ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față,
În baza lucrărilor existente la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1854 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019, au fost condamnați inculpații A. și B..
Cu privire la inculpatul B., s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (2 acte materiale), în detenție.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.
S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului de la data de 20 octombrie 2018 ora 1:30 la data de 21 octombrie 2018, ora 1:30, precum și perioada arestului la domiciliu din data de 16 mai 2019 la data de 27 iunie 2019 inclusiv și de la data de 8 august 2019 la data de 11 septembrie 2019 inclusiv.
În baza art. 112 lit. b), f) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpații A. și B. a următoarelor bunuri:
- Cantitatea de 1,51 grame MDMA și 15 comprimate care conțineau MDMA, rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.
- Cantitatea de 454.5 grame cannabis (proba nr. 1), 130 comprimate care conțineau MDMA (proba nr. 2), 48 comprimate care conțineau MDMA (proba nr. 3a), 8 comprimate care conțineau MDMA (proba nr. 3b), cantitatea de 1.21 grame cannabis (proba nr. 4a), cantitatea de 12.65 grame cannabis (proba nr. 4b), cantitatea de 2.08 grame cannabis (proba nr. 4c), un cântar electronic cu urme de D-THC (proba nr. 4c), cantitatea de 5.51 grame cannabis (contraproba nr. 1), 7 comprimate care conțineau MDMA (contraproba nr. 2), cantitatea de 1.56 grame MDMA (contraproba nr. 2), 5 comprimate care conțineau MDMA (contraproba nr. 3a), cantitatea de 1.54 grame MDMA (contraproba nr. 3a), 5 comprimate care conțineau MDMA (contraproba nr. 3b) și cantitatea de 0.96 grame MDMA (contraproba nr. 3b), rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.
- 40 comprimate care conțin MDMA rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.
În baza art. 3 și art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a sumei de cate 11.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Prin Decizia penală nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 1854 din 5 decembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București.
A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând, în fond: s-a reținut în beneficiul ambilor inculpați A. și B. circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
Cu privire la inculpatul B. a fost redusă pedeapsa aplicată, de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 422 C. proc. pen., rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul B. a fost reținut, de la data de 20 octombrie 2018 la data de 21 octombrie 2018, precum și perioada arestului la domiciliu, de la data de 16 mai 2019 la data de 27 iunie 2019 inclusiv și de la data de 8 august 2019 la data de 11 septembrie 2019 inclusiv.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin hotărârii din apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat recurs în casație inculpatul B..
În motivarea recursului în casație, inculpatul B. Bacău a invocat ca temei de drept art. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. conform căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În esență, inculpatul a arătat că a fost condamnat definitiv de către instanța de apel la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea de Apel București dispunând admiterea apelului inculpatului împotriva sentinței instanței de fond prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, reținându-se în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
Astfel, a susținut că pedeapsa ce urma să îi fie aplicată inculpatului B., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, ar fi trebuit să fie de 3 ani și 4 luni închisoare (noul minim redus cu fracția de 1/3) și nu cea de 4 ani închisoare la care s-a oprit instanța de control judiciar.
Prin urmare, apărarea inculpatului B. a solicitat admiterea recursului în casație și înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul aplicării unei pedepse în limitele legii ca urmare a aplicării prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.
Analizând recursul în casație formulat de B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac realizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În speță, inculpatul B. a invocat cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unor pedepse neprevăzute de legea penala sau cu o durata superioară ori inferioară limitelor legale speciale.
În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul B. a invocat, ca unic motiv de recurs în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în cadrul căruia a criticat cuantumul pedepsei aplicate ca urmare a reținerii de către instanța de apel a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., considerând nelegală pedeapsa aplicată întrucât nu s-a dispus reducerea cu o treime a acesteia, respectiv până la 3 ani și 4 luni închisoare.
Înalta Curte apreciază că, în speță, se impune o analiza a conformității pedepsei aplicate de instanțele inferioare inculpatului cu limitele prevăzute de lege, aceasta deoarece în procesul penal pedeapsa nu poate fi aplicata în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea cerințelor normative proprii unor limite speciale de pedeapsa. Încălcarea dispozițiilor legale referitoare la aceste elemente plasează regimul sancționator și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței de casație.
Astfel, având în vedere că în incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor, stabilită prin hotărârea atacată, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani de închisoare la 4 ani de închisoare.
În acest sens, potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000 "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi."
Înalta Curte arată că, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., efectul reținerii unei circumstanțe atenuante judiciare sub aspectul regimului sancționator îl constituie reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, în cauza dedusă judecății acesta constând în reducerea limitelor de pedeapsă cuprinse între 5 ani și 12 ani (potrivit art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea 143/2000) la 3 ani și 4 luni și 8 ani.
În acest context, având în vedere că pedeapsa aplicată de instanța de control judiciar a fost de 4 ani de închisoare, situându-se așadar între limitele legale reduse cu o treime, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de inculpat, reținerea unei circumstanțe atenuante nedeterminând în mod automat, aplicarea pedepsei cu închisoarea la limita minima specială astfel rezultată.
Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele speciale prevăzute de lege conform încadrării juridice stabilite de instanța de fond și menținută de cea de apel, fiind astfel legală chiar și din perspectiva reducerii limitelor de pedeapsă invocată de recurentul inculpat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2020.