ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât după cum urmează:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.A.  pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul M.A. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare și a prevederilor de art. 71 și 64 C. pen., pe o perioadă de încercare de 8 ani, conform art. 86

1

C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a impus inculpatului următoarele obligații:

- să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, în ultima vineri din lună;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A pus în vedere inculpatului prevederile art. 86

1

C. pen. privind revocarea acestei măsuri și luarea măsurii arestării preventive.

A pus in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de ta 01 martie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 Euro.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.S. din infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. și cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul B.S. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000. în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 1.000 lei.

A constatat că inculpatul a fost arestat de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B.L.A. pentru infracțiunile de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru această inculpată din infracțiunea de complicitate la cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata B.L.A. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de cumpărare de influență, cu aplic, art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

În baza art. 86 C. pen., a impus inculpatei obligațiile prevăzute de art. 86 C. pen., respectiv:

- să se prezinte o dată la 2 luni !a judecătorul delegat al Tribunalului București, în ultima joi din două în două luni;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 01 martie 2007 la 20 septembrie 2007.

A menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani, instituită pentru inculpații M.A. și B.L.

A respins, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA - secția de combatere a corupției nr. 32/P/2007 din data de 24 aprilie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M.A., B.L. și B.L.

Prin actul de sesizare a Tribunalului, inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii următoarele infracțiuni:

- M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.)

- B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000);

- B.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, complicitate la infracțiunea de dare de mită și complicitate la infracțiunea de luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.).

Rechizitoriul a reținut că din probele administrate cu ocazia anchetei penale rezultă în fapt că, în perioada 2006 - februarie 2007, inculpatul M.A. (având, inițial, calitatea de consilier în cadrul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului - Direcția Activitatea de Postprivatizare, iar, pe parcursul desfășurării activității infracționale, devenind director generai la instituția anterior menționată) a pretins suma de aproximativ 40.000 Euro de la inculpații B.L., B.L. și învinuitul G.V., în calitate de reprezentanți ai SC G. SA Buzău, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind derularea de către A.V.A.S., în cadrul monitorizării postprivatizare, a procedurilor de impunere a unor penalități cuvenite acestei instituții pentru nerespectarea clauzelor contractuale angajate de societatea în cauză ca urmare a privatizării acesteia, precum și pentru acordarea unor avize necesare mituitorilor pentru modificarea actelor constitutive ale respectivei persoane juridice.

În considerarea pretinderii avansate, inculpații B.L., B.L. și învinuitul G.V. au dat, cu titlu de mită, inculpatului M.A. suma de 20,000 dolar S.U.A., în ziua de 11 septembrie 2006, iar, la data de 27 februarie 2007, au dat acestuia din urmă încă 20.000 dolar S.U.A., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Analizând întreg materialul probator administrat, instanța de fond, s-a reținut ca fiind dovedită, următoarea situație de fapt:

La 13 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între A.P.A.P.S. și SC I.P. SA privind SC G. SA Buzău.

Prin actul adițional încheiat la 27 aprilie 2005 între A.V.A.S., SC I.P. SA și G.V., G.V. a preluat SC G. SA Buzău, obligându-se să plătească sumele datorate A.V.A.S. -ului. Așa se explică, în opinia instanței de fond, faptul că numitul G.V. a intrat în discuțiile dintre SC G. SA și A.V.A.S. și a numit-o pe inculpata B.L.A., sora sa, în funcția de conducere la SC G. SA. După două luni, s-a încheiat un nou act adițional la contractul nr. 24/2002 în care apare ca nou cumpărător, alături de ceilalți și SC H.E. SRL reprezentată de inculpatul B.L., care devenea răspunzător în solidar cu ceilalți cumpărători.

A.V.A.S. la 13 decembrie 2005 a somat părțile de mai sus (G.V. și SC H.E. SRL) să plătească penalități pentru investițiile de mediu către A.V.A.S. conform modificării O.U.G. nr. 25/2002.

În esență, prin contractul inițial din 2002, aceste penalități aparțineau și intrau în capitalul SC G. SA, iar prin modificările legislative din 2005 s-a stabilit prin interpretarea legii că aceste penalități, neachitate până la modificarea legislativă, vor fi virate A.V.A.S. -ului.

S-a reținut din tot materialul probator că această atitudine a A.V.A.S. -ului a fost una generală pentru toate societățile, fiind o interpretare juridică a Comitetului Director, după obținerea tuturor avizelor, iar ca soluție se propunea încheierea unui contract de menținere în vigoare cu pact cornisoriu.

În concepția instanței fondului, toate problemele ce au fost analizate din punct de vedere penal, au fost legate de această hotărâre a Comitetului Director și de aplicarea ei.

Din acest moment, au început discuțiile între inculpați, legate de legalitatea plății acestei sume în contul A.V.A.S., pe de o parte și de necesitatea încheierii convenției de menținere în vigoare, pe de altă parte.

S-a reținut că reprezentantul SC H.E. SRL, inculpatul B.L., nu era de acord cu această plata în contul A.V.A.S. astfel că au început negocieri, discuții oficiale cu A.V.A.S. -ului, fiindu-i recomandat, pentru a purta discuții și a găsi soluții, inculpatul M.F., de către însăși vicepreședintele A.V.A.S - martorul L.C.N.

Discuțiile au avut loc în biroul inculpatului M.F. și s-au întins pe o perioadă lungă - 7-8 luni, la unele dintre acestea participând și avocatul inculpatului B.L., neajungându-se însă la nici o soluție modificatoare.

Astfel, instanța a reținut că pe tot parcursul discuțiilor, inculpatul M.F. a fost inflexibil, arătând că există o singură soluție, cea din notificarea SC H.E. SRL SA, privind plata penalităților.

Numitul G.V., prin sora sa inculpata B.L.A., au ales un reprezentant pentru a se ocupa de relațiile cu A.V.A.S. -ului în persoana numitului I.D..

De la acesta a pornit ideea că trebuie „unse niște roți” pentru a obține bunăvoința inculpatului M.F. în rezolvarea acestor situații conflictuale.

Inițial discuțiile au fost oficiale, apoi prin intermediar I.D., care a insistat pentru a se da „banii" inculpatului M.F. pentru găsirea altei soluții.

Instanța de fond a reținut din tot dosarul că inculpatul B.L., învinuitul G.V. și B.L. nu au fost de acord cu notificarea în sensul includerii în contractul de menținere în vigoare a obligației de plată a celor 214.000 Euro.

Astfel, că discuțiile oficiale și apoi numai între inculpata B.L.A. și inculpatul M.F. au fost legate de găsirea de către inculpatul M.F. a altei soluții pe care să o propună Comitetului Director.

Cu ocazia discuțiilor în cadrul acestui Comitet, s-au creat opinii juridice divergente între șeful biroului juridic și inculpatul M.F. cu privire la natura acestei plăți, discuțiile fiind strict juridice. Inculpatul M.F. a optat pentru aplicarea contractului din 2002, relevând că modificările legislative operează pe viitor.

S-a considerat de către Tribunal că faptul de a-și fi exprimat un punct de vedere juridic nu poate fi reținut ca încercare de implementare a acestui comitet în favoarea firmei SC G. SA, discuția fiind cu caracter general pentru toate firmele, iar opinia acestui inculpat fiind strict juridică.

Important în această analiză s-a considerat a fi și aceea că în cadrul proceselor intentate de firme, ca și firma SC G. SA. instanțele au dat dreptate punctului de vedere al inculpatului M.F., în sensul nemodificării clauzelor contractuale în raport de noua modificare legislativă pentru contractele încheiate anterior modificărilor.

Totodată a constatat instanța de fond că din dosar rezultă că inculpata B.L.A. a dat în două rânduri sume de bani inculpatului M.F., în legătură cu acest aspect fiind analizat scopul în care s-au dat sumele respective.

Astfel, cu privire la neîncheierea contractului de menținere în vigoare, hotărârea fiind luată, acest aspect nu se negocia în septembrie 2006 când s-au dat primii bani - după spusele inculpatei B.L.A.

Pentru banii lăsați în mașină la 26 februarie 2007, s-a apreciat că nu se cunoaște ce pretindeau inculpații B.L. și B.L.A., inculpatului M.A., deoarece acel contract de menținere în vigoare propus de Comitetul Director, plus pactul comisoriu fusese încheiat în contra voinței inculpatului B.L.

Instanța a mai reținut că inculpatul B.L. s-a opus vehement să se dea „mită” inculpatului M.F.

În final, instanța fondului a reținut că acei bani dați de inculpata B.L.A. în septembrie 2006 s-au dat pentru a nu se încheia contractul de menținere în vigoare, situație ce nu depindea de inculpatul M.F., din cauza lipsei puterii de decizie în Comitetul Director, iar banii dați în februarie 2007, fiind dați în ideea că inculpatul M.F. să nu apere corespunzător interesele A.V.A.S., în procesul ce urma să se intenteze de inculpatul B.L. împotriva A.V.A.S.

Mergând la latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, instanța a analizat, în raport de situația de fapt descrisă mai sus, scopul săvârșirii faptei („în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”).

Pentru a elucida îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, instanța a avut în vedere fișa de atribuții a inculpatului M.F. în calitate de consilier al vicepreședintelui A.V.A.S. și apoi de Director al Direcției Juridice.

S-a observat că la dosar, se află ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 prin care SC H. SRL a virat în cont A.V.A.S. echivalentul a 214.000 Euro. în luna septembrie 2006, apreciază instanța de fond, nu puteau să dea bani pentru a nu efectua această plată, iar la 29 ianuarie 2007 se încheiase deja convenția de menținere în vigoare, astfel că instanța a ajuns la concluzia că nu este elucidat motivul pentru care, la 26 februarie 2007, s-au dat din nou bani inculpatului M.F., singura explicație a inculpaților B.L. și B.L.A., fiind aceea că s-au dat bani pentru neactivarea pactului comisoriu.

Instanța a reținut că activarea acestui pact se face de drept prin ajungerea la termen după 60 de zile.

Cu privire la inculpatul B.L., instanța a reținut că nu a fost de acord niciodată cu încheierea convenției, cu plata către A.V.A.S. a penalităților, nefiind de acord nici cu darea de mită.

Pentru a da acești bani a fost îndemnai forțat, atât de învinuitul G.V., de numitul I.D., cât și de inculpata B.L.A.

S-a reținut că acest aspect este din plin dovedit de următoarele aspecte relevate de probele dosarului: prezentarea la sediul A.V.A.S. cu avocați, discuțiile contradictorii, discuțiile cu partenerul din Cipru cu care a căzut de acord că nu trebuie să se dea nimic, bănuiala că acești bani nu ajung la inculpatul M.F., ci că ar fi o înscenare a iui G.V..

Astfel, instanța a reținut că inculpatul B.L. nu a dorit să dea mita pentru a se face sau nu face ceva, fiind forțat de discuțiile inflexibile ale inculpatului M.F., de influența lui I.D. și a inculpatei B.L.A. să dea în septembrie primii bani pentru a nu se încheia convenția de menținere în vigoare cu pact, convenție ce s-a încheiat.

Din discuțiile cu martorul I.D., cei doi - inculpatul B.L. și inculpata B.L.A. prin învinuitul G.V. - au înțeles că trebuie să dea bani pentru obținerea bunăvoinței inculpatului M.F. tară ca acesta să dea de înțeles vreodată că ar putea să se ia o altă decizie decât cea oficială.

Instanța a reținut că inculpatul B.L. a fost trimis în judecată pentru art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - dare de mită pentru neîncheierea convenției de menținere în vigoare cu pactul comisoriu, care nu depindea de inculpatul M.F. iar pentru bani a fost forțat să-i dea în data de 27 februarie 2007 pentru un eventual „ajutor” pe viitor.

Mai mult, deși soluția pe viitor era un proces în instanță (pe care inculpatul B.L. l-a câștigat fără ajutorul inculpatului M.F. care a fost arestat și cercetat în această cauză) inculpatul B.L. nu a știut că „ajutorul” inculpatului M.F. este pentru instanță, hotărârea lui de a se judeca cu A.V.A.S. fiind deja luată.

În aceste condiții, instanța a reținut că sumele date de inculpatul B.L. prin intermediari nu reprezentau „mită” în adevăratul înțeles al cuvântului, banii au fost dați după încheierea convenției de menținere în vigoare, după plata celor 214.000 Euro, după încheierea pactului comisoriu, deci în septembrie 2006 și februarie 2007, cu acești bani inculpatul M.F. nu a lăsat să se înțeleagă că va schimba ceva conform atribuțiilor sale de serviciu, deci nu a săvârșit infracțiunea de luare de mită.

În raport de atribuțiile inculpatului M.F., care nu avea în fișa postului încheierea de contracte sau evaluare și menținere în vigoare, ci doar putea eventual influența soluția prin opinia sa juridică și poziția sa în cadrul A.V.A.S., instanța reține că inculpatul M.F., așa cum rezultă și din interceptările telefonice, își trafica influența în principal față de învinuitul G.V., apoi la îndemnul martorului I.D. și G.V. a primit suma de bani pentru a găsi soluții și influența organele de conducere pentru obținerea unor condiții mai avantajoase.

Pe cale de consecință, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constatând, însă îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul I-a condamnat pe același inculpat pentru aceste fapte.

Astfel, a reținut Tribunalul, inculpatul a lăsat să se înțeleagă că prin poziția sa putea influența luarea unei hotărâri favorabile inculpatului B.L., respectiv firmei SC G. SA, obținând soluții de menținere în vigoare și de neactivare a pactului comisoriu.

S-a reținut că această soluție era unica adoptată de Comitetul Director al A.V.A.S., în ideea de a nu introduce firmele în faliment și pentru ca A.V.A.S.-ul să nu devină creditor.

Deși acest lucru era deja stabilit, inculpatul M.F. a lăsat să se înțeleagă că datorită influenței poziției sale s-a adoptat această măsură, care practic prin apariția pactului comisoriu era defavorabil inculpatului B.L.

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă care să reprezinte gradul de pericol social al infracțiunii, având în vedere și scopul pedepsei și criteriile de individualizare prevăzută de art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen.

În privința datelor personale s-a reținut că inculpatul M.F. nu are antecedente penale, până la această vârstă a avut o activitate profesională prodigioasă, fiind cunoscut ca jurist, fiind considerat apt profesional pentru funcția de consilier pe probleme juridice.

Tribunalul a apreciat că poziția acestuia de nemodificare a unui contract deja existent după apariția unor modificări legislative, a fost poziția juridică corectă ceea ce a și dus la admiterea acțiunii SC G. SA împotriva A.V.A.S., cel din urmă fiind obligat a restitui suma de 214.000 Euro.

Față de atitudinea anterioară săvârșirii infracțiunii, față de faptul că acesta în urma condamnării nu mai poate ocupa o funcție de înalt funcționar, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă aproape de minim în condițiile suspendării sub supraveghere cu obligațiile ce se impun, este o pedeapsă ce corespunde atât gravității faptei, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.

Cu privire la inculpata B.L.A., instanța a reținut că aceasta, determinată de martorul I.D., apoi de fratele său G.V., interesat în firma SC G. SA, a discutat cu inculpatul M.F. personal, telefonic și ducându-se la biroul acestuia; întâlnirile au avut și un caracter privat, fiind stabilite de ambii inculpați în diferite locuri în afara A.V.A.S. -ului, aceste întâlniri având caracter ascuns (așa realizându-se și predarea banilor în cele două rânduri septembrie 2006 și februarie 2007).

Inculpata B.L.A. de acord cu fratele său, a ascuns față de inculpatul B.L. adevăratele probleme ale discuțiilor, lăsând impresia - nereală față de inculpatul B.L. că aceasta este singura soluție, că de inculpatul M.A. depinde rezolvarea problemelor și că nu va mai exista niciun proces în instanță, determinându-l pe acesta să dea bani pentru inculpatul M.F.. O parte din bani, inculpata B.L.A. și i-a însușit de conivență cu G.V.

Pentru că între inculpatul B.L. și inculpatul M.F. au avut loc divergențe, singurul intermediar acceptat de inculpatul M.F. a fost inculpata B.L.A., care profitând de faptul că inculpatul B.L. nu putea verifica sumele reale, și le-a însușit. Acest aspect a creat suspiciuni inculpatului B.L. care a vrut să fie de față, a cerut garanții în sensul că inculpatul M.F. cunoștea că el este cel ce dădea banii.

Față de considerentele de mai sus, constatând că banii au fost dați de inculpata B.L.A. în două rânduri, pentru ajutorul dat de inculpatul M.F. în sensul influențării dobândirii unei soluții favorabile, instanța a constatat îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Văzând infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M.F. trafic de influență - instanța de fond a constatat că în privința inculpatei B.L. nu sunt îndeplinite cerințele art. 26 raportat la art. 254 C. pen. - în speță inculpatul M.F. nu avea atribuții de a modifica, lua, executa o anumită soluție, ci prin poziția sa putea influența sau a lăsat să se înțeleagă că avea această influență.

Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata B.L.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 255 C. pen. - complicitate la infracțiunea de dare de mită - aceste 2 infracțiuni neexistând în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului M.F. ca autor.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei și scopul acesteia.

Pedeapsa a fost motivată de instanța de fond, prin aceea ca inculpata este la vârstă destul de înaintată, în familia acesteia s-a produs un eveniment nefericit - un copil operat de cancer, nu este cunoscută cu antecedente penale, iar instanța a mai avut în vedere că inculpata nu a făcut nimic pentru „ea” pentru obținerea unor avantaje proprii, ci a dorit să-și ajute fratele, pe G.V. partener cu inculpatul B.L.

Ca atare, instanța a aplicat acesteia o pedeapsă în condițiile suspendării sub supraveghere, pe o perioadă de încercare.

Pentru inculpatul B.L. instanța a reținut că inițial nu a fost de acord să dea nici o sumă inculpatului M.F.. A anunțat acest lucru și pe partenerul său G.V. și au luat decizia să nu dea nimic.

Văzând că lucrurile se agravează, așa cum erau înfățișate de inculpata B.L.A. și martorul G.V., dublate de notificările din partea A.V.A.S., acesta a fost determinat în două rânduri să predea sume de bani în vederea cumpărării influenței inculpatului M.F.

Instanța a reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea cumpărării de influență pentru că legea era de partea sa.

Prin manoperele folosite de martorul G.V. și la insistențele acestuia, prin intermediul inculpatei B.L.A., B.L.A. a luat hotărârea să dea sumele de bani, neavând certitudinea că aceste sume ajung la „cineva” bănuind că sunt însușite de inculpata B.L.A. și fratele său.

Pentru considerentele de mai sus raportat la modalitatea săvârșirii faptei, instanța a apreciat lipsa pericolului concret pentru infracțiunea de cumpărare de influență.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de dare de mită, dar în raport de infracțiunea săvârșită de inculpatul M.F., s-a apreciat că instanța de fond că este vorba de o infracțiune de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecință, Tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat calificarea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din art. 255

C. pen. în art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar pentru această infracțiune a constatat lipsa pericolului social concret.

Astfel, s-a considerat că din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a dorit să cumpere influența nimănui, având convingerea că are dreptate ceea ce s-a și demonstrat prin soluția obținută vis a vis de A.V.A.S.: a comunicat partenerilor această situație, hotărând de comun acord să nu dea nimic și doar din cauza insistențelor inculpatei B.L.A. și a fratelui acesteia, i s-a creat fals imaginea unui pericol real iminent.

Constatând lipsa pericolului pentru o infracțiune prin aplicarea art. 18 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) pct. 1 C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.L. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 făcând aplicarea art. 91 C. pen., în sensul aplicării unei amenzi administrative.

A fot menținută măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani confiscate de la inculpații M.A. și B.L.

În sfârșit, prin hotărârea instanței ele fond a fost respinsă, ca ne fondată, și cererea formulată de inculpatul M.A., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.A., B.L. și B.L.A. Apelurile declarate în cauză au fost înaintate de către Tribunal și înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 12 februarie 2009.

Prin decizia jenată nr. 276 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția l penală, pronunțându-se asupra apelurilor deduse judecății, a decis după cum urmează:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a desființat sentința penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, procedând la rejudecarea cauza în fond în sensul pronunțării următoarei soluții:

Totodată, a condamnat pe inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. c) C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și anume de consilier juridic și, respectiv, consilier în cadrul A.V.A.S.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 litera e C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și anume de consilier juridic și, respectiv, consilier m cadrul A.V.A.S.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 01 martie 2007, la 12 noiembrie 2007.

A confiscat de la inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, suma de 10 000 Euro, care a făcut obiectul luării de mită,

Conform art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de șase luni închisoare pe un termen de încercare de 5 ani și șase luni.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. Conform art. 86

1

C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere;

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția 1 penală (o dată la două luni);

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), c) și d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția 1 penală.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen.

Totodată a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., raportat Ia art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de nulă. făcând aplicarea art. 71 C. pen. în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

De asemenea, a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata B.L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 01 martie 2007, la 20 septembrie 2007. Conform art. 86

1

C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală (o dată la două luni);

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă:

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), e) și d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen. A menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani pentru inculpații M.A. și B.L.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelurile declarate de inculpații M.A. B.L., și B.L.A. împotriva sentinței penale nr. (436/1 din 1 decembrie 2008 a Tribunalului. București, secția I penală.

În baza art. 192 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat apelant la câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.A., B.S. și B.L..

Prin decizia penală nr. 491/R/ din10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, admițându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpații M.A., B.S. și B.L. împotriva deciziei penale nr. 276 și 23 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost casată această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cheltuielile judiciare fiind lăsate în sarcina statului.

În considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs s-a precizat în esență că motivul de casare a deciziei pronunțată de instanța de prim control judiciar este cel prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția), a cărui incidență este atrasă de împrejurarea că motivarea deciziei recurate, cu excepția câtorva paragrafe de considerații cu caracter general sau preluate clin rechizitoriu, reprezintă copia fidelă a motivelor de apel ale parchetului, pe care chiar dacă instanța de apel a înțeles să și le însușească, era obligată să le cenzureze, procedând la un examen propriu și obiectiv al mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei și să răspundă detaliat criticilor formulate atât în scris, cât și oral de către inculpați.

Preluând întocmai motivele de apel ale parchetului, în concepția instanței supreme, instanța de apel a încălcat exigențele paragrafului 3 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1 al aceluiași articol și care implică obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor părților și de a indica cu suficientă claritate motivele pe care se bazează soluția adoptată, deoarece numai în acest mod un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de lege (cauza H. c. Greciei).

Ca atare, reproșând instanței de apei faptul că nu a dat o motivare proprie soluției adoptate, nu a analizat în concret mijloacele de probă avute în vedere la pronunțarea soluțiilor de condamnare a inculpaților și a omis a se pronunța asupra unor apărări formulate de aceștia, vizând pronunțarea unor soluții de achitare, instanța supremă a admis recursurile deduse judecății, a casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cu recomandarea către instanța de apel, ca la rejudecarea apelurilor declarate în cauză să aibă în vedere și celelalte critici invocate cu litigiu de motive de recurs, urmând a ie analiza și a răspunde acestora prin hotărârea pe care o va pronunța.

După casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția 1 penală la data de 20 septembrie 2011.

Prin decizia penală 22 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția 1 penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. 14125/3/2007

A desființat sentința penală apelată și în fond rejudecând: 1.1. în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.,64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.A. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul M.A. a sumei de 40.000 dolar S.U.A., dobândită de acesta prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut, în limita sumelor supuse confiscării speciale, măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 12 aprilie 2007, 13 aprilie 2007 și 17 aprilie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Naționala Anticorupție asupra sumelor de bani indisponibilizate de la inculpatul M.A., precum și măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca B. proprietatea aceluiași inculpat.

1.2. În temeiul art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de șase luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și șase luni, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București - Secția 1 Penală

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen. referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. durata reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 08 iunie 2007.

1.3, În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata B.L.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe aceeași inculpată, ia pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.L. pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalul București, secția I penală.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 86

1

C. pen., referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B.L.A. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 20 septembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpata B.L.A. a sumei de 10.848 Euro, reprezentând diferența dintre suma de 26.000 Euro ce a fost dată cu titlu de mită de către inculpatul B.L. și suma de 20.000 dolar S.U.A. remisă și primită efectiv de către inculpatul M.A.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța D.N.A. din 18 aprilie 2007 în privința inculpatei B.L.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în fond.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.A. B.S. și B.L. împotriva sentinței penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a Pronunța această hotărâre Curtea, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza judecății, a constatai că analiza coroborată a acestuia evidențiază dincolo de orice dubiu că cei trei inculpați se fac vinovați, în esență, de aceea că:

- Inculpatul M.A. - în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006 a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V., iar în ziua de 11 septembrie 2006, a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. prin intermediul complicei B.L.A., lăsând să se creadă că prin folosirea funcției sale are influență asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA; ulterior, la data de 27 februarie 2007, în calitate de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A. pentru soluționarea favorabilă in beneficiul reprezentanților SC G. SA (B.L. și G.V.) a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății de către aceștia a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA;

- Inculpatul B.S. - la data de 27 februarie 2007, a dat inculpatei B.L. suma de 26.000 Euro, pentru ca aceasta să o remită cu titlu de mită coinculpatului M.A.. în scopul soluționării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S. a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare ia efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru efectuarea de că (re acesta din urmă a demersurilor necesare in vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A.;

- Inculpata B.L. - la data de 11 septembrie 2006, i-a înlesnit și La ajutat pe numitul G.V. să dea suina de 20.000 dolar S.U.A. coinculpatului M.A. pentru cumpărarea influenței pe care acesta din urmă a lăsat să se creadă că o are asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, iar la data de 27 februarie 2007, a înlesnit și a ajutat pe inculpatul B.L. să dea eu titlu de mită suma de 26.000 Euro coinculpatului M.A., în scopul soluționării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S. a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru efectuarea de către acesta din urmă a demersurilor necesare în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A., in acest context facilitând totodată și inculpatului M.F. primirea cu titlu de mită a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., în scopul anterior menționat.

S-a arătat că probatoriul strâns în cauză relevă că împrejurările de fapt care au prilejuit desfășurarea activităților infracționale anterior menționate au fost următoarele:

La data de 13 septembrie 2002, între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (reorganizată ulterior, conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și. apoi denumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului), în calitate de vânzător și SC I.P. SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 24/2002, conform căruia cumpărătorul a achiziționat un număr, de 5.821.748 acțiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON/acțiune, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA, pentru care cumpărătorul urma să plătească prețul de 4,715.615,88 RON (filele 207-221 vol. I dosar urmărire penală, 39-53 vol. II1 dosar urmărire penală., 1-15 vol. I