ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1851/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 02 martie 2012 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul N.N. la 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului N.N. pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.N.

se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; - va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86 4 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 septembrie 2011 și până la data de 14 noiembrie 2011. În temeiul art. 160 5 alin. (6) C. proc.

pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub cauțiune dispusă prin decizia penală nr. 1844/R din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj. În temeiul art. 160 5 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat prin recipisa de consemnare la C. Bank - Sucursala Cluj. S-a constatat că banii care au făcut obiectul luării de mită au fost puși la dispoziția denunțătorului de către organele de urmărire penală conform procesului-verbal din data de 19 septembrie 2011 din Dosarul nr. 105/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj. Analizând actele de la dosarul cauzei instanța a reținut următoarele: Colegiul Tehnic N. deține în proprietate un imobil în suprafață de 453,88 m.p.

Încă din anul 2001 acest imobil a fost deținut cu titlu de închiriere în baza unor contracte succesive de închiriere de către martorul Ș.V., inițial în calitate de persoană fizică, iar ulterior în calitate de asociat și administrator al SC S. SRL. Ultimul contract între Colegiul Tehnic N. și SC S. SRL a fost încheiat la data de 17 octombrie 2007 și urma să expire la 17 octombrie 2011. La începutul verii 2011, din cauza unor alunecări de teren, imobilul a ajuns într-o oarecare stare de degradare, sens în care martorul Ș.V. a luat legătura cu administratorul Colegiului Tehnic, martorul H.I., pentru efectuarea reparațiilor ce se impuneau. În acest sens, sus-numitul martor s-a deplasat la imobil însoțit de inculpatul N.N., la acea dată director al Colegiului Tehnic N., care dorise să vadă imobilul în discuție și care, cu acea ocazie, l-a și cunoscut pe martorul Ș.V.

Ulterior, în cursul lunilor iunie - iulie, inculpatul N.N. s-a mai deplasat la imobil, o dată însoțit de doi angajați ai Primăriei Cluj Napoca, pentru a se constata necesitatea efectuării reparațiilor, iar o dată însoțit de martorul C.C.H. Încă de la primele discuții cu inculpatul, martorul Ș.V. a arătat în declarațiile sale constante că acesta i-a spus că dacă dorește să fie efectuată lucrarea de reparație a imobilului, „trebuie să iasă și el cu ceva în față”, iar ulterior inculpatul N.N. i-a solicitat, în schimbul rămânerii cu aceeași chirie în spațiul renovat, și pentru a merge în concediu împreună cu familia, suma de 2.000 euro. Inculpatul N.N. a confirmat în declarația dată că a purtat o discuție cu Ș.V.

legată de suma de 2.000 euro încă din primăvara - vara 2011, însă în contextul în care i-ar fi reamintit acestuia de restanța acumulată în plata chiriei, la acel moment de aproximativ 18.000 RON, și în contextul în care martorul s-ar fi angajat ca în zilele următoare să achite la colegiul tehnic această sumă de 2.000 euro. La data de 13 septembrie 2011, într-o discuție telefonică, inculpatul N.N. i-a solicitat martorului Ș.V. să se întâlnească la Restaurantul S., în jurul orelor 14.30, cei doi întâlnindu-se în locația sus-indicată. Din discuția purtată de cei doi la acea dată, interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală, rezultă în mod explicit atât aspectele relatate de martorul Ș.V., de solicitare de către inculpat a sumei de 2.000 euro, cât și scopul remiterii sumei de bani solicitate, respectiv asigurarea licitației ce urma a se organiza pentru reînchirierea spațiului și menținerea aceluiași cuantum al chiriei.

Astfel, sub cel dintâi aspect, relevantă este discuție redată la dosar urmărire penală din care rezultă că cei doi s-au întâlnit să discute „problema”. Legat de această „problemă” inculpatul N.N. a afirmat că „rămâne” și a confirmat că în varianta primirii sumei, sumă solicitată în mod expres în euro, contractul se va reînnoi, în urma licitației, cu SC S. SRL, cu tot aceeași chirie. De asemenea, în cursul aceleiași discuții, inculpatul N.N. îi dă în mod repetat asigurări martorului Ș.V. că va rămâne în spațiul în discuție și în urma licitației ce urma a se organiza de către Colegiul Tehnic N. chiar și în contextul în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație, inculpatul încercând să acrediteze ideea, în speranța probabil a cooptării martorului în necesitatea rezolvării „problemei”, că și martorul C.C.H.

ar fi interesat de închirierea spațiului. Din declarația martorului C.C.H. rezultă că a fost întrebat de către inculpat dacă nu este interesat să închirieze spațiul și că nu i-ar fi spus vreodată inculpatului că ar dori să închirieze spațiul în discuție, aspecte care vin să infirme afirmațiile inculpatului făcute în cursul discuției de la Restaurantul S. față de martorul Ș.V. În legătură cu licitația ce urma a se organiza pentru încheierea unui nou contract de închiriere pentru spațiu, la incertitudinea manifestată de martor, legată de rezultatul licitației, inculpatul N.N. îi dă asigurări că totul va fi bine, în sensul reînnoirii contractului cu SC S. SRL („dacă eu vă spun că tot dvs. mergeți în continuare, înseamnă că așa e, nu?”, „suntem oameni serioși”, „nu suntem copii, ți-am zis că mai vor să vină acolo, da nu, dacă am discutat și ne-am înțeles, asta e!”).

Tot în legătură cu licitația, inculpatul N.N. susține față de martorul Ș.V. că martorul C.C.H. vrea să participe la licitație și să dea o chirie mai mare decât cea percepută de Colegiul Tehnic la acel moment, - aspecte altfel neconfirmate de martorul C.C.H. -, și îi solicită martorului să aducă încă doi prieteni care să participe la licitație, pentru a nu apărea probleme - „apropo, puteți să mai aduceți două oferte? ceva prieteni? să mai aduceți dvs. oferte ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri?, dacă aduceți două oferte, mai mult decât ați da dvs. îi dăm drumul și…”. În cursul aceleiași discuții cei doi stabilesc ca a doua zi să se întâlnească pentru remiterea sumei în discuție, întâlnire care nu putea avea loc la școală „că acolo erau camere de filmat” și care finalmente nu mai are loc întrucât martorul Ș.V.

nu a ajuns la locul de întâlnire - Teatrul Național - la ora fixată, iar inculpatul fiind nevoit să plece la domiciliu din cauza unor probleme personale. Întrucât acest moment redat mai sus era situat în timp ulterior formulării denunțului la Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, de către martorul Ș.V., în vederea pregătirii unui eventual flagrant, s-a pus la dispoziția martorului de către organele judiciare suma de 2.000 euro ce urma a fi remisă inculpatului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de predare-primire din 14 septembrie 2011 și planșa foto aferentă. La data de 19 septembrie 2011 martorul Ș.V. s-a deplasat la Colegiul Tehnic N. unde s-a întâlnit cu administratorul unității, martorul H.I., căruia i-a predat suma de 2.000 RON în contul chiriei restante, după care s-a deplasat în biroul inculpatului N.N.

Cu acea ocazie martorul i-a adus la cunoștință inculpatului că a venit să mai achite din chiria restantă suma de 2.000 RON, iar acesta din urmă l-a invitat pe martor la o cafea, după îndeplinirea formalităților legate de predarea sumei restante la chirie. După ce martorul Ș.V. a primit chitanța pentru suma predată, precum și a somației pentru datoria restantă, aspecte cunoscute în mod evident de către inculpat, cel dintâi a fost luat cu mașina de cel de-al doilea din fața Colegiului Tehnic N., în vederea deplasării „la o cafea” la localul R. Încă de la începutul discuției din mașină - interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală - martorul Ș.V. l-a întrebat pe inculpatul N.N.

„atunci cum facem cu banii?”, acesta din urmă cerându-i să aibă răbdare, după care întreaga discuție dintre cei doi de la localul sus-amintit s-a purtat pe marginea unor subiecte uzuale de conversație, dovedind odată în plus că lucrurile fuseseră stabilite încă de la ultima discuție, din 13 septembrie 2011, de la Restaurantul S., analizată mai sus. Spre sfârșitul discuției dintre cei doi, după ce fiecare și-a terminat consumația, martorul Ș.V. și-a reiterat dorința de a-i da banii - „no hai ca să dau ăștia” fiind din nou oprit de către inculpat care i-a spus să stea liniștit și că banii îi va remite în mașină. Într-adevăr, revenind pe traseul parcurs inițial, amândoi în aceeași mașină aparținând inculpatului, chiar înainte de a coborî martorul într-o stație de taxiuri, inculpatul N.N.

a deschis torpedoul mașinii cerându-i acestuia să îi pună acolo cei 2.000 EURO, lucru pe care martorul l-a și făcut, după care a coborât din mașină. Inculpatul N.N. și-a continuat deplasarea, fiind însă interceptat pe str. M. de către organele judiciare și urmată procedura flagrantului, conform procesului-verbal existent dosar urmărire penală și planșa foto aferentă. Fiind audiat inculpatul N.N. a susținut că suma remisă de martorul Ș.V. a fost în contul chiriei restante și nu în interesul său personal, apărare care nu poate fi primită fiind infirmată de actele de la dosarul cauzei - declarația martorilor Ș.V., Ț.F.D. și interceptările telefonice analizate anterior. În plus, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că martorul Ș.V.

era un rău platnic și că s-a implicat personal în recuperarea sumei restante pentru a nu fi prejudiciat Colegiul Tehnic; că ar fi existat o relație conflictuală cu martora Ț.F.D., contabilă șefă din cadrul colegiului căreia martorul Ș.V. îi relatase despre solicitarea făcută de inculpat, de predare a unei sume de bani, și care făcuse referiri nefavorabile inculpatului, legate de uzanțele acestuia de a solicita diverse sume de bani, referiri interceptate autorizat; precum și că la data de 19 septembrie 2011, la ora 14.30, când a primit suma de bani de la martorul Ș.V. în contul datoriei restante, serviciul contabilitate al colegiului avea program până la ora 14.00, din cauza lucrărilor de zugrăvire ce se efectuau la acea dată în incinta colegiului.

Toate aceste apărări ale inculpatului au fost infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor Ț.F.D., P.L.M. și O.B.A. rezultă că martorul Ș.V., ce deținea spațiul aparținând Colegiului Tehnic, înregistrase uneori pe parcursul derulării contractelor de închiriere, restanțe la plata chiriei, însă de fiecare dată acesta le achitase, fiind cunoscută împrejurarea că martorul achită chiria în funcție de încasarea subvențiilor de la stat și nefiind manifestată la nivelul unității îngrijorarea că acesta nu va achita chiria restantă și că va fi prejudiciat Colegiul Tehnic ori că ar fi un rău platnic. Apoi, relația tensionată care ar fi existat între inculpat și martora Ț.F.D.

- motivul sugerat de către inculpat pentru care aceasta ar fi făcut față de martorul Ș.V. afirmațiile interceptate autorizat, legate de uzanțele inculpatului de a solicita diverse sume de bani - nu a fost confirmată de niciunul din martorii audiați, majoritatea angajați ai Colegiului Tehnic N. În plus, martora P.L.M. a infirmat în mod expres discuția redată de către inculpat în cuprinsul declarației sale, presupus purtată între cei doi, legat de martora Ț.F.D. În ceea ce privește motivul pentru care inculpatul N.N. a primit de la martorul Ș.V., la data de 19 septembrie 2011, suma de 2.000 euro, acesta rezultă fără dubiu din interceptările autorizate și declarația martorului amintit, fiind exclus fără echivoc motivul furnizat în apărare.

Astfel, aceste interceptări autorizate confirmă parțial declarația inculpatului, legată de faptul că i-ar fi cerut constant martorului să achite restanța acumulată și că s-a angajat să îl anunțe de data efectuării licitației, însă lecturarea în întregime a acestora dovedește că aceste aspecte erau doar subiecte secundare de discuție, care s-a purtat pe mai multe paliere și în paralel, legat de o „problemă” respectiv de restanțe și necesitatea efectuării licitației. O dovadă în plus a nesincerității inculpatului o constituie și împrejurarea că, în contextul în care, anterior deplasării la localul R., martorul a venit la liceu și a achitat o sumă de bani în contul datoriei, aspecte cunoscute de către inculpat, așa cum a chiar arătat, a acceptat în aceeași zi, cu același titlu de chirie restantă, potrivit susținerilor inculpatului N.N., o nouă sumă de bani, însă în euro, și pentru remiterea căreia s-au deplasat în locația indicată.

Inculpatul nu a explicat plauzibil și convingător de ce a fost necesară deplasarea în localul R. pentru a-i fi remisă respectiva sumă de bani, interceptările dovedind cu evidență că acesta fusese scopul deplasării celor doi la localul R., și de ce nu a plătit-o martorul la contabilitate așa cum procedase chiar anterior deplasării la sus-numitul local și nici nu a putut explica instanței de ce nu a cerut martorului Ș.V. atunci când i-a spus că îi dă „ăia” (banii) de ce nu i-a solicitat explicații legate de nedepunerea sumei la contabilitate anterior deplasării ori chiar la cel moment (fiind ora 14.30 contabilitatea avea încă program, potrivit declarațiilor tuturor martorilor, contrar susținerilor inculpatului în sensul unui program redus la acea dată din cauza lucrărilor de zugrăvire!).

De asemenea, inculpatul nu a putut explica de ce a cerut martorului ca suma de bani să fie adusă în euro, dacă era cerută cu titlu de chirie restantă, în condițiile în care la contabilitate se putea încasa numai în moneda națională. Apoi, reticența inculpatului N.N. de a primi suma de bani în incinta liceului, ci „numai la o cafea”, sau apoi în mașină, în drum spre localul R., ci doar la întoarcere, când îi cere martorului Ș.V. să o pună în torpedoul mașinii. Explicația tuturor acestor aspecte nu este cea expusă în apărarea inculpatului, ci în fapt, așa cum o dovedesc fără tăgadă interceptările telefonice, suma de bani solicitată și primită în euro nu avea vreo legătură cu sumele de bani din chiria restantă, ci cu primirea de către inculpat a unui folos material injust, în schimbul facilitării martorului să rămână în spațiul închiriat și după licitația ce urma a se efectua în toamna 2011 și să plătească aceeași chirie.

Martorul Ș.V. a precizat de altfel la momentul audierii în fața instanței de judecată că suma de 2.000 euro nu avea nici o legătură cu sumele achitate pentru chiria restantă, discuțiile legate de cele două aspecte fiind total diferite și distincte. Nu pot fi, de asemenea, reținute apărările inculpatului în sensul existenței în cauză a unei provocări din partea organelor judiciare și a martorului Ș.V. în scopul determinării inculpatului la comiterea unei infracțiuni și în scopul obținerii de probe, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în jurisprudența Curții Europene.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, actele de la dosarul cauzei confirmă că suma de 2.000 euro a fost solicitată de inculpat anterior datei de 13 septembrie 2011, în cadrul discuției de la această dată dintre inculpat și martorul Ș.V., acesta din urmă încerca să își asigure propriile beneficii prin remiterea sumei solicitate, beneficiile celui dintâi fiind evidente. De asemenea, la aceeași dată, de comun acord au stabilit ca a doua zi să se întâlnească pentru a fi remisă suma, întâlnire ce nu a mai avut loc, din motivele sus-redate.

Apoi, la data de 19 septembrie 2011, imediat după contactarea inculpatului de către martorul Ș.V., în biroul celui dintâi, inculpatul i-a cerut să meargă la o cafea, fără a fi desigur vorba de ceea ce literalmente se cerea, nefiind relațiile necesare unui astfel de context între cei doi și desigur nefiind vorba nici de a merge la o cafea unde să primească o sumă de bani cu titlu de chirie restantă, câtă vreme cei doi se aflau în chiar incinta Colegiului Tehnic unde se achitau chiriile restante. Or, în aceste condiții, când inițiativa de creare a contextului favorabil predării sumei de 2.000 euro a aparținut inculpatului, în cauză nu poate fi vorba de vreo provocare exercitată asupra acestuia de organele de urmărire penală sau denunțător.

În drept, fapta inculpatului N.N. care în vara anului 2011 a solicitat martorului Ș.V. suma de 2.000 euro, sumă remisă efectiv la data de 19 septembrie 2011, în schimbul facilitării, în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic N., câștigarea licitației ce urma a se organiza pentru închirierea spațiului prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În ceea ce privește solicitarea formulată de către apărătorii aleși ai inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța a reținut că aceasta a fost nefondată. Astfel, din declarațiile constante ale martorului Ș.V. coroborat cu interceptările ambientale rezultă că solicitarea sumei de bani de către inculpat a fost făcută în schimbul menținerii chiriei și facilitării câștigării licitației ce urma a se organiza pentru reînchirierea imobilului. Martorul sus-amintit a arătat că inculpatul N.N. nu i-a indicat o anume persoană din cadrul comisiei de licitație pe lângă care urma să intervină în atingerea scopului promis și nici nu i-a spus la modul concret cum anume îl va ajuta să câștige licitația, ci doar că s-a angajat ferm în acest sens, aspecte de altfel confirmate de interceptările ambientale din prezenta cauză.

De asemenea, potrivit fișei postului și propriilor declarații, inculpatul avea atribuții legale în procedura de organizare a licitațiilor, în sensul numirii președintelui comisiei de licitație, validării listei membrilor comisiei de licitație și semnării contractelor cu diverși parteneri contractuali, adjudecatari ai licitației. În plus, martora P.L.M. a arătat că, în fapt, în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație primea ofertele de licitație de la inculpat, care de obicei erau în plicuri deschise și nu sigilate. Or, având în vedere acest cadrul legal și factual descris mai sus, inculpatul N.N., în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic N., afla diverse informații legate de licitațiile în curs, care, folosite de o anume manieră, puteau fi în măsură a favoriza un ofertant sau altul („mai aduceți două oferte…

ceva prieteni… ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat dvs., (…) și îi dăm drumul…” - interceptarea ambientală a discuției de la Restaurantul S. din data de 13 septembrie 2011). În ceea ce privește promisiunea de menținere a chiriei, susținerile inculpatului sunt de asemenea nefondate, în sensul că nu ar fi putut fi modificat acest cuantum al chiriei câtă vreme exista o H.C.L. care stabilea suma minimă sub care nu putea fi coborâtă suma datorată pentru spațiile închiriate, de natura celor aflate în administrarea colegiului. Desigur că sub suma minimă nu se putea coborî în condițiile date, însă se putea majora acest cuantum, beneficiul promis martorului fiind tocmai menținerea cuantumului actual al chiriei și nemajorarea acestuia.

Față de aceste aspecte, cererea întemeiată pe art. 334 C. proc. pen., instanța a respins-o. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul N.N. Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună executarea pedepsei în regim de detenție. În motivarea apelului s-a arătat că, deși sancțiunea penală a fost individualizată corespunzător sub aspectul felului și cuantumului, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului invocându-se poziția de nerecunoaștere a acestuia și faptul că perioada arestului preventiv, cât și supravegherea dispusă de instanța de fond sunt insuficiente pentru atenționarea inculpatului asupra gravității și consecințelor faptei comise.

Inculpatul N.N. a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea acesteia și, în principal, pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută actul de sesizare în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu menținerea modalității de executare stabilită de prima instanță.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită deoarece din fișa postului rezultă că nu avea atribuții în organizarea licitației în sensul că nu făcea parte din comisia de atribuire a spațiului și nu avea nici o atribuție in derularea procesului de atribuire, prin licitație, respectiv selecție de oferte a spațiului, toate acestea revenind președintei P.L.M. A mai arătat că întreg probatoriul administrat în cauză atestă faptul că discuțiile purtate cu martorul Ș.V. au vizat necesitatea ca acesta din urmă să achite în cel mai scurt timp chiria restantă, iar oferirea unor „sfaturi” în sensul necesitații prezentei a cel puțin alți doi agenți economici a fost justificată pentru a se asigura competitivitatea și valabilitatea licitației și a evita replanificarea procedurii pentru o dată ulterioară.

Totodată a mai invocat faptul că predarea sumei era lipsită de sens, întrucât denunțătorul Ș.V. nu ar fi putut participa la o eventuala licitație în contextul în care avea debite fata de Colegiul Tehnic și conform noilor prevederi acel spațiu nu mai putea face obiectul unei licitații publice, precum și faptul că licitația nici nu putea avea loc deoarece nu existau normele metodologice prin care să se detalieze derularea unei asemenea proceduri. Referitor la individualizarea pedepsei a arătat că lipsa antecedentelor penale, persoana sa care prezintă suficiente garanții de reinserție socială, situația familială și profesională justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum și menținerea modalității de executare stabilită de instanța de fond. În cursul judecării apelului s-a procedat la întocmirea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. Prin decizia penală nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, probe pe baza cărora a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și care au condus în final la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea și-a însușit în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), urmând a se sublinia cu privire la criticile invocate în cauză următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia inculpatul nu putea fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită deoarece nu ar fi avut atribuții în organizarea licitației și că, în fapt, licitația pentru închirierea spațiului nu mai putea avea loc deoarece nu erau aprobate normele metodologice.

Astfel, potrivit fișei postului și propriilor declarații, inculpatul era cel ce valida lista cu membri comisiei de licitație, președintele acestei comisii și, cel mai important, semna contractele cu adjudecatarii licitațiilor. În plus, inculpatul avea acces la informații legate de ofertele participanților la licitații (martora P.L.M. a arătat că în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație primea ofertele de licitație de la inculpat care de obicei erau în plicuri deschise și nu sigilate) și, deci, putea folosi aceste informații în favoarea unui ofertant sau altul. De altfel, intenția de a proceda astfel rezultă din interceptarea ambientală a discuției din data de 13 septembrie 2011 de la Restaurantul S., ocazie cu care inculpatul îi solicită denunțătorului să se asigure de participarea formală a doi ofertanți pentru a înlătura alți participanți și a nu atrage atenția asupra sa („mai aduceți două oferte…

ceva prieteni… ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat dvs., (…) și îi dăm drumul…”). Lipsa normelor metodologice nu constituie un element de natură a înlătura calitatea de subiect activ al inculpatului deoarece infracțiunea de luare de mită se consumă și atunci când pretinderea sau primirea de bani, bunuri, etc. se face în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu. De asemenea, din actele dosarului rezultă că această licitație urma să se organizeze chiar și în lipsa acestor norme, dovadă fiind faptul că s-au făcut operațiuni de renovare a spațiului în discuție, dar și faptul că și martorul C.C.H. a fost întrebat de către inculpat dacă nu este interesat să închirieze spațiul.

Cu privire la motivul solicitării sumei de 2.000 euro apărarea potrivit cărei ar fi constituit parte din chiria restantă a fost apreciată ca fiind nesinceră. Astfel, din discuția purtată de inculpat cu denunțătorul în data de 13 septembrie 2011 la Restaurantul S., interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală rezultă fără dubiu că cei doi vorbeau despre un subiect numit „problema”, asupra căruia mai avuseseră discuții. Totodată, inculpatul a confirmat expres că suma solicitată este în euro și îi garantează denunțătorului că, în varianta primirii acesteia, îi va asigura câștigarea licitației și îi va reînnoi contractul pentru reînchirierea spațiului, precum și menținerea aceluiași cuantum al chiriei, chiar și în contextul în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație.

În completarea acestei discuții se găsesc și o serie de elemente care înlătură orice dubiu cu privire la natura și destinația banilor: inculpatul a cerut ca plată, în monedă euro, să se realizeze la o întâlnire în afara spațiului unității școlare motivând că acolo sunt camere de luat vederi, în condițiile în care plata chiriei se făcea în monedă națională la casieria școlii; în data de 19 septembrie 2011, după ce denunțătorul a achitat 2.000 RON la casieria școlii în contul chiriei restante, inculpatul l-a luat pe primul cu mașina sa „pentru a merge la o cafea”, acesta din urmă demonstrând că are bani asupra sa (martorul Ș.V. l-a întrebat pe inculpatul N.N. „atunci cum facem cu banii?”) situație în care dacă banii erau destinați chiriei ar fi trebuit ca inculpatul să se întoarcă cu denunțătorul la școală pentru ca acesta să facă plata la casierie.

Procedând însă în maniera arătată este evident că inculpat a căutat să își asigure condițiile pentru a prelua în clandestinitate suma necuvenită de 2.000 euro și nicidecum că această sumă ar fi fost destinată plății chiriei. În ceea ce privește promisiunea de menținere a chiriei, apărările inculpatului sunt de asemenea nefondate, deoarece chiar și stabilirea unei chirii la nivelul minimal al acesteia impus printr-o H.C.L. era de natură a crea o situație favorizantă denunțătorului. În final, nu s-a putut reține existența provocării din partea denunțătorului sau organelor de urmărire penală deoarece infracțiunea s-a consumat anterior sesizării făcute de denunțător prin pretinderea banilor în scopul arătat mai sus.

Cu privire la critica vizând încadrarea juridică, în considerarea celor de mai sus, rezultă cu claritate faptul că în niciun moment nu a fost vorba despre existența unei traficări de influență (în sensul atribuit de legea penală) din partea inculpatului N.N., și deci că nu există nici un suport faptic care să susțină reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului. Specific infracțiunii de trafic de influență este faptul că, în reprezentarea tuturor celor implicați, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu nu va fi determinată de primirea de către funcționar a unei sume de bani, ci de influența exercitată asupra acestuia de către traficantul de influență ca urmare a primirii unei sume de bani pentru sine sau pentru altul.

În schimb, în cazul luării de mită, în reprezentarea tuturor celor implicați, determinant pentru exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu este folosul material pretins, primit, etc. de către funcționar. Deci, în cazul traficului de influență obiectul juridic este lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind influențabil, pe când în cazul infracțiunii de luare de mită, obiectul juridic este lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind coruptibil. Traficul de influență poate fi realizat prin pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul în vederea exercitării influenței reale sau pretinse.

Toate aceste modalități de executare ale traficului ele influență presupun o activitate exteriorizată de traficare și o structură bilaterală de comitere (în sensul existenței unui traficant de influență care condiționează în mod exteriorizat traficarea influenței sale de un beneficiu material, dar și a unui potențial cumpărător de influență). Raportat la cele expuse reiese că, în nici un moment, inclusiv în reprezentarea denunțătorului sau a inculpatului suma de 2.000 euro nu avea din punct de vedere obiectiv și subiectiv valența unei remunerații primită de către inculpat de la denunțător pentru traficarea influenței sale, deci în mod cert nu se poate vorbi despre o cumpărare și în consecință de o traficare a influenței.

Atâta timp beneficiul a fost solicitat pentru sine chiar de funcționarul care urma să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu (cum este cazul în speță), suntem în prezența infracțiunii de luare de mită și nu în prezența unui trafic de influență. Referitor la individualizarea sancțiunii penale, Curtea a considerat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva deciziei penale nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul N.N.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj critică decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acesteia și executarea în regim de detenție. În motivarea recursului se arată de către Parchet că inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, raportat la modul cum a fost concepută și derulată activitatea infracțională, care se caracterizează prin lezarea relațiilor sociale a căror desfășurare sunt dependente de încrederea, autoritatea și prestigiul de care trebuie să se bucure persoanele participante la înfăptuirea procesului de formare și educare a elevilor și care impun înlăturarea oricărei suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea, onestitatea și probitatea dascălilor în general și a conducătorilor instituțiilor de învățământ în special.

Inculpatul N.N. critică hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - instanțele nu au înlăturat mijloacele de probă administrate în mod nelegal, respectiv înregistrările audio efectuate după consemnarea denunțului, potrivit căruia inculpatul ar fi pretins de la Ș.V. suma de bani în vara anului 2011. Înregistrările s-au efectuat în temeiul art. 91 1 C. proc. pen., deși în cauză nu erau întrunite condițiile textului respectiv, dispozițiile legale evocate permițând astfel de înregistrări numai dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni. Or, în momentul respectiv, infracțiunea se consumase deja, Parchetul susținând această teză chiar pe adresa din 15 septembrie 2011 prin care solicita Tribunalului Cluj certificarea ordonanței provizorii și autorizarea pe mai departe a înregistrărilor.

- instanțele au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului. Astfel, susținerile martorului denunțător sunt vagi și confuze, din analiza acestora rezultând că inculpatul i-a cerut acestuia bani, dar nu în realizarea vreunei atribuții de serviciu a inculpatului și nici în calitatea sa de director al liceului. Martorul denunțător a fost folosit de către Parchet ca agent provocator, în realizarea flagrantului, astfel că probele obținute după data de 13 septembrie 2011 au fost obținute nelegal prin nesocotirea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. pen. Pe de altă parte, inculpatul nu avea competența de a stabili chiria, aceasta fiind stabilită prin H.C.L.

și nici nu făcea parte din comisia de licitație, care nu se putea organiza în lipsa normelor metodologice. Pentru motivele expuse, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În drept s-au invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14, 17 2 și 18 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta: Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și ulterior la cercetarea judecătorească, instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În fapt, inculpatul, în vara anului 2011 a pretins de la martorul denunțător Ș.V. suma de 2.000 euro, sumă ce a fost remisă efectiv la data de 19 septembrie 2011, pentru ca să faciliteze, în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic N., câștigarea licitației ce urma a se organiza pentru închirierea spațiului prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu. Inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. în susținerea recursului său, or Înalta Curte constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză. Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale invocate este necesar ca starea de fapt reținută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor și probelor dosarului, respectiv să existe o contradicție vădită, esențială între ceea ce rezultă din actele dosarului și ceea ce reține instanța. Pentru a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influențat hotărâtor asupra soluției cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluții de condamnare în loc de achitare sau invers. În speță, nu suntem în prezența unei grave erori de fapt care să conducă la adoptarea unei soluții greșite de condamnare. Dimpotrivă, din analiza probelor administrate, respectiv declarațiile martorului denunțător Ș.V., ale martorilor Ț.F.D., P.L.M., O.B.A., H.I., procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate între martorul denunțător și inculpat, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În motivele de recurs, inculpatul a susținut că unele mijloace de probă au fost administrate nelegal, respectiv înregistrările audio-video efectuate după consemnarea denunțului. Această critică întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. este nefondată. Din actele dosarului rezultă că la data de 13 septembrie 2011 a fost emisă ordonanța nr. 105/P/2011 prin care s-a dispus autorizarea efectuării de înregistrări audio-video în mediu ambiental a discuțiilor purtate de inculpat cu denunțătorul Ș.V. sau de inculpat cu orice alte persoane. Ulterior, prin încheierea din 15 septembrie 2011, Tribunalul Cluj a confirmat ordonanța provizorie din 13 septembrie 2011 și a autorizat pe o perioadă de 28 zile interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și în mediul ambiental purtate de inculpat cu denunțătorul sau de inculpat cu diferite persoane în legătură cu obiectul cauzei penale.

Interceptarea convorbirilor telefonice, precum și a discuțiilor purtate în mediul ambiental s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 91 1 și urm. C. proc. pen. Potrivit acestor dispoziții legale, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că este necesar să existe date și indicii temeinice privind pregătirea sau, după caz, săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de art. 91 1 C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor nefiind limitată doar la ipoteza în care se pregătește săvârșirea unei infracțiuni, așa cum susține inculpatul în recursul său. De asemenea, nu se poate reține nici împrejurarea că martorul denunțător Ș.V. ar fi acționat ca un agent provocator. Pentru a fi în prezența unei provocări în sensul art. 68 C. proc. pen. este necesar ca aceasta să fie anterioară comiterii infracțiunii, iar pe de altă parte, trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă și imediată, între actul provocator și infracțiunea săvârșită.

Or, în speță, înregistrările la care face referire inculpatul s-au realizat după ce acesta a pretins suma de 2.000 euro de la martorul denunțător, fiind necesare pentru stabilirea situației de fapt, iar organele de urmărire penală nu au exercitat vreo influență de natură a instiga la comiterea infracțiunii. Contrar susținerilor sale, inculpatul avea atribuții în organizarea licitației, după cum rezultă din fișa postului, respectiv valida lista cu membrii comisiei de licitație, președintele acestei comisii, și semna contractele cu adjudecatorii licitațiilor.

Așa cum au reținut și instanțele, inculpatul avea acces la informații legate de ofertele participanților la licitație, putând folosi aceste informații în favoarea unui participant sau altul, iar lipsa normelor metodologice nu este de natură a pune în discuție calitatea de subiect activ a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, din actele dosarului rezultând că licitația urma să aibă loc și în lipsa unor astfel de norme, iar inculpatul a pretins banii pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i facilita martorului denunțător câștigarea licitației. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în raport cu criticile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, relațiile sociale lezate, suma de bani ce a făcut obiectul luării de mită, datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în familie și societate, cu o bună conduită anterior comiterii faptei, dispune de resurse personale, familiale și comunitare suficiente unui parcurs corespunzător, după cum rezultă din referatul de evaluare aflat la dosar apel. Inculpatul s-a prezentat în instanță pe parcursul procesului penal și a negat comiterea faptei, încercând să dea altă semnificație primirii sumei de 2.000 euro. Înalta Curte apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite alte infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpatului prin cuantumul său și modalitatea de executare este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., criticile aduse de Parchet sub acest aspect fiind nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror și de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 189/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.