ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 113/F din 09.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, au fost respinse cererile de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost respinsă cererea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 334 C. proc.

pen. a fost schimbată încadrarea juridică din art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 lit. c) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul C.C. fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 lit. d) C. pen., fiind condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatului C.C. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, pe aceeași perioadă fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen. A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul C.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune Ialomița desemnat cu supravegherea lui; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească granițele României, decât cu înștiințarea Tribunalului și în condițiile fixate de acesta. S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, pe aceeași perioadă fiind suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen. S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., atrăgând atenția inculpatului L.A. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. S-a luat act că inculpatul C.C. a fost reținut 24 ore, de la 28 mai 2012 la 29 mai 2012. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 200 RON, câte 100 RON de la fiecare, ce au făcut obiectul luării de mită.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul C.C. ocupa funcția de agent șef de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița - Serviciul Rutier. Își desfășura activitatea pe tronsonul IV, DN2A, Slobozia - Giurgeni, folosind autoturismul marca D., de cele mai multe ori singur pe schimbul I și II, dar și însoțit de alți colegi, așa cum s-a întâmplat în datele de 11 aprilie 2012 și 13 aprilie 2012. În data de 11 aprilie 2012, în intervalul orar 8:25:54 - 8:30:54, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agenții de poliție, D.D.

și C.M. În aceste împrejurări a fost oprit în trafic un conducător auto surprins de aparatul RADAR. între acesta și agenții de poliție a avut loc o discuție, dar nu a fost aplicată nicio sancțiune contravențională. Din înregistrarea video s-a putut observa cum agentul de poliție D.D. i-a înmânat agentului de poliție C.M. o bancnotă. Audiat în cauză, inculpatul C.C. nu a recunoscut participarea la fapta descrisă, arătând că s-a aflat pe bancheta din spate a autoturismului și nu a fost tot timpul cu ceilalți membri ai echipajului, obiceiul fiind ca fiecare agent de poliție membru al echipajului să exercite propriile atribuții, supraveghere trafic, oprire alt autoturism, etc. astfel că nu a văzut ca D.D.

să fi luat vreo sumă de bani de la un conducător auto oprit în trafic. Nici ceilalți membrii ai echipajului, D.D. și C.M. audiați ca martori în cauză nu au putut oferi informații privind activitatea lui C.C. de la momentul respectiv. În înregistrarea video, într-adevăr, nu apare imaginea inculpatului C.C., ceea ce conduce la concluzia că ocupa un loc pe bancheta din spate, însă redarea în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 11 aprilie 2012, în intervalul orar 8:25:54 - 8:30:54, conform procesului-verbal aflat la dosar urm. penală, l-a poziționat pe inculpatul menționat în interiorul autoturismului, luând parte la discuția cu șoferul surprins în trafic. La ora 8:28:12, agentul de poliție D.D.

a revenit la autoturism, lăsând portiera deschisă. În intervalul 8:28:15 - 08:29:39, între cei trei agenți de poliție și interlocutor a avut loc o discuție. Față de cele ce preced, în opinia tribunalului vinovăția inculpatului C.C. a fost dovedită sub aspectul comiterii unui act material ce reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în data de 11 aprilie 2012 alături de ceilalți doi membrii ai echipajului de poliție, de la acel moment, C.M. și D.D. Inculpatul C.C. a recunoscut că la data respectivă forma echipaj în activitatea de patrulare specifică serviciului rutier, cu ceilalți doi, iar aceștia din urmă și-au recunoscut fapta de luare de mită în dosarul în care au fost condamnați.

Singura apărare plauzibilă ar părea cea în sensul că, fiind în exercitarea altor atribuții specifice activității de patrulare rutieră, inculpatul C.C. nu s-ar fi aflat împreună cu ceilalți doi, în momentul comiterii faptei. În data de 13 aprilie 2012, în intervalul orar 11:35 - 11:37:31, același inculpat, C.C., era în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agentul șef principal de poliție, inculpatul L.A. Cei doi au oprit în trafic un conducător auto surprins de aparatul RADAR. Între inculpatul C.C. și conducătorul auto a avut loc un dialog, iar din înregistrarea video s-a observat cum conducătorul auto bagă mâna pe geamul autoturismului și îi pune în palma mâinii stângi a lui C.C.

o bancnotă de 100 RON îndoită. Conform procesului-verbal de verificare, întocmit la data de 21 iunie 2012, în intervalul de timp mai sus menționat cei doi polițiști nu au întocmit nici un proces-verbal de constatare a contravenției, ce a determinat oprirea în trafic a conducătorului auto, prin folosirea mijloacelor de avertizare sonoră din dotarea autospecialei RADAR. Nici această faptă nu a fost recunoscută de către cei doi inculpați, în apărare, susținându-se inexistența unor probe certe de vinovăție. Inculpatul C.C. a susținut în cadrul cercetării judecătorești că respectivul conducător auto era o cunoștință de a sa din trafic, iar cu ocazia discuției purtate a vrut să-i dovedească acestuia că îi cunoaște traseul obișnuit.

A mai arătat că nu a fost vorba de comiterea unei contravenții, ci doar de un control de rutină, șoferul oprit în trafic oferindu-i suma de 100 RON ca o recompensă pentru serviciul prestat și pentru că se apropiau sărbătorile pascale. Celălalt inculpat, L.A., a declarat că nu a văzut când colegul său a primit suma de bani, nu era atent, fiind și foarte bolnav la acea dată, iar din înregistrarea audio-video se poate observa că în intervalul orar menționat, în rechizitoriu, el studia un registru, fără să dea importanță activității colegului său și se poate auzi că muzica de la aparatul din bord era pornită. În opinia Tribunalului, contrar susținerilor din apărare, aceste înregistrări se constituie în probe certe de vinovăție ce combat cu succes apărările celor doi inculpați.

Astfel, din înregistrările video s-a putut observa autoturismul echipajului de poliție în mișcare, cei doi inculpați recunoscându-se, de altfel în înregistrare cu ocazia vizionării și a audierii de către instanță, și este evident că se aflau în timpul serviciului de patrulare, purtând uniforme de polițiști. S-a observat când inculpatul C.C. a pornit girofarul, după care autoturismul își mai continua un timp deplasarea și apoi s-a oprit, iar C.C. a coborât din autoturism. Este adevărat că celălalt inculpat, L.A., aflat pe locul din dreapta, studia un registru, dar este greu de crezut că nu a observat întoarcerea în autoturism a colegului său, cu niște acte pe care Ie-a verificat. La scurt timp, lângă geamul autoturismului de patrulare a apărut conducătorul auto, iar dialogul purtat cu C. este unul amiabil „Unde mergeți, la Cernavodă”, „Drum bun”, etc; a urmat restituirea actelor și oferirea sumei de 100 RON, pe care C.C.

a luat-o fără ezitare, cu un gest firesc, autoturismul continuându-și apoi deplasarea. La aceeași dată, în intervalul orar 11:53 - 12:00, cei doi inculpați și-au continuat activitatea de patrulare rutieră. Au oprit în trafic un conducător auto surprins de aparatul RADAR. Acesta s-a apropiat de geamul dinspre volan al autospecialei, a introdus mâna dreaptă prin geamul mașinii și i-a dat inculpatului C.C. o hârtie, după care s-a adresat celor doi polițiști cu expresia „Luați aicea!”. Din această expresie verbală și din faptul că gestul șoferului oprit în trafic, de a-i oferi o hârtie lui C. este ulterior celui al lui C. care îi înmânase deja actele, nu s-a putut trage decât o singură concluzie: că bucata de hârtie oferită la finalul controlului, lui C.C.

nu a putut fi decât o bancnotă. Mai mult decât atât, din aceeași înregistrare s-a putut observa că imediat după acest ultim gest al șoferului, autoturismul și-a reluat drumul, și imediat s-a observat că dinspre partea stângă față, unde se afla C. este aruncată spre L. respectiva bucată de hârtie. Este vizibil când, în jurul orei 11:56:48 inculpatul L.A. i-a întins lui C.C. o bancnotă de 50 RON, pe care acesta, cu un gest energic, a luat-o și a introdus-o în buzunarul stâng de la pantalon, ceea ce conduce la concluzia că suma oferită de conducătorul auto a fost de 100 RON, împărțită în mod egal de cei doi inculpați. Inculpații s-au apărat spunând că, fiind în timpul serviciului, pe traseu, obișnuiau să prânzească împreună sau unul dintre ei să cumpere de mâncare cu ocazia opririlor în trafic după care se socoteau, în sensul că cel ce plătise masa își oprea banii de la celălalt.

Au invocat inclusiv faptul că, în acea perioadă la poliție se organizase un CAR țigănesc, astfel că banii ce apar în imagine pot fi eventual cei obținuți în urma CAR-ului. Cu privire la primul aspect al apărării s-a putut observa din înregistrarea video că la scurt timp după ce C. a coborât din mașină pentru a discuta cu șoferul surprins de aparatul RADAR, în jurul orelor 11:53:54, a coborât și L., dar a revenit în scurt timp, la 11:54:20 și s-a observat clar că are mâinile goale, astfel că nu s-ar putea reține că acesta din urmă s-ar fi dat jos din autoturism pentru a cumpăra ceva de mâncare, iar schimbul de bancnote ar justifica acest lucru. Cât privește CAR-ul țigănesc, organizat de lucrătorii de poliție, este posibil că el să fi existat, iar cei doi inculpați să fi fost printre membri, pentru că așa au susținut și martorii C.M.

și D.D., dar acesta este doar un aspect de viață, ce nu schimbă cu nimic situația de fapt reținută în rechizitoriu, și de către Tribunal până la acest moment. Prima instanță a apreciat că nu există nicio probă indubitabilă în sensul că banii schimbați de către cei doi inculpați în habitaclul autoturismului de serviciu, în data de 13 aprilie 2012, ar fi provenit din acel CAR, mai ales că cei doi fac schimb de bancnote (conform înregistrării video), de două ori într-un interval orar scurt de la 11:35 la 12:00, ori dacă ar fi fost vorba de bani primiți de unul dintre ei, de la celălalt, în cadrul CAR-ului organizat la nivel de instituție, acest lucru s-ar fi întâmplat, eventual, o singură dată.

Același lucru s-ar fi întâmplat și dacă unul dintre inculpați îi restituia celuilalt banii cheltuiți pentru procurarea hranei din acea zi. Instanța de fond a reținut în sarcina celor doi inculpați săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată cu următoarele încadrări juridice: art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.C. și art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul L.A. Tribunalul a mai reținut în sarcina inculpatului C.C. că a desfășurat activități economice, activități efective de administrare în cadrul SC L.P.D.

SRL Slobozia, respectiv SC C.C. SRL, inclusiv operațiuni financiare ca acte de comerț, în scopul obținerii pentru sine sau pentru membrii familiei sale de bani sau alte foloase. În conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002, art. 45 alin. (1) lit. g), „Polițistului îi este interzis să efectueze direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar”. Dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 sancționează efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcție pe care o îndeplinește o anume persoană. Inculpatul C.C. a recunoscut comiterea faptei, dar a susținut că a efectuat anumite acte de comerț pentru cele două societăți comerciale, mai sus menționate, doar pentru a-și ajuta tatăl, o persoană în vârstă și cu o sănătate precară.

În susținerea apărării inculpatului, s-au depus acte medicale privind pe C.l., tatăl inculpatului și s-a solicitat audierea acestuia, ca martor. S-a solicitat achitarea inculpatului, motivat de pericolul social redus al faptei, acesta fiind unicul fiu al lui C.I., asociat atât al SC C.C. SRL, cât și al SC L.P.D. SRL, astfel că activitatea desfășurată pentru cele două firme se reduce la ajutorul firesc pe care orice fiu îl acordă tatălui confruntat cu grave probleme de sănătate. Tribunalul a constatat că, deși depoziția și apărarea inculpatului sunt susținute de declarația martorului C.I., iar din relațiile de la Oficiul Tegistrului Comerțului rezultă că unic asociat al SC C.C. era C.I., iar asociați ai SC U.P.D., erau C.I.

și S.D.C., din coroborarea altor probe ale dosarului, precum depozițiile martorilor B.C., B.Ș., L.T., S.D.C. (celălalt asociat al SC U.P.D. SRL), N.D.M. și G.C.S., interceptări de convorbiri telefonice, raport de expertiză grafică din 17 septembrie 2012, adresa din 23 mai 2012 a V. Bank - Sucursala Slobozia, ori ordine de plată purtând specimenul de semnătură al lui C.C., puse la dispoziție de aceeași sucursală bancară prin adresa din 4 iulie 2012 rezultă cu certitudine că inculpatul C.C. se ocupa în fapt cu administrarea societăților comerciale, sens în care era contactat ori contacta după caz, diferite persoane pentru achiziționarea ori distribuirea de mărfuri, pentru asigurarea lichidităților în conturile bancare ale firmelor în vederea onorării CEC-urilor sau biletelor la ordin, după caz, se ocupa de plata salariilor, etc. Tatăl inculpatului C.C.

era doar o persoană interpusă, activitatea de comerț efectivă constând din plăți, circulație a banilor sau creditelor, conform art. 3 pct. 11 și art. 4 C. com., privind SC C.C. SRL și SC L.P.D. SRL, conducerea și administrarea acestor firme fiind în sarcina exclusivă a inculpatului C.C., contrar dispozițiilor Legii nr. 360/2002, fapta comisă fiind încadrabilă în dispozițiile art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000 și reprezentând mult mai mult decât un ajutor dat tatălui ca asociat al unei societăți comerciale. Judecătorul fondului a apreciat că mărturia dată de tatăl inculpatului, numitul C.I., este nesinceră și părtinitoare, contrazisă de probele mai sus menționate și în total dezacord cu celelalte depoziții de martori.

Martorul a susținut că fiul său, inculpatul C.C., nu a semnat niciodată niciun contract comercial în numele celor două societăți comerciale, în timp ce raportul de expertiză grafică din 17 septembrie 2012 întocmit în faza urmăririi penale demonstrează contrariul, concluzionând că semnăturile depuse în partea dreaptă la sfârșitul fiecărei pagini și din dreptul numelui, C.L., aflate pe documentele denumite contract de vânzare-cumpărare din 24 aprilie 2012 și anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare din 24 aprilie 2012, au fost executate de numitul C.C. Obiectul contractului îl reprezintă vânzarea ambalajelor solicitate și orice alt produs pe care cumpărătorul îl solicită. Conform adresei din 23 mai 2012 V. Bank - Sucursala Slobozia, numitul C.C.

are drept de semnătură pentru contul bancar deschis la V. Bank România SA - Sucursala Slobozia. Aceeași sucursală bancară, prin adresa din 04 iulie 2012 a pus la dispoziție două ordine de plată ce poartă specimenul de semnătură aparținând inculpatului C.C. Aceste activități sunt probate și prin conținutul convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor din 19 martie 2012 emisă în baza încheierii nr. 41 din 19 martie 2012 și nr. 68 din 13 aprilie 2012 emisă în baza încheierii nr. 59 din 13 aprilie 2012, de către Tribunalul Ialomița. În deplină concordanță cu aceste probe sunt depozițiile unora dintre martorii mai sus menționați, ca de exemplu martora B.Ș. și care a arătat că de firmă (SC U.P.D.

SRL), se ocupa C.C., alături de celălalt asociat, S.D., inculpatul le spunea ce au de făcut, se comporta ca un adevărat patron, le plătea salariile, derula faptic afacerile firmei, lua comenzi, trata cu furnizorii, se afla mai tot timpul la sediul societății, iar în momentul în care au intervenit neînțelegeri cu S.D., a rămas să se ocupe de firmă doar C.L.. În legătură cu activitatea aceleiași firme, martorul B.C., fost angajat ca agent de vânzări, a menționat participarea inculpatului C.C. la luarea deciziilor, în timp ce C.I. venea rar pe la firmă, nu se implica în activitatea acesteia. Inculpatul efectua operațiuni financiare și chiar plăți la trezorerie și, în ceea ce privește activitatea SC C.C.

SRL (declarația martorei N.D.M.). În deplină concordanță cu cele de mai sus sunt și declarațiile lui S.D., celălalt asociat al SC L.P.D. SRL, din faza urmăririi penale, referitor la implicarea faptică a lui C.C. în administrarea și conducerea firmei. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele speciale de pedeapsă fixate de textul de lege incriminator, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, determinat de împrejurările săvârșirii, urmările produse, persoana fiecărui inculpat. A fost avută în vedere perseverența infracțională (cazul ambilor inculpați) și perseverența mai accentuată în cazul inculpatului C.C., precum și inițiativa acestuia în comiterea faptelor de luare de mită împreună cu inculpatul L.A.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor inculpaților, s-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, purtarea bună în societate anterior comiterii infracțiunilor, situația familială, cu consecința reducerii fiecărei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 74 - 76 lit. c) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită (cazul ambilor inculpați) și conform art. 74 - 76 lit. d) C. pen. (infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcție deținută, doar cazul inculpatului C.C.). Ca modalitatea de executare a pedepselor, în raport de circumstanțele reale și personale și de purtarea inculpaților după comiterea faptelor, constând din prezentarea în fața instanței la toate termenele de judecată acordate, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării poate constitui un avertisment pentru fiecare dintre ei, chiar și fără executarea efectivă, neexistând pericolul comiterii de noi infracțiuni.

La modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de fond a avut în vedere activitatea infracțională concretă și perseverența fiecăruia, dar și de cuantumul pedepsei de executat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.C. și L.A. Prin motivele de apel depuse la dosar și susținute de avocați cu ocazia dezbaterilor, în esență, au fost reluate argumentele expuse la judecata în fond a cauzei, solicitându-se achitarea inculpaților pentru infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât instanța a evaluat incorect mijloacele de probă administrate în cauză, cu consecința reținerii unei situații de fapt neconforme cu realitatea.

Referitor la infracțiunea prev. de 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul C.C. a susținut că nu a efectuat acte și fapte de comerț în sensul Legii nr. 31/1991 prin care să se fi substituit activităților administrative ale tatălui său, cu excepția zilei în care acesta din urmă a fost grav bolnav, situație în care se putea aplica o sancțiune administrativă, conform art. 18 1 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 261/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.C. și L.A. împotriva sentinței penale nr. 113/F din data de 09 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală.

Au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 475 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Curtea, verificând sentința atacată, în raport cu motivele de netemeinicie invocate de apelanți, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele: În privința infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din probele analizate în mod exhaustiv în considerentele sentinței (înregistrările audio-video) rezultă în mod evident că la data de 13.04.2012, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații C.C.

și L.A. au primit sume de bani de la doi conducători auto ce au încălcat normele legale în materia circulației pe drumurile publice, pentru a nu le aplica sancțiunea corespunzătoare faptei săvârșite. De asemenea, în ziua de 11.04.2013, inculpatul C.C. împreună cu agenții de poliție C.M. și D.D. au oprit în trafic un conducător auto surprins de aparatul RADAR, de la care au primit o sumă de bani, în schimbul nesancționării contravenționale a acestuia. Prin urmare, apărarea inculpaților cu privire la această situație de fapt, a fost înlăturată pe bună dreptate de către instanța fondului, declarațiile acestora fiind vădit nesincere, respinse de celelalte mijloacele de probă administrate în cauză.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, în mod corect prima instanță a apreciat că probele în acuzare (depozițiile martorilor B.C., B.Ș., L.T., S.D.C. N.D.M. și G.C.S., interceptări de convorbiri telefonice, raport de expertiză grafică din 17 martie 2012, adresa din 23 mai 2012 a V. Bank - Sucursala Slobozia, ordinele de plată purtând specimenul de semnătură al lui C.C.) sunt suficiente pentru a forma convingerea că inculpatul C.C. a desfășurat în mod constant acte de comerț în cadrul SC U.P.D. SRL și SC C.C. SRL, incompatibile cu funcția de polițist pe care a deținut-o în perioada respectivă, administrând în fapt cele două societăți comerciale.

Așadar, în mod just au fost înlăturate declarațiile martorului C.I., tatăl inculpatului, care a susținut că C.C. s-ar fi implicat doar ocazional în această activitate. Curtea a apreciat că, față de modalitatea concretă în care inculpații au săvârșit faptele, de scopul urmărit, de atitudinea nesinceră a acestora pe tot parcursul procesului penal și de celelalte criterii din art. 72 și urm. C. pen., s-a impus a fi menținute pedepsele stabilite, precum și măsurile de individualizare a executării acestora, aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului C.C. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatului, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.

Împotriva deciziei penale nr. 261/A din data de 27 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, au declarat recurs inculpații C.C. și L.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4431/98/2912. Înalta Curte a constatat incidența art. 12 din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Criticile invocate în recurs vor fi analizate din perspectiva Legi nr. 2/2013. Recurenții inculpați C.C. și L.A. au depus motivele de recurs formulate în scris la data de 14.03.2014, în termenul legal prevăzut de art. 385 10 alin. (2) din vechiul C. proc. pen. prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013.

Recurentul inculpat C.C., prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. inculpatul C.C. a solicitat prin motivele depuse, în scris, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 18 1 raportat la lit. b 1 ) din vechiul C. proc. pen. având în vedere că infracțiunii îi lipsește gradul de pericol social al infracțiunii. În cadrul dezbaterilor a criticat soluția instanței față de condamnarea inculpatului pentru această infracțiune.

Referitor la același caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., apărătorul ales al recurentului inculpat C.C. în motivele de recurs formulate în scris a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită în infracțiunea prevăzută de art. 289 din noul C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 conform art. 79 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 din noul C. pen. și art. 386 din noul C. proc. pen. întrucât noua lege penală este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă în sensul că maximul special a fost redus la 10 ani. De asemenea, în motivele scrise dar și în cadrul dezbaterilor, apărătorul a solicitat pentru această infracțiune achitarea inculpatului C.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. Apărătorul ales al inculpatului L.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) din vechiul C. proc. pen. A mai arătat că legea penală veche este mai favorabilă. Cu privire ia cazul de casare ai inculpatului C.C., prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cadrul acestui caz de casare s-a solicitat, pe de o parte, schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de luare de mită în art. 289 din noul C. pen., iar pe de altă parte, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art41 alin. (2) C. pen., critică ce s-ar circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și pct. 17 C. proc.

pen. din vechile reglementări, cazuri de casare dealtfel abrogate prin Legea nr. 2/2013. Referitor la cazul de casare invocat de ambii inculpați, respectiv art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cadrul acestui caz de casare, inculpații au invocat critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., inculpații prin apărători aleși solicitând înlăturarea unor probatorii și reaprecierea probatoriului administrat, caz de casare abrogat de asemenea prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Or, prin invocarea primului motiv de recurs al inculpatului C.C., art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., nu se poate pune în discuție existența faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situație de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinței legiuitorului, ulterior judecării apelului, judecătorul nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat și să se modifice situația de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Cu privire la celelalte critici invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambii inculpați prin apărători aleși, nu au adus critici din perspectiva lipsei efective a unui element constitutiv al vreunei infracțiuni criticând hotărârea atacată din perspectiva probatoriului administrat pe care instanța l-a analizat și l-a luat în considerare, solicitând totodată înlăturarea unor probe administrate și reanalizarea probatoriului și pronunțarea unei soluții de achitare pentru ambii inculpați. Prin urmare, așa cum s-a arătat anterior, din perspectiva Legii nr. 2/2013 nu mai este permisă reanalizarea probatoriului în calea de atac a recursului după o prealabilă analizare în fond și apel.

Astfel, prin dispozițiile Legii nr. 2/2013 s-a realizat o nouă etapă devolutivă a recursului, în sensul că unele motive ale cazurilor de casare au fost abrogate, altele au fost modificate, restrângându-se controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar ia chestiuni de drept sau nelegalitatea hotărârii atacate. Într-adevăr art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. nu a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, însă critica inculpaților vizând achitarea pentru infracțiunile deduse judecății, nu poate fi subsumată acestui caz de casare potrivit cu care casarea poate interveni „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată cu excepția cazurilor prevăzute de art. 334-337”.

Or, criticile invocate vizează starea de fapt și probatoriul administrat de instanța de fond și apel, în sensul de a se dispune readministrarea probatoriului, prin înlăturarea unor probe pe care apărarea le apreciază neîntemeiate. Așa cum s-a arătat anterior, reanalizarea situației de fapt și a probatoriului raportat la hotărârea de condamnare sunt critici ce vizează căzui de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin Legea nr. 2/2013. Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu poate analiza cazurile de casare invocate în afara cadrului procesual instituit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că legea penală veche este mai favorabilă pentru următoarele considerente: Inculpații au primit soluții de condamnare de la ambele instanțe în sensul că au fost respinse cererile de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost respinsă cererea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 lit. c) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 80 C. pen., inculpatul C.C. fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. d) C. pen., fiind condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatului C.C. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, pe aceeași perioadă fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen. A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul C.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune Ialomița desemnat cu supravegherea lui; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească granițele României, decât cu înștiințarea Tribunalului și în condițiile fixate de acesta.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 - 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, pe aceeași perioadă fiind suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., atrăgând atenția inculpatului L.A. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. S-a luat act că inculpatul C.C. a fost reținut 24 ore, de la 28 mai 2012 la 29 mai 2012. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 200 RON, câte 100 RON de la fiecare, ce au făcut obiectul luării de mită. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.300 RON, cheltuieli judiciare către stat. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 254 din vechiul C. pen. se constată că aceasta își regăsește incriminarea în dispozițiile art. 289 din noul C. pen. Elementul material al formei tip a infracțiunii, astfel cum este reglementată în alin. (1) al art. 289 din noul C. pen., se deosebește de vechea reglementare prin excluderea incriminării faptei în varianta nerespingerii promisiunii.

Totodată, noul text folosește sintagma „în legătură cu” în locul celei „în scopul de”, consecința imediată fiind irelevanța penală a criteriului „timp” cel care, în esență, distinge luarea de mită de primirea de foloase necuvenite din vechea reglementare. Drept urmare, câtă vreme incriminarea ca luare de mită nu mai depinde de situarea în timp a activității de pretindere, primire sau acceptare anterior îndeplinirii actului de serviciu „cumpărat”, condiționându-l, nici activitatea similară consecutiv îndeplinirii actului nu mai primește relevanță penală distinctă. în concluzie, deși aparent s-ar putea susține dezincriminarea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în realitate fapta care în actuala reglementare justifică respectiva încadrare juridică, va primi, conform noului C. pen., încadrarea în luare de mită.

Legea veche este lege penală mai favorabilă. Noul text introduce ca variantă a infracțiunii și săvârșirea faptei în legătură cu „urgentarea îndeplinirii unui act” ce intră în îndatoririle de serviciu ale făptuitorului, modalitate neincriminată în prezent. Limita maximă a pedepsei pentru forma tip a infracțiunii scade de la 15 ani la 10 ani, iar pedeapsa complementară ce poate fi aplicată este doar aceea a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, iar nu oricare dintre pedepsele complementare prevăzute de lege. Fapta săvârșită de un funcționar cu atribuții de control nu mai este incriminată distinct.

Alin. (29 al art. 289 din noul C. pen. reduce sfera modalităților în care fapta săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2) este incriminată, nemaifiind prevăzută modalitatea comiterii acesteia în legătură cu îndeplinirea și cu urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu. Rațiunea ar fi aceea că persoanele prevăzute în art 175 alin. (2), datorită însuși statutului lor special, pot percepe un cost suplimentar pentru efectuarea unui act ce intră în atribuțiile lor de serviciu în regim de urgență, fără ca prin aceasta să perturbe încrederea în exercitarea cu onestitate a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul public respectiv și tot astfel, în schimbul unei contraprestații (onorariu etc.) care nu ar putea primi relevanță penală, își pun cunoștințele, experiența, aptitudinile etc. la dispoziția celui care apelează la serviciile lor.

Limitele speciale de pedeapsă sunt aceleași cu cele prevăzute în alin. (1). Alin. (3) al art. 289 din noul C. pen. nu mai restrânge sfera persoanelor de la care se poate dispune confiscarea doar la persoana condamnatului, având în vedere posibilitatea confiscării extinse, și nici nu mai limitează această măsură la echivalentul în bani a foloaselor cuvenite, orice bun susceptibil de evaluare putând fi supus confiscării. Referitor la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 actualizată până la data de 01.02.2014, fapta se sancționa cu pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., respectiv cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 și 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările intervenite la data de 01.02.2014 (corespondent al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 actualizată până la data de 01.02.2014) prevede ca regim sancționator majorarea cu o treime a limitei de pedeapsă, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de luare de mită tip prevăzută de art. 289 alin. (1) din noul C. pen. erau cuprinse între 3 și 10 ani închisoare. Infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000 cu modificările atât până la data de 01.02.2014, cât și după data de 01.02.2014 are limitele de pedeapsă cuprinse între 1 și 5 ani închisoare, astfel că limitele de pedeapsă nu au fost modificate.

În ceea ce privește efectul circumstanțelor atenuante s-au adus modificări prin noile reglementări astfel: - limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime, iar în locul detențiunii pe viață se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani; - nu mai este obligatorie coborârea sub minimul special prevăzut de lege; - noul C. pen. prevede expres că reducerea limitelor de pedeapsă se face o singură dată indiferent de numărul circumstanțelor atenuante reținute; - regimul circumstanțelor atenuante este unic indiferent de natura infracțiunilor săvârșite, spre deosebire de vechiul C. pen. care prevedea regim diferențiat. Textul nu mai reia teza conform căreia circumstanțele atenuante produc efecte atât asupra pedepselor principale, cât și asupra pedepselor complementare, când aplicarea lor este obligatori potrivit legii, prevăzută de art. 76 alin. (3) din vechiul C. pen.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni se constată potrivit vechiului C. pen. pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit cărora în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În noul C. pen. regimul sancționator al concursului de infracțiuni este prevăzut la art. 39 alin. (1) lit. b) și instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în cazul inculpatului C.C.

ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe. Referitor la pedepsele complementare și accesorii, inculpatului C.C. i s-au reținut ca pedepse interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) din vechiul C. pen. pe o durată de 2 ani. Inculpatului i-au fost reținute dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., dispoziții care își au corespondent în noul C. pen. în art. 66 lit. a), b), g). Se constată că aceste sancțiuni au fost determinate de condamnarea inculpaților pentru infracțiuni ce prevăd aplicarea corelativă a acestor pedepse, pedepsei principale, pedepse ce sunt prevăzute și de noua reglementare, iar având în vedere că respectivul cuantum în care au fost aplicate se încadrează în limitele prevăzute de noua reglementare între 1 și 5 ani, această instituție nu este afectată prin prisma aplicării legii mai favorabile.

Referitor la infracțiunea continuată, se reține că potrivit legii vechi, fapta prevăzută la 254 alin. (1) și (2) vechiul C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 săvârșită de ambii inculpați și fapta prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 săvârșită de inculpatul C.C. constituiau o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior , potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Potrivit legii noi, respectiv dispozițiile art. 35 din C. pen.

în vigoare, a fost introdusă o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce privește infracțiunile arătate anterior întrucât sunt compuse din mai multe acte materiale având subiecți pasivi diferiți astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, și impun prin noua reglementare aplicarea de pedepse diferite pentru fiecare act material în parte.

Prin aplicarea tratamentului sancționator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă mult mai mare pentru fiecare inculpat în parte astfel încât pedeapsa calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurenților inculpați pe baza legii vechi. Cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei reținută în favoarea inculpatului L.A., respectiv art. 81-82 din vechiul C. pen. se constată că noul C. pen. renunță la suspendarea condiționată a executării pedepsei, unica formă de suspendare a executării pedepsei prevăzute de vechiul C. pen., păstrându-se doar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel că nici din acest punct de vedere noul C. pen.

nu este mai favorabil. Toate aceste aspecte evidențiază așadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpaților, neimpunându-se admiterea recursurilor pe acest aspect. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpații C.C. și L.A. împotriva deciziei penale nr. 261/A din data de 27 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații C.C. și L.A. împotriva deciziei penale nr. 261/A din data de 27 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurenții inculpați la piața sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2014.