ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1940 din 26 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 24776/63/2012, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâta SC C.F.R.Î.R.L.U. SA având ca obiect drepturi salariale; a obligat pârâta să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 - 2010, Paște 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din C.C.M.

la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adițional, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi calculate și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010. Prin Decizia civilă nr. 7865 din 5 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC C.F.R.Î.R.L.U. SA împotriva sentinței sus-menționate, pe care a modificat-o în sensul că a respins, în totalitate, acțiunea reclamantei, pentru considerentele pe larg expuse în respectiva decizie.

Împotriva acestei decizii, la data de 3 octombrie 2013, a formulat cerere de revizuire reclamanta B.V., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 decembrie 2013, urmare a declinării de competență dispusă prin Decizia nr. 9386 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin cererea formulată, revizuenta a arătat că Decizia nr. 7865 din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este contradictorie cu decizii ale aceleiași instanțe având același obiect, prin care reclamanților li s-au rezolvat favorabil pretenții similare deduse judecății, indicând următoarele hotărâri judecătorești: Decizia nr. 6223 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 24879/63/2012, Decizia nr. 6224 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 24751/63/2012, Decizia nr. 6225 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 24871/63/2012, Decizia nr. 6226 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 25084/63/2012, Decizia nr. 5343 din 21 mai 2013 pronunțată în Dosar nr. 24012/63/2012.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții; existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 din C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Cerințele legale prevăzute de art. 1201 din C. civ.

nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor litigii în care revizuenta nu a figurat în calitate de parte. Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc "între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat anterior și să fi obținut soluții contrare celei din hotărârea supusă revizuirii.

Astfel, în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6223 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul R.N., în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6224 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul O.G., în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6225 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul D.C., în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6226 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul G.I., iar în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 5343 din 21 mai 2013 calitatea de reclamant a avut-o numita M.C.M. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibila cererea de revizuire formulată de revizuenta B.V. împotriva Deciziei nr. 7865 din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2014. Procesat de GGC - AS