ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 107/2013 pronunțată
de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 10196/97/2012 a fost condamnat
inculpatul R.M., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de luare de
mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost privat de exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.,
în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., art. 86
2
C. pen. și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe
durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care
se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Pe durata termenului
de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 86
3
alin. (1) lit. a) - d) C. pen., după cum
urmează:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A fost încredințată
supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Hunedoara.
S-au pus în vedere
inculpatului dispozițiile art. 86
4
C. pen., referitoare la revocarea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu
rea-credință a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 255
alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului D.M.
suma de 2.000 RON.
În baza art. 191 C.
proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON a reprezentat
onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
În baza art. 193 C.
proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către denunțătorul D.M. reprezentând onorariul
apărătorului ales.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul R.M. a
fost angajat în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T. Deva în funcția de
electrician de aproximativ 19 ani, până în data de 8 iunie 2012 când i s-a
desfăcut disciplinar contractul de muncă. Conform fișei postului, acesta avea,
pe lângă alte atribuții și de a efectua în calitate de "personal
măsură", verificări la marii sau micii consumatori, precum și la consumatorii
casnici, cu privire la funcționarea contorului sau instalațiilor electrice,
încheind o notă de constatare în legătură cu cele verificate [pct. 5 lit. c)
din Fișa postului].
În conformitate cu
adresele SC E.D.B. SA și așa cum a recunoscut, de altfel, și inculpatul, în
data de 19 aprilie 2012 acesta se afla în concediu de odihnă. Cu toate acestea,
inculpatul R.M. s-a hotărât să efectueze unele verificări la locuințe
particulare de pe str. N.B. din orașul Simeria, cu scopul de a depista mici
nereguli la instalația electrică, astfel încât să-i determine pe proprietarii
locuințelor să-i dea anumite sume de bani pentru a nu încheia note de
constatare cu privire la cele constatate.
Faptul că în data de
19 aprilie 2012 inculpatul R.M., în calitate de angajat al E.D.B. a efectuat
verificări cu privire la instalațiile electrice de la locuința numitului D.M.,
precum și de la mai mulți cetățeni de pe strada sus-menționată din Simeria a
rezultat din declarațiile martorilor, precum și din constatarea Poliției Locale
Simeria.
Astfel, martora D.L.
a declarat că în data de 19 aprilie 2012, aflându-se acasă, la locuința
acesteia s-a prezentat o persoană, îmbrăcată în haine cu inscripția
"E." și purtând o șapcă cu aceeași inscripție, care s-a prezentat ca
fiind de la E.D.B. SA, solicitându-i să deschidă podul casei pentru a verifica
branșamentul electric la consolă. Cum martora nu avea cheile de la podul casei,
l-a sunat pe soțul său, numitul D.M., care se afla la serviciu, cerându-i
acestuia să vină acasă pentru a deschide podul în vederea verificării
solicitate. După ce persoana sus-menționată (pe care ulterior a aflat că se
numește R.M.) a efectuat verificarea respectivă, i-a comunicat soțului martorei
că "există fire dezizolate în podul casei, că pe acolo acesta ar fi sustras
energie electrică, iar refacerea branșamentului electric și al plății
retroactive a curentului sustras îl va costa 20.000 RON". Cu toate
acestea, conform declarațiilor martorei, cu acea ocazie inculpatul i-a
comunicat lui D.M. că nu va încheia nota de constatare, dacă îi va da lui 2.000
RON. În urma acestui fapt, numitul D.M., neavând acasă suma solicitată de către
inculpat, s-a deplasat la un prieten de familie, respectiv la numitul F.I., de
la care a luat suma de 2.000 RON și pe care i-a înmânat-o inculpatului R.M.,
care a luat-o, spunându-i lui D.M. "nu mă cunoști, nu te cunosc",
după care a plecat.
Martorul F.I. a
confirmat faptul că în data de 19 aprilie 2012, numitul D.M. a venit acasă la
martor și i-a solicitat 2.000 RON împrumut, ulterior aflând că îi dăduse unui
angajat al E. și că împotriva acestuia depusese plângere la poliție și la E.
Faptul că inculpatul
R.M. făcuse verificarea instalațiilor electrice în data respectivă a reieșit și
din declarațiile martorilor N.I., Ș.E., care au relatat că și la locuințele lor
inculpatul făcuse verificările respective, dar că nu le-a solicitat bani.
În urma acestor
controale, o persoană de pe strada respectivă a sesizat telefonic Poliția
Locală Simeria, care a trimis un echipaj la fața locului, unde l-a observat pe
inculpatul R.M. ieșind din curtea imobilului de pe str. P.G. și l-a legitimat,
întrebându-l de ce efectuează controale de unul singur, la care inculpatul a
răspuns că "Are drept de control inopinat, fără a fi însoțit (conform
adresei nr. 4713/2012 a Direcției Poliției Locale Simeria, adresată E.D.B. -
Zona M.T.J.T. Deva).
Martorul S.R.L. a
declarat faptul că îl cunoaște pe R.M. și că acesta, în vara anului 2012, i s-a
destăinuit, spunându-i că "A făcut o mare greșeală, deoarece a luat suma
de 2.000 RON de la o persoană din Simeria pentru a nu-l sancționa și că în ziua
când a luat banii, fusese în concediu". De asemenea, martorul a mai
declarat că inculpatul i-a spus că, cu acea ocazie, la fața locului au sosit și
"reprezentanții jandarmeriei" și că înainte de a fi contactat de
către aceștia, inculpatul s-a deplasat la mașina personală, unde a ascuns suma
de 2.000 RON (primită de la D.M.), sub preșul mașinii. Mai mult, inculpatul i-a
relatat martorului că mai făcuse acest lucru și cu ocazia unor verificări la
instalațiile electrice ale altor cetățeni. Conform declarației martorului, în
vara acestui an s-a întâlnit cu inculpatul la magazinul "M." și la
insistențele acestuia, a acceptat să dea o declarație olografă din care rezulta
că martorul i l-ar fi recomandat pe D.M., care l-ar fi rugat anterior să-i
prezinte o persoană care ar putea să-i schimbe branșamentul electric,
declarație pe care inculpatul a depus-o la conducerea E.D.B. - Zona M.T.J.T.
Deva, cu intenția de a se disculpa și de a nu fi concediat din serviciu.
În vederea probării
activității infracționale, s-a obținut de la Tribunalul Hunedoara autorizația
nr. x/2012 pentru interceptarea în mediu ambiental a convorbirilor dintre
inculpatul R.M. și denunțătorul D.M.
Astfel, în data de 24
mai 2012, în intervalul orar 14.05 - 14.12, cei doi s-au întâlnit în fața
sediului din Deva al E.D.B., unde au purtat o convorbire directă.
Conform
procesului-verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental,
denunțătorul D.M. a solicitat inculpatului să-i restituie suma de 2.000 RON pe
care-i dăduse anterior cu ocazia sus-menționată, inculpatul refuzând acest
lucru. Cu toate acestea, la un moment dat, în cadrul discuțiilor, inculpatul
R.M. i-a spus denunțătorului D.M. că "Dumneata intri la dare de mită și eu
la luare", denunțătorul răspunzându-i "Dar nu contează", la care
inculpatul i-a spus "Și mergem amândoi la pușcărie .. și la pușcărie .. ai
să mă cunoști acolo".
De asemenea,
inculpatul i-a spus denunțătorului, (care-i comunicase inculpatului că va merge
la director să facă o sesizare), următoarele: "Poți să mergi liniștit, dar
dacă mă duc eu la pușcărie, vii și dumneata cu mine. Pentru .. știi pentru ce?
Pentru dare de mită."
Totodată, inculpatul
i-a spus denunțătorului că "Eu am făcut un gest frumos pentru dumneata,
dumneata acum nu-l mai recunoști! Cine te-a învățat?".
Din cuprinsul
convorbirii respective a rezultat concluzia că inculpatul îl cunoștea pe
denunțător, precum și, indirect, faptul că a primit o sumă de bani de la
acesta, fiind preocupat ca denunțătorul să nu înregistreze convorbirea
respectivă.
Fiind audiat cu
privire la cele de mai sus, inculpatul R.M. a declarat că într-adevăr, în data
de 19 aprilie 2012, s-a deplasat în Simeria, pe str. N.B., "stând de vorbă
cu D.M., care dorea să-i facă unele modificări la instalația electrică".
De asemenea, inculpatul a declarat că, în data de 18 aprilie 2012, a fost
solicitat de către S.R. să facă o lucrare electrică la Simeria, la locuința
denunțătorului și că a doua zi s-a deplasat la locația respectivă, dar că nu a
solicitat și nu a primit bani de la denunțătorul D.M. Declarațiile inculpatului
au fost însă contrazise de declarațiile martorului S.R.L., precum și de cea a
denunțătorului D.M., care a declarat că nu-l cunoaște pe martor și nu l-a rugat
nimic în acest sens.
Inculpatul R.M. nu a
recunoscut săvârșirea faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În prezent, ca urmare
a cercetării administrativ-disciplinare efectuată de către unitatea
angajatoare, în legătură cu aspectele sesizate, s-a dispus desfacerea
disciplinară a contractului individual de muncă al inculpatului R.M., prin
Decizia din 8 iunie 2012.
Declarațiile date de
martorii Ș.E., D.L., F.I., S.R.L. în cursul urmăririi penale au fost integral
menținute și similare în conținut cu declarațiile date în fața instanței,
aceștia relatând aspecte care îl plasează pe inculpat în Simeria la locuința
denunțătorului, precum și aspecte referitoare la suma remisă inculpatului.
Martora Ș.E. a
confirmat că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare și a plecat în
grabă sesizând venirea soțului ei acasă.
Martorul S.P. angajat
al Poliției Locale Simeria a confirmat că inculpatul era îmbrăcat cu obiecte de
vestimentație de culoarea și cu inscripția E., cu o gentuță menționată și de
ceilalți martori și că avea parcată mașina pe o stradă în apropierea casei
denunțătorului. A fost irelevant că acesta nu a văzut alte persoane în mașina
inculpatului.
La cererea
inculpatului a fost audiat și martorul G.G.V., persoană care se afla în mașina
inculpatului cât timp acesta s-a deplasat la domiciliile persoanelor verificate
în Simeria. Depoziția acestuia nu a adus elemente care să înlăture vinovăția
inculpatului, ci a confirmat deplasarea acestuia din data de 19 aprilie 2012 pe
str. N.B., precizând că inculpatul era în zi liberă și faptul că inculpatul
avea o șapcă și o bluză de trening albastră, fără a fi inscripționată cu sigla
E. A susținut martorul că nu crede ca el și soția ar fi fost observați de
martorul S.P. în condițiile în care ei erau pe bancheta din spate, iar mașina
avea folii protectoare.
În apărare,
inculpatul a susținut că există dubii cu privire la cuantumul sumei pretinse și
primite. Instanța a constatat însă că suma de 2.000 RON a fost menționată de
denunțător, de martorii D.L., F.I. și S.R.L. și chiar au fost date explicații
cum s-a ajuns la această sumă, respectiv dacă inculpatul ar fi încheiat nota de
constatare, denunțătorul ar fi fost nevoit să plătească 20.000 RON pentru
pretinse nereguli din care 10% (deci 2.000 RON) i-ar fi revenit inculpatului cu
titlu de primă. Inculpatul a spus denunțătorului și soției acestuia că nu îl
interesează de la cine (angajator sau denunțător) primește cei 2.000 RON.
În drept, s-a
apreciat că fapta săvârșită de inculpatul R.M., astfel cum a fost expusă mai
sus, care, în calitate de electrician în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T.
Deva, având în atribuțiile de serviciu efectuarea de verificări cu privire la
starea branșamentului electric la locuințele micilor consumatori și a
încheierii de note de constatare cu privire la acest fapt, în data de 19
aprilie 2012 a solicitat și primit suma de 2.000 RON de la denunțătorul D.M.
pentru a nu-i întocmi o notă de constatare cu privire la deficiențele
branșamentului electric de la locuința acestuia, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de luare de mită prev. art. 254 alin. (1) C. pen.
La individualizarea
pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurările că
inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, limitele de pedeapsă, gravitatea
faptelor de corupție, dar și faptul că nu a avut antecedente penale, instanța a
apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și c) C. pen. ar fi fost necesară și suficientă pentru reeducarea
inculpatului.
Pe durata executării
pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza
II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau
în funcții elective publice, dreptul de a o ocupa o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia
de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe durata și în condițiile
art. 71 C. pen.
Având în vedere
circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului R.M., dar și
cuantumul pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării
constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei în
regim de detenție, acesta nu va mai săvârși infracțiuni, motiv pentru care
instanța, în baza art. 86
1
C. pen., art. 86
2
C. pen. și
71 alin. (5), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare compus din durata
pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.
Pe durata termenului
de încercare, s-a dispus inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 86
3
alin. 1 lit. a) - d) C. pen., după cum
urmează:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A fost încredințată
supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Hunedoara.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor, art. 86
4
C. pen., referitoare la
revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii
unei noi infracțiuni în termenul de încercare, al neexecutării obligațiilor
civile, sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 255
alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului D.M.
suma de 2.000 RON.
În baza art. 191 C.
proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON a reprezentat
onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
În baza art. 193 C.
proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către denunțătorul D.M. reprezentând onorariul
apărătorului ales.
Împotriva hotărârii
pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul R.M.
Apelul a fost
declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea
apelului, inculpatul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii
penale, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc.
pen., susținând că nu există fapta de luare de mită, iar în subsidiar a
susținut că fapta nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare
de mită.
Prin Decizia penală
nr. 174/A din 19 martie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru
cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.M.
împotriva Sentinței penale nr. 107/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în
Dosarul nr. 10196/97/2012.
A fost obligat inculpatul
apelant să plătească statului suma de 350 RON, cheltuieli judiciare avansate în
recurs, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul
desemnat din oficiu, în cotă procentuală, a fost avansată din fondurile
Ministerului de Justiției.
A fost obligat
inculpatul apelant să plătească intimatului D.M. suma de 610 RON, reprezentând
cheltuieli judiciare avansate de acesta în apel.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate de apelant și sub toate
aspectele de fapt și drept, potrivit caracterului devolutiv integral al
apelului, prev. de art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., instanța a apreciat că
apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a
administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a
cauzei, reținând corect starea de fapt din care a rezultat că inculpatul, în
calitate de electrician, având atribuții de verificare a stării branșamentului
electric la locuințele micilor consumatori a solicitat și primit suma de 2.000
RON de la denunțătorul D.M. pentru a întocmi o notă de constatare cu privire la
deficiențele branșamentului electric de la locuința acestuia.
Raportat la stare de
fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art.
254 alin. (1) C. pen., precum și o judicioasă individualizare judiciară a
pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare suspendată
sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Din coroborarea
transcrierii înregistrării ambientale a discuțiilor dintre inculpatul R.M. și
denunțător cu declarația martorului S.R.L., care a menționat că inculpatul i
s-a destăinuit că a luat suma de 2.000 RON de la o persoană din Simeria, deși
era în concediu, precizând că înainte de a fi contactat de reprezentanții
jandarmeriei s-a deplasat la mașina personală unde a ascuns suma primită de
2.000 RON, sub preșul mașinii, rezultând că inculpatul a săvârșit fapta de
luare de mită.
Între ceea ce spune
instanța prin hotărârea ei și ceea ce spun piesele aflate la dosarul cauzei nu
a existat o contradicție evidentă de natură a justifica existența unei erori
grave de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului.
Criticile
inculpatului au fost neîntemeiate, fapta de luare de mită a existat și
întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1)
C. pen., fiind săvârșită cu intenție directă.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs inculpatul R.M., în principal, invocând cazurile de
casare prevăzute de art. 385
9
pct. 12 și 17
2
C. proc.
pen. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită reținută în
sarcina sa, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c)
C. proc. pen. în vigoare.
În subsidiar,
invocând cazul de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse
orientate sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
conform art. 81 C. pen.
Suplimentar, invocând
cazul de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen. a
solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara, întrucât
nu există la dosar vreun document care să ateste repartizarea aleatorie a
dosarului la completul care a soluționat cauza pe fond.
Examinând recursul
declarat prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen.,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și
Justiție, constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri
de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția
clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a
restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat
ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce privește cazul
de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta
a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin
Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu
pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, se
constată că din expunerea motivelor care susțin această critică, în esență,
rezultă că sunt critici ce vizează situația de fapt care se circumscriu cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
Or, judecata în
recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că,
o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt
invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de
ultim control judiciar.
Totodată, se constată
că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen. invocate de recurentul inculpat R.M. vizând achitarea, nu
pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate
interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei
infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o
altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu
excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele
vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are
susținere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea
situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în
hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege
care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către
instanța de control judiciar nu mai este posibil. Astfel fiind, criticile
recurentului inculpat R.M. privind greșita condamnare și cererea de achitare în
temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. în vigoare excede cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea
conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
De asemenea criticile
aferente cazului de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat R.M., în sensul
reindividualizării pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., nu pot fi analizate
prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi
circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct.
14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a
include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai
aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385
9
C. proc.
pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au
aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță,
recurentul inculpat R.M. a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul
netemeiniciei și modalității de executare pedepsei ce i-a fost aplicată,
situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în
calea de atac a recursului, potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În ceea ce privește
critica recurentului inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 3 C. proc. pen. de trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond, se constată că, lipsa documentului de la dosarul cauzei care
să ateste că s-a efectuat repartizarea aleatorie a cauzei, nu poate duce la
concluzia că judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță a fost
incompatibil și, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile acestui caz de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen.
În aplicarea
prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii
până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi
penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen
în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. În speță, de la
data pronunțării deciziei din apel, 10 octombrie 2013 și până la data
soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în
cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu
privire la normele care guvernează infracțiunea de luare de mită a fost abrogat
C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii
incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs
urmează să analizeze:
a) Influența
modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale
infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța
verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea
nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea
juridică;
b) Consecințele
produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și
consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu
instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la
pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică
dată faptei;.
Influența
modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale
infracțiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării
juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât
pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o
dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analizei în concret a
consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din
norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude
posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o
lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța
trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii
ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din
incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai
întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în
legea nouă.
Instanța va analiza
influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele
constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în
vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi
într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care
depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea
faptei față de acesta.
Urmare a intrării în
vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (pen. și de proc. pen.),
instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile
art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea
infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai
multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul R.M., a
fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen.
pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare pe durată
de 4 ani.
După cum se poate
observa, infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
anterior își găsește corespondent în C. pen. în vigoare în disp. art. 289 alin.
(1), săvârșită de persoanele prevăzute în art. 308 alin. (1), se pedepsește cu
închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni și interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.
Având în vedere
situația faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei,
instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod
corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe.
Sub aspectul
pedepselor complementare și accesorii, se constată că inculpatului i s-a
interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, după
executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării
pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege
și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa
o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
c) dreptul de a ocupa
o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de
natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Aceste pedepse au
corespondent în art. 66 lit. a), b) și c C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi
ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa
o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
g) dreptul de a ocupa
funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de
care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere
dispozițiile art. 289 C. pen., potrivit cărora - Fapta funcționarului public
care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură
cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia
a săvârșit fapta - urmează a se interzice inculpatului dispozițiile prevăzute
de art. 66 lit. g) C. pen. pe o perioadă de un an.
Pentru aceste
considerente, va admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei
penale nr. 174/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Va casa în parte
decizia penală recurată și Sentința penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunțată
de Tribunalul Hunedoara.
Va face aplicarea
art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică
a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de luare de mită prevăzută de
art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită comisă de alte
persoane, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen.,
text în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și
1 an pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit.
g) C. pen.
În baza art. 65 C.
pen. va interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca
pedeapsă accesorie.
Va menține
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86
1
și urm. C. pen. și fixează un termen de încercare pe durata 4 ani.
Va menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru apărătorul
desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50
RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10
octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Casează în parte
decizia penală recurată și Sentința penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunțată
de Tribunalul Hunedoara.
Face aplicarea art. 5
C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei
săvârșite de inculpat din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254
alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită comisă de alte persoane,
prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., text în
baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an
pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C.
pen.
În baza art. 65 C.
pen. interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca
pedeapsă accesorie.
Menține suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86
1
și
urm. C. pen. și fixează un termen de încercare pe durata 4 ani.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru apărătorul
desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50
RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS