ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2014

Deliberând, în

condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față:

Prin Decizia civilă nr. 2528 din

13 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost admis apelul

declarat de pârâta D.S.V.S.A. Dolj, în contradictoriu cu reclamanta V.J., iar

sentința civilă nr. 209 din 21 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost schimbată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei prin care a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Dolj, să constate că, începând cu 01

ianuarie 2010, contractul său de muncă a devenit contract pe durată

nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta, întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (3) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea

cererii, revizuenta a susținut că decizia a cărei anulare o solicită este

contradictorie cu Decizia civilă nr. 1205 din 07 aprilie 2014 și cu Decizia

civilă nr. 1206 din 07 aprilie 2014, ambele pronunțate de Curtea de Apel

Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților,

salariați ai aceleiași pârâte, D.S.V.S.A. Dolj, în acțiuni ce au avut același

temei juridic.

De asemenea,

revizuenta a invocat și jurisprudența C.E.D.O. cu privire la practica neunitară

a instanțelor judecătorești.

Intimata a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia.

Înalta Curte,

la termenul din 19 septembrie 2013, a reținut cauza în pronunțare asupra

admisibilității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin.

(3) C. proc. civ.

Analizând

cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta

Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru

considerentele ce succed:

Revizuenta a

solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 2528 din 13 iunie 2014 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A.

Dolj, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă

care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat

a primei hotărâri.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale

aceleiași instanțe de apel (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în pricini

similare (acțiuni în constatare), în privința altor salariați, cauze

soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite

condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este

necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau

considerente decisive ori decizorii sunt contradictorii, condiție ce rezultă

din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost

pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla

identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost

pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite șî, în cea de-a

doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă

a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Dacă în

manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde efectului negativ,

autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată, nu

tot astfel se întâmplă atunci când, acest efect ai hotărârii judecătorești se

manifestă pozitiv; efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune

într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată

anterior între aceleași părți, tară posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, câtă vreme

în prima ipoteză susținută de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate

între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Craiova),

pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt

salariați ai aceleiași intimate, revizuentă nu poate obține anularea deciziei

instanței de recurs, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi

remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită

cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la

care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat se invocă a fii fost încălcată.

Remediul

practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii însă, la

acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar

fi lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art.

517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul

legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu

privire la situația părților din acele procese.

Scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea

acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de

lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia,

premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă

parte, contrar celor susținute de revizuentă, instituirea normei de la art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării

autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității

raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea

fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei

pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași

chestiuni", constantă a jurisprudenței C.E.D.O., afirmată de exemplu în

Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie 2009.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2528 din 13 iunie 2014 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuenta V.J., cu

domiciliul în Craiova, jud. Dolj, în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A.

Dolj, cu sediul în Craiova, județul Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 19 septembrie 2014.