ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 107/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 10196/97/2012 a fost condamnat inculpatul R.M., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen. și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., după cum urmează: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului D.M. suma de 2.000 RON. În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON a reprezentat onorariul parțial al apărătorului din oficiu. În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către denunțătorul D.M. reprezentând onorariul apărătorului ales. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul R.M. a fost angajat în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T. Deva în funcția de electrician de aproximativ 19 ani, până în data de 8 iunie 2012 când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

Conform fișei postului, acesta avea, pe lângă alte atribuții și de a efectua în calitate de "personal măsură", verificări la marii sau micii consumatori, precum și la consumatorii casnici, cu privire la funcționarea contorului sau instalațiilor electrice, încheind o notă de constatare în legătură cu cele verificate [pct. 5 lit. c) din Fișa postului]. În conformitate cu adresele SC E.D.B. SA și așa cum a recunoscut, de altfel, și inculpatul, în data de 19 aprilie 2012 acesta se afla în concediu de odihnă. Cu toate acestea, inculpatul R.M. s-a hotărât să efectueze unele verificări la locuințe particulare de pe str. N.B. din orașul Simeria, cu scopul de a depista mici nereguli la instalația electrică, astfel încât să-i determine pe proprietarii locuințelor să-i dea anumite sume de bani pentru a nu încheia note de constatare cu privire la cele constatate.

Faptul că în data de 19 aprilie 2012 inculpatul R.M., în calitate de angajat al E.D.B. a efectuat verificări cu privire la instalațiile electrice de la locuința numitului D.M., precum și de la mai mulți cetățeni de pe strada sus-menționată din Simeria a rezultat din declarațiile martorilor, precum și din constatarea Poliției Locale Simeria. Astfel, martora D.L. a declarat că în data de 19 aprilie 2012, aflându-se acasă, la locuința acesteia s-a prezentat o persoană, îmbrăcată în haine cu inscripția "E." și purtând o șapcă cu aceeași inscripție, care s-a prezentat ca fiind de la E.D.B. SA, solicitându-i să deschidă podul casei pentru a verifica branșamentul electric la consolă. Cum martora nu avea cheile de la podul casei, l-a sunat pe soțul său, numitul D.M., care se afla la serviciu, cerându-i acestuia să vină acasă pentru a deschide podul în vederea verificării solicitate.

După ce persoana sus-menționată (pe care ulterior a aflat că se numește R.M.) a efectuat verificarea respectivă, i-a comunicat soțului martorei că "există fire dezizolate în podul casei, că pe acolo acesta ar fi sustras energie electrică, iar refacerea branșamentului electric și al plății retroactive a curentului sustras îl va costa 20.000 RON". Cu toate acestea, conform declarațiilor martorei, cu acea ocazie inculpatul i-a comunicat lui D.M. că nu va încheia nota de constatare, dacă îi va da lui 2.000 RON. În urma acestui fapt, numitul D.M., neavând acasă suma solicitată de către inculpat, s-a deplasat la un prieten de familie, respectiv la numitul F.I., de la care a luat suma de 2.000 RON și pe care i-a înmânat-o inculpatului R.M., care a luat-o, spunându-i lui D.M.

"nu mă cunoști, nu te cunosc", după care a plecat. Martorul F.I. a confirmat faptul că în data de 19 aprilie 2012, numitul D.M. a venit acasă la martor și i-a solicitat 2.000 RON împrumut, ulterior aflând că îi dăduse unui angajat al E. și că împotriva acestuia depusese plângere la poliție și la E. Faptul că inculpatul R.M. făcuse verificarea instalațiilor electrice în data respectivă a reieșit și din declarațiile martorilor N.I., Ș.E., care au relatat că și la locuințele lor inculpatul făcuse verificările respective, dar că nu le-a solicitat bani. În urma acestor controale, o persoană de pe strada respectivă a sesizat telefonic Poliția Locală Simeria, care a trimis un echipaj la fața locului, unde l-a observat pe inculpatul R.M.

ieșind din curtea imobilului de pe str. P.G. și l-a legitimat, întrebându-l de ce efectuează controale de unul singur, la care inculpatul a răspuns că "Are drept de control inopinat, fără a fi însoțit (conform adresei nr. 4713/2012 a Direcției Poliției Locale Simeria, adresată E.D.B. - Zona M.T.J.T. Deva). Martorul S.R.L. a declarat faptul că îl cunoaște pe R.M. și că acesta, în vara anului 2012, i s-a destăinuit, spunându-i că "A făcut o mare greșeală, deoarece a luat suma de 2.000 RON de la o persoană din Simeria pentru a nu-l sancționa și că în ziua când a luat banii, fusese în concediu". De asemenea, martorul a mai declarat că inculpatul i-a spus că, cu acea ocazie, la fața locului au sosit și "reprezentanții jandarmeriei" și că înainte de a fi contactat de către aceștia, inculpatul s-a deplasat la mașina personală, unde a ascuns suma de 2.000 RON (primită de la D.M.), sub preșul mașinii.

Mai mult, inculpatul i-a relatat martorului că mai făcuse acest lucru și cu ocazia unor verificări la instalațiile electrice ale altor cetățeni. Conform declarației martorului, în vara acestui an s-a întâlnit cu inculpatul la magazinul "M." și la insistențele acestuia, a acceptat să dea o declarație olografă din care rezulta că martorul i l-ar fi recomandat pe D.M., care l-ar fi rugat anterior să-i prezinte o persoană care ar putea să-i schimbe branșamentul electric, declarație pe care inculpatul a depus-o la conducerea E.D.B. - Zona M.T.J.T. Deva, cu intenția de a se disculpa și de a nu fi concediat din serviciu. În vederea probării activității infracționale, s-a obținut de la Tribunalul Hunedoara autorizația nr. x/2012 pentru interceptarea în mediu ambiental a convorbirilor dintre inculpatul R.M.

și denunțătorul D.M. Astfel, în data de 24 mai 2012, în intervalul orar 14.05 - 14.12, cei doi s-au întâlnit în fața sediului din Deva al E.D.B., unde au purtat o convorbire directă. Conform procesului-verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental, denunțătorul D.M. a solicitat inculpatului să-i restituie suma de 2.000 RON pe care-i dăduse anterior cu ocazia sus-menționată, inculpatul refuzând acest lucru. Cu toate acestea, la un moment dat, în cadrul discuțiilor, inculpatul R.M. i-a spus denunțătorului D.M. că "Dumneata intri la dare de mită și eu la luare", denunțătorul răspunzându-i "Dar nu contează", la care inculpatul i-a spus "Și mergem amândoi la pușcărie .. și la pușcărie .. ai să mă cunoști acolo". De asemenea, inculpatul i-a spus denunțătorului, (care-i comunicase inculpatului că va merge la director să facă o sesizare), următoarele: "Poți să mergi liniștit, dar dacă mă duc eu la pușcărie, vii și dumneata cu mine.

Pentru .. știi pentru ce? Pentru dare de mită." Totodată, inculpatul i-a spus denunțătorului că "Eu am făcut un gest frumos pentru dumneata, dumneata acum nu-l mai recunoști! Cine te-a învățat?". Din cuprinsul convorbirii respective a rezultat concluzia că inculpatul îl cunoștea pe denunțător, precum și, indirect, faptul că a primit o sumă de bani de la acesta, fiind preocupat ca denunțătorul să nu înregistreze convorbirea respectivă. Fiind audiat cu privire la cele de mai sus, inculpatul R.M. a declarat că într-adevăr, în data de 19 aprilie 2012, s-a deplasat în Simeria, pe str. N.B., "stând de vorbă cu D.M., care dorea să-i facă unele modificări la instalația electrică". De asemenea, inculpatul a declarat că, în data de 18 aprilie 2012, a fost solicitat de către S.R.

să facă o lucrare electrică la Simeria, la locuința denunțătorului și că a doua zi s-a deplasat la locația respectivă, dar că nu a solicitat și nu a primit bani de la denunțătorul D.M. Declarațiile inculpatului au fost însă contrazise de declarațiile martorului S.R.L., precum și de cea a denunțătorului D.M., care a declarat că nu-l cunoaște pe martor și nu l-a rugat nimic în acest sens. Inculpatul R.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale. În prezent, ca urmare a cercetării administrativ-disciplinare efectuată de către unitatea angajatoare, în legătură cu aspectele sesizate, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al inculpatului R.M., prin Decizia din 8 iunie 2012. Declarațiile date de martorii Ș.E., D.L., F.I., S.R.L.

în cursul urmăririi penale au fost integral menținute și similare în conținut cu declarațiile date în fața instanței, aceștia relatând aspecte care îl plasează pe inculpat în Simeria la locuința denunțătorului, precum și aspecte referitoare la suma remisă inculpatului. Martora Ș.E. a confirmat că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare și a plecat în grabă sesizând venirea soțului ei acasă. Martorul S.P. angajat al Poliției Locale Simeria a confirmat că inculpatul era îmbrăcat cu obiecte de vestimentație de culoarea și cu inscripția E., cu o gentuță menționată și de ceilalți martori și că avea parcată mașina pe o stradă în apropierea casei denunțătorului. A fost irelevant că acesta nu a văzut alte persoane în mașina inculpatului.

La cererea inculpatului a fost audiat și martorul G.G.V., persoană care se afla în mașina inculpatului cât timp acesta s-a deplasat la domiciliile persoanelor verificate în Simeria. Depoziția acestuia nu a adus elemente care să înlăture vinovăția inculpatului, ci a confirmat deplasarea acestuia din data de 19 aprilie 2012 pe str. N.B., precizând că inculpatul era în zi liberă și faptul că inculpatul avea o șapcă și o bluză de trening albastră, fără a fi inscripționată cu sigla E. A susținut martorul că nu crede ca el și soția ar fi fost observați de martorul S.P. în condițiile în care ei erau pe bancheta din spate, iar mașina avea folii protectoare. În apărare, inculpatul a susținut că există dubii cu privire la cuantumul sumei pretinse și primite.

Instanța a constatat însă că suma de 2.000 RON a fost menționată de denunțător, de martorii D.L., F.I. și S.R.L. și chiar au fost date explicații cum s-a ajuns la această sumă, respectiv dacă inculpatul ar fi încheiat nota de constatare, denunțătorul ar fi fost nevoit să plătească 20.000 RON pentru pretinse nereguli din care 10% (deci 2.000 RON) i-ar fi revenit inculpatului cu titlu de primă. Inculpatul a spus denunțătorului și soției acestuia că nu îl interesează de la cine (angajator sau denunțător) primește cei 2.000 RON. În drept, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul R.M., astfel cum a fost expusă mai sus, care, în calitate de electrician în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T.

Deva, având în atribuțiile de serviciu efectuarea de verificări cu privire la starea branșamentului electric la locuințele micilor consumatori și a încheierii de note de constatare cu privire la acest fapt, în data de 19 aprilie 2012 a solicitat și primit suma de 2.000 RON de la denunțătorul D.M. pentru a nu-i întocmi o notă de constatare cu privire la deficiențele branșamentului electric de la locuința acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. art. 254 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurările că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, limitele de pedeapsă, gravitatea faptelor de corupție, dar și faptul că nu a avut antecedente penale, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

ar fi fost necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului. Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a o ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. Având în vedere circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului R.M., dar și cuantumul pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, acesta nu va mai săvârși infracțiuni, motiv pentru care instanța, în baza art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen.

și 71 alin. (5), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani. Pe durata termenului de încercare, s-a dispus inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. 1 lit. a) - d) C. pen., după cum urmează: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor, art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, al neexecutării obligațiilor civile, sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului D.M. suma de 2.000 RON. În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON a reprezentat onorariul parțial al apărătorului din oficiu.

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către denunțătorul D.M. reprezentând onorariul apărătorului ales. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul R.M. Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris. În motivarea apelului, inculpatul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând că nu există fapta de luare de mită, iar în subsidiar a susținut că fapta nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită. Prin Decizia penală nr. 174/A din 19 martie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.M.

împotriva Sentinței penale nr. 107/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 10196/97/2012. A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 350 RON, cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiției. A fost obligat inculpatul apelant să plătească intimatului D.M. suma de 610 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta în apel. Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate de apelant și sub toate aspectele de fapt și drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prev. de art. 371 alin. (2) din C. proc.

pen., instanța a apreciat că apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente: Prima instanță a administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care a rezultat că inculpatul, în calitate de electrician, având atribuții de verificare a stării branșamentului electric la locuințele micilor consumatori a solicitat și primit suma de 2.000 RON de la denunțătorul D.M. pentru a întocmi o notă de constatare cu privire la deficiențele branșamentului electric de la locuința acestuia. Raportat la stare de fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Din coroborarea transcrierii înregistrării ambientale a discuțiilor dintre inculpatul R.M. și denunțător cu declarația martorului S.R.L., care a menționat că inculpatul i s-a destăinuit că a luat suma de 2.000 RON de la o persoană din Simeria, deși era în concediu, precizând că înainte de a fi contactat de reprezentanții jandarmeriei s-a deplasat la mașina personală unde a ascuns suma primită de 2.000 RON, sub preșul mașinii, rezultând că inculpatul a săvârșit fapta de luare de mită. Între ceea ce spune instanța prin hotărârea ei și ceea ce spun piesele aflate la dosarul cauzei nu a existat o contradicție evidentă de natură a justifica existența unei erori grave de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului.

Criticile inculpatului au fost neîntemeiate, fapta de luare de mită a existat și întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., fiind săvârșită cu intenție directă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R.M., în principal, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în vigoare. În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.

Suplimentar, invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara, întrucât nu există la dosar vreun document care să ateste repartizarea aleatorie a dosarului la completul care a soluționat cauza pe fond. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, se constată că din expunerea motivelor care susțin această critică, în esență, rezultă că sunt critici ce vizează situația de fapt care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Or, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar. Totodată, se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. invocate de recurentul inculpat R.M. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat.

Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibil. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat R.M. privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. în vigoare excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

De asemenea criticile aferente cazului de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat R.M., în sensul reindividualizării pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat R.M.

a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei și modalității de executare pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În ceea ce privește critica recurentului inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. de trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, se constată că, lipsa documentului de la dosarul cauzei care să ateste că s-a efectuat repartizarea aleatorie a cauzei, nu poate duce la concluzia că judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță a fost incompatibil și, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile acestui caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen. În aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 10 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează infracțiunea de luare de mită a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;. Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analizei în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (pen. și de proc. pen.), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Inculpatul R.M., a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen.

pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare pe durată de 4 ani. După cum se poate observa, infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior își găsește corespondent în C. pen. în vigoare în disp. art. 289 alin. (1), săvârșită de persoanele prevăzute în art. 308 alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. Având în vedere situația faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe.

Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, se constată că inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), b) și c C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Având în vedere dispozițiile art. 289 C. pen., potrivit cărora - Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta - urmează a se interzice inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen.

pe o perioadă de un an. Pentru aceste considerente, va admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită comisă de alte persoane, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie. Va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen. și fixează un termen de încercare pe durata 4 ani. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită comisă de alte persoane, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie. Menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen. și fixează un termen de încercare pe durata 4 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2014. Procesat de GGC - AS