ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii
de revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Revizuentul R.M.O. a formulat
cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1189 din 4 aprilie 2014 pronunțată
de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 12630/63/2013,
întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.
Prin această
decizie a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D.S.V.S.A. Dolj,
împotriva sentinței civile nr. 207 din 21 ianuarie 2014, pronunțată de
Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12630/63/2013, în contradictoriu cu
intimatul-reclamant R.M.O., având ca obiect acțiune în constatare și a fost
schimbată sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea. Curtea a apreciat că
instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor
legale reglementând încheierea, executarea, prelungirea și încetarea
contractului individual de muncă reținând că din interpretarea art. 82 C.
muncii reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată,
constituind excepția de la regula prevăzută de art. 12 alin. (1) C. muncii,
prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ
prevăzute de lege, respectiv de art. 83 C. muncii.
Revizuientui
arată că această decizie este contrară altor decizii pronunțate de aceeași
instanță față de alți colegi ai acestuia și indică aceste decizii contrare ca
fiind : Decizia nr. 12068 din 7 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 12224/63/2014
și Decizia nr. 1205 din 7 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 12193/63/2014,
în care au fost respinse apelurile declarate de D.S.V.S.A. Dolj.
În motivarea
cererii revizuientui arată că se consideră discriminat față de alți colegi ai
acestuia din cadrul D.S.V.S.A. Dolj cât și din cadrul altor direcții sanitar
veterinare din țară care au hotărâri judecătorești definitive prin care s-au
constatat încheiate pe durată nedeterminată contractele individuale de muncă
încheiate în aceleași condiții și în baza acelorași prevederi legale.
Susține
revizuientui că a depus aceste hotărâri judecătorești la dosar și consideră că
jurisprudența contradictorie și diferența de tratament față de colegi ai
acestuia care au hotărâri favorabile poate fi asimilată unei discriminări în
sensul art. 14 din C.E.D.O. și invocă Cauza Beian împotriva României.
Înalta Curte,
examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, o va respinge ca
inadmisibilă pentru următoarele motive:
În susținerea
cererii, revizuientui face trimitere la soluțiile pronunțate de instanță în
cauze similare, solicitând să fie admisă cererea de revizuire raportat la
aceste decizii prin care instanțele au soluționat diferit cauze similare.
Potrivit art. 509
pct. 8 Noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului
sau care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă
autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform art. 431
Noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași
calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect iar lucrul
anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.
Or, în speță,
hotărârea invocată ca autoritate de lucru judecat nu a fost pronunțată într-un
litigiu în care revizuientui să fi avut calitatea de parte pentru a o putea
opune cu acest titlu deciziei a cărei revizuire se solicită.
Hotărârile
diferite au fost date în cauze asemănătoare, dar distincte în privința
părților, hotărârea pronunțată în fiecare dosar producând efecte numai între
părțile din respectivul dosar și neavând autoritate de lucru judecat asupra
altor pricini similare doar prin obiect și cauză.
În realitate
revizuentul, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., își
manifestă nemulțumirea față de practica neunitară a instanțelor judecătorești.
Așa fiind,
Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de
revizuire de față nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art.
509 pct. 8 din Noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M.O. împotriva Deciziei nr. 1189
din 4 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în
Dosarul nr. 12630/63/2013, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.