ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1400/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1400/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursurilor de față.
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraș Severin,
prin sentința penală nr. 108 din 24 octombrie 2012, admițând cererea
procurorului, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute privindu-i
pe inculpații G.A.I. și G.M., în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus
următoarele:
- privind pe
inculpatul G.A.I., reținerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru
infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și
pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2)
C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;
- privind pe
inculpata G.M., reținerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru
infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și
infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., toate infracțiunile și cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
Instanța de
fond a respins cererile inculpaților B.S.I. și B.N., de schimbare a încadrării
juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la
art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,
în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
Totodată, s-a
respins cererea inculpatei G.M., de restituire a cauzei la procuror pentru
refacerea urmăririi penale.
Inculpații au
fost condamnați după cum urmează:
- B.A., la 6
ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.
(2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și la 6 ani
închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C.
pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și
executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 3 ani.
- B.S.I., fără
antecedente penale, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
- L.G.A., fără
antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.
254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 7 ani, calculat
potrivit art. 862 C. pen.
S-a dispus ca
pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de
supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen., măsurile prevăzute la
art. 863 alin. (1) lit. b), c) d) C. pen., dispunându-se a fi comunicate
Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen.
În baza
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării,
sub supraveghere, a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei
accesorii.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
- M.F., fără
antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82
C. pen.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.
În baza
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei
accesorii.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
- S.I., fără antecedente
penale, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.
raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82
C. pen.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.
În baza
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei
accesorii.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
- B.N., fără
antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000.
În baza dispozițiilor
art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie,
exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția
dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82
C. pen.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.
În baza
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei
accesorii.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
- G.A.I., fără
antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000 și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod
penal raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege.
- G.M., la 1 an
și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat
la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 2
ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de aceleași texte de lege,
precum și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.
raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000.
În baza
dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.
În baza
dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de
pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza
dispozițiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen.,
inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, pe durata de 2 ani.
Inculpatul B.A.,
în baza dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen., a fost obligat să restituie
martorului D.R.D., suma de 20.000 euro în echivalentul în lei la cursul oficial
al B.N.R. de la data plății.
în baza art.
343 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) același cod, s-a
dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit privindu-1 pe
inculpatul B.A., prin ordonanța din 10 mai 2010 a procurorului, până la
concurența sumei de 20.000 euro.
în baza art.
343 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus, privindu-1 pe inculpatul B.A.,
ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin același act al
procurorului cu privire la suma de bani, precum și a sumelor de bani consemnate
privind pe inculpatul B.S.I.
Pentru a
pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul B.A.
era primar al comunei Zăvoi, județul Caraș -Severin, inculpatul B.S.I.,
fiul primarului, era consilier personal al primarului, inculpatul B.N. era fiul
primarului și fratele celui secund, inculpatul L.G.A. era secretar al
respectivei primării, inculpatul M.F. era consilierul juridic al Consiliului
local al comunei, inculpatul S.I. era viceprimar, iar inculpații G.M. și G.A.I.
erau administratori de pensiuni agroturistice din zonă, prieteni ai primarului,
dar și ai omului de afaceri D.R.D.
în acest
context, în cursul anului 2007, D.R.D., administrator al SC Dunca Imobiliare
SRL Timișoara, verbal, a expus în ședințele din 28 iunie 2007 si 31 mai 2007
ale Consiliului local al comunei Zăvoi, intenția sa de a proiecta o stațiune
pentru schi pe raza localităților Turnu Ruieni și Zăvoi, prin asocierea în
participatiune între firma sa și primărie.
în ședința din
05 iulie 2007, propunerea a fost acceptată, emițându-se în acest sens hotărârea
nr. 69, la aceasta anexându-se și proiectul contractului de asociere în
participatiune. După acest moment, D.R.D. a demarat mai multe activități pentru
realizarea obiectivului, dar primarul de atunci, inculpatului B.A. a refuzat să
semneze respectivul contract, iar hotărârea Consiliului local a fost revocată
prin hotărârea nr. 71 din 31 iulie 2007 a aceluiași organism.
La 30 martie
2010, D.R.D. a denunțat că B.A. i-a pretins suma de 50.000 de euro pentru a
susține în consiliul local aprobarea încheierii acelui contract și pentru a-l
semna, acela afirmând că din suma pretinsă urma să dea fiecărui consilier local
și secretarului primăriei, câte o parte, toate acestea întâmplându-se. la
începutul lunii decembrie 2009, înaintea termenului fixat pentru soluționarea
litigiului aflat pe rolul Tribunalului Caraș -Severin, inculpatul
susținând că darea banilor reprezenta și o condiție de a se rezolva diferendul
judiciar și, pe urmă, după primirea banilor, obținerea P.U.Z. -ului și a
celorlalte documentații, activități de competența funcționarilor publici ai
primăriei.
Denunțătorul a
subliniat că, negociind cu inculpatul reducerea sumei pretinsă, acesta a
acceptat 47.000 euro plătibili în mai multe tranșe, prima de 17.000 euro fiind
dată de denunțător, inculpatului G.A.I., intermediar indicat lui de inculpatul B.A.
Această sumă
i-a fost trimisă inculpatului în modalitatea amintită, iar coinculpatul, după
ce a aflat că va intra în posesia ei a fost de acord să se stingă litigiul judecătoresc
și să semneze contractul.
La fel, același
denunțător a mai susținut că a mai dat o transă de 3.000 de euro inculpatului B.A.
prin intermediar, coinculpata G.M., administrator al pensiunii F. din Poiana
Mărului și că inculpatul i-a pretins pentru a deghiza mita, să cumpere de la el
un teren, dar a refuzat să-l impună pentru plata impozitului, deși i se
achitase prețul și terenul fusese intabulat.
Autorizarea
legală a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și audio -
video din mediul ambiental a evidențiat participarea infracțională.
Sunt relevante
convorbirile telefonice din 14 aprilie 2010 dintre D.R.D. și inculpata G.M., la
fel, din aceeași dată, dintre D.R.D. și inculpatul G.A.I., din 21 aprilie 2010
din sediul Primăriei comunei Zăvoi, dintre D.R.D., inculpatul B.A., inculpatul L.G.A.,
la aceasta participând și inculpatul M.F., dar și inculpatul B.S.I.
Conform
înțelegerii intervenită în cadrul acestei convorbiri între inculpatul B.A. și D.R.D.
vizând darea sumei de 5.000 euro din cea de 47.000, în 03 mai 2010 cei doi s-au
pus de acord să se întâlnească, spre prânz, în acea primărie, sens în care suma
de 5.000 euro alcătuită din bancnote de 50 euro a fost consemnată în proces
verbal și s-a realizat o planșă foto. Spre ora 14.00, D.R.D. s-a prezentat la
primărie, secretara l-a anunțat pe inculpatul B.A., acesta a verificat dacă D.R.D.
are asupra sa aparatură tehnică de înregistrare și i-a cerut să-i dea telefonul
lui mobil susținând că a instituit măsura de a nu accepta convorbiri cu
persoane purtătoare de astfel de aparate.
Întâlnirea și
discuțiile au fost înregistrate audio - video, autorizate legal, inițial
participând inculpatul L.G.A. și Stan Mihai, contabil șef al primăriei. Au mai
fost chemați inculpatul S.I., inculpatul B.S.I. și inculpatul M.F.
Discuția
menționată a evidențiat că inculpatul B.A. nu a fost de acord să cedeze să i se
dea vreo sumă de bani mai mică, D.R.D. a scos din plicul avut asupra sa, 5.000
euro, i-a arătat inculpatului B.A. si celor aflați de fată, a continuat să
negocieze micșorarea sumei. B.A. nu a acceptat, el însă a confirmat primirea
tranșei de 17.000 euro prin intermedierea coinculpatului G.A.I..
Plicul
conținând cei 5.000 euro a fost lăsat pe biroul inculpatului B.A., la cererea
acestuia, el l-a luat și l-a amplasat mai aproape de sine și l-a acoperit cu o
citație ce se afla pe birou, ulterior D.R.D. continuând, în afara încăperii,
negocierea micșorării sumei cu inculpatul B.N., și acesta fiu al inculpatului B.A.
La un moment
dat, B.N. și-a anunțat tatăl că în fața sediului primăriei staționează un
autovehicul Citroen, ce pare a fi suspect. Inculpatul, la rândul său, și-a
alertat subalternii și le-a cerut să se intereseze dacă nu sunt supravegheați,
după care i-a convocat în biroul lui pentru a continua discuția cu D.R.D. La
fel, inculpatul a cerut ca telefoanele mobile să fie predate secretarei Babun
Floarea, inculpatul B.S.I. ducându-le în alt loc.
Cu acest
prilej, D.R.D. a reluat situația sumei pretinsă ca mită, explicându-le celor
prezenți tranșele plătite, faptul că în 03 mai 2010 a mai adus 5.000 euro, iar
"mâine" va aduce încă 10.000 euro.
Cercetările au
evidențiat că, inițial, inculpatul B.S.I., reîntorcându-se în localitate, a
observat acel autovehicul și l-a alertat pe fratele său, coinculpatul B.N.
care, la rândul său, și-a anunțat tatăl. B.N., pentru a verifica situația
autovehiculului l-a apelat pe șeful postului de poliție B.N., convorbirea
înregistrată autorizat relevând că primul i-a dictat polițistului nr. de
înmatriculare și i-a cerut să-i comunice numele proprietarului.
Privind
"punerea în gardă" a inculpatului B.A., convorbirea dintre cei doi
desfașurându-se în ideea că acesta din urmă să nu primească nimic, astfel că,
temător, inculpatul, vorbind cu denunțătorul și colaboratorii amintiți, a
încercat să acrediteze ideea că lui nu-i trebuie bani, D.R.D. să discute cu
consilierii, rolul său s-a terminat.
În cadrul
convorbirii, inculpatul M.F. a susținut că "ar fi păcat. Toți. Ne-am cam
agitat cu treaba și pro și contra" fiind amintit și faptul că pentru cei
47.000 euro trebuia semnat contractul și D.R.D. să-și retragă acțiunea
judecătorească.
Cu același
prilej, înainte de a părăsi biroul inculpatului B.A., D.R.D. a vrut să afle cum
va remite cei 10.000 euro, la aceasta inculpatul manifestând prudență, la fel,
spunând că numai printr-un intermediar, pentru că el are treabă cu oamenii
care-i muncesc.
În ce privește
cuvintele "pomi" și "prune" utilizate în convorbirile
interceptate autorizat, este relevantă cea din 14 aprilie 2010 cu inculpatul G.A.I.,
a acestuia cu inculpatul B.A., expresia "prunele" referindu-se la
sumele pe care le avea de achitat D.R.D., iar expresia "pomi"
referindu-se la banii pretinși de inculpatul B.A. de la asociatul lui D.R.D., B.H.
La 04 mai 2010,
D.R.D. l-a contactat pe inculpatul B.A. în vederea remiterii celor 10.000 de
euro, la aceeași dată el convenind cu inculpata G.M., după ce aceasta l-a pus
în gardă privind zvonurile lansate de familia B. (tatăl și fiii) cum că ar fi
refuzat mita de 5.000 euro, să ia suma astfel cum îi ceruse inculpatul B.S.I.
și să o dea acestora, discuția dezvoltând și faptul că tot ea a dat 3.000 euro
pentru că în ea au încredere.
Seriile
bancnotelor coomponente au fost înscrise în proces verbal și fotografiate.
Privind
implicarea inculpatului B.S.I. este relevantă și convorbirea acestuia cu D.R.D.
din 05 mai 2010, în cadrul căreia se evidențiază că era conștient că, posibil,
au fost supravegheați, dar aceasta nu i-a deranjat pentru că și-au luat măsuri
de prevedere, iar în legătură cu sumele deja date ca mită, el îl pune în gardă
pe D.R.D. să spună că "a venit să cumpere terenul de sub vilă",
pentru toate "având soluții", că darea și luarea de mită se
pedepsește identic, iar privind tranșa de bani, să o țină, că cei 25.000 euro
dați primarului, nu au ajuns la acela, ci la consilieri, el nu a avut nici un
ban în mână, dar cei 10.000 euro să-i dea prin intermediar ".cum ai făcut
ultima dată.", dar nu "lui Gherga, ci Măria, și după aia se
întâlnește cu noi".
La rândul său,
"M.", inculpata G.M., după ce a aflat de la D.R.D. că cei 10.000 euro
trebuie dați fie inculpatului B.S.I., fie inculpatului B.A., i-a pus într-o
căciulă-fes de culoare bleumarin, pe aceasta a introdus-o într-o umbrelă, a
legat-o și a așezat-o pe un cuier amplasat în holul de intrare în pensiunea sa,
pe urmă acceptând să o predea echipei operative.
Percheziția
autorizată pentru Primăria Zăvoi a relevat găsirea, în biroul inculpatului B.A.,
a unui plic alb, amplasat între niște ziare, în care erau 100 bancnote de 50
euro, compararea seriilor acestora cu cele înscrise în procesul verbal amintit
fiind corespunzătoare.
Inculpatul B.A.
nu a negat, în declarațiile date, discuțiile purtate cu D.R.D. și cu
funcționarii primăriei, la fel, nu a negat discuțiile interceptate și
înregistrate audio, dar a susținut că cele relatate de el au fost răstălmăcite,
ori interceptate eronat, a recunoscut că a primit 3.000 euro de la D.R.D. prin
intermediul inculpatei G.M., dar aceasta era o ultimă tranșă din suma de 20.000
euro, prețul unui teren vândut de el lui D.R.D., cei 5.000 euro au fost
refuzați, iar când i s-a spus că i se vor mai aduce 10.000 euro, l-a considerat
pe același "nebun", a refuzat să discute și l-a dat afară din birou.
Inculpatul B.S.I.
a negat că a discutat cu D.R.D., la 05 mai 2010 nu i-a indicat-o pe inculpata G.M.
ca fiind persoana prin intermediul căreia să i se dea 10.000 euro, iar privind
discuția cu ea, a susținut că se referea la niște extrase de carte funciară.
Inculpatul B.N.
a fost nesincer, necooperant, cele relatate nefiind susținute de probe.
Inculpatul L.G.A.,
în declarații, nu a recunoscut faptele, el a susținut că și-a exercitat
atribuțiile legal, nu a pretins și nu a primit sume de bani, nu era factor de
decizie, ci doar de execuție și era în conflict cu primarul.
Inculpatul M.F.
nu a recunoscut implicarea sa, a declarat că nu a pretins și nu a primit bani,
nu a fost complicele coinculpatului B.A.
Inculpatul S.I.
a declarat că nu a participat, în ziua de 3 mai 2010, la întreaga discuție în
biroul inculpatului B.A. și nici nu a fost atent la ce s-a discutat.
Inculpata G.M.
a susținut că ea a știut că cei 3.000 euro dați, în februarie 2010 erau parte
din prețul unui teren, a aflat că sunt mită abia în aprilie 2010 de la D.R.D.,
a recunoscut că a vorbit, în aprilie 2010 și 04 mai 2010 cu D.R.D., dar acesta
îi spunea despre un plan de amplasament al unui teren pe care ea îl înstrăinase
lui D.R.D..
La rândul său,
inculpatul G.A.I. a susținut că nu-și recunoaște vocea în convorbirile
interceptate, că cele afirmate, posibil, sunt scoase din context, deși a
recunoscut convorbirile din 14 aprilie 2010, din 16 aprilie 2010 (toate cu D.R.D.)
și pe cea din 20 aprilie 2010 (cu același), dar a negat că acelea erau reale.
Privind convorbirea cu inculpatul B.A., în legătură cu expresiile "
prune", "pomi" acestea se refereau la niște pruni pe care știa
că D.R.D. i-a cumpărat de la el odată cu terenurile vândute.
La cercetarea
judecătorească, inculpatul B.A. a recunoscut că a primit, de la D.R.D. prin
intermediul coinculpatei G.M., 3.000 euro, dar a precizat că suma reprezenta
ultima rată din 20.000 euro prețul unui teren. în legătură cu refuzul semnării
contractului aprobat prin hotărârea nr. 69 din 05 iulie 2007, inculpatul a
relatat că D.R.D. urmărea să obțină 14.000 ha de teren pe munte, în
exclusivitate, lucru de neconceput.
Referitor celor
5.000 euro aduși în biroul său, inculpatul a declarat că i-a refuzat, iar când D.R.D.
i-a spus că-i va mai aduce 10.000 euro, l-a catalogat a fi nebun și 1-a evacuat
din birou.
Inculpatul B.S.I.
a declarat asemănător celor susținute la urmărirea penală, la fel, B.N., L.G.A.
Inculpatul M.F.
a relatat că în 03 mai 2010a participat la o discuție ce a avut loc în biroul
primarului, a auzit când D.R.D. spunea că a dat niște bani, a cunoscut și el că
s-au dat sume de bani pentru consilieri, acest lucru l-a aflat de la inculpatul
S.I., iar la discuția din acea dată a vrut numai să perceapă personal dacă se
confirmă sau nu relatarea.
Inculpatul S.I.
a relatat că l-a auzit pe D.R.D. vorbind despre niște bani, a intervenit în
discuții pentru că auzise zvonul că s-au dat bani consilierilor, dar că cei
20.000 euro au fost dați primarului, acestuia urma să i se mai dea 5.000 euro
(în 03 mai 2010) și încă 10.000 euro pe parcurs.
Inculpata G.M.
a declarat oă cei 3.000 euro ea a crezut că sunt tranșă pentru un teren vândut
de primar lui D.R.D., a aflat că erau mită în aprilie 2010, iar privind data de
05 mai 2010 când D.R.D. îi lăsase 10.000 euro cum se înțelesese el cu inculpatul
B.S.I. a discutat cu acesta, dar cel apelat, la un moment dat, i-a închis
telefonul.
Inculpatul G.A.I.
a relatat că nu a cunoscut despre o mită, cele din convorbirile interceptate
sunt redate trunchiat, cum susținuse și la urmărirea penală.
Judecătorul
fondului, analizând probatoriul și apărările inculpaților, a reținut că
situația de fapt expusă în acuzare este corectă, vinovăția inculpaților fiind
dovedită fără dubiu.
Sentința
instanței de fond a fost atacată cu apeluri de către toți inculpații, inculpata
G.M. apelând și încheierea pronunțată la 01 noiembrie 2012.
Inculpatul B.A.
și-a motivat calea de atac pe nelegala reținere, ca act material al
infracțiunii de luare de mită, a faptului dării, de către inculpata G.M., a
celor 3.000 euro în februarie 2010 pentru că D.R.D. a denunțat abia la 30
martie 2010, convorbirile telefonice din 14 aprilie și 21 aprilie 2010 nu
reprezintă decât preconstituirea de probe retroactiv, că nr. de apel indicat de
denunțător nu i-a aparținut niciodată, în 14 aprilie 2010, cu coinculpatul G.A.I.,
că D.R.D. a recunoscut că a oferit consilierilor locali, la 31 iulie 2008,
10.000 euro, el l-a denunțat încă din septembrie 2009, în 03 mai 2010 el a
refuzat categoric să fie mituit, plicul cu suma de 5.000 euro nu poartă amprentele
sale, nu a pretins nicio sumă de bani prin intermediul inculpatei G.M., toate
constituind provocări ale denunțătorului.
Inculpatul B.S.I.
a criticat sentința pentru nelegalitatea administrării probatoriului, nici un
text de lege nepermițând interceptări de convorbiri de către SRI, încheierile
de autorizare sunt nelegale, deci se impune înlăturarea lor în condițiile art.
64 alin. (2) C. proc. pen., convorbirea dintre el și inculpatul B.N. nu-i
aparține, cel cu care s-a vorbit este un oarecare "V.", dar acesta nu
poate fi el. Referitor convorbirii din 07 mai 2010, prin care s-a reținut că
i-a spus lui D.R.D. că nu putea lua legătura cu tatăl lui, în realitate el
astfel a încercat să împiedice realizarea unui act ce l-ar fi putut inculpat pe
B.A., astfel că, posibil, se face vinovat de infracțiunea de favorizare a
infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., alin. (3) al textului prevăzând
însă că nu putea fi pedepsit.
Referitor
apelurilor declarate de inculpații S.I., M.F., B.N. și G.M., aceștia au susținut
că judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra aspectelor de nelegalitate și
nulitate privind convorbirile interceptate (ambiental, telefonic) odată ce
acestea au fost realizate de SRI, ele nu s-au mai administrat la cercetarea
judecătorească, la fel, instanța de fond nu s-a pronunțat privind unele
excepții.
Totodată,
inculpații au susținut că nu a fost stabilită situația de fapt pentru că prin
condamnarea inculpatului B.A. s-ar înțelege că în relația cu denunțătorul apar
două sume, respectiv 50.000 euro (47.000 euro) drept mită, dar și 26.000 euro
trafic de influență pentru 13 consilieri locali, dar pentru această din urmă
sumă nu s-a identificat dacă este componentă a celor 50.000 euro, deci există
dubiu atât privind autorul infracțiunii de luare de mită, cât și cel al
infracțiunii de trafic de influență, nu s-a analizat situația inculpatului S.I.,
viceprimar, acesta având și calitatea de consilier local, or instanța nu a fost
sesizată cu săvârșirea de infracțiuni de către consilierii locali, la fel pentru
inculpatul M.F., consilier juridic, nicio probă nereliefând sprijin acordat
inculpatului B.A.
Privind
situația inculpatei G.M., s-a susținut că interpretarea probatoriului este
eronată, ea s-a aflat în eroare de fapt, nu a știut cu ce titlu s-au dat sumele
de bani, ea, ca administrator de pensiune fiind obligată să ofere și servicii
de comisionariat, tară însă a fi obligată să întrebe despre scop.
Inculpatul B.N.,
în apel, a criticat sentința pentru că nu i s-a stabilit vinovăția odată ce
asigurarea "securității operațiunilor infracționale" nu constituie
element al vreunei infracțiuni, nu s-a stabilit, concret, pentru ce sume de
bani el ar fi sprijinit nemijlocit, direct, activ.
Inculpații S.I.,
M.F., L.G.A., G.M. și-au completat motivele de apel cu critici vizând momentele
consumării infracțiunii de luare de mită din 03 mai 2010, nu s-a determinat ce
act ar constitui elementul material al complicității la luare de mită; ei fie
nu au fost prezenți la toată derularea evenimentelor, fie nu au fost atenți la ceea
ce se discuta atunci, nu s-a dovedit că ar fi luat vreo sumă de bani, nu este
întrunită nici latura subiectivă, nici cea obiectivă.
Inculpații L.G.A.
și G.M. au mai criticat sentința pentru netemeinicia pedepselor aplicate și
pentru greșita nereținere de circumstanțe atenuante personale.
Curtea de Apel
Timișoara, prin Decizia penală nr. 126/A/25 iunie 2013, a respins, ca nefondat
apelul declarat de inculpatul B.A., a admis apelurile celorlalți inculpați și a
desființat sentința, după cum urmează:
- privind pe
inculpatul B.S.I., a redus pedeapsa la 4 ani închisoare pentru complicitate la
infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.
254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
A respins cererile
de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de luare de
mită în infracțiunea de favorizarea a infractorului, prevăzută de art. 264 C.
pen. formulate de inculpat și de coinculpații M.F. și S.I..
- privind pe
inculpatul L.G.A., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de
luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000, în complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de
art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare.
În temeiul art.
81 C. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe acest inculpat, suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani,
conform art. 82 C. pen.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
- privind pe
inculpatul M.F., s-au reținut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.
c) C. pen., pedeapsa reducându-i-se la 2 ani închisoare pentru complicitate la
infracțiunea de luare de mită,
prevăzută de
art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000.
S-a dispus
reducerea duratei termenului de încercare la 4 ani.
- privind pe
inculpatul S.I., s-au reținut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.
c) C. pen., pedeapsa reducându-i-se la 2 ani închisoare pentru complicitate la
infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a dispus
reducerea duratei termenului de încercare la 4 ani.
- privind pe
inculpatul G.A.I., s-a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice a
faptelor, din două complicități la infracțiunea de dare de mită și de luare de
mită, în concurs, în complicitate la infracțiunea de dare de mită în formă
continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., cu
aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000 și a art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a descontopit
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, repuse în
individualitatea lor și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru complicitate la
infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.
254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.
S-a reținut
aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 87/2000 în cazul complicității la
infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.
255 C. pen.
S-a dispus
înlăturarea interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c)
C. pen. din conținutul pedepsei accesorii și al pedepsei complementare.
În temeiul art.
81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani
închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
Inculpatului i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
- privind-o pe inculpata
G.M., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată pentru complicitate la infracțiunea
de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2)
C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.
În baza
dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.
proc. pen., s-a mai dispus achitarea pentru complicitate la infracțiunea de
dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., cu
aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000 (fapta din 05 mai 2010).
S-a menținut
condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la
infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.
255 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.
S-a dispus
înlăturarea, din conținutul pedepsei accesorii și al pedepsei complementare a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
În temeiul art.
81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe
durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni
Inculpatei i
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
- privind pe
inculpatul B.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din
complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen.,
raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 87/2000, în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.
264 C. pen.
În temeiul art.
2 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)
1
C. proc.
pen. și a art. 264 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal
pornit împotriva inculpatului privind infracțiunea prevăzută de art. 264 C.
pen.
S-au menținut
restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei
pronunțată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.N.A. și toți inculpații, cazurile de casare și
motivarea căii de atac fiind detaliate în prezenta.
Inculpatul B.N.
nu a declarat recurs, situația sa juridică fiind recurată de procuror.
Recursul
parchetului, privindu-i pe inculpații L.G.A., G.A.I., G.M., B.N., este motivat
pe cazul de casare prevăzut de pct. 16 al art. 385 C. proc. pen. în sensul
greșitei încetări a procesului penal față de inculpatul B.N., pe pct. 12 al
art. 385
9
C. proc. pen. privindu-l pe inculpatul L.G.A. în sensul
greșitei schimbări a încadrării juridice în forma complicității la infracțiunea
de luare de mită, sens în care se solicită menținerea sentinței instanței de
fond și pe pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen. în sensul greșitei
achitări a inculpaților G.A.I. și G.M.
Referitor
recursurilor declarate de inculpați, din examinarea motivării căii de atac si a
apărărilor acestora, se reține că toți au invocat cazurile de casare prevăzute
de art. 12, pct. 17 ale art. 385 C. proc. pen. și pct. 10 și pct. 14 inculpații
G.A.I., B.S.I. și pct. 14, pct. 13 și pct. 18 inculpații S.I., M.F., G.M., pct.
13 inculpata G.M.
Recursurile nu
sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În prealabil,
este de arătat că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, la 25 iunie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013
(15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, iar dosarul s-a înregistrat la instanța de recurs, la 25
octombrie 2013, situație în care recursurile sunt supuse cazurilor prevăzute în
art. 385 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală
aplicabilă.
Prin legea
indicată s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele
cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial
sau incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art.
385
9
alin. (1) C. proc. pen. anterior, prin amendarea cazurilor de
casare urmărindu-se restrângerea controlului judiciar realizat prin recurs,
reglementat ca a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.
Ca atare,
rezultă că, în cazul recursuluirilor declarate împotriva deciziilor pronunțate
în apel, nici recurenții și nici instanța de recurs, nu se pot referi decât la
lipsurile ce se încadrează în cazurile de casare prevăzute de legea de
procedură penală, neputându-se înlătura, pe această cale, toate eventualele
erori pe care le-ar conține hotărârea atacată, ci doar acele încălcări ce se
circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate cum s-a
arătat.
În acest sens,
se constată că, printre cazurile de casare abrogate expres de Legea nr. 2/2013,
au fost și cele reglementate anterior în art. 385
9
alin. (1), pct.
10, pct. 17, pct. 18, situație în care criticile ce se subsumau acestora nu mai
pot face obiectul examinării de către instanța de control judiciar, recursulrile
limitându-se doar la motivele de casare expres prevăzute de lege.
Deci, motivarea
recursurilor pe cazuri de casare abrogate, pe greșita condamnare, încadrare
juridică, nepronunțare pe cereri esențiale, excede verificării.
La fel, în
realizarea scopului includerii, în sfera analizării numai a aspectelor de
drept, s-a modificat și pct. 14 al art. 385
9
alin. (1),
stabilindu-se că hotărârile sunt casabile doar când s-au aplicat pedepse în
alte limite decât cele prevăzute de lege, deci criticile vizând individualizarea
judiciară a pedepselor, fie prin susținerea că trebuia aplicată o circumstanță
atenuantă de genul conduitei anterior săvârșirii faptelor sau o mai largă
eficiență a celei deja reținută (art. 74 alin. (2) C. pen. anterior) pentru
unii dintre inculpați nu poate fi examinată prin prisma pct. 14 al art. 385
9
alin. (1).
Privind pct. 17
al textului, invocat de procuror și de unii inculpați, acesta vizează o
hotărâre contrară legii sau pronunțată cu încălcarea legii, dar examinarea
acestui caz de casare nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută
în hotărârile anterioare, neputându-se proceda la analiza sau reaprecierea
situației de fapt, cazul de casare având în vedere situațiile în care instanța
nu aplică prevederi legale obligatorii, ar aplica prevederile legale
neprevăzute sau aplică greșit dispoziții legale care trebuiau aplicate, nu însă
greșita achitare, greșita schimbare a încadrării juridice, în fapt
solicitându-se neaprecierea probelor.
Pct. 16 al art.
385
9
alin. (1) invocat în recursul procurorului cu referire la
inculpatul B.N., acesta fiind motivat pe considerentul greșitei încetări a
procesului penal pentru motivul că există o cauză de înlăturare a răspunderii
penale, în realitate recursul vizând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea
prevăzută de art. 264 C. pen., nu este incident, pct. 17 al art. 385 alin. (1)
C. proc. pen. fiind abrogat expres prin Legea nr. 2/2013.
Referitor la
pct. 12 al art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen. invocat de inculpați,
acesta vizează pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă
decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ceea ce nu este cazul
în dosar, urmărirea penală, cercetarea judecătorească în fond și verificarea
sentinței în calea ordinară a apelului, cale de atac integral devolutivă, având
loc prin examinarea tuturor probatoriilor în baza cărora s-a stabilit situația
de fapt, încadrarea juridică și vinovăția.
Pct. 13 al art.
385
9
alin. (1) C. proc. pen., invocat în recursurile declarate de
inculpata G.M. și de inculpatul M.F., existent și în redactarea legii procesual
penale și după 15 februarie 2013, ar fi aplicabil dacă cei doi inculpați ar fi
fost condamnați pentru o faptă care nu era incriminată ca infracțiune, deci
dacă ceea ce s-ar fi reținut în sarcina lor ar fi fost faptă sau fapte care,
potrivit art. 17 C. pen. anterior și art. 15 C. pen. în vigoare, nu ar fi
prezentat trăsăturile caracteristice, sub aspect obiectiv, material și aspect
subiectiv, vinovăție, intenție, ale unor fapte încadrate într-un text de lege
de incriminare (ex. contravenție, faptă civilă, comercială).
În altă ordine
de idei, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în vigoare de
la 01 februarie 2014, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la
judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală
incidentă,k se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea
penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu
privire la încadrarea juridică, caracterul unitar al dispozițiilor referitoare
la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică
de la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și
instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează
sau atenuează răspunderea penală în limitele de pedeapsă).
Sub acest
aspect, infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
era sancționată cu pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare și interzicerea unor
drepturi.
În C. pen. nou,
infracțiunea de luare de mită este incriminată în art. 289, pedeapsa fiind
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării drepturilor de a
ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.
Infracțiunea de
dare de mită, era prevăzută în art. 255 C. pen. anterior, fiind sancționată cu
pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.
În C. pen. în
vigoare, darea de mită este prevăzută de art. 290 și se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Infracțiunea de
trafic de influență era prevăzută în art. 257 C. pen. anterior și se sancționa
cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare.
În C. pen. în
vigoare, fapta de trafic de influență este incriminată în art. 291 și se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Concursul de
infracțiuni, potrivit art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că se
aplică pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul special, iar
dacă acesta nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani.
Deci, în cazul
inculpatului B.A., deși, în aparență, pentru cele două infracțiuni limita
maximă este mai mică, el săvârșind cele două infracțiuni în concurs, C. pen. în
vigoare prevede, în art. 39(l) lit. b), că se aplică pedeapsa cea mai grea, la
care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite -
deci sporul este obligatoriu.
În aceste
condiții, pentru acest inculpat, legea penală mai favorabilă este C. pen.
anterior.
Pentru ceilalți
inculpați, din analiza comparativă a legilor penale succesive, cu axare pe
incidența legii mai favorabile, se reține că aceasta este C. pen. anterior,
atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, al pedepselor complementare și accesorii,
al modalității de executare, inculpații L.G.A., M.F., S.I., G.A.I., G.M., fiind
condamnați cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, unii dintre ei
beneficiind și de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.
anterior, circumstanță care nu se mai regăsește în art. 75 C. pen. în vigoare.
Pentru
considerentele expuse, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - D.N.A. și de către inculpați nefiind fondate, în baza
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, vor
fi respinse potrivit dispozitivului prezentei.
Conform art. 192
alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpații
recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații L.G.A.,
G.A.I., G.M., B.A., B.S.I., M.F. și S.I. împotriva Deciziei penale nr. 126/A
din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind și pe
inculpatul B.N.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial
Timișoara rămân în sarcina statului.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la
prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se plătesc din fondul
Ministerului Justiției.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.N., până la
prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se plătește din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi, 22 aprilie 2014.