. H., din Sebeș, în locuințele acestora fiind ambalate pachete cu heroină, cei doi ajutând la împachetarea drogurilor și ascunderea acestora în mașinile ce le transportau în Europa de Vest", acțiuni care s-ar circumscrie, în măsura în care ar fi dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, unor acte de complicitate la trafic de droguri. Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că nici în privința pretinselor acte de complicitate la trafic de droguri probatoriul administrat nu este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție, în condițiile în care declarația dată de martorul cu identitate protejată, în faza de judecată, nu cuprinde aspecte relevante referitoare la acțiunile inculpatului A., acest martor menționând că nu își amintește nimic concret despre implicarea acestuia în presupusa activitate infracțională de care este acuzat, însă susține în integralitate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală; mai mult, nu a putut preciza care era rolul inculpatului A. în circuitul acestor droguri sau dacă inculpatul se ocupa de ambalarea drogurilor.

În ceea ce privește relevanța declarației date de martorul cu identitate protejată în cursul urmăririi penale, tribunalul a avut în vedere, în afara dispozițiilor art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., anterior menționate, și aspectele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din data de 23.07.2019, pronunțată în cauza Tău împotriva României, referitoare la declarațiile acestui martor, instanța europeană arătând că acesta a dat declarații în defavoarea reclamantului doar în faza de urmărire penală; la audierea sa în fața instanței de fond, aceasta a făcut referire doar la activitatea infracțională desfășurată de celălalt inculpat; deși aceasta nu a făcut nicio declarație în care să îl implice pe reclamant în traficul de droguri, nici judecătorul, nici procurorul nu i-au pus întrebări suplimentare pentru a clarifica rolul reclamantului în infracțiuni (parag. 63). Astfel, nici în prezentul ciclu procesual situația reținută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu s-a modificat în mod semnificativ, în condițiile în care, fiind audiat în faza de judecată, martorul cu identitate protejată D. a făcut în permanență trimitere la declarația dată în cursul urmăririi penale și nu a putut relata nici un aspect relevant cu privire la implicarea inculpatului în pretinsa activitate infracțională, iar la întrebările ce i-au fost adresate nu a putut răspunde.

Concluzionând, tribunalul a reținut că declarația coinculpatului E., a cărei valoare probatorie este condiționată, nu se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate, în condițiile în care inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, martorul C. a relatat aspecte contradictorii sau împrejurări pe care le cunoaște de la coinculpatul E., iar declarațiile martorului cu identitate protejată D. nu pot fi determinante în susținerea unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei, cu atât mai mult cu cât, fiind audiat în condiții de contradictorialitate, în faza de judecată, martorul a făcut trimitere permanent la declarația dată în faza de urmărire penală, precizând că nu își amintește nimic concret despre implicarea inculpatului A. în presupusa activitate infracțională de care este acuzat.

În ceea ce privește declarațiile date de martorele F. și G., în privința cărora s-a constatat imposibilitatea reaudierii și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. (7) din C. proc. pen., s-a apreciat că acestea nu sunt relevante în soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care martorele nu au relatat niciun aspect referitor la implicarea inculpatului A. în presupusa activitate infracțională reținută în privința sa prin actul de sesizare a instanței.

În consecință, tribunalul a constatat că mijloacele de probă administrate în cauza de față nu sunt apte să înlăture prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, din cuprinsul acestora nereieșind elemente de fapt care să dovedească săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, în termenul prevăzut de lege.

În motivarea apelului declarat de Ministerul Public este criticată, în esență, greșita achitare a inculpatului A. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) din C. pen. 1968, art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Examinând sentința penală raportat la motivele invocate, Curtea a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - DIICOT este, în parte, fondat, numai sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

Cu privire la remedierea încălcărilor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu titlu prealabil, Curtea a reținut că în motivarea Deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Tău împotriva României, la pct. 67 - 68 în care se formulează concluziile, se arată că având în vedere lipsa unui motiv întemeiat pentru ca martorul absent să nu se înfățișeze, insuficiența probelor suplimentare în defavoarea inculpatului și a garanțiilor procedurale care să contrabalanseze absența martorului F.D. din faza de judecată a procesului reclamantului, Curtea constată că procesul penal, privit în ansamblu, a devenit inechitabil prin admiterea ca probă a declarației date în faza de urmărire penală de martorul absent F. D.

În consecință, au fost încălcate art. 6 §1 și art. 6 §3 lit. d) din Convenție.

În rejudecarea cauzei, martorul C. a fost reaudiat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, astfel că au fost remediate încălcările textelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum au fost arătate în decizia menționată.

De asemenea, în ședința publică de la data de 02.12.2021 a fost reaudiat, în calitate de martor și sub prestare de jurământ, numitul E., coinculpat în cauza cu nr. x/2003 și a fost audiată și martora sub acoperire D.

Prima instanță a arătat, în motivarea hotărârii, că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Tribunalul a constatat că mijloacele de probă pe care s-a întemeiat acuzația formulată împotriva inculpatului A. sunt reprezentate de declarațiile coinculpatului E., persoană ce nu a putut fi reaudiată în prezenta cauză, de declarațiile martorului C., reaudiat în cursul procedurii în primă instanță la data de 28.10.2020 și de declarația martorului cu identitate protejată D., reaudiat în etapa cercetării judecătorești în primă instanță, în prezenta cauză, la data de 17.02.2021. A mai reținut tribunalul că declarația coinculpatului E., a cărei valoare probatorie este condiționată, nu se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate, în condițiile în care inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, martorul C. a relatat aspecte contradictorii sau împrejurări pe care le cunoaște de la coinculpatul E., iar declarațiile martorului cu identitate protejată D. nu pot fi determinante în susținerea unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei, cu atât mai mult cu cât, fiind audiat în condiții de contradictorialitate, în faza de judecată, martorul a făcut trimitere permanent la declarația dată în faza de urmărire penală, precizând că nu își amintește nimic concret despre implicarea inculpatului A. în presupusa activitate infracțională de care este acuzat.

Curtea a constatat, mai întâi, că prima instanță nu a efectuat demersurile necesare pentru ca martorul E. să fie audiat nemijlocit de instanță.

Astfel, deși din procesele-verbale de executare a mandatului de aducere aflate la dosarului instanței rezulta atât adresa unde acesta locuiește efectiv, cât și numărul de telefon mobil al acestuia, prima instanță nu a încercat contactarea sa la numărul de telefon indicat de fiica martorului, fiind emis mandat de aducere la adresa din Timișoara, organele de poliție comunicând că la adresa respectivă nu răspunde nimeni la ușă. De asemenea, prima instanță nu a luat în considerare aspectele ce rezultau din înscrisurile aflate la dosar, în sensul că martorul este nedeplasabil, acesta deplasându-se cu ajutorul unui cărucior cu rotile.

Instanța de apel a procedat la contactarea telefonică a martorului, care a fost audiat la data de 02.12.2021 în ședință publică, prin videoconferință, având în vedere imposibilitatea fizică a acestuia de deplasare.

De asemenea, în cursul judecății în apel Curtea a procedat la reaudierea martorului C., prin videoconferință, și a martorei sub acoperire D., inculpatul A. precizând că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel (încheierea din data de 04.11.2021; ulterior la termenul din 24.02.2022 a solicitat amânarea cauzei pentru a da o declarație și a pregăti concluziile, declarație la care a renunțat în mod expres la termenul din 24.03.2022).

Astfel, instanța de apel a audiat nemijlocit cei trei martori, pe ale căror declarații se bazează acuzația adusă inculpatului A., apărarea a avut posibilitatea de a adresa întrebări, iar instanța a avut posibilitatea de a-și forma convingerea cu privire la sinceritatea declarațiilor date de aceștia.

Curtea, după audierea nemijlocită a martorilor E. și C. a menționat că are convingerea fermă că declarațiile acestora care îl incriminează pe inculpatul A. sunt sincere.

Cu privire la modalitatea în care organele judiciare au fost sesizate, Curtea a reținut că în rechizitoriul emis la data de 25.09.2003 s-a arătat că în perioada 2001 - 2002, inculpatul A. a aderat și sprijinit activitatea organizației infracționale de narcotrafic condusă de inculpatul B., contribuind la activitățile de ambalare, încărcare a drogurilor în vederea transportării în țări ale Europei de Vest, precum și la manipularea drogurilor pe teritoriul României, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat.

Sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus în mod definitiv prin Sentința penală nr. 1210/04.10.2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 463/A/07.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3171/14.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală achitarea inculpatului A. în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. 1969.

Această soluție de achitare nu mai poate fi modificată, în opinia instanței de control judiciar, întrucât pe de o parte inculpatului A. nu i se poate agrava situația în propria cerere de revizuire a condamnării, iar pe de altă parte aceeași soluție rezultă și după administrarea probatoriului în cursul prezentei judecăți. Prima instanță a dispus în privința acestei fapte achitarea în temeiul art. 395 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., însă temeiul achitării nu mai poate fi modificat de instanța de control judiciar, întrucât inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței penale.

Curtea a observat, cu titlu preliminar, împrejurarea că prin rechizitoriul de la data de 25.09.2003 au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, într-o cauză deosebit de complexă, care viza mai multe grupări ce se ocupau cu traficul internațional de droguri, grupări cu strânse legături între ele și care au acționat, succesiv sau în paralel, conform declarațiilor de recunoaștere a mai multor inculpați, încă din anul 2000, drogurile fiind aduse din Turcia și transportate pe teritoriul altor state, România fiind țară de tranzit.

Astfel, la data de 05.07.2002 numita K. a fost depistată la punctul de trecere al frontierei Borș în timp ce încerca să scoată de pe teritoriul României cantitatea de 41,19 kg heroină, de la acel moment efectuându-se cercetări cu privire la gruparea de traficanți condusă de L., care acționa în zona județului Cluj.

Pornind de la informațiile obținute s-au efectuat cercetări care au condus la identificarea mai multor grupări de traficanți de droguri.

La data de 20.09.2002 martorul din prezenta cauză C. a fost depistat la punctul de trecere al frontierei Borș în timp ce încerca să scoată de pe teritoriul României cantitatea de 50 de kg de heroină.

Fiind audiat, C. a recunoscut faptele sale și a denunțat pe numiții E. și pe soția acestuia, F., cu privire la care a început efectuarea de cercetări. De asemenea, C. le-a relatat organelor judiciare despre "filiera moldovenească" condusă de B., menționând mai mulți membri ai grupării, unii dintre aceștia fiind ulterior condamnați.

Alți membri ai grupării "B." - M. și N. - au fost depistați la data de 30.11.2002 în timp ce dețineau în locuință 10 grame de cocaină.

Pe baza informațiilor obținute în cauzele anterior menționate, la data de 10.04.2003 organele de poliție au depistat la punctul de trecere a frontierei Negru Vodă pe numitul O., conducător auto, având în autotrenul pe care îl conducea 349 de calupuri ce conțineau cantitatea de 173,341 kg heroină, precum și pe numiții P., Q. și R., care așteptau primirea drogurilor într-un alt autoturism.

Pe baza declarațiilor date de numitul P. s-a stabilit că în cursul anilor 2002 -2003 gruparea a mai transportat trei cantități de heroină, iar în anul 2001 P. a mai participat la aducerea unui transport de heroină din Turcia și alte două transporturi în anul 2002, pentru numitul B., indicând și alți participanți la respectivele fapte.

Urmare a declarațiilor date de P., mai multe dosare de urmărire penală privind persoanele și faptele descrise de acesta au fost conexate la Dosarul nr. x/2003, inclusiv Dosarul nr. x/2003, format ca urmare a declarațiilor date de C.

În final, în Dosarul nr. x/2003 s-a stabilit existența a nu mai puțin de cinci grupări de traficanți de droguri care au acționat la nivelul anilor 2000-2003, mare parte dintre persoanele la care se face referire în rechizitoriu fiind definitiv condamnate.

Din verificarea dosarului de urmărire penală a rezultat că la data de 15.05.2003 martorul C. l-a recunoscut din fotografie pe B., iar la data de 26.05.2003 i-a indicat din fotografie pe E. și L., la aceeași dată dând declarații cu privire la aceștia.

Tot la data de 26.05.2003, fiind audiat, P. a recunoscut din planșele fotografice pe numitul E. zis "Chimistul".

Urmare a acestor declarații date de inculpatul P., de martorul C. și de martorii cu identitate protejată S. și D., la data de 27.05.2003 au fost reținuți L. și numitul E., acesta din urmă a fost audiat la data de 27.05.2003 și a recunoscut participarea sa la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Ulterior E. a dat declarații detaliate cu privire la participarea mai multor persoane la activitățile de trafic de droguri - în condițiile în care a recunoscut că a făcut parte și a avut legături, succesiv, cu patru din cele cinci grupări de traficanți reținute în rechizitoriul nr. x/2003.

La fel a procedat și L., care conform rechizitoriului a avut o atitudine sinceră și a dat declarații și cu privire la participarea altor coinculpați la săvârșirea faptelor.

Urmare a declarațiilor date de E., au fost reținute și ulterior arestate mai multe persoane, printre care și inculpatul A., care a fost arestat la data de 14.07.2003.

Aceasta este modalitatea în care organele judiciare au luat cunoștință de activitatea infracțională a martorului E. și a inculpatului A.

Relativ la credibilitatea martorului C., Curtea a reținut că acesta a fost depistat la data de 20.09.2002 la PTF Borș, în timp ce transporta 50 de kg de heroină; acesta i-a denunțat pe E. și F.; la data de 16.10.2002 a fost trimis în judecată fiind condamnat de Tribunalul Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmare a denunțurilor și declarațiilor formulate cu privire la E. și gruparea condusă de L. A fost liberat condiționat la data de 28.09.2004 prin sentința pronunțată de Judecătoria Gherla. Din declarațiile date de acesta au rezultat informații și cu privire la activitatea grupului de traficanți condus de numitul B.

Astfel, s-a observat că declarațiile date de martor cu privire la inculpatul A. nu au servit în niciun mod la reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii pedepsei la care martorul a fost condamnat, astfel că, din această perspectivă, martorul nu avea vreun interes procesual să declare împotriva inculpatului A.

Mai mult, în toate declarațiile date martorul a fost foarte ferm și constant, în sensul că nu are cunoștință ca inculpatul să fi transportat droguri.

Relativ la credibilitatea martorului E., care a avut calitatea de coinculpat în Dosarul nr. x/2003, Curtea a constatat, contrar celor arătate de inculpatul A., că acesta nu a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, numai în considerarea declarațiilor date cu privire la inculpatul A., ci în considerarea declarațiilor date cu privire la mai mulți inculpați, din cele patru grupări infracționale cu care a avut legătură în acea perioadă, inclusiv B. Ca atare, s-a apreciat că declarația acestuia nu poate fi înlăturată în considerarea faptului că a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât acest beneficiu l-ar fi obținut și în situația în care nu ar fi afirmat nimic cu privire la inculpatul A. Astfel, s-a reținut în rechizitoriul parchetului că "Deși arestarea preventivă a membrilor celor două rețele de narcotraficanți amintite "L." și "B." s-a făcut concomitent, în funcție de rezultatul cercetărilor, analiza activității infracționale a celor două rețele se va face separat pentru acuratețea prezentării probatoriului, singurul inculpat a cărui activitate infracțională se află în strânsă legătură cu rețelele de narcotraficanți amintite fiind E., astfel că despre acesta se va face vorbire separat, mai ales că prin cele declarate încă de la momentul depistării și prin sprijinul concret și eficient acordat organelor de urmărire penală a ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a mai multor narcotraficanți, precum și la înțelegerea modului de organizare și funcționare a rețelelor de narcotraficanți despre care s-a făcut vorbire". Martorul E. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/28.05.1997 a Tribunalului Cluj, cu reținerea stării de recidivă, în final urmând să execute 11 ani închisoare; a fost arestat la data de 27.05.2003 și liberat condiționat la data de 23.04.2010.

În ceea ce privește credibilitatea martorei sub acoperire D., pe care Curtea o analizat-o cu prudență, dat fiind statutul acesteia de martor sub acoperire, Curtea a observat în cursul audierii că aceasta încă se teme să nu îi fie dezvăluită identitatea, la peste 20 de ani de la data săvârșirii faptelor.

Referitor la insuficiența altor probe, aspect reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a arătat că numai o mică parte dintre membrii rețelelor menționate au fost prinși în flagrant, având asupra lor heroină, mare parte dintre aceștia fiind condamnați pe baza declarațiilor coroborate ale unor coinculpați, care s-au referit și la transporturi anterioare celor depistate în flagrant de organele de poliție și, în unele cazuri, cum este cel al martorului E., și în baza propriilor declarații de recunoaștere a faptelor.

Astfel, martorul E. a arătat în fața procurorului că L. i-a propus să transporte droguri din România în Europa de Vest, întrucât martorul E. avea cetățenie germană, handicap locomotor (poliomielită la ambele picioare, acesta fiind motivul pentru care martorul se deplasează în cărucior cu rotile) și experiență în trecerea frontierelor. A mai arătat că în anul 2000 a efectuat 7 transporturi în Italia și Olanda, fiind plătit cu 10.000 de mărci la fiecare transport, încărcarea drogurilor în mașina sa fiind făcută de alte persoane, inculpați pe care i-a indicat în declarații.

În anul următor - 2001 - martorul a efectuat alte 7 transporturi de droguri, de data aceasta pentru B., arătând, printre altele, că în cel puțin două rânduri ambalarea și încărcarea drogurilor s-a făcut la Cluj, de către inculpatul A. E. a mai indicat și alte persoane care s-au ocupat de ambalarea și disimularea în autoturisme - M., T., precum și alte persoane care le transportau.

Instanța de apel a mai reținut că încă de la prima declarație, dată la data de 27.05.2003 martorul E. a făcut referire la inculpatul A.: "arăt că am cunoștință că la încărcarea drogurilor B. era ajutat de un anume A. din Cluj, strada x, care m-a ajutat și pe mine la ambalarea drogurilor".

Curtea a reținut că rolul martorului E. a fost acela de a transporta drogurile peste graniță, ambalarea și disimularea fiind efectuate de alte persoane; din această perspectivă, declarațiile martorului E. sunt credibile, întrucât acesta are handicap locomotor, iar pentru deplasare avea nevoie de o mașină cu comenzi manuale, aspect indicat chiar de inculpatul A. în declarația dată la 18.01.2005.

S-a arătat că existența și activitatea grupării "B." au fost dovedite, faptic, prin aceea că, urmare a declarațiilor date de P., organele judiciare au descoperit în localitatea Călărași un loc unde traficanții ambalau și încărcau heroina în mașini - așa numita "fabrică de pește" - unde erau depozitate cantități de droguri aduse din Turcia și ulterior ambalate cu "metoda E.", adică folie de aluminiu lipită cu un clește termoelectric și unde s-au găsit, printre altele, o remorcă autotir a cărei serie de caroserie era repoansanată la fiecare transport și care avea lăcașuri speciale pentru droguri, precum și un clește termoelectric - proces-verbal filele x dup. Or, aceste probe materiale au demonstrat faptul că martorul E. nu fabulează, ci a declarat adevărul.

Curtea a observat că la nivelul anilor 2000 - 2003 utilizarea telefoanelor mobile era limitată, astfel că în cauză nu s-a pus problema interceptării unor convorbiri telefonice, așa cum se întâmplă astăzi, iar specificul infracțiunilor ce face obiectul cauzei face dificilă identificarea unor martori oculari care să nu aparțină grupărilor infracționale.

Reținând aceste aspecte, Curtea a constatat că, audiat fiind în mod nemijlocit de instanța de apel și sub prestare de jurământ, martorul (fost coinculpat) E. și-a menținut declarațiile date anterior și a arătat: "Inculpatul A. a avut cu mine anumite colaborări, respectiv m-a ajutat în trei rânduri la ambalarea drogurilor, întrucât necesitau ambalaj special pentru a nu fi depistate, pentru a nu fi mirosite de câinii căutători. Prima acțiune a fost aceea că am plecat împreună cu inculpatul la București de unde am preluat niște droguri de la B. Ulterior, ne-am cazat la un hotel de pe autostrada București-Pitești unde am ambalat drogurile în camera de motel împreună cu A. Erau aproximativ 40 de kg. Apoi, dimineața am plecat cu microbuzul meu cu drogurile în sacoșă, iar după 10 - 15 km ne-am oprit într-o pădurice unde m-a ajutat să disimulez drogurile definitiv în microbuzul meu. Aveam lăcașuri speciale pentru aceasta, în lateralele autoturismului scoteam căptușeala și le puneam pe laterale pe interior. Precizez că era vorba despre un microbuz. Precizez că pentru toate acțiunile el a încasat bani de la mine. De fiecare dată îi dădeam aproximativ 2000 de mărci. Cu alte ocazii am continuat activitatea de ambalare în subsolul de la casa lui din Cluj Napoca situată pe Tăietura Turcului. La subsol avea un garaj, unde intram cu mașina, se închideau porțile și eram în siguranță. C. cunoaște despre activitatea inculpatului A., dar într-o fază finală a acestei activități. (...) Această colaborare cu A. a fost în 2001. După această întâmplare l-am trimis pe C. să ia aparatele de ambalat de la A. (...) Numai eu foloseam aceste ambalaje și cei cărora le permiteam eu acest lucru și le dădeam eu."

Martorul C. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul A., că știe de la inculpatul E. că acesta ajuta la ambalarea drogurilor, dar nu cunoaște dacă și transporta. A precizat că a adus din Germania o folie specială pentru ambalarea drogurilor pe care i-a înmânat-o personal lui A. în locuința acestuia din Tăietura Turcului, împreună cu un clește de lipit folia. A mai precizat martorul că între E. și A. au existat neînțelegeri, martorul arătând că a preluat un imobil de la A., pe care l-a intabulat pe numele său la cererea lui E., ulterior după ieșirea din penitenciar martorul înapoindu-l lui E. prin intabulare pe numele fiicei acestuia.

A fost audiată și martora sub acoperire D., care a precizat că în acea perioadă era prietenă cu E. și cunoaște că inculpatul A. se ocupa numai cu ambalarea drogurilor pentru inculpatul E., nu și cu transportul acestora. A mai precizat martora că în cursul procesului inculpatul amenința cu conexiunile sale în rândul conducerii Poliției Române (inculpatul A. fiind fost polițist) și că martorei îi spunea indirect că va afla cine este și se va ocupa de ea.

Curtea a subliniat că a audiat martorii nemijlocit și și-a putut forma convingerea că aceștia sunt sinceri, din declarațiile acestora rezultând un aspect comun - acela că în cel puțin două sit

§ Cauze similare