ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

fată:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 211 din 08 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 7710/63/2013, s-a schimbat

încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul R.N., din două

infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în două

infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6

din legea nr. 78/2000.

În baza art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul R.N. la pedepse de câte 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen. (pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de luare de mită), iar

conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată

inculpatului R.N., pe durata termenului de încercare de 5 ani compus din

cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de

instanță, conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen.; în baza art. 86

3

C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe perioada termenului de încercare, să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția

inculpatului R.N. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii a interziceri drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.N., durata reținerii

preventive de 24 h de la 17 martie 2013 și a arestului preventiv de la 18

martie 2013, la zi; s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de

sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25 din 18 martie 2013, dacă

nu este arestat în altă cauză; s-a respins cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpat.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei

cheltuieli judiciare statului (la urmărirea penală și la instanța de fond).

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 161/P/2013 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată - în

stare de arest preventiv - a inculpatului R.N., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că inculpatul - angajat la

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Clinica de Obstetrică - Ginecologie

I în funcția de medic-primar obstetrică-ginecologie -, își desfășura

activitatea în secție, zilnic, câte 7 ore, la care se adaugă gărzile efectuate

conform planificării existente la nivelul secției.

În paralel cu

activitatea desfășurată în cadrul unității spitalicești la care este încadrat,

dr. R.N. își desfășura activitatea ca medic specialist obstetrică-ginecologie

în cabinetul privat, situat în Craiova, str. P., județul Dolj, între

activitățile medicale efectuate în calitatea sa de medic specialist

numărându-se și intervențiile pentru întreruperea cursului sarcinii, pe care

este abilitat să le efectueze atât "în secția de spital, cât și în

cabinetul privat".

S-a menționat faptul

că, pentru cazurile în care pacienta se internează în spital cu avort în curs

și sarcina nu mai poate fi păstrată, cât și în condițiile în care evoluția pune

în pericol viața mamei sau a fătului, intervenția se efectuează în regim de

urgență, beneficiind de gratuitate.

În data de 11 martie

2013, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj

denunțătoarea B.L.S., care a sesizat comiterea infracțiunii de luare de mită de

către dr. R.N., din cadrul Secției de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului

Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, care, în data de 25 februarie 2013,

i-a condiționat efectuarea unei întreruperi a cursului sarcinii de primirea

sumei de 500 lei, intervenția nefiind efectuată decât după ce medicul a primit

suma de bani solicitată și echivalentul acesteia în bijuterii.

Denunțătoarea B.L.S.,

în vârstă de 18 ani, este elevă la liceu, părinții săi fiind plecați la muncă

în străinătate, iar în urmă cu circa patru ani s-a împrietenit cu martorul C.A.

și, urmare relațiilor intime pe care cei doi le-au întreținut, la începutul

anului 2013, B.L.S. a rămas însărcinată. Nedorind să-și ascundă sarcina sau să

o întrerupă, B.L.S. s-a prezentat pentru consult de specialitate, luare în

evidență și supravegherea evoluției cursului sarcinii la Policlinica T.

Craiova, la Dr. S.A., unde a făcut mai multe controale periodice.

În data de 25

februarie 2013, B.L.S. s-a prezentat pentru un control de specialitate la Dr.

S.A., întrucât observase că a început să piardă sânge, iar după ce a fost

consultată, medicul i-a spus că este vorba de un avort în curs și i-a recomandat

întreruperea cursului sarcinii, în caz contrar existând un pericol major pentru

sănătatea sa. Întrucât pacienta a fost de acord să i se facă intervenția, Dr.

S.A. i-a precizat că nu va face ea intervenția și i-a recomandat să se adreseze

inculpatului R.N., care are un cabinet privat de obstetrică-ginecologie în

vecinătatea policlinicii, pe str. P., peste drum de Facultatea de Medicină

Craiova.

Denunțătoarea B.L.S.

a mers imediat la cabinetul Dr. R.N., la adresa indicată, unde a întâlnit-o pe

soția inculpatului, care i-a spus că medicul este de gardă la Spitalul Clinic

Județean de Urgență nr. 1 Craiova, iar după ce a aflat ce problemă de sănătate

are pacienta, soția medicului l-a apelat pe acesta la telefon, spunându-i că o

va trimite pe tânără la el la spital, motiv pentru care B.L.S. a plecat la

spital, unde a ajuns în jurul orei 17:00, a urcat la etajul 7 - unde este

situată secția - și l-a căutat pe inculpat, căruia i-a spus că este însărcinată

în 13 săptămâni și a fost consultată de către Dr. S.A., care i-a recomandat să

întrerupă cursul sarcinii.

Inculpatul R.N. a

chemat o asistentă medicală pe care a trimis-o împreună cu pacienta la Unitatea

de Primiri Urgențe, pentru a se face internarea. Conform fișei de asistență

medicală U.P.U. aflată la dosarul cauzei, pacienta a fost internată în Clinica

I Obstetrică-Ginecologie, la inculpatul R.N., cu diagnosticul "Avort în

curs. Sarcină 11 - 12 săptămâni", cu această ocazie luându-se pacientei și

consimțământul scris pentru efectuarea intervenției.

După internare,

pacienta a fost trimisă la etajul 8 al clădirii, la un cabinet medical al

aceleiași clinici, unde dr. D.V. i-a efectuat examenul ecografic, stabilind că

are o sarcină de 11 săptămâni și 4 zile, după care i-a comunicat medicului

curant rezultatul ecografiei. La circa o jumătate de oră după ce a revenit de

la investigații în salonul 713, unde era internată, B.L.S. a fost chemată de

medic la cabinetul său, iar în cadrul discuției pe care au purtat-o, acesta i-a

spus pacientei că intervenția o costă 500 lei, spunându-i că el așteaptă până

când va primi suma de bani solicitată, după care îi va face intervenția.

Denunțătoarea B.L.S.

i-a răspuns medicului că nu are asupra sa suma de bani solicitată și nu are de

unde să o procure, întrucât în urmă cu două săptămâni i-a murit soțul, iar

părinții săi sunt plecați la muncă în străinătate. Medicul a rămas ferm pe

poziția exprimată, spunându-i pacientei că el are timp să aștepte, cea care

este în dificultate fiind ea.

Nu s-a putut stabili

cu certitudine căreia dintre părți i-a aparținut inițiativa ca denunțătoarea

să-i lase medicului drept garanție o brățară și un lănțișor din aur pe care le

purta în acel moment și pe care urma să le amaneteze a doua zi, pentru a

procura suma de bani solicitată și a o înmâna medicului. Chiar dacă inițiativa

a aparținut denunțătoarei, inculpatul a acceptat fără rezerve propunerea

făcută, a luat lănțișorul și brățara, le-a pus într-un plic, în fișetul din

cabinetul său, iar după primirea bijuteriilor, medicul a înștiințat-o că, în

cursul aceleiași seri, urmează să-i facă intervenția.

La internarea sa în

salonul 713, B.L.S. le-a povestit celorlalte paciente din salon că i-a murit

soțul în urmă cu circa două săptămâni, că este singură, părinții săi fiind

plecați la muncă în străinătate, iar socrii săi nu o acceptă. Când a revenit în

salon, denunțătoarea le-a spus pacientelor că medicul i-a solicitat pentru

efectuarea intervenției suma de 500 lei, condiționându-i actul medical de

primirea acestei sume de bani, dar neavând asupra sa banii solicitați, i-a

lăsat în contul banilor o brățară și un lănțișor din aur.

Fiind impresionate de

situația delicata în care se afla, cât și de gestul medicului de a-i reține

bijuteriile, pacientele au fost revoltate, pe de o parte, de cuantumul sumei

pretinse, iar pe de altă parte, de faptul că denunțătoarea și-a lăsat

bijuteriile drept garanție. În acest contest, au sfătuit-o pe denunțătoare să

procure de undeva banii pentru a-și recupera bijuteriile.

Denunțătoarea B.L.S.

l-a apelat la telefon pe prietenul său, C.A., căruia i-a spus că medicul i-a

condiționat efectuarea intervenției de primirea sumei de 500 lei și l-a rugat

să procure bani pretinși și să-i aducă la spital, așa încât, între orele 22:00

- 23:00, acesta sosind la spital și i-a înmânat prietenei sale suma de 400 lei

și un cercel din aur de circa 2, 3 grame. După ce a primit banii, denunțătoarea

B.L.S. a mers din nou la cabinetul medicului, unde i-a înmânat suma de 400 lei,

iar pentru suma de 100 lei - datorată până la concurența sumei de 500 lei pretinsă

-, i-a lăsat inculpatului cercelul pe care i l-a adus prietenul său, urmând ca

a doua zi să-l amaneteze, pentru a procure banii ce-i mai datora.

În condițiile date,

denunțătoarea a reușit să-și recupereze lănțișorul și brățara din aur pe care

le lăsase anterior medicului.

După ce a primit suma

de 400 lei și cercelul din aur, în jurul orelor, 23:00, inculpatul i-a efectuat

denunțătoarei intervenția de întreruperea cursului sarcinii, iar în dimineața

de 26 februarie 2013, denunțătoarea a fost mutată la salonul 708.

Având în vedere

faptul că inculpatul i-a solicitat să amaneteze cercelul din aur pentru a

procura suma de 100 lei, denunțătoarea a revenit în salonul 713 și a relatat

pacientelor că trebuie să-și amaneteze bijuteria, solicitând martorei M.C. -

care era în vizită la mama sa, M.A. - să meargă cu ea la cabinetul medical, să

solicite cercelul, după care să-l amaneteze și să aducă banii, pentru a-i

înmâna medicului. Înainte de a pleca din salon, denunțătoarea le-a spus

celorlalți paciente că va înregistra convorbirea pe care o va avea cu medicul,

cu ajutorul telefonului mobil, discuția astfel înregistrată fiind pusă ulterior

la dispoziția organelor de cercetare penală, iar din conținutul transcris în

procesul-verbal din data de 12 martie 2013, a rezultat fără echivoc solicitarea

făcută de inculpat de a amaneta cercelul, cât și faptul că dorește să primească

banii cât mai repede posibil.

Sub promisiunea că va

amaneta cercelul, medicul R.N. i-a remis denunțătoarei bunul reținut în contul

datoriei de 100 lei pe care aceasta o mai avea de plătit, iar denunțătoarea

B.L.S. a revenit în salonul 713 având asupra sa cercelul, dar aflând că urmează

a fi externată și nu mai trebuie să se prezinte la medic pentru eliberarea

biletului de ieșire din spital, a luat hotărârea să plece acasă, fără să-i mai

dea inculpatului diferența de 100 lei.

Cu sprijinul martorei

O.M., care i-a dus plasa cu îmbrăcămintea de stradă până în afara secției,

denunțătoarea B.L.S. a reușit să iasă din secția de spital îmbrăcată doar în

pijama, pentru ca medicul să nu sesizeze intenția sa.

Prin Încheierea nr. 1

din 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5795/63/2013,

s-a dispus confirmarea ordonanțelor și s-a autorizat interceptarea și

înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către

denunțătoare și investigator cu inculpatul, pe o durată de 10 zile, începând cu

data de 15 martie 2013 - ora 10:00 până la data de 25 martie 2013 - ora 10,00,

inclusiv și, în baza încheierii, a fost eliberată autorizația pentru

înregistrări audio-video în mediul ambiental nr. 1 din 15 martie 2013, întrucât

medicul îi solicitase denunțătoarei să meargă la cabinetul medical pentru un

control în data de 05 martie 2013, ceea ce denunțătoarea B.L.S. a și făcut,

însă la data de 13 martie 2013 - orele 12:47, când s-a prezentat la cabinetul

medical privat situat în mun. Craiova, str. P., în vederea efectuării

controlului medical neefectuat în data de 05 martie 2013.

În prealabil, conform

procesului-verbal din 13 martie 2013 - orele 12,00, s-a procedat la

înregistrarea unei bancnote din cupiura de 100 lei cu seria 001, pe care

denunțătoarea urma să o înmâneze medicului, în contul datoriei pe care o avea

la acesta. Denunțătoarea l-a întâlnit pe medic la cabinetul său, unde a fost consultată

și a avut o discuție cu acesta referitoare la suma de bani pe care i-a

înmânat-o cu ocazia internării, cât și cu privire la datoria de 100 lei pe care

o mai avea de achitat pentru intervenția efectuată, ocazie cu care

denunțătoarea i-a înmânat inculpatului bancnota de 100 lei, pe care, la

indicația acestuia, a pus-o pe biroul din cabinet. După efectuarea consultului,

medicul a luat de pe birou bancnota de 100 lei.

Verificându-se

evidențele cabinetului medical, s-a constatat că nu a fost evidențiat într-un

registru consultația efectuată și nici nu a fost eliberată chitanță pentru suma

de bani primită. La plecare, medicul i-a solicitat denunțătoarei ca, în data de

17 martie 2013, în cursul dimineții, să-l caute la spital, întrucât este de

gardă și îi va face un nou control medical.

În data de 17 martie

2013 - orele 10,30, denunțătoarea B.L.S. s-a prezentat la Spitalul Clinic

Județean de Urgență nr. 1 Craiova - Secția Obstetrică-Ginecologie, unde era de

gardă Dr. R.N. Cu această ocazie, denunțătoarea s-a întâlnit cu inculpatul,

având o discuție, înregistrată audio-video pe suport optic tip DVD. Convorbirea

a fost de asemenea transcrisă în procesul-verbal din 18 martie 2013.

După ce a discutat cu

medicul referitor la problemele sale medicale, denunțătoarea B.L.S. i-a spus

acestuia că are o verișoară care este căsătorită și a rămas însărcinată cu un

instructor de fitness și ar dori să facă un chiuretaj până nu se întoarce soțul

său acasă, acesta fiind plecat la muncă în străinătate. Medicul a acceptat fără

rezerve propunerea făcută, spunându-i denunțătoarei că o așteaptă în cursul

aceleiași zile, intervenția trebuind să fie făcută în spital, cu atât mai mult

cu cât a asigurat-o pe denunțătoare de păstrarea unei discreții totale.

În vederea prinderii

în flagrant, s-a procedat la înregistrarea și marcarea criminalistică a sumei

de 1000 lei, compusă din zece bancnote din cupiura 100 lei, pe care s-a înscris

cu creion galben fluorescent "MITA 161/P/2013", întocmindu-se

procesul verbal nr. 161/P/2013, din 17 martie 2013 - orele 10:00, bancnotele

fiind predate investigatorului pentru a fi înmânat medicului.

În aceiași zi, la

orele 10,50, s-a prezentat la dr. R.N. investigatorul cu identitate reală,

comisar de poliție D.D.D., care i-a spus acestuia că este prietenul I.,

verișoara lui L., motivând că prietena sa este plecată la țară și nu se va

putea întoarce în Craiova decât în jurul orei 17, investigatorul încercând să-i

prezinte medicului situația prietenei sale.

Medicul, care

cunoștea situația de la denunțătoare, l-a întrebat pe investigator doar vârsta

aproximativă a sarcinii, după care i-a solicitat acestuia ca pacienta să vină

în cursul serii direct la el și o va rezolva. Fiind întrebat cât costă

intervenția, medicul a afirmat fără ezitare a intervenția costă 300 euro sau 13

milioane (1.300 lei), însă investigatorul i-a răspuns medicului că nu are la el

decât zece milioane, dar va aduce ulterior și restul de bani.

Inculpatul a luat

suma de 1.000 lei, a numărat banii, după care i-a introdus în buzunarul drept

al bluzei, atrăgând atenția investigatorului că, atunci când va veni prietena

sa, să-i aducă și diferența de trei milioane. De asemenea, medicul a precizat

că intervenția va avea loc în spital, întrucât este necesară și anestezie,

discuțiile astfel purtate fiind înregistrate audio-video pe suport optic tip

DVD și transcrise și în procesul-verbal din data de 18 martie 2013.

După ce

investigatorul a părăsit cabinetul medicului, a intervenit echipa operativă

constituită, compusă din procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

și ofițeri din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean

Anticorupție Dolj, care, după ce și-au declinat calitatea și motivul pentru

care au pătruns în cabinet, în prezența martorului asistent I.R.D., i-au

solicitat medicului să spună dacă a primit vreo sumă de bani și în ce scop.

Inculpatul R.N. a

declarat că are asupra sa suma de 1.000 lei, pe care o primise de la un băiat

pe care nu îl cunoaște, suma reprezentând restituirea unui împrumut pe care l-a

acordat anterior denunțătoarei B.L.S.

În prezența

martorului asistent și a numitei T.M., asistent medical, au fost verificate

seriile bancnotelor și s-a constatat că acestea corespund celor consemnate

anterior în procesul-verbal de marcare criminalistică. În continuare, s-a

procedat la examinarea bancnotelor în lumină ultravioletă și s-a constatat că

acestea au înscrisă cu cerneală fluorescentă mențiunea "MITĂ

161/P/2013", activitatea de prindere în flagrant fiind de asemenea

înregistrată audio-video și stocată pe suport optic tip DVD.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că urmărirea penală a fost

începută prin rezoluția din data de 17 martie 2013, acțiunea penală a fost pusă

în mișcare prin Ordonanța nr. 161/P/2013 de la aceeași dată, iar prin

încheierea din 18 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5921/63/2013,

Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.N. pe o durată

de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 18 martie 2013.

La termenul de

judecată din data de 08 mai 2013, inculpatul a declarat că înțelege să uzeze de

procedura accelerată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și solicitând

judecarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

La același termen de

judecată, procurorul a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a

faptelor din două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. în două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptelor pentru care este cercetat inculpatul din două infracțiuni de luare de

mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., într-o infracțiune de luare de mită

prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de trafic de influență

prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. sau înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1)

C. pen.

Astfel, instanța de

fond a constatat în esență că împrejurarea de pretindere și primire a unor bani

care nu i se cuvin (având în vedere că întreruperea de sarcină solicitată de

investigator urma să fie efectuată în cadrul spitalului) pentru îndeplinirea

unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și

nu ale infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., chiar dacă presupusa

pacientă și sarcina acesteia nu a existat de fapt; de asemenea, instanța de

fond a mai constatat și faptul că inculpatul era cel care trebuia să efectueze

intervenția chirurgicală și nu o altă persoană asupra căreia inculpatul se

presupune că are influență, neputându-se deci discuta despre existența

infracțiunii de trafic de influență.

S-a menționat de

prima instanță că nu poate fi vorba nici despre infracțiunea de înșelăciune,

având în vedere că inculpatul nu a indus în eroare vreo persoană prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă o faptă

adevărată, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, ci a

condiționat actul medical de primirea unei sume de bani, motiv pentru care s-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor astfel cum a

solicitat apărătorul ales al inculpatului.

Astfel, instanța de

fond a concluzionat că faptele inculpatului R.N. întrunesc elementele

constitutive a două infracțiunii de luare de mită prevăzute de dispozițiile

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art 34 lit. b)

C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere de către prima instanță

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și

circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv

gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările și modalitatea de

comitere a acestora, suma mare de bani primită cu titlu de mită, scopul și

urmarea produsă, gradul de pregătire profesională, faptul că deținea funcția de

medic specialist în cadrul Spitalului Clinic de Urgență nr. 1 Craiova, limitele

speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, persoana inculpatului,

dar și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul

reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere toate

cele arătate, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de câte 2 ani închisoare și 1

an interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă complementară, având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen.

pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat că

sunt întrunite condițiile prev. de art. 86

1

alin. (1) și (2) C.

pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 2 ani, inculpatul nu a

mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, faptul că acesta nu are

antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, a recunoscut

comiterea faptelor, având o atitudine sinceră și cooperantă iar înainte de

comiterea faptei a avut o bună conduită în familie și societate, a

conștientizat gravitatea faptelor comise, motiv pentru care a considerat că

pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, iar scopul

preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat și fără executarea în regim de

detenție a pedepsei.

În consecință, în

baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere aplicată inculpatului R.N. pe durata termenului de încercare de 5

ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 3

ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen. În baza

art. 86

3

C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Față de împrejurarea

că s-a dispus suspendarea executării pedepsei la care a fost condamnat

inculpatul, instanța de fond a constatat că cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de acesta, nu mai prezintă relevanță în cauză, așa

încât a respins-o.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și

inculpatul R.N.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj a criticat sentința de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând în esență următoarele: în privința criticilor de

nelegalitate au fost invocate: aplicarea pedepsei în alte limite decât cele

prevăzute de legea penală, arătându-se că au fost aplicate circumstanțe

atenuante conform art. 74, 76 C. pen., dar pedeapsa a fost individualizată cu

încălcarea prevederilor 76 lit. c) C. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă

egală cu minimul special calculat conform art. 320

1

C. proc. pen.;

omisiunea aplicării pedepsei accesorii prev de art. 64 lit. c) C. pen.,

constând în interdicția exercitării profesiei de care s-a folosit pentru

săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, precum și comunicarea hotărârii la

Colegiul Medicilor; în ceea ce privește critica de netemeinicie, s-a solicitat

schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea regimului

privativ de libertate, cu motivarea că împrejurările concrete în care s-a

acționat relevă un pericol social ridicat și necesită un regim sancționator

corespunzător. Pentru criticile de nelegalitate dezvoltate în motivele scrise,

referitoare la încadrarea juridică a infracțiunilor, respectiv omisiunea primei

instanțe de a fiu menționată expres soluția de respingere a cererii de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, precum și la aplicarea

concomitentă a prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., s-a arătat că nu se susțin, deoarece soluția instanței

referitoare la cererea inculpatului rezultă din încadrarea juridică a

infracțiunilor pentru care s-a pronunțat condamnarea, iar aplicarea

circumstanței prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu a influențat esențial asupra

situației juridice a inculpatului, în condițiile în care au fost reținute și

circumstanțele personale prev de art. 74 lit. a) și b) C. pen.

În apelul promovat de

inculpatul R.N., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru

infracțiunea reținută a fi fost săvârșită la data de 17 martie 2013, din inf.

prev de art. 254 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în inf.

prev de art. 257 C. pen., arătând că, în cazul acestei fapte, pe de o parte nu

există o sesizare legală, întrucât fapta a fost reținută numai în raport de

activitatea investigatorului sub acoperire și nu exista nicio persoană reală în

raport de care să fi condiționat îndeplinirea unui act medical, astfel că nu se

poate reține decât existența unor acte premergătoare, iar nu consumarea unei

infracțiuni. S-a arătat totodată că deși a fost judecat în procedura prev. de

art. 320

1

C. proc. pen., unele probe au fost nelegal administrate,

respectiv, pentru fapta din 17 martie 2013 a existat acțiunea provocatorie a

investigatorului sub acoperite, care a prezentat o ipoteză fantezistă, aceea a

unei persoane aflată în stare de graviditate, dar în realitate inexistentă,

situație în care actul de serviciu pentru care s-a pretins că inculpatul a

primit mită era un act virtual, imposibil absolut de a fi îndeplinit. În teză

subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul menținerii

circumstanțelor personale atenuante prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen., a

coborârii pedepsei către minimul general permis de lege și a stabilirii

modalității de executare prin suspendare condiționată ori o sub supraveghere,

conform art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen., susținerea fiind

motivată prin referire la circumstanțele personale pozitive ale inculpatului

(vârsta, competența și experiența profesională, buna conduită anterioară,

starea de boală).

Prin Decizia penală

nr. 352 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul R.N. împotriva Sentinței

penale nr. 211 din 08 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr.

7710/63/2013.

A desființat în parte

sentința apelată, sub aspectul laturii penale.

A înlăturat aplicarea

art. 86

1

- 86

4

C.pen și a art. 71 alin. (5) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitate.

A respins cererea de

schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea săvârșită la data de 17

martie 2013.

În baza art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (1), 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C.

pen.

A condamnat pe

inculpatul R.N. la pedeapsa de câte 1 an și 8 luni închisoare pentru fiecare

dintre infracțiunile săvârșite la datele de 25 februarie 2013 și 17 martie

2013.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

A aplicat art 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2)

C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a se pronunța

în acest sens, Curtea de Apel a reținut:

Apelantul-inculpat

R.N. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de luare de

mită la datele de 25 februarie 2013 și 17 martie 2013, situația de fapt fiind

corect reținută de prima instanță în raport de probatoriul administrat,

respectiv: - la data de 25 februarie 2013, inculpatul, în calitate de medic cu

specializarea obstetrică-ginecologie a condiționat actul medical al unei

întreruperi de sarcină, solicitată de martora denunțătoare B.L.S., de plata

sumei de 500 lei, acceptând de la aceasta remiterea unor bijuterii din aur

drept garanție până a doua zi, când martora ar fi avut posibilitatea să îi

remită suma de bani; în cursul aceleiași zile, martora a remis medicului suma

de 400 lei și un cercel din aur (bijuteria pentru a garanta și plata sumei de

100 lei); - la data de 17 martie 2013, cu ocazia examenului medical, martora

denunțătoare a prezentat medicului situația unei alte femei care ar fi avut

nevoie de întrerupere de sarcină, medicul acceptând să efectueze actul medical,

sub condiția examinării persoanei și înțelegerii asupra costului intervenției;

în cursul aceleiași zile, inculpatul a negociat cu investigatorul sub acoperire

contravaloarea prestației, respectiv 13.000.000 ROL și acceptând remiterea

sumei de 10.000.000 ROL (1000 RON), bancnotele fiind descoperite în posesia

inculpatului cu ocazia prinderii în flagrant, din data de 17 martie 2013

(faptele descrise fiind probate cu procesul-verbal din 17 martie 2013 însoțit

de planșe foto; proces-verbal din 15 martie 2013; procese-verbale de

transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental între inculpat și

martora B.L.S. la 17 martie 2013 orele 10:30, și, respectiv, între inculpat și

investigatorul sub acoperire, din 17 martie 2013, orele 11:15; convorbiri

interceptate conform Ordonanței nr. 161/P/2013 din 12 martie 2013 confirmată

prin încheierea din 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

5795/63/2013, prin care s-a autorizat interceptarea și înregistrarea

convorbirilor purtate în mediul ambiental și pentru perioada 15 martie 2013 -

25 martie 2013).

În aceste condiții,

s-a constatat că, pentru fapta din 17 martie 2013, inculpatului i-a fost

prezentată solicitarea de efectuare a unui act medical (întreruperea sarcinii),

pe care îl putea realiza conform competențelor profesionale, de către pacienta

care beneficiase de o intervenție similară la data de 25 februarie 2013 și care

oferise medicului un folos necuvenit, conform condiționării din partea

acestuia; astfel, activitatea investigatorului a survenit acestei înțelegeri și

s-a limitat la negocierea sumei de bani pe care urma să o remită, în raport de

suma pretinsă de medic.

A reținut instanța

astfel că, în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor interceptate în

data de 17 martie 2013, discuția dintre inculpat și investigator a avut

următorul conținut:

Investigator:

"Sunt prietenul I., vara lui L., care urmează să vină azi la

dumneavoastră".

Inculpat: "Păi

să vină după-amiază".

Investigator:

"Ea, deseară când vine, vreau să vină direct la dumneavoastră".

Inculpat: "Da,

vine direct la mine și o rezolv".

Investigator:

"Îmi spuneți cat mă costă și o rezolvăm".

Inculpat: "300

euro (...) Tot așa, treișpe (...)"

Investigator:

"Bun. Eu am numai 10".

Inculpat: "Nu,

când vine ea, atunci":

Investigator:

"Îi luați pe ăștia și vă mai aduc restul. E bine așa?".

Inculpat. "Da,

să vină".

Iar discuția dintre

inculpat și martora B.L.S. a avut loc, după cum urmează:

Martora: "Domnu

doctor, o am și eu pe vara mea și are, tot așa, probleme și a zis că dacă pot

să vorbesc cu dumneavoastră".

Inculpat: "Da.

Cât este (...)".

Martora: "Tot

așa, cam doișpe (...)"

Inculpatul:

"Trimite-o astăzi, că poate are nevoie de anestezie, ca și la tine, și

atunci trebuie să o rezolv în spital".

Martora:

"Vorbiți cu ea, vă descurcați (...)".

Inculpatul: "Ea

e într-o situație mai aparte (...)".

Martora: "Pe la

ce oră vă găsește? (...)".

Inculpatul: "Mă

găsește toată ziua".

Ori, în condițiile în

care prestația medicală pentru martora denunțătoare a fost realizată de

inculpat condiționat de plata unei sume de bani - sens în care se reține atât

declarația denunțătoarei cât și a martorelor M.C., M.A., D.V., C.I.C. și O.M.,

care au relatat cu lux de amănunte starea emoțională a denunțătoarei care,

cunoscând că se află într-o situație care reclama urgența actului medical

(avort în curs), a fost condiționată pentru efectuarea manevrei chirurgicale de

plata unei sume de bani pe care nu o avea asupra sa, fiind constrânsă să remită

bijuteriile medicului, ca o garanție pentru plata sumei de bani pe care i-o

pretinsese -, discuțiile din data de 17 martie 2013 s-au reținut ca elocvente

sub aspectul modalității în care urma să se efectueze intervenția chirurgicală,

respectiv tot în schimbul unei sume de bani apreciată de medic drept o

contraprestație echivalentă succesului actului medical și confidențialității de

care urma să beneficieze pacienta.

Față de această

situație de fapt s-a reținut că adoptarea hotărârii infracționale a avut loc în

momentul dialogului dintre inculpat și fosta pacientă, respectiv în momentul în

care inculpatul a precizat că va da curs solicitării de efectuare a

întreruperii de sarcină și pentru verișoara denunțătoarei, în condiții similare

cu acelea de care a beneficiat și denunțătoarea, iar activitatea

investigatorului sub acoperire a avut loc numai în scopul stabilirii sumei de

bani acceptată de inculpat și de predare a acestora, elemente care au survenit

consumării infracțiunii.

În acest sens, s-a

reținut că prevederile art. 254 C. pen. stabilesc modalități alternative de

realizare a infracțiunii, respectiv: pretinderea, primirea de foloase necuvenite,

acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor asemenea foloase, cu scopul

îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale făptuitorului,

iar în speță, inculpatul a condiționat efectuarea actului medical de remiterea

unei sume de bani.

Împrejurarea că actul

medical viza o pacientă potențială, este irelevantă pentru stabilirea

vinovăției și a laturii obiective a infracțiunii, întrucât, în conținutul

obiectiv al infracțiunii sancționată de art. 254 C. pen. nu este inclusă și

condiția îndeplinirii efective a actului de serviciu pentru care s-a pretins

ori s-a acceptat promisiunea folosului.

Astfel, legiuitorul a

incriminat numai fapta de a condiționa îndeplinirea atribuției de serviciu de

acceptarea promisiunii ofertei, de pretinderea sau de primirea folosului

necuvenit, independent de conduita ulterioară a făptuitorului, ceea ce

deosebește esențial infracțiunea de luare de mită de infracțiunea de primire de

foloase necuvenite, prevederile art. 256 C. pen. fiind incidente numai dacă prioritar

este actul de serviciu îndeplinit și posterioară acceptarea folosului

necuvenit.

Totodată, pentru a fi

în prezența unei împrejurări care să atragă imposibilitatea obiectivă de

îndeplinire a actului pentru care se pretinde mita, trebuie să fie analizate

dispozițiile art. 20 alin. ultim. C. pen., care statuează că o faptă nu poate

constitui infracțiune (nici în forma tentativei), doar în situația în care

imposibilitatea de consumare este determinată de "modul cum a fost

concepută executarea", inaplicabilă prezentei spețe.

În ceea ce privește

critica referitoare la legalitatea actelor de urmărire penală îndeplinite de

investigatorul sub acoperire, s-a constatat că acesta a acționat în baza

ordonanței de autorizare emisă de procuror (Ordonanța nr. 161/P/2013 din 12

martie 2013), posterior denunțului martorei B.L.S. din 11 martie 2013 privitor

la comiterea infracțiunii de luare de mită în data de 25 februarie 2013,

respectiv la posibilitatea comiterii unei noi infracțiuni cu ocazia examinării

medicale la care denunțătoarea urma să se prezinte, aceasta, conform

înțelegerii inițiale cu medicul, urmând să-i predea diferența de 100 lei din

suma de 500 de lei pretinsă, astfel că existau suficiente date care justifică

activitatea investigatorului sub acoperire, în condițiile art. 224

1

- 224

3

C. proc. pen.

Totodată, s-a

constatat că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată

prev de art. 320

1

C. proc. pen., cu ocazia declarației dată în prima

instanță, la termenul din 08 mai 2013, poziție procesuală reiterată cu ocazia

audierii în faza de apel, la data de 31 octombrie 2013, recunoscând comiterea

faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și învederând că își

însușește probele administrate în faza urmări fii penale, precum și că nu solicită

administrarea altor probe în apărare.

Față de acestea, s-a

reținut că instanța de fond a reținut corect încadrarea juridică a

infracțiunilor deduse judecății, respectiv două infracțiuni de luare de mită

prev de art 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cererea

de schimbare a încadrării juridice pentru fapta din 17 martie 2013, în

infracțiunea prev de art. 256 C. pen., fiind nefondată, conform considerentelor

anterior expuse.

În ceea ce privește

însă individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre criticabilă privitor la aplicarea dispozițiilor art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. și art 76 alin. (3) C. pen., în sensul că "în

cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală se reduce,

când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare,

pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni",

respectiv "când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară

privativă de drepturi prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi

înlăturată".

Astfel, în cauză,

inculpatul judecat în baza acordului de vinovăție, beneficiază de dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., minimul special al pedepsei

principale prevăzute de lege (art. 254 alin. (1) C. pen.) fiind în acest caz

închisoarea de 2 ani, iar consecință a aplicării prevederilor art. 74 C. pen.

raportat la art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa trebuie să fie inferioară limitei

de 2 ani închisoare.

De asemenea, s-a

apreciat că, în cauză, inculpatul trebuie să beneficieze și de dispozițiile

art. 76 alin. (3) C. pen., întrucât pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. nu

este oportună față de vârsta inculpatului (59 de ani) și de experiența

profesională, apreciindu-se că executarea pedepsei principale dispuse în

prezenta cauză este în măsură să asigure scopul preventivo-educativ al

sancțiunii penale.

În acest ultim sens,

s-a reținut că modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, în

condițiile art. 86

1

- 86

4

C. pen., nu răspunde

pericolului social concret ridicat al infracțiunilor deduse judecății în

prezenta cauză, circumstanțele reale de comitere indicând atât încălcarea

valorilor sociale create pentru protecția prestigiului profesiei medicale, cât

și o gravă afectare a moralei publice, rezultată din impactul emoțional asupra

persoanei constrânse să dea mită pentru îndeplinirea unui act medical necesar

menținerii stării de sănătate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul R.N., criticând hotărârea atacată sub

aspectul nelegalității și netemeinicie, în temeiul cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

A invocat greșita

aplicare a legii de către instanța de apel, în sensul că deși a reținut

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. nu a

coborât pedeapsa sub minimul de 2 ani.

De asemenea, a mai

invocat că raportat la vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale,

situația medicală, scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în

regim de detenție.

Față de toate aceste

motive, inculpatul a solicitat admiterea recursului formulat și pronunțarea

unei hotărâri prin care să se înlăture greșita aplicare a legii.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge,

pentru următoarele considerente:

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

către inculpat prin motivele de recurs formulate, prevede situația când

hotărârea este contrară legii sau, când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

În esență, aspectele

invocate de către inculpat în susținerea recursului vizează individualizarea

pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, ori Înalta Curte

amintește că art 385

9

pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza

posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalității

executării a fost abrogat anterior declarării recursului și anterior

pronunțării deciziei recurate prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu

va putea fi valorificat în temeiul textului legal menționat, dar nici în

contextul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.,

voința legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de

jurisdicție numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la

individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalității de executare, dacă nu

se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs.

În temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., instanța de recurs verifică

corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor

faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale

infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de

fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret,

cazul de casare de la pct. 17

2

nu permite exercitarea controlului

judiciar cu privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a

unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de

drept".

Individualizarea

pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de

cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care

instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită

dispoziție legală.

În consecință, atâta

vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de

atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de

fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața

primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, cazul de casare

invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o

reapreciere care să conducă la o altă soluție.

Drept urmare, deși

cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta

Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea

pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei.

În speță, Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel este legală, reținându-se

atât dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., cât și dispozițiile art.

74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. Astfel, pentru infracțiunea de luare

de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege

este închisoarea de la 3 ani la 12 ani, iar prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, respectiv de la 2

ani la 8 ani. În mod corect, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., instanța de apel a redus pedeapsa sub

limita de 2 ani, aplicându-i inculpatului pedeapsa de 1 an și 8 luni

închisoare.

Abordarea juridică de

profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că

instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o

analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării,

legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care

după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care

incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu

legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească,

admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării

dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de

o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele

inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile

speciale și noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor

limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte

constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 289

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) noul C.

proc. pen.

Analiza acestui prim

criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor

de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va

proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai

favorabile.

Al doilea criteriu de

analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de noul C. pen. pentru

aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport

de reglementarea inițială.

Din această

perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art

254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. este de

constatat că, sub aspect sancționator legea nouă deși prevede limite de

pedeapsă mai reduse, de la 3 - 12 ani la 3 - 10 ani, totuși aceasta nu este mai

favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituții (concurs de

infracțiuni, circumstanțe atenuante), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea

sa globală să creeze inculpatului o situație mai grea.

Înalta Curte

amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul

procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din

reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o

situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui

principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui

control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai

grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea

drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Înalta Curte

apreciază că, o atenție aparte trebuie alocată instituției "circumstanțelor

atenuante", în speță fiind aplicate inculpatului dispozițiile art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. anterior raportat la art 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

anterior.

Într-o prezentare

formală a dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv

aspectele ce țin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 noul

C. pen.

Iar dacă se face

trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanțelor atenuante, lesne se

poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile

persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea

"coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art.

76 din noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime".

Chiar acceptând în

plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse

în legi diferite, atunci când acestea privesc instituții susceptibile de a fi

aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a

respectivei instituții juridice - reținerea circumstanțelor atenuante ce sunt

reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa și efectele

circumstanțelor din aceeași lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii

penale mai favorabile constituind-o interdicția creării pe cale judiciară a

unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe

legi.

În aceste condiții,

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv

chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui

caz de casare de la art. 385

9

C. proc. pen., într-o analiză inclusiv

din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii

constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5

actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancționatorii

propusă de inst