ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față ;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 147 din 1 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C.

pen.-art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.C., la o pedeapsă

de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71- art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata

reținerii și arestării preventive de la data de 15 octombrie 2008 la 22

octombrie 2008.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare

de 4 ani, conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a pus în vedere

inculpatei să se prezinte, în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele

de existență.

În baza art. 86 C. pen., s-au pus în vedere

inculpatei dispozițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii.

S-a luat act că partea vătămată T.G. nu

s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006,

a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

B.A. și a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.398 RON daune materiale, reprezentând

cheltuieli efectuate în timpul spitalizării cu medicamente, tratamente și alimente.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligată inculpata la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut

că inculpata

C.C. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 25 mai 2011 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

în stare de libertate, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut că în seara de 29 februarie 2008, organele de urmărire

penală au fost sesizate de către numitul C.D. cu privire la faptul că soția sa,

inculpata C.C. zis „P.”, a înjunghiat o tânără cu care acesta venise în zona de

domiciliu.

În baza sesizării organelor de urmărire

penală, s-au deplasat pe raza localității 1 Decembrie din județul Ilfov, unde pe

DN 5, șoseaua Giurgiului, în dreptul imobilului cu nr. XX, s-a constatat că pe nisip,

în fața porții, există mai multe urme de substanță brun-roșcat, ce păreau a fi sânge.

Urmele de substanță brun-roșcat se continuau

prin curtea imobilului cu nr. XX, până în zona locuinței lui D.C. zis „F.”.

De asemenea, cu ocazia cercetării locului

faptei, în curtea imobilului a fost găsit un autoturism de culoare neagră, care

prezenta la nivelul portierelor din partea dreaptă a parbrizului și pragului dreapta,

multiple urme de culoare brun-roșcat.

Autoturismul a fost găsit cu ușile închise,

din declarația verbală a numitului C.D. rezultând că, cheile autoturismului au fost

sustrase de către soția sa, inculpata C.C.

La examinarea din exterior a autoturismului,

s-au observat în habitaclu, la nivelul schimbătorului de viteză și a preșului din

fața scaunului dreapta, multiple urme de substanță brun-roșcat.

Constatarea tehnico-științifică criminalistică

dispusă și efectuată în cauză prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit

de Institutul de Criminalistică, a concluzionat că urmele ridicate cu ocazia cercetării

locului faptei, sunt urme de sânge uman care aparțin grupei B III sau AB IV.

Din verificările efectuate a rezultat că

în seara de 29 februarie 2008, cunoscând faptul că soția sa inculpata C.C. zis „P.”,

nu se află la domiciliu, fiind plecată la Ploiești, numitul C.D., împreună cu partea

vătămată T.G., cu care avea o relație extraconjugală, s-a deplasat la domiciliul

său de pe raza localității 1 Decembrie-Județul Ilfov, parcând autoturismul marca

de culoare neagră în afara carosabilului pe DN 5 București-Giurgiu.

Numitul C.D. a coborât din autoturism și

a mers la locuința sa, timp în care partea vătămată T.G. a rămas în autoturism,

pe scaunul din dreapta față.

La un moment dat, în zonă a apărut inculpata

C.C. zis „P.” care a început să îi aplice părții vătămate, lovituri cu un cuțit.

În acest timp, partea vătămată T.G. a încercat

să se apere cu mâinile și picioarele, reușind după un timp să coboare din autoturism,

iar lângă autoturism, inculpata C.C. a continuat să o lovească cu cuțitul până când

partea vătămată a reușit să fugă în curtea imobilului strigând după ajutor.

Partea vătămată T.G., a fost găsită de

numitul C.D., care a anunțat telefonic lucrătorii de poliție de la Postul de Poliție

1 Decembrie, respectiv martorii I.I. și G.M., cu privire la faptul că soția „P.”

a înjunghiat o tânără cu care el venise la domiciliu.

După sesizarea organelor de poliție, C.D.

a transportat-o cu același autoturism pe partea vătămată T.G. la Spitalul de Urgență

B.A. București, unde partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale

de urgență.

Expertiza medico-legală dispusă și efectuată

în cauză prin raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul de Medicină

Legală al Județului Ilfov a concluzionat: „așa cum rezultă strict din actele medicale

puse la dispoziție, numita T.G. a prezentat la data de 29 februarie 2008, leziuni

traumatice pare putut fi produse prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător,

posibil cuțit sau similar, pentru a căror vindecare necesită circa 14 zile de îngrijiri

medicale. Din datele consemnate în F.O. pusă la dispoziție rezultă că leziunile

au pus în "primejdie viața victimei”.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei

C.C., astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive și trăsăturile

caracteristice ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. constând în aceea

că, în seara de 29 februarie 2008, pe fondul geloziei, a înjunghiat în nod repetat,

cu un cuțit pe partea vătămată T.G., provocându-i leziuni traumatice care i-au pus

viața în primejdie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei

C.C., instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele

atenuante sau agravante ale faptei, împrejurările care atenuează răspunderea penală,

raportul dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului și

împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C.C.

Parchetul a criticat soluția instanței

de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât tribunalul a dispus condamnarea

inculpatei pentru o altă infracțiune decât cea pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată, pentru încălcarea dispozițiilor art. 86

2

C. pen., referitoare

la stabilirea termenului de încercare și pentru greșita reținere a circumstanțelor

atenuante, solicitând înlăturarea acestora și aplicarea unei pedepse în regim de

detenție.

Inculpata a solicitat achitarea în temeiul

art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis fapta.

Referitor la apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București,

instanța

de apel a apreciat că motivele invocate sunt întemeiate, în parte.

În ceea ce privește primul motiv de apel,

a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, în forma tentativei, iar instanța

de fond, prin minută și dispozitiv, a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea

de tentativă la omor, fără a dispune schimbarea încadrării juridice.

Din lecturarea considerentelor sentinței,

Curtea a constatat că nici nu s-a pus vreodată problema unei schimbări de încadrare

juridică, tribunalul menționând expres că infracțiunea cu care a fost sesizat este

cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., la încadrarea

în drept a faptei inculpatei reținându-se infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Astfel, Curtea a reținut că motivul invocat de parchet este întemeiat și l-ar fi

admis, prin condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Și criticile privind greșita stabilire

a termenului de încercare au fost găsite ca fiind fondate, în condițiile în care

potrivit art. 86 C. pen., în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la

care se adaugă un interval între 2 și 5 ani. Or, în condițiile în care instanța

de fond a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, termenul minim de încercare era

de 5 ani și nu 4 ani, cum a stabilit tribunalul.

Referitor la circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., reținute în favoarea inculpatei de către instanța

de fond, instanța de apel a apreciat că motivul invocat de parchet este întemeiat,

în condițiile în care tribunalul nu a motivat în niciun fel reținerea acestora,

astfel încât a înlăturat aplicarea prevederilor legale menționate. Având în vedere

circumstanțele concrete ce au precedat comiterea faptei de către inculpată, relația

extraconjugală a soțului inculpatei, faptul că partea vătămată și martorul C.D.,

soțul inculpatei s-au deplasat la domiciliul conjugal, crezând că soția lipsește

de la domiciliu, dar și împrejurarea că inculpata are în îngrijire 5 copii minori,

Curtea a apreciat că cele menționate pot constitui circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatei încadrabile în art. 74 alin. (2) C. pen., de natură a conduce la aplicarea

unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Față de cele arătate și având în vedere

natura faptei săvârșite, urmările produse asupra părții vătămate, leziunile suferite

punând viața acesteia în primejdie, Curtea a majorat pedeapsa aplicată inculpatei

la un cuantum de 4 ani închisoare, cu menținerea modalității de executare, stabilind

un termen de încercare în cuantum de 8 ani.

Curtea nu a admis apelul parchetului pe

motivul ce viza schimbarea modalității de executare într-un regim privativ de libertate.

Referitor la apelul declarat de inculpata

C.C.,

instanța de apel a apreciat

că motivul invocat de aceasta este neîntemeiat, din coroborarea probelor administrate

în cauză (procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declarațiile martorilor,

declarațiile părții vătămate) rezultând în mod cert că cea care a înjunghiat-o pe

partea vătămată este inculpata C.C., zisă „P.”, autoarea infracțiunii.

Curtea a dispus, însă, admiterea apelului

inculpatei, pe motivul reținerii în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

În consecință, prin decizia penala 271/A

din 1 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

instanța de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpata C.C., a desființat, în parte, sentința penală nr. 147

din 01 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și rejudecând,

în fond:

În baza art. 20 C. pen. raportat la

art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin.

(2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a suspendat

sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani,

stabilit conform art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpata C.C. trebuie să respecte

toate obligațiile stabilite prin sentința penală, conform art. 86 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive

a prezentei hotărâri. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpata C.C.

Recursul nu a fost motivat.

La termenul de judecată din 19 februarie

2013, prezentă personal în fața Înaltei Curți, după consultarea cu apărătorul desemnat

din oficiu, avocat D.S.O., recurenta inculpată C.C. a învederat instanței că își

retrage recursul formulat, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile

art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora,

până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își

poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat,

constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința

recurentei inculpate, valabil exprimată, de retragere a recursului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga recurenta inculpată C.C. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de inculpata C.C. împotriva deciziei penale nr. 271/A din 1 octombrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 19 februarie 2013.