ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2386/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2386/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1991 din data
de 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale, în Dosarul nr. 24768/63/2012 s-a respins excepția
prescripției invocată de pârâtă.
S-a admis
cererea formulată de reclamanta T.F.A. în contradictoriu cu pârâta SC CFR IRLU
SA București, având ca obiect drepturi bănești.
S-a dispus
obligarea pârâtei să plătească reclamantei T.F.A. salariul suplimentar pentru
anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din
luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din CCM la nivel de grup de
unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin actul
adițional, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun
2009-2010, Paște 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un
salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la
nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008
prelungit prin act adițional, sume actualizate cu rata inflației de la data
nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă,
sumele cuvenite urmând a fi calculate și cu respectarea prevederilor art. 41
alin. (3) lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii
2008-2010.
S-a dispus
obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 100 RON reprezentând
cheltuieli de judecată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC CFR IRLU SA București, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia
nr. 8487 din data de 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția I civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta SC CFR IRLU SA București
împotriva sentinței nr. 1991 din data de 26 februarie 2013, pronunțată de
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a dispus
modificarea sentinței nr. 1991 din data de 26 februarie 2013, pronunțată de
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a respins
acțiunea formulată de reclamanta T.F.A.
Împotriva
acestei decizii a formulat cerere de revizuire T.F.A., întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând în esență următoarele:
Cererea de
revizuire a deciziei nr. 8487 din 26 septembrie 2013 se raportează la
următoarele decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr.
6224 din 06 iunie 2013, nr. 6225 din 06 iunie 2013, nr. 6226 din 06 iunie 2013,
nr. 6223 din 06 iunie 2013 și nr. 5343 din 21 mai 2013.
Astfel, deși revizuenta
cât și ceilalți intimați-reclamanți din dosarele arătate mai sus, sunt angajații
aceleiași societăți pârâte, prin cererile acestora de chemare în judecată cu aceleași
drepturi salariale indicând același temei de drept, beneficiind de aceiași apărare
calificată, Curtea de Apel Craiova a pronunțat hotărâri potrivnice.
Revizuenta a arătat
care au fost solicitările sale, ce a reținut instanța de recurs și a concluzionat
că nu a fost respectat principiul egalității în drepturi al tuturor cetățenilor.
Prin decizia
nr. 9596 din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat
la Înalta Curte de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire,
în raport cu obiectul cererii de revizuire și temeiul de drept invocat - art. 322
pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire
a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 6 ianuarie 2014.
Analizând cererea
de revizuire, Înalta Curte retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor
art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii
și la faptele pe care se întemeiază".
Această dispoziție
legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire
indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispozițiilor
art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive
în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță
de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea pentru
contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului
judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea
acestui principiu.
În speță, se constată
că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea
cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să
existe identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, revizuenta
pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârile
pronunțate în alte cauze, prin care angajați ai pârâtei SC CFR IRLU SA au solicitat,
în baza aceluiași temei legal invocat de revizuenta prin cererea de chemare în judecată,
aceleași drepturi salariale și au beneficiat de aceeași apărare calificată.
Prin urmare, deciziile
pretinse a fi contradictorii și decizia a cărei revizuire se solicită au fost pronunțate
în alte litigii, privind alte părți, chiar dacă există asemănare de obiect, astfel
că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul
lucrului judecat.
Or, rațiunea reglementării
revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura
încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții
contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași
părți.
De aceea, instanța,
constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322
pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune
respingerea acesteia în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea
de revizuire formulată de revizuenta T.F.A. împotriva deciziei civile nr. 8487 din
26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul
nr. 24768/63/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
24 iunie 2014.