ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3336 din data de 5 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.A.,

în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SA și s-a dispus obligarea pârâtei să

plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 echivalent

cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie a anului

respectiv conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul

feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, precum și

ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 - 2010, Paște 2010 și

Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul

clasei I de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din

transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adițional,

sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data

plății efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi

calculate și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din CCM unic

la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010. A fost obligată

pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 8493 din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a

admis recursul declarat de pârâtă și a modificat Sentința civilă nr. 3336 din

data de 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamanta T.A.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta T.A., întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova la 2 octombrie 2013. În motivarea cererii, revizuenta a susținut

că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr.

6224 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 6223 din 6 iunie 2013, Decizia civilă

nr. 6225 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 5343 din 21 mai 2013, Decizia

civilă nr. 6226 din 6 iunie 2013, toate pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților, salariați

ai aceleiași pârâte - SC C.I., Secția Craiova, în acțiuni ce au avut același

temei juridic.

Prin Decizia civilă

nr. 9384 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în

raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., în favoarea instanței supreme.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 2 decembrie 2013, iar la termenul din 10 aprilie 2014 Înalta Curte a

invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție ce va fi

admisă, potrivit celor ce urmează:

Revizuenta a

solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie 2013 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC

Î.R.L.U. C.I. SA, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă

care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale

aceleiași instanțe de recurs (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în pricini

similare (drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate

în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art.

322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții,

care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar

să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt

contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce

presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de

cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în

prima ipoteză susținută de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între

hotărâri definitive (și irevocabile) ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel

Craiova), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor

părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, revizuenta nu poate obține

anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei

instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este

întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu

privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză,

față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii

neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest

moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi

lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art.

330

7

alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai

în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și

nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al

îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,

ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea

situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în

speță.

Pe de altă parte,

instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui

imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării

securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac

nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea

cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra

aceleiași chestiuni”, constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie

2009.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuenta T.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM