ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3336 din data de 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâta SC C.I.

SA și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 - 2010, Paște 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adițional, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi calculate și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 8493 din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtă și a modificat Sentința civilă nr. 3336 din data de 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta T.A. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta T.A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 2 octombrie 2013. În motivarea cererii, revizuenta a susținut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 6224 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 6223 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 6225 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 5343 din 21 mai 2013, Decizia civilă nr. 6226 din 6 iunie 2013, toate pronunțate de Curtea de Apel Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților, salariați ai aceleiași pârâte - SC C.I., Secția Craiova, în acțiuni ce au avut același temei juridic. Prin Decizia civilă nr. 9384 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea instanței supreme. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 decembrie 2013, iar la termenul din 10 aprilie 2014 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează: Revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC Î.R.L.U. C.I. SA, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale aceleiași instanțe de recurs (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în pricini similare (drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată. În aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (și irevocabile) ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, revizuenta nu poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”, constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuenta T.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014. Procesat de GGC - LM