ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1851/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1851/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de
față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 84 din 02 martie 2012 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul N.N. la
4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254
alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate
inculpatului N.N. pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86
2
C. pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe
lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.N. se va supune următoarelor
măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele
fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
- va anunța în prealabil
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art. 359
C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării
sub supraveghere, prev. de art. 86
4
C. pen.
În temeiul art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării
preventive începând cu data de 19 septembrie 2011 și până la data de 14
noiembrie 2011.
În temeiul art. 160
5
alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub cauțiune
dispusă prin decizia penală nr. 1844/R din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel
Cluj.
În temeiul art. 160
5
alin. (4) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat
prin recipisa de consemnare la C. Bank - Sucursala Cluj.
S-a constatat că banii
care au făcut obiectul luării de mită au fost puși la dispoziția denunțătorului
de către organele de urmărire penală conform procesului-verbal din data de 19
septembrie 2011 din Dosarul nr. 105/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial
Cluj.
Analizând actele de la
dosarul cauzei instanța a reținut următoarele:
Colegiul Tehnic N. deține
în proprietate un imobil în suprafață de 453,88 m.p. Încă din anul 2001 acest imobil
a fost deținut cu titlu de închiriere în baza unor contracte succesive de închiriere
de către martorul Ș.V., inițial în calitate de persoană fizică, iar ulterior
în calitate de asociat și administrator al SC S. SRL. Ultimul contract între Colegiul
Tehnic N. și SC S. SRL a fost încheiat la data de 17 octombrie 2007 și urma să expire
la 17 octombrie 2011.
La începutul verii 2011,
din cauza unor alunecări de teren, imobilul a ajuns într-o oarecare stare de degradare,
sens în care martorul Ș.V. a luat legătura cu administratorul Colegiului Tehnic,
martorul H.I., pentru efectuarea reparațiilor ce se impuneau.
În acest sens, sus-numitul
martor s-a deplasat la imobil însoțit de inculpatul N.N., la acea dată director
al Colegiului Tehnic N., care dorise să vadă imobilul în discuție și care, cu acea
ocazie, l-a și cunoscut pe martorul Ș.V.
Ulterior, în cursul lunilor
iunie - iulie, inculpatul N.N. s-a mai deplasat la imobil, o dată însoțit de doi
angajați ai Primăriei Cluj Napoca, pentru a se constata necesitatea efectuării reparațiilor,
iar o dată însoțit de martorul C.C.H.
Încă de la primele discuții
cu inculpatul, martorul Ș.V. a arătat în declarațiile sale constante că acesta
i-a spus că dacă dorește să fie efectuată lucrarea de reparație a imobilului, „trebuie
să iasă și el cu ceva în față”, iar ulterior inculpatul N.N. i-a solicitat, în schimbul
rămânerii cu aceeași chirie în spațiul renovat, și pentru a merge în concediu împreună
cu familia, suma de 2.000 euro.
Inculpatul N.N. a confirmat
în declarația dată că a purtat o discuție cu Ș.V. legată de suma de 2.000 euro
încă din primăvara - vara 2011, însă în contextul în care i-ar fi reamintit acestuia
de restanța acumulată în plata chiriei, la acel moment de aproximativ 18.000 RON,
și în contextul în care martorul s-ar fi angajat ca în zilele următoare să achite
la colegiul tehnic această sumă de 2.000 euro.
La data de 13 septembrie
2011, într-o discuție telefonică, inculpatul N.N. i-a solicitat martorului Ș.V.
să se întâlnească la Restaurantul S., în jurul orelor 14.30, cei doi întâlnindu-se
în locația sus-indicată.
Din discuția purtată de
cei doi la acea dată, interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire
penală, rezultă în mod explicit atât aspectele relatate de martorul Ș.V., de
solicitare de către inculpat a sumei de 2.000 euro, cât și scopul remiterii sumei
de bani solicitate, respectiv asigurarea licitației ce urma a se organiza pentru
reînchirierea spațiului și menținerea aceluiași cuantum al chiriei.
Astfel, sub cel dintâi
aspect, relevantă este discuție redată la dosar urmărire penală din care rezultă
că cei doi s-au întâlnit să discute „problema”. Legat de această „problemă” inculpatul
N.N. a afirmat că „rămâne” și a confirmat că în varianta primirii sumei, sumă solicitată
în mod expres în euro, contractul se va reînnoi, în urma licitației, cu SC S.
SRL, cu tot aceeași chirie. De asemenea, în cursul aceleiași discuții, inculpatul
N.N. îi dă în mod repetat asigurări martorului Ș.V. că va rămâne în spațiul
în discuție și în urma licitației ce urma a se organiza de către Colegiul Tehnic
N. chiar și în contextul în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație,
inculpatul încercând să acrediteze ideea, în speranța probabil a cooptării martorului
în necesitatea rezolvării „problemei”, că și martorul C.C.H. ar fi interesat de
închirierea spațiului.
Din declarația martorului
C.C.H. rezultă că a fost întrebat de către inculpat dacă nu este interesat să închirieze
spațiul și că nu i-ar fi spus vreodată inculpatului că ar dori să închirieze spațiul
în discuție, aspecte care vin să infirme afirmațiile inculpatului făcute în cursul
discuției de la Restaurantul S. față de martorul Ș.V.
În legătură cu licitația
ce urma a se organiza pentru încheierea unui nou contract de închiriere pentru spațiu,
la incertitudinea manifestată de martor, legată de rezultatul licitației, inculpatul
N.N. îi dă asigurări că totul va fi bine, în sensul reînnoirii contractului cu SC
S. SRL („dacă eu vă spun că tot dvs. mergeți în continuare, înseamnă că așa e, nu?”,
„suntem oameni serioși”, „nu suntem copii, ți-am zis că mai vor să vină acolo, da
nu, dacă am discutat și ne-am înțeles, asta e!”). Tot în legătură cu licitația,
inculpatul N.N. susține față de martorul Ș.V. că martorul C.C.H. vrea să participe
la licitație și să dea o chirie mai mare decât cea percepută de Colegiul Tehnic
la acel moment, - aspecte altfel neconfirmate de martorul C.C.H. -, și îi solicită
martorului să aducă încă doi prieteni care să participe la licitație, pentru a nu
apărea probleme - „apropo, puteți să mai aduceți două oferte? ceva prieteni? să
mai aduceți dvs. oferte ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri?, dacă aduceți
două oferte, mai mult decât ați da dvs. îi dăm drumul și…”.
În cursul aceleiași discuții
cei doi stabilesc ca a doua zi să se întâlnească pentru remiterea sumei în discuție,
întâlnire care nu putea avea loc la școală „că acolo erau camere de filmat” și care
finalmente nu mai are loc întrucât martorul Ș.V. nu a ajuns la locul de întâlnire
- Teatrul Național - la ora fixată, iar inculpatul fiind nevoit să plece la domiciliu
din cauza unor probleme personale.
Întrucât acest moment
redat mai sus era situat în timp ulterior formulării denunțului la Direcției
Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, de către martorul
Ș.V., în vederea pregătirii unui eventual flagrant, s-a pus la dispoziția martorului
de către organele judiciare suma de 2.000 euro ce urma a fi remisă inculpatului,
fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de predare-primire din 14 septembrie
2011 și planșa foto aferentă.
La data de 19
septembrie 2011 martorul Ș.V. s-a deplasat la Colegiul Tehnic N. unde s-a întâlnit
cu administratorul unității, martorul H.I., căruia i-a predat suma de 2.000 RON
în contul chiriei restante, după care s-a deplasat în biroul inculpatului N.N. Cu
acea ocazie martorul i-a adus la cunoștință inculpatului că a venit să mai achite
din chiria restantă suma de 2.000 RON, iar acesta din urmă l-a invitat pe martor
la o cafea, după îndeplinirea formalităților legate de predarea sumei restante la
chirie.
După ce martorul Ș.V.
a primit chitanța pentru suma predată, precum și a somației pentru datoria restantă,
aspecte cunoscute în mod evident de către inculpat, cel dintâi a fost luat cu mașina
de cel de-al doilea din fața Colegiului Tehnic N., în vederea deplasării „la o cafea”
la localul R.
Încă de la începutul discuției
din mașină - interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală
- martorul Ș.V. l-a întrebat pe inculpatul N.N. „atunci cum facem cu banii?”,
acesta din urmă cerându-i să aibă răbdare, după care întreaga discuție dintre cei
doi de la localul sus-amintit s-a purtat pe marginea unor subiecte uzuale de conversație,
dovedind odată în plus că lucrurile fuseseră stabilite încă de la ultima discuție,
din 13 septembrie 2011, de la Restaurantul S., analizată mai sus. Spre sfârșitul
discuției dintre cei doi, după ce fiecare și-a terminat consumația, martorul Ș.V.
și-a reiterat dorința de a-i da banii - „no hai ca să dau ăștia” fiind din nou oprit
de către inculpat care i-a spus să stea liniștit și că banii îi va remite în mașină.
Într-adevăr, revenind pe traseul parcurs inițial, amândoi în aceeași mașină aparținând
inculpatului, chiar înainte de a coborî martorul într-o stație de taxiuri, inculpatul
N.N. a deschis torpedoul mașinii cerându-i acestuia să îi pună acolo cei 2.000 EURO,
lucru pe care martorul l-a și făcut, după care a coborât din mașină.
Inculpatul N.N. și-a continuat
deplasarea, fiind însă interceptat pe str. M. de către organele judiciare și urmată
procedura flagrantului, conform procesului-verbal existent dosar urmărire penală
și planșa foto aferentă.
Fiind audiat inculpatul
N.N. a susținut că suma remisă de martorul Ș.V. a fost în contul chiriei restante
și nu în interesul său personal, apărare care nu poate fi primită fiind infirmată
de actele de la dosarul cauzei - declarația martorilor Ș.V., Ț.F.D. și
interceptările telefonice analizate anterior. În plus, inculpatul a încercat să
acrediteze ideea că martorul Ș.V. era un rău platnic și că s-a implicat personal
în recuperarea sumei restante pentru a nu fi prejudiciat Colegiul Tehnic; că ar
fi existat o relație conflictuală cu martora Ț.F.D., contabilă șefă din cadrul
colegiului căreia martorul Ș.V. îi relatase despre solicitarea făcută de inculpat,
de predare a unei sume de bani, și care făcuse referiri nefavorabile inculpatului,
legate de uzanțele acestuia de a solicita diverse sume de bani, referiri interceptate
autorizat; precum și că la data de 19 septembrie 2011, la ora 14.30, când a primit
suma de bani de la martorul Ș.V. în contul datoriei restante, serviciul contabilitate
al colegiului avea program până la ora 14.00, din cauza lucrărilor de zugrăvire
ce se efectuau la acea dată în incinta colegiului. Toate aceste apărări ale inculpatului
au fost infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile
martorilor Ț.F.D., P.L.M. și O.B.A. rezultă că martorul Ș.V., ce deținea
spațiul aparținând Colegiului Tehnic, înregistrase uneori pe parcursul derulării
contractelor de închiriere, restanțe la plata chiriei, însă de fiecare dată acesta
le achitase, fiind cunoscută împrejurarea că martorul achită chiria în funcție de
încasarea subvențiilor de la stat și nefiind manifestată la nivelul unității îngrijorarea
că acesta nu va achita chiria restantă și că va fi prejudiciat Colegiul Tehnic ori
că ar fi un rău platnic.
Apoi, relația tensionată
care ar fi existat între inculpat și martora Ț.F.D. - motivul sugerat de către
inculpat pentru care aceasta ar fi făcut față de martorul Ș.V. afirmațiile
interceptate autorizat, legate de uzanțele inculpatului de a solicita diverse sume
de bani - nu a fost confirmată de niciunul din martorii audiați, majoritatea angajați
ai Colegiului Tehnic N. În plus, martora P.L.M. a infirmat în mod expres discuția
redată de către inculpat în cuprinsul declarației sale, presupus purtată între cei
doi, legat de martora Ț.F.D.
În ceea ce privește motivul
pentru care inculpatul N.N. a primit de la martorul Ș.V., la data de 19
septembrie 2011, suma de 2.000 euro, acesta rezultă fără dubiu din interceptările
autorizate și declarația martorului amintit, fiind exclus fără echivoc motivul furnizat
în apărare.
Astfel, aceste interceptări
autorizate confirmă parțial declarația inculpatului, legată de faptul că i-ar fi
cerut constant martorului să achite restanța acumulată și că s-a angajat să îl anunțe
de data efectuării licitației, însă lecturarea în întregime a acestora dovedește
că aceste aspecte erau doar subiecte secundare de discuție, care s-a purtat pe mai
multe paliere și în paralel, legat de o „problemă” respectiv de restanțe și necesitatea
efectuării licitației. O dovadă în plus a nesincerității inculpatului o constituie
și împrejurarea că, în contextul în care, anterior deplasării la localul R., martorul
a venit la liceu și a achitat o sumă de bani în contul datoriei, aspecte cunoscute
de către inculpat, așa cum a chiar arătat, a acceptat în aceeași zi, cu același
titlu de chirie restantă, potrivit susținerilor inculpatului N.N., o nouă sumă de
bani, însă în euro, și pentru remiterea căreia s-au deplasat în locația indicată.
Inculpatul nu a explicat plauzibil și convingător de ce a fost necesară deplasarea
în localul R. pentru a-i fi remisă respectiva sumă de bani, interceptările dovedind
cu evidență că acesta fusese scopul deplasării celor doi la localul R., și de ce
nu a plătit-o martorul la contabilitate așa cum procedase chiar anterior deplasării
la sus-numitul local și nici nu a putut explica instanței de ce nu a cerut martorului
Ș.V. atunci când i-a spus că îi dă „ăia” (banii) de ce nu i-a solicitat explicații
legate de nedepunerea sumei la contabilitate anterior deplasării ori chiar la cel
moment (fiind ora 14.30 contabilitatea avea încă program, potrivit declarațiilor
tuturor martorilor, contrar susținerilor inculpatului în sensul unui program redus
la acea dată din cauza lucrărilor de zugrăvire!). De asemenea, inculpatul nu a putut
explica de ce a cerut martorului ca suma de bani să fie adusă în euro, dacă era
cerută cu titlu de chirie restantă, în condițiile în care la contabilitate se putea
încasa numai în moneda națională. Apoi, reticența inculpatului N.N. de a primi suma
de bani în incinta liceului, ci „numai la o cafea”, sau apoi în mașină, în drum
spre localul R., ci doar la întoarcere, când îi cere martorului Ș.V. să o pună
în torpedoul mașinii.
Explicația tuturor acestor
aspecte nu este cea expusă în apărarea inculpatului, ci în fapt, așa cum o dovedesc
fără tăgadă interceptările telefonice, suma de bani solicitată și primită în euro
nu avea vreo legătură cu sumele de bani din chiria restantă, ci cu primirea de către
inculpat a unui folos material injust, în schimbul facilitării martorului să rămână
în spațiul închiriat și după licitația ce urma a se efectua în toamna 2011 și să
plătească aceeași chirie.
Martorul Ș.V. a precizat
de altfel la momentul audierii în fața instanței de judecată că suma de 2.000
euro nu avea nici o legătură cu sumele achitate pentru chiria restantă, discuțiile
legate de cele două aspecte fiind total diferite și distincte.
Nu pot fi, de asemenea,
reținute apărările inculpatului în sensul existenței în cauză a unei provocări din
partea organelor judiciare și a martorului Ș.V. în scopul determinării inculpatului
la comiterea unei infracțiuni și în scopul obținerii de probe, fiind încălcat dreptul
la un proces echitabil prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului
și în jurisprudența Curții Europene.
Astfel, așa cum s-a arătat
anterior, actele de la dosarul cauzei confirmă că suma de 2.000 euro a fost solicitată
de inculpat anterior datei de 13 septembrie 2011, în cadrul discuției de la această
dată dintre inculpat și martorul Ș.V., acesta din urmă încerca să își asigure
propriile beneficii prin remiterea sumei solicitate, beneficiile celui dintâi fiind
evidente. De asemenea, la aceeași dată, de comun acord au stabilit ca a doua zi
să se întâlnească pentru a fi remisă suma, întâlnire ce nu a mai avut loc, din motivele
sus-redate. Apoi, la data de 19 septembrie 2011, imediat după contactarea inculpatului
de către martorul Ș.V., în biroul celui dintâi, inculpatul i-a cerut să meargă
la o cafea, fără a fi desigur vorba de ceea ce literalmente se cerea, nefiind relațiile
necesare unui astfel de context între cei doi și desigur nefiind vorba nici de a
merge la o cafea unde să primească o sumă de bani cu titlu de chirie restantă, câtă
vreme cei doi se aflau în chiar incinta Colegiului Tehnic unde se achitau chiriile
restante. Or, în aceste condiții, când inițiativa de creare a contextului favorabil
predării sumei de 2.000 euro a aparținut inculpatului, în cauză nu poate fi vorba
de vreo provocare exercitată asupra acestuia de organele de urmărire penală sau
denunțător.
În drept, fapta inculpatului
N.N. care în vara anului 2011 a solicitat martorului Ș.V. suma de 2.000
euro, sumă remisă efectiv la data de 19 septembrie 2011, în schimbul facilitării,
în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic N., câștigarea licitației ce urma
a se organiza pentru închirierea spațiului prin încălcarea atribuțiilor sale de
serviciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev.
de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce privește solicitarea
formulată de către apărătorii aleși ai inculpatului, de schimbare a încadrării juridice
din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea
nr. 78/2000 în trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța a reținut că aceasta a fost nefondată.
Astfel, din declarațiile
constante ale martorului Ș.V. coroborat cu interceptările ambientale rezultă
că solicitarea sumei de bani de către inculpat a fost făcută în schimbul menținerii
chiriei și facilitării câștigării licitației ce urma a se organiza pentru reînchirierea
imobilului.
Martorul sus-amintit a
arătat că inculpatul N.N. nu i-a indicat o anume persoană din cadrul comisiei de
licitație pe lângă care urma să intervină în atingerea scopului promis și nici nu
i-a spus la modul concret cum anume îl va ajuta să câștige licitația, ci doar că
s-a angajat ferm în acest sens, aspecte de altfel confirmate de interceptările ambientale
din prezenta cauză.
De asemenea, potrivit
fișei postului și propriilor declarații, inculpatul avea atribuții legale în procedura
de organizare a licitațiilor, în sensul numirii președintelui comisiei de licitație,
validării listei membrilor comisiei de licitație și semnării contractelor cu diverși
parteneri contractuali, adjudecatari ai licitației. În plus, martora P.L.M. a arătat
că, în fapt, în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație primea ofertele
de licitație de la inculpat, care de obicei erau în plicuri deschise și nu sigilate.
Or, având în vedere acest
cadrul legal și factual descris mai sus, inculpatul N.N., în calitatea sa de director
al Colegiului Tehnic N., afla diverse informații legate de licitațiile în curs,
care, folosite de o anume manieră, puteau fi în măsură a favoriza un ofertant sau
altul („mai aduceți două oferte… ceva prieteni… ca să nu vină ăștialalți cu nu știu
ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat dvs., (…) și îi dăm drumul…” -
interceptarea ambientală a discuției de la Restaurantul S. din data de 13
septembrie 2011).
În ceea ce privește promisiunea
de menținere a chiriei, susținerile inculpatului sunt de asemenea nefondate, în
sensul că nu ar fi putut fi modificat acest cuantum al chiriei câtă vreme exista
o H.C.L. care stabilea suma minimă sub care nu putea fi coborâtă suma datorată pentru
spațiile închiriate, de natura celor aflate în administrarea colegiului. Desigur
că sub suma minimă nu se putea coborî în condițiile date, însă se putea majora acest
cuantum, beneficiul promis martorului fiind tocmai menținerea cuantumului actual
al chiriei și nemajorarea acestuia.
Față de aceste aspecte,
cererea întemeiată pe art. 334 C. proc. pen., instanța a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și
inculpatul N.N.
Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Cluj a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică
și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin
care să se dispună
executarea pedepsei în regim de detenție.
În motivarea apelului
s-a arătat că, deși sancțiunea penală a fost individualizată corespunzător
sub aspectul felului și cuantumului, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin
privarea de libertate a inculpatului invocându-se poziția de nerecunoaștere
a acestuia și faptul că perioada arestului preventiv, cât și supravegherea dispusă
de instanța de fond sunt insuficiente pentru atenționarea inculpatului
asupra gravității și consecințelor faptei comise.
Inculpatul N.N. a criticat
sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat
desființarea acesteia și, în principal, pronunțarea unei decizii prin
care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10
lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
reținută actul de sesizare în infracțiunea de trafic de influență prev. de art.
257 C. pen. cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.
pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu menținerea modalității
de executare stabilită de prima instanță.
În motivarea apelului
inculpatul a arătat că nu putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii
de luare de mită deoarece din fișa postului rezultă că nu avea atribuții în
organizarea licitației în sensul că nu făcea parte din comisia de atribuire
a spațiului și nu avea nici o atribuție in derularea procesului de atribuire, prin
licitație, respectiv selecție de oferte a spațiului, toate acestea revenind președintei
P.L.M.
A mai arătat că întreg
probatoriul administrat în cauză atestă faptul că discuțiile purtate cu martorul
Ș.V. au vizat necesitatea ca acesta din urmă să achite în cel mai scurt timp
chiria restantă, iar oferirea unor „sfaturi” în sensul necesitații prezentei a cel
puțin alți doi agenți economici a fost justificată pentru a se asigura competitivitatea
și valabilitatea licitației și a evita replanificarea procedurii pentru o dată ulterioară.
Totodată a mai invocat
faptul că predarea sumei era lipsită de sens, întrucât denunțătorul Ș.V.
nu ar fi putut participa la o eventuala licitație în contextul în care avea debite
fata de Colegiul Tehnic și conform noilor prevederi acel spațiu nu mai putea face
obiectul unei licitații publice, precum și faptul că licitația nici nu putea
avea loc deoarece nu existau normele metodologice prin care să se detalieze derularea
unei asemenea proceduri.
Referitor la individualizarea
pedepsei a arătat că lipsa antecedentelor penale, persoana sa care prezintă suficiente
garanții de reinserție socială, situația familială și profesională justifică
reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.
pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum și menținerea
modalității de executare stabilită de instanța de fond.
În cursul judecării apelului
s-a procedat la întocmirea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin decizia penală
nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,
s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond a efectuat
o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe
noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, probe pe
baza cărora a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și care au condus
în final la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis
în judecată.
Curtea și-a însușit în
întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită
de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui
o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei),
urmând a se sublinia cu privire la criticile invocate în cauză următoarele:
Instanța de fond a reținut
în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută
teza potrivit căreia inculpatul nu putea fi subiect activ al infracțiunii de
luare de mită deoarece nu ar fi avut atribuții în organizarea licitației
și că, în fapt, licitația pentru închirierea spațiului nu mai putea avea
loc deoarece nu erau aprobate normele metodologice.
Astfel, potrivit fișei
postului și propriilor declarații, inculpatul era cel ce valida lista cu membri
comisiei de licitație, președintele acestei comisii și, cel mai important,
semna contractele cu adjudecatarii licitațiilor.
În plus, inculpatul avea
acces la informații legate de ofertele participanților la licitații
(martora P.L.M. a arătat că în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație
primea ofertele de licitație de la inculpat care de obicei erau în plicuri deschise
și nu sigilate) și, deci, putea folosi aceste informații în favoarea unui ofertant
sau altul. De altfel, intenția de a proceda astfel rezultă din interceptarea
ambientală a discuției din data de 13 septembrie 2011 de la Restaurantul
S., ocazie cu care inculpatul îi solicită denunțătorului să se asigure de participarea
formală a doi ofertanți pentru a înlătura alți participanți și a
nu atrage atenția asupra sa („mai aduceți două oferte… ceva prieteni… ca să
nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat
dvs., (…) și îi dăm drumul…”).
Lipsa normelor metodologice
nu constituie un element de natură a înlătura calitatea de subiect activ al inculpatului
deoarece infracțiunea de luare de mită se consumă și atunci când pretinderea
sau primirea de bani, bunuri, etc. se face în scopul de a face un act contrar îndatoririlor
de serviciu.
De asemenea, din actele
dosarului rezultă că această licitație urma să se organizeze chiar și în lipsa
acestor norme, dovadă fiind faptul că s-au făcut operațiuni de renovare a spațiului
în discuție, dar și faptul că și martorul C.C.H. a fost întrebat de către inculpat
dacă nu este interesat să închirieze spațiul.
Cu privire la motivul
solicitării sumei de 2.000 euro apărarea potrivit cărei ar fi constituit parte din
chiria restantă a fost apreciată ca fiind nesinceră.
Astfel, din discuția
purtată de inculpat cu denunțătorul în data de 13 septembrie 2011 la Restaurantul
S., interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală rezultă fără
dubiu că cei doi vorbeau despre un subiect numit „problema”, asupra căruia mai avuseseră
discuții. Totodată, inculpatul a confirmat expres că suma solicitată este în
euro și îi garantează denunțătorului că, în varianta primirii acesteia, îi
va asigura câștigarea licitației și îi va reînnoi contractul pentru reînchirierea
spațiului, precum și menținerea aceluiași cuantum al chiriei, chiar și în contextul
în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație.
În completarea acestei
discuții se găsesc și o serie de elemente care înlătură orice dubiu cu privire
la natura și destinația banilor: inculpatul a cerut ca plată, în monedă
euro, să se realizeze la o întâlnire în afara spațiului unității școlare
motivând că acolo sunt camere de luat vederi, în condițiile în care plata chiriei
se făcea în monedă națională la casieria școlii; în data de 19
septembrie 2011, după ce denunțătorul a achitat 2.000 RON la casieria școlii
în contul chiriei restante, inculpatul l-a luat pe primul cu mașina sa „pentru
a merge la o cafea”, acesta din urmă demonstrând că are bani asupra sa (martorul
Ș.V. l-a întrebat pe inculpatul N.N. „atunci cum facem cu banii?”) situație
în care dacă banii erau destinați chiriei ar fi trebuit ca inculpatul să se
întoarcă cu denunțătorul la școală pentru ca acesta să facă plata la casierie.
Procedând însă în maniera
arătată este evident că inculpat a căutat să își asigure condițiile pentru
a prelua în clandestinitate suma necuvenită de 2.000 euro și nicidecum că această
sumă ar fi fost destinată plății chiriei.
În ceea ce privește promisiunea
de menținere a chiriei, apărările inculpatului sunt de asemenea nefondate, deoarece
chiar și stabilirea unei chirii la nivelul minimal al acesteia impus printr-o H.C.L.
era de natură a crea o situație favorizantă denunțătorului.
În final, nu s-a putut
reține existența provocării din partea denunțătorului sau organelor de urmărire
penală deoarece infracțiunea s-a consumat anterior sesizării făcute de denunțător
prin pretinderea banilor în scopul arătat mai sus.
Cu privire la critica
vizând încadrarea juridică, în considerarea celor de mai sus, rezultă cu claritate
faptul că în niciun moment nu a fost vorba despre existența unei traficări de influență
(în sensul atribuit de legea penală) din partea inculpatului N.N., și deci că nu
există nici un suport faptic care să susțină reținerea acestei infracțiuni în sarcina
inculpatului.
Specific infracțiunii
de trafic de influență este faptul că, în reprezentarea tuturor celor implicați,
îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu nu va fi determinată de primirea
de către funcționar a unei sume de bani, ci de influența exercitată asupra acestuia
de către traficantul de influență ca urmare a primirii unei sume de bani pentru
sine sau pentru altul.
În schimb, în cazul luării
de mită, în reprezentarea tuturor celor implicați, determinant pentru exercitarea
defectuoasă a atribuțiilor de serviciu este folosul material pretins, primit, etc.
de către funcționar.
Deci, în cazul traficului
de influență obiectul juridic este lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind
influențabil, pe când în cazul infracțiunii de luare de mită, obiectul juridic este
lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind coruptibil.
Traficul de influență
poate fi realizat prin pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,
de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul în vederea exercitării
influenței reale sau pretinse. Toate aceste modalități de executare ale traficului
ele influență presupun o activitate exteriorizată de traficare și o structură bilaterală
de comitere (în sensul existenței unui traficant de influență care condiționează
în mod exteriorizat traficarea influenței sale de un beneficiu material, dar și
a unui potențial cumpărător de influență).
Raportat la cele expuse
reiese că, în nici un moment, inclusiv în reprezentarea denunțătorului sau
a inculpatului suma de 2.000 euro nu avea din punct de vedere obiectiv și subiectiv
valența unei remunerații primită de către inculpat de la denunțător pentru traficarea
influenței sale, deci în mod cert nu se poate vorbi despre o cumpărare și în consecință
de o traficare a influenței.
Atâta timp beneficiul
a fost solicitat pentru sine chiar de funcționarul care urma să-și îndeplinească
în mod defectuos atribuțiile de serviciu (cum este cazul în speță), suntem
în prezența infracțiunii de luare de mită și nu în prezența unui
trafic de influență.
Referitor la individualizarea
sancțiunii penale, Curtea a considerat că instanța de fond a făcut o corectă
aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.
Împotriva deciziei penale
nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,
în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul
N.N.
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul
Teritorial Cluj critică decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării
pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acesteia și executarea
în regim de detenție.
În motivarea recursului
se arată de către Parchet că inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol
social, raportat la modul cum a fost concepută și derulată activitatea infracțională,
care se caracterizează prin lezarea relațiilor sociale a căror desfășurare sunt
dependente de încrederea, autoritatea și prestigiul de care trebuie să se bucure
persoanele participante la înfăptuirea procesului de formare și educare a elevilor
și care impun înlăturarea oricărei suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea,
onestitatea și probitatea dascălilor în general și a conducătorilor instituțiilor
de învățământ în special.
Inculpatul N.N. critică
hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- instanțele nu au înlăturat
mijloacele de probă administrate în mod nelegal, respectiv înregistrările audio
efectuate după consemnarea denunțului, potrivit căruia inculpatul ar fi pretins
de la Ș.V. suma de bani în vara anului 2011.
Înregistrările s-au efectuat
în temeiul art. 91
1
C. proc. pen., deși în cauză nu erau întrunite condițiile
textului respectiv, dispozițiile legale evocate permițând astfel de înregistrări
numai dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni.
Or, în momentul respectiv,
infracțiunea se consumase deja, Parchetul susținând această teză chiar pe adresa
din 15 septembrie 2011 prin care solicita Tribunalului Cluj certificarea ordonanței
provizorii și autorizarea pe mai departe a înregistrărilor.
- instanțele au comis
o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare
a inculpatului.
Astfel, susținerile martorului
denunțător sunt vagi și confuze, din analiza acestora rezultând că inculpatul i-a
cerut acestuia bani, dar nu în realizarea vreunei atribuții de serviciu a inculpatului
și nici în calitatea sa de director al liceului.
Martorul denunțător a
fost folosit de către Parchet ca agent provocator, în realizarea flagrantului, astfel
că probele obținute după data de 13 septembrie 2011 au fost obținute nelegal prin
nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, inculpatul
nu avea competența de a stabili chiria, aceasta fiind stabilită prin H.C.L.
și nici nu făcea parte din comisia de licitație, care nu se putea organiza în lipsa
normelor metodologice.
Pentru motivele expuse,
inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.
10 lit. d) C. proc. pen.
În drept s-au invocat
cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 14, 17
2
și 18 C.
proc. pen.
Examinând recursurile
declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursurile
sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:
Pe baza probelor administrate
în cursul urmăririi penale și ulterior la cercetarea judecătorească, instanțele
au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de luare de mită
prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, inculpatul, în
vara anului 2011 a pretins de la martorul denunțător Ș.V. suma de 2.000 euro,
sumă ce a fost remisă efectiv la data de 19 septembrie 2011, pentru ca să faciliteze,
în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic N., câștigarea licitației ce urma
a se organiza pentru închirierea spațiului prin încălcarea atribuțiilor sale de
serviciu.
Inculpatul a invocat dispozițiile
art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. în susținerea recursului său, or
Înalta Curte constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză.
Potrivit dispozițiilor
legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de
fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de
condamnare.
Pentru a fi aplicabile
dispozițiile legale invocate este necesar ca starea de fapt reținută prin hotărârea
atacată să fie contrară actelor și probelor dosarului, respectiv să existe o contradicție
vădită, esențială între ceea ce rezultă din actele dosarului și ceea ce reține instanța.
Pentru a constitui caz
de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influențat hotărâtor asupra soluției
cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluții de condamnare în loc de achitare
sau invers.
În speță, nu suntem în
prezența unei grave erori de fapt care să conducă la adoptarea unei soluții greșite
de condamnare.
Dimpotrivă, din analiza
probelor administrate, respectiv declarațiile martorului denunțător Ș.V., ale
martorilor Ț.F.D., P.L.M., O.B.A., H.I., procesele-verbale de redare a convorbirilor
purtate între martorul denunțător și inculpat, procesul-verbal de prindere în flagrant
a inculpatului rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în
judecată.
În motivele de recurs,
inculpatul a susținut că unele mijloace de probă au fost administrate nelegal, respectiv
înregistrările audio-video efectuate după consemnarea denunțului.
Această critică întemeiată
pe dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. este nefondată.
Din actele dosarului rezultă
că la data de 13 septembrie 2011 a fost emisă ordonanța nr. 105/P/2011 prin care
s-a dispus autorizarea efectuării de înregistrări audio-video în mediu ambiental
a discuțiilor purtate de inculpat cu denunțătorul Ș.V. sau de inculpat cu orice
alte persoane.
Ulterior, prin încheierea
din 15 septembrie 2011, Tribunalul Cluj a confirmat ordonanța provizorie din 13
septembrie 2011 și a autorizat pe o perioadă de 28 zile interceptarea și înregistrarea
convorbirilor telefonice și în mediul ambiental purtate de inculpat cu denunțătorul
sau de inculpat cu diferite persoane în legătură cu obiectul cauzei penale.
Interceptarea convorbirilor
telefonice, precum și a discuțiilor purtate în mediul ambiental s-a realizat cu
respectarea dispozițiilor art. 91
1
și urm. C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziții
legale, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate
prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează dacă sunt
date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru
care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea
se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea
participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult
întârziată.
Din examinarea dispozițiilor
legale menționate rezultă că este necesar să existe date și indicii temeinice privind
pregătirea sau, după caz, săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de art. 91
1
C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor nefiind limitată doar
la ipoteza în care se pregătește săvârșirea unei infracțiuni, așa cum susține inculpatul
în recursul său.
De asemenea, nu se poate
reține nici împrejurarea că martorul denunțător Ș.V. ar fi acționat ca un agent
provocator.
Pentru a fi în prezența
unei provocări în sensul art. 68 C. proc. pen. este necesar ca aceasta să fie anterioară
comiterii infracțiunii, iar pe de altă parte, trebuie să existe o legătură de cauzalitate
directă și imediată, între actul provocator și infracțiunea săvârșită.
Or, în speță, înregistrările
la care face referire inculpatul s-au realizat după ce acesta a pretins suma de
2.000 euro de la martorul denunțător, fiind necesare pentru stabilirea situației
de fapt, iar organele de urmărire penală nu au exercitat vreo influență de natură
a instiga la comiterea infracțiunii.
Contrar susținerilor sale,
inculpatul avea atribuții în organizarea licitației, după cum rezultă din fișa postului,
respectiv valida lista cu membrii comisiei de licitație, președintele acestei comisii,
și semna contractele cu adjudecatorii licitațiilor.
Așa cum au reținut și
instanțele, inculpatul avea acces la informații legate de ofertele participanților
la licitație, putând folosi aceste informații în favoarea unui participant sau altul,
iar lipsa normelor metodologice nu este de natură a pune în discuție calitatea de
subiect activ a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, din actele dosarului
rezultând că licitația urma să aibă loc și în lipsa unor astfel de norme, iar inculpatul
a pretins banii pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv
pentru a-i facilita martorului denunțător câștigarea licitației.
Pedeapsa aplicată inculpatului
a fost individualizată în raport cu criticile prev. de art. 72 C. pen., respectiv
gradul de pericol social concret al faptei comise, relațiile sociale lezate, suma
de bani ce a făcut obiectul luării de mită, datele care circumstanțiază persoana
inculpatului.
Astfel, acesta nu este
cunoscut cu antecedente penale, este integrat în familie și societate, cu o bună
conduită anterior comiterii faptei, dispune de resurse personale, familiale și comunitare
suficiente unui parcurs corespunzător, după cum rezultă din referatul de evaluare
aflat la dosar apel.
Inculpatul s-a prezentat
în instanță pe parcursul procesului penal și a negat comiterea faptei, încercând
să dea altă semnificație primirii sumei de 2.000 euro.
Înalta Curte apreciază
că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și acesta,
chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite alte infracțiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului
prin cuantumul său și modalitatea de executare este în măsură să corespundă scopului
educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., criticile aduse de Parchet
sub acest aspect fiind nefondate.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge
ca nefondate recursurile declarate de procuror și de inculpat.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul N.N.
împotriva deciziei penale nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj,
secția penală și de minori.
Obligă recurentul intimat
inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 29 mai 2013.